Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
O
Încă din prima jumătate a secolului al XIX-
lea, a început în Europa ± sub impulsul
ideologiei romantice ± o vastă mişcare de
colectare a tradiţiilor populare, mai ales
din mediul rural, cu scopul de a prezerva,
de a conserva şi de a studia acest
patrimoniu, ameninţat de schimbări
economice (înnoirea mijloacelor de
producţie), sociale (migrarea de la sat la
oraş, de exemplu), politice etc.
Este de asemenea perioada în care multe
popoare (mai ales în estul Europei) sunt în
căutarea identităţii etnice şi culturale. Prin
urmare, investigaţiile lor legate de propriile
tradiţii au fost puternic influenţate de
mişcările naţionale şi au avut drept scop
crearea unei noi culturi naţionale bazate
pe arta tradiţională, inclusiv muzicală.
V
Termenul Äfolklore´ a fost utilizat pentru
prima dată de arheologul englez William
Thoms, în 1846 ( popor;
înţelepciune, ştiinţă).
În limba română, termenul a fost adoptat
de Bogdan Petriceicu Haşdeu, în prefaţa
dicţionarului său
(1885).
Termenul Äfolklore´ s-a răspândit rapid în
ţările din Europa, în varianta etimologică
engleză (cu mici excepţii, de ex.
Germania: X ), înlocuind
numeroşi alţi termeni aflaţi în uz până
atunci: Äantichităţi populare´; Äliteratură
populară/orală´; Ädemopsihologie´;
Ädemologie´; Äetnografie tradiţională´;
Äetnopsihologie´ ş.a.
áe însemna (muzical) la
începutul sec. XX?
În primele decenii ale secolului XX, prin
Äfolklore´ se înţelegea
(în
general cea a etniei căreia îi aparţine
cercetătorul).
uzicologia comparată
În paralel cu folclorul, se conturează la Berlin,
tot în primele decenii ale secolului XX, o nouă
direcţie de cercetare, numită ÄÄ
.
Aceasta avea ca principal obiect de studiu
.
(Ulterior, sfera sa s-a extins, incluzând muzicile
savante extraeuropene ş. a.)
[áarl Stumpf, Erich von Hornbostel]
După Primul război mondial, muzicieni ca Béla
Bartók, áonstantin Brăiloiu ş. a. au integrat
principiile ÄŞcolii de la Berlin´ ale muzicologiei
comparate cu cercetarea folclorului muzical.
Au cules şi înregistrat folclor muzical (nu numai
al etniilor cărora aparţineau!).
Au acordat atenţie problemelor teoretice şi
metodologice ale muncii de teren.
Au scris studii remarcabile în domeniu (mai ales
de sistematică muzicală) .
Béla Bartók (1881-1845) ±
compozitor, pianist, etnomuzicolog
áulege cca. 11000 melodii populare: 3500 de melodii
româneşti (culese între 1907-1918 din Transilvania şi
Banat), 2700 melodii maghiare, 3200 slovace, folclor
sârbo-croat, turco-arab, lapon;
Este remarcabilă acurateţea transcrierilor sale.
Studii teoretice despre folclor ± teme abordate:
-culegerea folclorului (|
, 1936);
-instrumentele populare;
-versul cântat;
-cercetarea comparată.
á. Brăiloiu (1893-1958) compozitor român,
profesor, etnomuzicolog, critic muzical, eseist
áolaborează cu Şcoala Sociologică a lui Dimitrie Gusti; ia parte la
investigaţii pe teren;
În 1928, á. Brăiloiu înfiinţează Arhiva de Folklor a Sá ; în timp a
devenit una dintre cele mai importante din lume
Elaborează una dintre cele mai valoroase metode privind culegerea şi
valorificarea folclorului: ù
, 1931
Înfiinţează în 1931 cursul de folclor la áonservator;
În 1944 (la un an după ce părăseşte definitiv omânia), înfiinţează la
Geneva Ä
!
áontinuă cercetările de folclor, publicând până în 1958 studii de
referinţă: X "
"
|
#
Äş. a. (Vezi $
vol. I-VI)
Etnomuzicologia
În 1950 se conturează o nouă ştiinţă,
. Jaap Kunst (olandez) a
folosit prima dată termenul care, treptat, îi
va înlocui aproape complet pe cei de
, respectiv
.
Interesant e că, de la jumătatea secolului
trecut şi până în prezent, identitatea
etnomuzicologiei ca disciplină este adesea
subiect de dezbatere. otivul? Numărul şi
varietatea foarte mare de definiţii şi
abordări.
Iată câteva exemple, date de Bruno Nettl
în studiul său V%
%&%'
&
a) folclor şi muzică numită de obicei Äprimitivă´, care este
tribală, indigenă, posibil străveche;
b) muzică non-vestică şi folclor
c) toate muzicile străine de cultura din care provine
investigatorul (etnomuzicologul) [ideea de Äaltul´ ± dpdv
etnic, social, al poziţiei geografice´]
d) toate muzicile care aparţin tradiţiei orale
f) toată muzica unei anumite localităţi ± de pildă, în
sintagma Äetnomuzicologia Tokio-ului´
g) muzica pe care anumite grupuri/populaţii o privesc ca
pe o proprietate a lor particulară (de exemplu Äblack´
music în SUA)
h) toată muzica timpului prezent
i) toată muzica produsă de om
a
a
aa
a) studiul comparativ (al sistemelor şi culturilor muzicale)
± o activitate muzicologică, în esenţă
b) analiza comprehensivă a muzicii şi a culturii muzicale
a unei societăţi ± o activitate în esenţă antropologică
c) studiul muzicilor ca sisteme, eventual sisteme de
semne ± o activitate relaţionată cu lingvistica şi cu
semiotica
d) studiul muzicii în contextul său cultural, cu tehnici
derivate din antropologie ± ceea ce se numeşte de
obicei Äantropologia muzicii´
e) studiul istoric al muzicilor ± altele decât cele clasice
vest-europene, folosind abordări ale istoricilor
ð
a
a
a) căutarea universaliilor
b) descrierea factorilor care
generează -ul sonor produs de un
anumit compozitor sau de o societate
(Blacking)
c) o Äştiinţă a istoriei muzicii´ preocupată
cu stabilirea (identificarea) legilor care
guvernează evoluţia muzicii şi schimbarea
Oricât de diverse par aceste definiţii, de
fapt, se pot identifica două Ätabere´ în
ceea ce priveşte concepţia asupra
etnomuzicologiei (între 1950-1970):
I ± concentrată asupra muzicii înseşi
( '(
etc.)
II ± concentrată asupra contextului
cultural
áele două direcţii tind, din anii ¶80, să se
reunească ±
să fie
deopotrivă
şi
.
(
!
" "