Domeniul Inginerie şi Management pregãteşte specialişti prin studii interdisciplinare atât
inginereşti cât şi managerial economice, capabili sã proiecteze, sã organizeze şi sã conducã sisteme productive sau pãrţi ale acestora. Înfiinţarea acestui domeniu, care are ca specializare Ingineria Economicã Industrialã, se datoreazã necesitãţilor economiei româneşti care solicitã tot mai mult specialistului atât cunoştinţe de inginerie cât şi de economie. Pentru a înţelege cât mai bine importanţa specializãrii Inginerie Economicã Industrialã, este nevoie de a cunoaşte rolul atât a inginerului, cât şi a economistului în activitatea unei întreprinderi. Un inginer este o persoanã cu o pregãtire tehnicã - teoreticã şi practică, obţinută într-un institut de învăţãmânt superior, care practicã ingineria. Spre deosebire de oamenii de ştiinţã, care studiazã natura şi fenomenele naturale pentru a stabili principii, axiome şi teoreme, inginerii aplicã principiile teoretice din matematicã şi fizicã pentru a crea un produs concret, ca de exemplu un rulment sau o tastaturã de telefon. Inginerii pot profesa în proiectarea, organizarea, conducerea şi întreţinerea proceselor tehnologice din industrie, agriculturã, sau administraţie. Aceştia pot fi şi cercetãtori ştiinţifici în diverse domenii de specialitate. Un economist este o persoanã care se ocupã cu studierea şi analiza proceselor şi fenomenelor economice, acesta fiind un specialist în ştiinţe economice. Competiţia începutã, în economia de piaţã din România, a generat cerinţe pentru noi cunoştinte, noi modalitãţi de exprimare, manifestare şi de afirmare. În Universitãţi din ţãri dezvoltate ale Europei, precum: Anglia, Franţa, Germania, Italia, etc., s-a dezvoltat foarte mult ideea de a realiza o dublã pregãtire în cadrul învãţãmântului tehnic - "double degree" inginer-economist, inginer-manager, inginer-designer, inginer-jurist, inginer-comerciant etc. Aceastã dublã pregãtire determinã creşterea flexibilitãţii oportunitãţilor absolventului de a gãsi un loc de muncã şi de a se orienta ulterior spre un anumit post. Pregãtirea dublã îşi gãseşte expresia în România în creşterea interesului candidaţilor pentru acest nou profil. Dupã anii 1990 aceastã dublã-specializare a fost introdusã şi în cadrul mai multor Universitãţi din România, dintre care şi la Universitatea „Dunãrea de Jos” din Galaţi, la Facultatea de Mecanicã. Conducerea Facultãţii de Mecanicã a diversificat gama de specializãri, introducând şi Ingineria Economicã Industrialã pentru a le oferi viitorilor studenţi mai multe oportunitãţi, aceastã specializare având ca obiective principale pregãtirea specialiştilor de nivel universitar cu dublã specializare în domeniul ingineriei şi al afacerilor, asigurându-se astfel o viziune creativã în domeniul ingineresc şi managerial. Misiunea specificã domeniului de licenţã Inginerie şi Management este de a forma ingineri economişti competitivi pe plan european, cu urmãtoarele aptitudini: - aplicarea de cunoştinţe fundamentale (matematicã, fizicã, economie, graficã) în activitatea de inginerie economicã; - aplicarea de cunoştinţe tehnice de profil mecanic şi cele economice, în aplicaţii economico- inginereşti; - utilizarea calculatorului în activitãţi de concepţie, proiectare şi gestiune; - capacitatea de a elabora, examina şi înţelege documentaţie tehnicã şi economicã, scrisã şi graficã în domeniile mecanic şi economic. Ingineria Economicã Industrialã asigurã competenţe profesionale pentru: - inginer proiectant tehnolog, pentru sistemele de producţie cu linii destinate unui singur produs, pânã la sisteme complexe de fabricaţie asistate de calculator; - manager logistic, în structurile organizatorice ale întreprinderilor mici şi mijlocii; - manager de proiect, în cadrul sistemelor de producţie/aprovizionare/desfacere; - expert/consilier/inspector, în probleme de management, economie generalã, calitate, comerţ, marketing, gestiune economicã; - consultant, în management; - inspector bancar, în serviciul de credite şi analiza investiţiilor; - învãţãmânt. Profilul de inginerie-economicã furnizeazã fondul de cunoştinţe necesare pentru stãpânirea completã a funcţionalitãţii sistemelor de producţie, premisã de la care absolvenţii, în concordanţã cu aptitudinile lor pot accede la condiţia managerialã, ca împlinire supremã a competenţei lor profesionale. Aceastã specializare este o adevaratã oportunitate pentru viitor deoarece din ce în ce mai mulţi angajatori sunt de pãrere cã la conducerea întreprinderii pot fi nu numai economişti ci şi ingineri-economişti.
Lupu I. , studentã la Facultatea de Mecanicã, specializare: Inginerie Economicã Industrialã,