Bilet 17

Bacalaureat oral 2008

model de rezolvare

Răspunsuri:

1. Autorul străin a remarcat, dintr-o perspectivă obiectivă, nepărtinitoare, schimbarea radicală a societăţii
româneşti din prima jumătate a secolului al XIX-lea (mai ales de după Revoluţia de la 1848). Perspectiva sa este şi una
comparativă, el se raportează şi la impresiile din 1806. În acea epocă, Ţara Românească şi Moldova importă o serie de
obiceiuri şi de fenomene de civilizaţie din Apus, mai ales din oraşele importante europene, Viena şi Paris. Astfel,
călătorul străin în ţările române este impresionat de capacitatea românilor din clasa socială înaltă de a se adapta rapid la
nou, la moda vestimentară, socială. Tinerii şi femeile sunt aceia care au cea mai mare deschidere spre schimbare, au
curajul de a trece într-o altă etapă de civilizaţie, dacă au şi mijloacele financiare necesare.
Tot din punct de vedere obiectiv, autorul remarcă rezistenţa la nou a celor bătrâni sau a celor din clasa mijlocie
(funcţionari, meşteşugari – cei „cu slujbe”) şi, de asemenea, tendinţa femeilor de a vorbi limba franceză, limbă de
circulaţie în întreaga Europă, atunci.

2. Opiniile sunt, de regulă, subiective: ex.

- autorul străin crede că femeile sunt cele care au acceptat şi impus, chiar, schimbarea societăţii, începând cu
locuinţa, confortul personal, deci ele au cel mai mult curaj; sau: în opinia autorului străin...femeile sunt...
- autorul crede că schimbarea intervenită în prima jumătate a secolului al XIX-lea, a fost, din punctul său de
vedere, „rapidă şi completă”, după cum a remarcat în vizita sa în cele două provincii româneşti.
Faptele sunt obiective, sigure, clare pentru toţi:
- Într-adevăr, este un fapt determinat obiectiv de către sociologi că tinerii, dar şi femeile, sunt, în general,
persoanele care îşi asumă schimbări în viaţa personală şi în cea socială. Astfel, în epoca descrisă în fragmentul dat,
femeile din clasa socială înaltă angajează bucătari şi servitori străini, învaţă şi apoi vorbesc limba franceză, organizează
întâlniri în „saloanele” bine cunoscute, îşi schimbă vestimentaţia după modelul modern apusean, ţin la prestigiul moral
al lor şi al familiei.
- În opoziţie cu tinerii, cei în vârstă rămân fideli tradiţiei, nu acceptă ca fiind perimat modul lor de a gândi, nu
renunţă uşor la moda veche vestimentară (de ex., la barbă sau la haina lungă oreintală, trurcească, anteriul), nu se
grăbesc să adopte ceva nou.

3. În opinia mea, / După părerea mea, situaţia prezentată de autorul străin şi inclusă în cartea istoricului N.
Djuvara, este, într-o oarecare măsură, actuală, dacă ne gândim la tinerii de astăzi. Ei sunt mult mai doritori de a adopta
şi adapta moda apuseană, sub toate aspectele ei.
De exemplu, sărbătorile tradiţionale din Statele Unite ale Americii (Sf. Valentin, Halloween), limba engleză
colocvială (uzuală) sunt exemple de realităţi împrumutate din Apus, mai ales de către generaţia tânără.
Astăzi, poate şi datorită aşezării geografice sau a împrejurărilor istorice, România pare unui călător străin (şi
nu numai!) un amestec de Orient şi Occident, în mentalitate, în limba vorbită, în comportament. Am putea spune că
acest „amestec” reflectă modul nostru de a privi lumea, este deci un element specific, care ne individualizează şi de care
am putea fi mândri.