Un om a murit subit...

Deodată... L-a văzut pe

Dumnezeu apropiindu-
se de el cu o valiză în
mână.
-Fiul meu, e timpul să
mergem...
Omul L-a întrebat:
-De ce aşa curând?
Aveam atâtea planuri...
-Imi pare rău, fiule!
Dar... acum este
momentul plecării tale...

-Dar ce ai în valiză?

- Ceea ce ţi-a aparţinut!

- Ce mi-a aparţinut?
Vrei să spui... lucrurile
mele, hainele, banii?

- Imi pare rău, fiule...

Dar lucrurile materiale
pe care le-ai avut nu ţi-au
aparţinut niciodată.
Aparţineau pământului.
- Atunci... sunt
amintirile mele?

-Imi pare rău, fiule,

dar acestea nu mai vin
acum cu tine.
Ele nu ţi-au aparţinut
niciodată.
Aparţineanu timpului.
- Atunci... talentele mele?

- Imi pare rău, fiule, dar

nici acestea nu ţi-au
aparţinut.
Aparţineau
circumstanţelor.
- Atunci... prietenii
mei…
...Membrii familiei
mele?

- Imi pare rău, fiule,

dar nici ei nu ţi-au
aparţinut.
Aparţineau drumului
tău prin viaţă.
- Dar soţia...
Şi... copiii mei?

- Imi pare rău, fiule,

însă nici chiar ei
nu-ţi aparţineau.
Aparţineau inimii tale.
- Atunci... trupul
meu?

- Nici acesta nu ţi-a

aparţinut niciodată.
Aparţinea ţărânei.
-Atunci... e sufletul meu?

-Imi pare rău, fiule, dar

sufletul... sufletul nu ţi-a
aparţinut niciodată.
Sufletul tău îmi
aparţinea Mie.
 Disperat, omul
smulse valiza din
mâna lui Dumnezeu
şi o deschise.

Era goală!
Cu o lacrimă de dezamăgire
Omul Îl întrebă pe
Dumnezeu:

- Nu am avut niciodată
nimic?

- Ba da, fiule…
Fiecare din momentele
pe care le-ai trăit au fost
numai şi numai ale
tale…
Deci, ia aminte:

Viaţa reprezintă doar

momente.
Şi nimic din ceea
ce crezi că-ţi
Momente care sunt
aparţine să nu te
numai ale tale.
oprească să faci
asta!
Bucură-te din plin
de ele!
Trăieşte ACUM...
Trăieşte-ţi viaţa!!!
2009