PA RLAM ENTU L EU RO PE

C0NCILIERE
ŞI

CODECIZIE
Ghid privind activitatea de co-legiferare a Parlamentului

Noiembrie 2004

DV/547830EN.doc 1/42
 CUVÂNT ÎNAINTE

Considerăm că Ghidul privind concilierea şi codecizia, redactat de Secretariat pentru

cea de a şasea legislatură, în urma extinderii Uniunii la 25 de state membre, este
binevenit. Menirea sa este să prezinte organizarea în cadrul Parlamentului a activităţii
de conciliere şi modul în care aceasta se integrează în contextul general al procedurii
de codecizie, în baza căreia Parlamentul şi Consiliul conlucrează în vederea adoptării
legislaţiei europene.

Ghidul oferă o descriere generală a procedurii, uneori complexe, de codecizie şi

încearcă să furnizeze informaţiile şi materialul de referinţă de care au nevoie, în
pregătirea lucrărilor, deputaţii care participă la procedura de codecizie şi, în
particular, în stadiul de conciliere, atunci când Parlamentul şi Consiliul se întâlnesc în
cadrul unor negocieri tripartite sau la comitetul de conciliere. Recomandăm ghidul
tuturor acelora care sunt implicaţi în sau interesaţi de activitatea de co-legiferare a
Parlamentului.

Prof. Dr. Antonios TRAKATELLIS, Dagmar ROTH-BEHRENDT

Doctor în ştiinţe

Prof. Alejo Vidal-Quadras-Quadras, Doctor în ştiinţe

Vice-preşedinţi responsabili cu concilierea

http://www.europarl.eu.int/whoswho/default.htm
DV/547830EN.doc 2/42
DV/547830EN.doc 3/42
 CUPRINS

1. CODECIZIA PRINCIPII FUNDAMENTALE..................................................4

Introducere:........................................................................................................4
Prima lectură.......................................................................................................5
A doua lectură....................................................................................................5
A treia lectură - concilierea...............................................................................10
2. CONCILIEREA STADIU CU STADIU...........................................................11

Stadiul preliminar (a doua lectură la Parlament)...............................................11

Numirea delegaţiei PE......................................................................................11
Reuniunea de constituire a delegaţiei................................................................12
Regimul lingvistic al delegaţiei.........................................................................13
Triloguri............................................................................................................13
Reuniunile ulterioare ale delegaţiei PE.............................................................15
Comitetul de conciliere.....................................................................................16
Urmările reuniunilor comitetului de conciliere..................................................17

3. OMOLOGII NOŞTRI: .....................................................................................20

CU CINE TRATEAZA DELEGAŢIA PE ?.....................................................20

Delegaţia Consiliului........................................................................................20

Comisia.............................................................................................................20

4. ACCESUL PUBLICULUI LA DOCUMENTE...............................................21

5. CE PREVEDE CONSTITUŢIA REFERITOR LA CODECIZIE....................22

6. SECRETARIATUL PENTRU CONCILIERI ŞI CODECIZIE........................24

ANEXE:
A. Articolul 251 din Tratatul CE ....................................................................................26
B. Declaraţia comună privind modalităţile practice de desfăşurare a noii proceduri de codecizie
(articolul 251 din Tratatul CE)................................................................................28
C. Regulamentul de procedură al Parlamentului European - Articolele 60 - 65.........................32
D. Temeiurile juridice ale codeciziei (situaţia din noiembrie 2004).......................................36
E. Noi temeiuri juridice care impun „procedura legislativă obişnuită” (codecizia) în baza
Constituţiei..........................................................................................................38
F. Descrierea procedurii de codecizie..............................................................................42
 1. CODECIZIA: PRINCIPII FUNDAMENTALE
Introducere:
Codecizia este cea mai importantă
procedură legislativă a Uniunii
Europene. Ea se bazează pe principiul
parităţii dintre Parlamentul European,
ales direct şi reprezentând popoarele
Uniunii şi Consiliu, care reprezintă
guvernele statelor membre. Avand
aceleaşi drepturi şi obligaţii, cele două
instituţii adoptă împreună textele
legislative, fără ca vreuna dintre ele să
poată proceda astfel fără acordul
celeilalte.
Procedura de codecizie a fost instituită
de Tratatul de la Maastricht în 1993. În
acea perioadă, ea nu se aplica decât în
15 domenii de activitate comunitară.
Ulterior, Tratatul de la Amsterdam
(mai 1999) a mărit considerabil
numărul acestora, care a crescut şi în
urma Tratatului de la Nisa (februarie
2003), astfel că în prezent numărul
Figura 1: Numărul dosarelor de codecizie 1999-2004
temeiurilor juridice a ajuns la 40 (lista
completă a acestora figurează în Anexa
D). În consecinţă, codecizia a devenit
principala procedură legislativă a
Uniunii Europene.
Majorarea numărului de domenii a
condus la o creştere substanţială a
volumului de dosare de codecizie: în
ultima legislatură (1999-2004), în
temeiul prevederilor Tratatelor de la
Amsterdam şi de la Nisa, prin
procedura de codezie au fost adoptate
403 acte legislative. Acest număr este
de 2,5 ori mai mare decât acela al
dosarelor de codecizie închise în
aplicarea dispoziţiilor Tratatului de la
Maastricht (1993-1999), şi anume 165.
După cum indică Figura 1, volumul
dosarelor de codecizie a crescut
constant, în termeni absoluţi, de la 68
de dosare închise în cursul primului an
al legislaturii 1999-2004, până la cifra
record de 105 dosare finalizate în
cursul ultimului an al aceleiaşi
legislaturi.
General aplicată atunci când Consiliul
statuează cu majoritate calificată (cu
excepţia a trei cazuri, în care este
necesară unanimitatea), codecizia este
procedura normală pentru întreaga
legislaţie a CE, cu excepţia agriculturii,
pescuitului, fiscalităţii, politicilor
comerciale, ajutoarelor de stat,
politicilor industriale, concurenţei şi a
uniunii economice şi monetare (vezi
Anexa D).
În conformitate cu articolul 251 din
Tratatul CE (vezi Anexa A), codecizia
constă dintr-un număr de până la trei
stadii: prima lectură, a doua lectură şi a
treia lectură cu conciliere. Procedura
poate fi însă încheiată în oricare dintre
aceste trei stadii, dacă cele două ramuri
ale autorităţii legiuitoare ajung la un
acord general. În cazul în care
Consiliul nu poate accepta toate
amendamentele votate de Parlament în
a doua lectură, se impune iniţierea
procedurii de conciliere, care constituie
cel de al treilea şi ultimul stadiu al
procedurii de codecizie.
Prima lectură
După cum indică Anexa F, procedura
de codecizie este iniţiată întotdeauna
printr-o propunere a Comisiei
Europene (dreptul de iniţiativă al
Comisiei). Comisia îşi prezintă
propunerea legislativă (de obicei,
vizând un regulament sau o directivă)
concomitent Parlamentului European şi
Consiliului. Parlamentul European
trimite propunerea comisiei
parlamentare competente, spre a fi
examinată. Aceasta din urmă numeşte
un raportor a cărui sarcină principală
constă din a urmări îndeaproape
întreaga procedură, formulând
recomandări destinate comisiei
competente (în cursul examinării în
comisie), dar şi Parlamentului în
general (în cadrul şedinţei în plen).
Celelalte comisii parlamentare
interesate pot formula avize destinate
comisiei competente.
În urma examinării dosarului în
comisia competentă şi pe baza unui
raport întocmit de raportor şi aprobat
de comisie, Parlamentul European
procedează la prima lectură a
propunerii Comisiei, formulând sau nu
amendamente. În acest stadiu,
Parlamentul adoptă amendamente cu
majoritate simplă (cu alte cuvinte, cu
votul majorităţii deputaţilor participanţi
la scrutin).
În cazul în care aprobă toate
amendamentele PE, sau dacă PE nu
formulează nici un amendament,
Consiliul poate adopta actul. În cazul
în care nu aprobă toate amendamentele
formulate de PE, Consiliul îşi încheie
prima lectură adoptând un text
cunoscut actualmente sub denumirea
de „poziţie comună”.
Tratatul nu fixează termene cu privire
la prima lectură, nici pentru Parlament,
nici pentru Consiliu.
A doua lectură
Spre deosebire de prima lectură, cea de
a doua este supusă unor termene stricte.
În termen de trei luni, sau patru, în caz
de prelungire, de la anunţarea în şedinţă
plenară a poziţiei comune adoptate de
Consiliu, Parlamentul o poate aproba,
respinge sau amenda în a doua lectură.
În caz de aprobare, sau dacă
Parlamentul nu se pronunţă la termen,
actul este considerat aprobat pe această
bază. În cazul în care Parlamentul
respinge poziţia comună cu majoritate
absolută (adică, cu minimum 367
voturi, indiferent de numărul
parlamentarilor efectiv prezenţi la
scrutin), procedura se încheie şi nu mai
poate fi reluată decât pe baza unei noi
propuneri a Comisiei.
Parlamentul poate să adopte
amendamente la poziţia comună, tot cu
majoritatea absolută a voturilor
deputaţilor. Aceste amendamente pot fi
incluse în cuprinsul recomandării
pentru a doua lectură, redactată de
raportor şi adoptată (cu sau fără
modificări) de comisia competentă
(aceasta din urmă este singura care
poate propune amendamente în a doua
lectură) sau prezentate direct, în şedinţă
plenară, în conformitate cu
Regulamentul de Procedură (articolul
62, vezi Anexa C). Amendamentele pot
fi depuse în şedinţă plenară de către
comisia competentă în fond, de
grupurile politice sau de un număr de
cel puţin 37 deputaţi.
Există însă şi unele restricţii în ceea ce
priveşte tipul amendamentelor pe care
le poate adopta Parlamentul în a doua
lectură (articolul 62; vezi Anexa C). În
particular, amendamentele sunt
admisibile numai dacă vizează:
■ să restabilească, integral sau parţial,
poziţia adoptată de Parlament în
prima lectură, sau
■ să ajungă la un compromis între
Consiliu şi Parlament, sau
■ să modifice o parte din poziţia
comună care nu a fost inclusă în
propunerea iniţială, sau
■ să ia în consideraţie un fapt nou sau
o situaţie juridică nouă.
Înainte de a vota asupra
amendamentelor în şedinţă plenară,
Preşedintele Parlamentului poate cere
Comisiei să indice dacă este în măsură
să le accepte sau nu. Consiliul poate fi,
şi el, invitat să formuleze observaţii.
Pentru stadiul celei de a doua lecturi,
tratatul prevede un termen de trei sau,
în caz de prelungire, de patru luni, în
ambele ramuri ale autorităţii legislative.
Termenul acordat Consiliului pentru
cea de a doua lectură decurge de la
primirea oficială a poziţiei
Parlamentului în a doua lectură. În
cazul în care Consiliul aprobă toate
amendamentele Parlamentului
European, actul este adoptat. În cazul în
care Consiliul nu este în măsură să le
aprobe, tratatul prevede, în articolul
251 alineatul (3), convocarea
comitetului de conciliere.
 PRINCIPALELE DIFERENŢE DINTRE PRIMA ŞI A DOUA LECTURĂ

Prima nu sunt impuse termene; propunerea este examinată de comisia competentă şi de

lectură comisia sesizată pentru avizare
criterii permisive de admitere a amendamentelor; Parlamentul adoptă
amendamentele cu majoritate simplă

A doua lectură termene stricte de 3 sau 4 luni

poziţia comună este examinată exclusiv de comisia competentă
criterii stricte de admitere a amendamentelor
Parlamentul adoptă amendamente cu votul majorităţii absolute a
deputaţilor (adică, cel puţin 367 voturi).

Încheierea unor acorduri în prima lectură, după conciliere. Comparativ, în

sau în a doua lectură
De la intrarea în vigoare a Tratatului de
la Amsterdam şi aplicarea dispoziţiilor
Declaraţiei comune privind
modalităţile practice de desfăşurare a
noii proceduri de codecizie (vezi
Anexa B), care oferă instituţiilor
posibilitatea să stabilească „contacte
adecvate (...)care să permită
încheierea în cel mai scurt timp a
procedurii legislative,” se manifestă o
tendinţă din ce în ce mai pronunţată de
încheiere a unor acorduri într-un stadiu
mai timpuriu al procedurii legislative,
în special în prima sau în a doua
lectură. Din graficul de mai jos reiese
că, în cursul ultimei legislaturi (1999-
2004), 115 dosare de codecizie sau 28
% din numărul total al acestora au fost
închise în prima lectură, 200 dosare sau
50 % din totalul lor au fost închise în a
doua lectură şi 84 dosare sau 22 % din
totalul acestora au fost închise în a treia
cursul legislaturii 1994-1999, 60 %
dintre proceduri s-au încheiat în a doua
lectură (normele pe atunci în vigoare
ale Tratatului de la Maastricht nu
permiteau încheierea unor acorduri în
prima lectură), iar 40 % au necesitat
recurgerea la conciliere. Codecizia a
devenit astfel un fel de fir roşu care
marchează un parcurs constând din una,
două sau trei lecturi.
Această evoluţie pune în evidenţă
flexibilitatea procedurii însăşi relevând
un aspect încă şi mai important, anume
un grad de încredere mai ridicat şi o
mai mare voinţă de cooperare din
partea instituţiilor. Cu toate acestea, au
fost exprimate şi unele temeri, la
Parlament şi în afara acestuia, privind
lipsa potenţială de transparenţă inerentă
negocierilor în prima şi a doua lectură,
precum şi lipsa de claritate şi
coordonare în ceea ce priveşte
procedurile de aplicat.
 60 48
50 39 48
37 41
40
28
30 24
16 20 18
20 19 21 16
10 13 15
01999-2000 2000-2001 2001-2002 2002-2003 2003-2004
0
Prima lectură A doua lectură A treia lectură

Figura 2:Evoluţia stadiului de încheiere a procedurii legislative în perioada 1999-2004

Procedurile de urmat în stadiul de comisie a confirmat un set de indicaţii

conciliere sunt definite clar în articolul
251 TCE (vezi Anexele A şi B) şi în
Regulamentul de procedură al
Parlamentului (articolele 63-65, vezi
Anexa C). Procedurile de urmat pentru
încheierea unui acord în prima sau în a
doua lectură sunt mai puţin clare.
Pe baza acestor considerente şi a
experienţei acumulate de-a lungul
anilor, Conferinţa preşedinţilor a
aprobat iar Conferinţa preşedinţilor de
privind desfăşurarea negocierilor şi
încheierea acordurilor în prima şi în a
doua lectură (pentru textul integral al
indicaţiilor, vezi paginile care urmează).
Scopul acestor indicaţii este acela de a
stabili o procedură uniformă la
Parlament atunci când se încearcă
stabilirea unui acord în prima sau a
doua lectură, asigurând în acelaşi timp
un grad maxim de transparenţă,
eficacitate şi legitimitate a procedurii în
ansamblul ei.
 Încheierea unor acorduri în prima sau în a
doua lectură: indicaţii pentru aplicarea celor
mai bune practici în Parlament

Consideraţii preliminare
1. Comisiile trebuie să recurgă la toate posibilităţile oferite de tratate, care permit un număr de
până la trei lecturi. Decizia de a încheia un acord în prima sau în a doua lectură trebuie să ţină
cont de situaţiile foarte diferite care apar în stadiul primei şi, respectiv, al celei de a doua
lecturi. Este vorba, în special, de măsura în care Parlamentul şi Consiliul au ajuns deja la o
poziţie formală, de majorităţile necesare în stadiul şedinţelor în plen şi de termenele impuse de
tratate.
2. Decizia trebuie să dispună de un larg sprijin politic, să fie adoptată în mod transparent şi să fie
anunţată în comisie. Ea trebuie să fie justificată în termeni de priorităţi politice, termene, risc
de incertitudine juridică sau de natură necontroversată a propunerii.
Reuniuni cu Consiliul şi Comisia
3. Contactele neoficiale trebuie să rămână posibile în toate stadiile, cu condiţia ca raportorii
fantomă, coordonatorii şi comisia să fie ţinuţi la curent cu privire la existenţa şi conţinutul lor.
În mod normal, negocierile concrete nu trebuie angajate decât după ce comisia îşi adoptă
amendamentele în prima sau a doua lectură, Această poziţie poate oferi apoi mandatul pe baza
căruia reprezentanţii comisiei urmează să negocieze cu Consiliul sau Comisia.
4. Participarea PE trebuie să fie hotărâtă de coordonatori. Ea trebuie să permită informarea
cât mai completă cu putinţă a tuturor grupurilor politice din cadrul comisiei, fie prin
participarea directă a preşedintelui acesteia şi/sau a raportorilor fantomă ori a
coordonatorilor, fie prin informarea promptă şi suficient de detaliată a preşedintelui şi a
raportorilor fantomă ori a coordonatorilor prin intermediul raportorului. Coordonatorii pot
decide să invite raportorul comisiei să ia parte la lucrări.
5. La cerere, se va asigura interpretarea, în special în cursul stadiului de negociere propriu-zisă,
după votul în comisie.
6. În măsura posibilului, proiectele de text care urmează să constituie baza de discuţie în cadrul
unei viitoare reuniuni trebuie să fie, în prealabil, puse la dispoziţia tuturor negociatorilor,
indiferent de instituţia de la care emană.
Urmările reuniunilor
7. Raportorul trebuie să prezinte regulat rapoarte privind stadiul negocierilor, dacă este necesar
întregii comisii. Orice modificare semnificativă a poziţiei adoptate în cadrul negocierilor
trebuie să dispună de un larg sprijin politic.
8. Preşedinţia Consiliului trebuie încurajată să participe la reuniunile comisiei, spre a prezenta
poziţia Consiliului.
9. În cazul în care se ajunge la un acord, Preşedinţia Consiliului este invitată să trimită o
scrisoare preşedintelui comisiei, prin care să confirme acordul de principiu al Consiliului,
anexând la aceasta textul convenit.
10. Toate amendamentele de compromis care se impun în urma acordului realizat trebuie aduse, în
scris, la cunoştinţa tuturor membrilor comisiei. Dacă aceste amendamente nu pot fi adoptate de
comisie spre a fi prezentate în şedinţă plenară, ele trebuie să fie semnate de raportor şi de
coordonatorii sau raportorii fantomă, în numele grupurilor lor politice, în semn că
amendamentele se bucură de un sprijin larg.
A treia lectură - Concilierea
Concilierea constă din negocieri directe
între cele două instituţii co-legiuitoare
(Parlamentul şi Consiliul), desfăşurate
în cadrul comitetului de conciliere; în
mod normal, acestea conduc în final la
adoptarea propunerii în cea de a treia
lectură.
Comitetul de conciliere este compus
din două delegaţii: delegaţia
Consiliului, compusă din cei 25 de
membri ai Consiliului (Miniştri) sau
din reprezentanţii acestora şi delegaţia
PE, compusă dintr-un număr egal de
deputaţi. Astfel, ca urmare a extinderii,
Comitetul de conciliere constă din 50
membri.
Comitetul de conciliere trebuie să fie
convocat în termen de şase săptămâni
(sau opt, în caz de prelungire), după ce
Consiliul şi-a încheiat cea de a doua
lectură şi a comunicat oficial
Parlamentului că nu este în măsură să
accepte toate amendamentele propuse
de acesta în a doua lectură. Pentru
fiecare propunere legislativă care
PRINCIPALELE DIFERENŢE DINTRE PRIMA/A DOUA
LECTURĂ ŞI A TREIA LECTURĂ CU CONCILIERE ÎN
PARLAMENT
Prima şi a doua lectură
Răspunderea principală îi revine
comisiei parlamentare interesate
Prima lectură (fără termene):
A doua lectură: maximum 4 luni pentru PE şi
maximum alte 4 luni pentru Consiliu
Posibilitatea de a depune amendamente
în comisii şi în şedinţă plenară
Prima lectură: PE adoptă amendamente cu
majoritate simplă
A doua lectură: PE adoptă amendamente cu
majoritate absolută (cel puţin 367 voturi)
impune aplicarea procedurii de
conciliere, se constituie câte un comitet
separat, care are la dispoziţie un termen
de şase săptămâni (sau opt, în caz de
prelungire) pentru a ajunge la un acord
general sub forma unui „proiect
comun.” Pentru îndeplinirea acestei
sarcini, comitetul trebuie să analizeze
textul poziţiei comune ţinând cont de
amendamentele formulate de PE în a
doua lectură care, împreună, constituie
baza pe care se desfăşoară procedura
de conciliere. Comisia participă la
lucrări în vederea reconcilierii
poziţiilor adoptate de Parlament şi
Consiliu.
În cazul în care Comitetul de conciliere
nu ajunge la un acord, ori dacă
Parlamentul sau Consiliul nu aprobă
„proiectul comun” în cea de a treia
lectură, se consideră că actul nu a fost
aprobat. În acest caz, procedura de
codecizie nu poate fi reiniţiată decât pe
baza unei noi propuneri legislative din
partea Comisiei.
A treia lectură - Concilierea
Răspunderea principală îi revine delegaţiei Parlamentului
A treia lectură: maximum 24 săptămâni (3x8
săptămâni), din care cel mult 8 săptămâni
destinate concilierii
Nu se admit amendamente: proiectul comun este
aprobat sau respins în ansamblul său
PE adoptă proiectul comun cu majoritate simplă, în
cadrul unui scrutin unic
 2. CONCILIEREA STADIU CU STADIU
Stadiul preliminar (a doua lectură la
Parlament)
Rezultatele votului Parlamentului în a
doua lectură se transmit Consiliului. De
la data primirii acestora, Consiliul are
la dispoziţie trei luni (sau patru, în caz
de prelungire) pentru a încheia cea de a
doua lectură, hotărând dacă este sau nu
în măsură să accepte toate
amendamentele formulate de Parlament
în a doua lectură. În practică, Consiliul
informează neoficial Parlamentul, în
cel mai scurt timp, dacă este sau nu în
măsură să-i accepte amendamentele. În
cazul în care Consiliul formulează
obiecţiuni la vreunul dintre
amendamente, se impune convocarea
comitetului de conciliere.
Pe toată durata procedurii de codecizie,
Consiliul hotărăşte cu majoritate
calificată, excepţie făcând cele trei
domenii la care se referă articolele 42
(libertatea de mişcare a lucrătorilor), 47
alineatul (2) (măsuri privind
persoanele care desfăşoară activităţi
independente) şi 151 alineatul (5)
(măsuri de încurajare a culturii) din
Tratat, în care este necesară
unanimitatea. Cu toate acestea, până la
încheierea formală a stadiului celei de a
doua lecturi, Consiliul poate aproba
amendamente ale Parlamentului avizate
negativ de Comisie exclusiv cu
unanimitate.
Numirea delegaţiei PE
PE numeşte separat câte o delegaţie
pentru fiecare procedură de conciliere;
cu alte cuvinte, pentru fiecare
propunere legislativă care impune
concilierea. Sarcina acestora constă din
a reprezenta Parlamentul în ansamblu
în cadrul negocierilor cu Consiliul
desfăşurate pe durata concilierii.
Delegaţiile sunt numite în temeiul
articolului 64 din Regulamentul de
procedură al Parlamentului European
(vezi Anexa C).
Din momentul în care Consiliul declară
că nu este în măsură să aprobe toate
amendamentele formulate de Parlament
în a doua lectură, Secretariatul pentru
concilieri şi codecizie iniţiază
pregătirile pentru desemnarea
delegaţiei PE la comitetul de
conciliere. Secretariatul oferă asistenţă
delegaţiei PE pe toată durata procedurii
de conciliere (a treia lectură), acţionând
în strânsă colaborare cu secretariatul/e
comisiei/lor competente şi cu Serviciul
juridic al Parlamentului (sarcinile
Secretariatului sunt precizate la pagina
28).
În urma votului în şedinţă plenară,
Secretariatul transmite o notă
grupurilor politice, invitându-le să
numească membri reprezentanţi în
conformitate cu Regulamentul de
procedură şi să furnizeze informaţiile
necesare pentru stabilirea profilului
lingvistic al delegaţiei PE (pentru
detalii suplimentare, vezi pagina 13).
La începutul fiecărei legislaturi, sau
dacă au loc schimbări majore în
structura Parlamentului, Conferinţa
preşedinţilor stabileşte componenţa
politică a delegaţiei în funcţie de
importanţa politică a fiecărui grup
politic. În actuala structură politică a
Parlamentului, rezultată în urma
alegerilor din iunie 2004, grupul PPE-
DE este reprezentat în delegaţia
Parlamentului de 10 deputaţi, grupul
PSE de 8 deputaţi, grupul ALDE de 3
deputaţi, iar grupurile Verzi/ALE,
GUE/NGL, IND/DEM şi UEN de câte
1 deputat fiecare.
Din delegaţie fac parte trei
vicepreşedinţi ai Parlamentului, în
calitate de membri permanenţi, unul
dintre aceştia îndeplinind funcţia de
preşedinte al delegaţiei. Cei trei
vicepreşedinţi decid între ei dosarele de
care răspunde fiecare şi, în consecinţă,
cine urmează să ocupe funcţia de
preşedinte al fiecărei delegaţii. Cei trei
vicepreşedinţi având calitate de membri
permanenţi sunt incluşi în cota atribuită
grupurilor politice din care fac parte.
Raportorul/i şi preşedintele comisiei
parlamentare competente sunt, de
asemenea, incluşi în cota atribuită
grupului politic din care fac parte şi
sunt numiţi ex officio membri ai
delegaţiei.
Ceilalţi membri ai delegaţiei sunt
desemnaţi de grupurile politice, în
conformitate cu practicile interne ale
acestora, numele lor fiind comunicate
în scris secretariatului. Majoritatea
acestora fac parte din comisia
competentă sau din comisiile sesizate
pentru aqviozare. Grupurile politice
trebuie să numească şi un număr egal
de membri supleanţi, care pot lua parte
în mod activ la lucrările delegaţiei.
Dacă un anumit grup politic nu este în
măsură să-şi desemneze toţi membrii
supleanţi la începutul procedurii,
numele acestora pot fi adăugate
ulterior. Grupurile politice comunică în
scris secretariatului orice modificare
survenită în componenţa delegaţiei.
Reuniunea constitutivă a delegaţiei
De obicei, reuniunea de constituire a
delegaţiei PE are loc la Strasbourg, în
cursul sesiunii plenare, după adoptarea
amendamentelor în a doua lectură. Cu
toate acestea, din dorinţa de a limita
numărul de întruniri, reuniunea de
constituire poate avea loc şi la o dată
ulterioară, după ce primele indicii
privind reacţia Consiliului la
amendamentele formulate de Parlament
în a doua lectură devin cunoscute şi
apare nevoia unui schimb de vederi în
fond. Din acest motiv de ordin
procedural, sau dacă preşedintele
delegaţiei consideră că negocierile cu
Consiliul trebuie să fie iniţiate de
îndată, ori dacă poziţia Consiliului nu
este încă disponibilă, reuniunea
constitutivă poate fi înlocuită, în mod
excepţional, de o scrisoare a
preşedintelui delegaţiei adresată
membrilor desemnaţi (constituire pe
baza procedurii scrise).
Principalul obiectiv al reuniunii
constitutive a delegaţiei Parlamentului
constă din a împuternici echipa de
negociatori (vicepreşedintele cu funcţie
de preşedinte al delegaţiei, Preşedintele
comisiei competente şi raportorul/i) să
înceapă negocieri neoficiale cu
Consiliul, în cadrul unui „trilog”(vezi
mai jos). În cadrul reuniunilor de
constituire se procedează adesea şi la
un succint schimb de opinii pe fondul
chestiunilor în discuţie, cu participarea
reprezentanţilor Comisiei, în special
atunci când prima reacţie a Consiliului
la amendamentele formulate de
Parlament în a doua lectură este
cunoscută.
Comisia este prezentă la toate
reuniunile delegaţiei Parlamentului. În
cadrul reuniunii constitutive,
reprezentanţii Comisiei sunt chemaţi să
prezinte şi să explice avizul acesteia cu
privire la amendamentele propuse de
Parlament în a doua lectură.
Cu ocazia reuniunii de constituire a
delegaţiei, deputaţii vor găsi în mapele
lor un „document de bază” referitor la
procedura de conciliere în cauză.
Acesta cuprinde propunerea iniţială a
Comisiei, amendamentele PE din prima
lectură, propunerea modificată a
Comisiei, poziţia comună a Consiliului,
amendamentele PE din a doua lectură şi
avizul Comisiei, dacă este disponibil.
Respectivul document este difuzat în
limbile oficiale disponibile. În cursul
reuniunilor ulterioare, documentul
poate fi obţinut la cerere. De asemenea,
el poate fi descărcat de pe site-ul
Internet Conciliere.
Pentru fiecare reuniune a delegaţiei,
Secretariatul întocmeşte o notă
destinată membrilor acesteia, în care
sunt prezentate pe scurt obiectivele
reuniunii, situaţia amendamentelor,
stadiul negocierilor cu Consiliul şi
unele aspecte procedurale. Această
notă este trimisă prin poşta electronică
tuturor membrilor delegaţiei, de îndată
ce devine disponibilă în limba de lucru
originală, după care se difuzează cu
ocazia reuniunii, în funcţie de regimul
lingvistic al delegaţiei (vezi mai jos).
Secretariatul redactează, de asemenea,
scurte procese verbale privind fiecare
reuniune a delegaţiei.
Regimul lingvistic al delegaţiei
În principiu, delegaţia lucrează în
limbile membrilor ei titulari.
Interpretarea în cursul reuniunilor şi
traducerea documentaţiei relevante, id
est „documentul de bază” (propunerea
Comisiei, amendamentele formulate de
PE în prima lectură, poziţia comună a
Consiliului, amendamentele formulate
de PE în a doua lectură şi avizul
Comisiei), notele destinate membrilor,
„documentele de lucru pe patru
coloane” utilizate la conciliere (vezi
mai jos, p. 15) precum şi textele de
compromis examinate în cursul
stadiului pregătitor se asigură în limbile
membrilor titulari ai delegaţiei.
Aceleaşi servicii pot fi asigurate şi în
limbile membrilor supleanţi ai
delegaţiei pentru care grupurile politice
depun cereri înainte de iniţierea
procedurii de conciliere, id est în
momentul numirii membrilor
delegaţiei.
Triloguri
Atunci când Consiliul este gata să-şi
prezinte poziţia cu privire la
amendamentele PE, indiferent dacă şi-a
încheiat sau nu oficial activitatea în a
doua lectură, se organizează o reuniune
tripartită neoficială cu participarea
Parlamentului, a Consiliului şi a
Comisiei, cunoscută sub denumirea de
„trilog”.
Echipa de negociatori a PE, mandatată
de delegaţie, reprezintă Parlamentul, în
timp ce reprezentantul permanent
adjunct (preşedintele COREPER I) al
statului membru care exercită
preşedinţia reprezintă Consiliul (pentru
detalii suplimentare, vezi mai jos, p.
20). Direcţia generală de resort
participă la reuniune în numele
Comisiei Europene. Numărul
participanţilor se limitează la echipa de
negociatori, la care se adaugă
personalul care asigură asistenţa
minimă (în mod normal, nu mai mult
de 10 persoane de la fiecare instituţie)
necesară pentru a asigura eficacitatea
acestor reuniuni.
Cu titlu informativ, toţi membrii
delegaţiei PE primesc în prealabil
precizări referitoare la fiecare trilog
(data, participanţi, locul desfăşurării),
chiar dacă nu toţi sunt invitaţi să
participe. Trilogurile sunt, de
asemenea, incluse pe lista reuniunilor
zilnice ale Parlamentului precum şi pe
site-ul Internet al comitetului de
conciliere.
În cadrul primului trilog, reprezentantul
Preşedinţiei prezintă poziţia Consiliului
privind amendamentele formulate de
PE, aprobând poate o parte dintre ele,
respingând o altă parte şi propunând
proiecte de compromis în ceea ce
priveşte altele. Echipa de negociatori a
Parlamentului îşi face cunoscută
reacţia, angajându-se în dezbatere. Pe
măsură ce poziţiile sunt dezbătute şi
explicate, se pot elabora noi texte de
compromis, sub rezerva aprobării lor
ulterioare de către delegaţiile
competente.
Negocierile tripartite se desfăşoară pe
baza unui „document de lucru comun
pe patru coloane”. În primele două
coloane sunt prezentate poziţiile iniţiale
ale Consiliului (poziţia comună) şi
Parlamentului (amendamentele
formulate în a doua lectură). În cea de a
treia coloană este inserată reacţia
Consiliului la amendamentele PE.
Poziţia delegaţiei Parlamentului
figurează în cea de a patra coloană.
Ultimele două coloane pot fi modificate
de mai multe ori în cursul procedurii de
conciliere, pentru a reflecta modul în
care evoluează negocierile.
Trilogurile pot impune intensificarea
pregătirilor tehnice necesare sau a
redactării textelor în interiorul
grupurilor de lucru la nivel politic (de
exemplu, întâlnirea raportorului PE cu
preşedintele grupului de lucru al
Consiliului) sau la nivelul
funcţionarilor. Datorită numărului din
ce în ce mai mare de reuniuni necesare
şi a termenelor stricte stipulate de
Tratat, aceste reuniuni neoficiale în
diverse componenţe au devenit mai
frecvente. Adesea, Comisia este
invitată să prezinte texte de compromis
care să fie discutate în cadrul
delegaţiilor competente sau al unui
trilog ulterior.
Rezultatele trilogurilor se discută şi,
eventual, se aprobă în cadrul
reuniunilor delegaţiilor competente, iar
dacă este necesar, se organizează noi
triloguri sau reuniuni neoficiale. După
fiecare trilog, înainte ca delegaţia să se
reunească din nou, membrii acesteia
sunt informaţi că a avut loc un trilog,
comunicându-li-se cine a participat şi
dacă s-a înregistrat vreun progres
semnificativ. Dacă este cazul, acestora
li se înmânează şi o versiune actualizată
a documentului de lucru comun pe
patru coloane, precum şi toate textele
de compromis prezentate în cadrul
trilogului.
Trilogurile au loc regulat, pe toată
durata procedurii de conciliere, spre a
se identifica chestiunile rămase
nesoluţionate şi a se realiza condiţiile
încheierii unui acord în cadrul
comitetului de conciliere.
De obicei, un scurt trilog are loc chiar
înainte de a se întruni comitetul de
conciliere şi, uneori, reuniunea însăşi a
comitetului de conciliere este
întreruptă, spre a se purta negocieri
tripartite în vederea clarificării
situaţiei, a găsirii unor compromisuri
reciproc acceptabile şi a evitării
neînţelegerilor între delegaţii.
Reuniunile ulterioare ale delegaţiei
PE
După primul trilog sau alte contacte
neoficiale, preşedintele convoacă
delegaţia pentru a examina rezultatele
negocierilor. De obicei, astfel de
reuniuni au loc în cursul şedinţelor
plenare sau în legătură cu reuniunile
comisiilor parlamentare. În
conformitate cu articolul 64 alineatul
(7) din regulament, care recunoaşte
caracterul distinct al concilierii (în
raport cu prima şi a doua lectură la
Parlament), la deliberările delegaţiilor
Parlamentului în comitetul de
conciliere pot participa cei care
lucrează în cadrul Parlamentului, dar nu
şi publicul. Grupurile politice, serviciile
competente ale Parlamentului European
şi Comisia Europeană sunt invitate
oficial să ia parte la reuniuni. Consiliul
nu ia parte la aceste reuniuni.
În cadrul lor, echipa de negociatori
informează ceilalţi membri ai
delegaţiei PE cu privire la rezultatele
trilogului/lor, iar delegaţiei i se
înmânează documentul de lucru
comun, pe patru coloane, în care este
expusă poziţia Consiliului. De
asemenea, delegaţia examinează textele
de compromis dezbătute în cadrul sau
elaborate în urma trilogului/lor.
Reprezentanţii Comisiei care participă
la reuniune pot răspunde solicitărilor,
oferind informaţii mai detaliate. De
asemenea, ei pot furniza unele
amănunte cu privire la reuniunile
Coreper în cadrul cărora Consiliul
examinează rezultatele trilogului.
Obiectivul principal al reuniunilor
delegaţiei este acela de a adopta o
strategie în raport cu poziţia Consiliului
din fiecare stadiu al procedurii şi de a
dezbate eventualele texte de
compromis. Dacă este cazul, se poate
exprima un acord privind anumite
amendamente sau propuneri de
compromis, sub rezerva unui acord
global. Dacă mai rămân unele chestiuni
nesoluţionate, delegaţia însărcinează
echipa de negociatori să continue
negocierile cu Consiliul. Delegaţia
Parlamentului poate, de asemenea, să ia
decizii procedurale, în special cu
privire la desfăşurarea unui nou trilog
sau la oportunitatea convocării
comitetului de conciliere şi, în caz
afirmativ, cu privire la data la care ar
urma să se reunească acesta.
De obicei, reuniunile delegaţiei au loc
la scurt timp după triloguri sau atunci
când o impune mersul procedurii de
conciliere. Ca şi trilogurile, reuniunile
comitetului de conciliere sunt
întotdeauna precedate de reuniuni ale
delegaţiei, care au loc şi în cazul în
care reuniunile comitetului de
conciliere sunt întrerupte pentru
negocieri tripartite. La finalul
procedurii de conciliere, delegaţia
aprobă sau respinge oficial acordul
realizat. Delegaţia încearcă să adopte
hotărâri pe cale consensuală. Dacă se
impune totuşi un scrutin, deciziile se
iau cu majoritatea absolută a
membrilor (13).
Comitetul de conciliere
Comitetul de conciliere, compus din
reprezentanţi ai celor 25 de state
membre şi dintr-un număr egal de
deputaţi la PE, este convocat de
Preşedintele Consiliului, cu acordul
Preşedintelui Parlamentului. Cel mai
adesea, Comitetul este convocat atunci
când poziţiile Parlamentului şi
Consiliului sunt suficient de apropiate
pentru a se putea anticipa soluţionarea
chestiunilor pendinte. Indiferent de
situaţie, Comitetul trebuie convocat în
termen de cel mult şase săptămâni (sau
opt, în caz de prelungire) de la
încheierea celei de a doua lecturi la
Consiliu, spre a se iniţia în mod oficial
procedura de conciliere. Din acel
moment, comitetul dispune de alte şase
săptămâni (sau opt, în caz de
prelungire) pentru a ajunge la un acord
global.
De obicei, reuniunile comitetului de
conciliere se desfăşoară la Bruxelles, în
mod alternativ, la sediile Parlamentului
şi Consiliului. Din 1994, în afara
Bruxelles-ului au avut loc numai trei
reuniuni ale comitetului de conciliere,
una la Strasbourg şi două în
Luxembourg.
În calendarul oficial al reuniunilor
Parlamentului există zile rezervate
special pentru aceste reuniuni. Acestea
sunt încercuite. Cele două instituţii pot
conveni şi alte date de întrunire. În mod
normal, reuniunile în plen ale
Comitetului de conciliere sunt
precedate de scurte triloguri şi reuniuni
ale delegaţiilor.
Vice-preşedintele Parlamentului care
conduce delegaţia parlamentară şi
Ministrul sau Secretarul de stat investit
în funcţia de Preşedinte în exerciţiu al
Consiliului co-prezidează reuniunile
comitetului de conciliere. Reuniunile
sunt deschise de co-preşedintele
instituţiei gazdă. Comisia este
reprezentată de comisarul competent.
Pe ordinea de zi a unei reuniuni a
comitetului de conciliere se pot înscrie
mai multe dosare:
■ sub formă de „punct/e A”, fie
pentru a iniţia procedura de
conciliere, fie pentru a marca în
mod formal acordul asupra
propunerilor legislative care fac
obiectul unei înţelegeri globale, la
care delegaţiile au ajuns deja în
cursul negocierilor neoficiale şi al
reuniunilor ulterioare ale
delegaţiilor. Aceste dosare nu se
mai dezbat în comitetul de
conciliere.
■ subiectul principal al dezbaterilor îl
constituie dosarul asupra căruia nu
s-a ajuns încă la un acord global,
aşa-numitul „punct B”. Din partea
Parlamentului, la reuniune participă
delegaţia de competenţa căreia ţine
respectivul dosar.
Dosarul dezbătut este analizat pe baza
documentului de lucru comun pe patru
coloane, întocmit de serviciile de
conciliere ale PE şi Consiliului. Acesta
are două părţi: „Partea A:
Amendamente cu privire la care s-
a ajuns la o înţelegere (sub rezerva
unui acord global)” şi „Partea B:
Amendamente asupra cărora încă
nu s-a ajuns la o înţelegere.” În
mod normal, dezbaterile se limitează la
aceste chestiuni pendinte. În cadrul
reuniunilor comitetului de conciliere,
interpretarea şi traducerea
documentului de lucru comun pe patru
coloane se realizează în toate limbile
oficiale.
Comisia poate fi invitată să propună
texte de compromis, care să faciliteze
realizarea unui acord. Uneori, pentru a
se ajunge la o înţelegere se apelează şi
la declaraţiile făcute de una sau mai
Din 1999, delegaţiile Parlamentului şi
Consiliului au reuşit, de fiecare dată, să
parvină la un acord în cadrul
comitetului de conciliere.
În general, după încheierea cu succes a
unei concilieri Parlamentul, Consiliul
şi Comisia organizează o conferinţă de
presă comună (dacă este posibil,
imediat după încheierea reuniuni sau
ulterior, în ziua următoare), pentru a
marca acordul realizat şi a prezenta
rezultatele în faţa reprezentanţilor
media. Dacă, dintr-un motiv sau altul,
nu se poate ţine o conferinţă de presă
comună, echipa de negociatori a
Parlamentului poate decide organizarea
unei astfel de conferinţe în mod
separat.
Proiectul comun redactat în urma
multe instituţii.
Dacă se întrevede un acord, reuniunile
comitetului de conciliere se
programează, de obicei, după-amiaza
târziu sau în cursul serii şi pot dura,
dacă este necesar, mai multe ore,
prelungindu-se uneori până la primele
ore ale dimineţii. Co-preşedinţii
comitetului pot însă stabili dinainte ora
la care urmează să ia sfârşit reuniunea.
În cazul în care devine evident că la
prima reuniune nu se va putea ajunge
la nici un acord, în intervalul de şase
săptămâni (sau opt, în caz de
prelungire) se pot convoca oricât de
multe alte reuniuni.
În cazul în care cele două instituţii nu
reuşesc să ajungă la un acord în cadrul
Comitetului de conciliere, propunerea
devine caducă în ansamblul ei .
concilierii este, de asemenea, postat
într-o versiune provizorie, într-una
dintre limbi (înainte să fie supus unei
revizii juridice şi lingvistice), pe site-ul
Internet al Parlamentului, la cât mai
scurt timp de la încheierea
negocierilor, astfel ca publicul şi
reprezentanţii instituţiilor să poată
aprecia rezultatele obţinute.
Legătura utilă este următoarea:
http: //www. europarl.eu.int/code/default
en. htm.
După fiecare reuniune a Comitetului de
conciliere, membrilor delegaţiei li se
înmânează o notă în care sunt
prezentate succint rezultatele la care s-a
ajuns.
Urmările reuniunilor comitetului de
conciliere
Acordul realizat în cadrul comitetului
de conciliere trebuie să fie confirmat de
ambele instituţii ca atare. Parlamentul
şi Consiliul supun separat la vot
proiectul comun aşa cum a fost
formulat, fără a-i mai putea aduce alte
modificări.
După încheierea cu succes a procedurii,
pe baza documentului de lucru comun
şi a modificărilor asupra cărora s-a
căzut de acord în cursul concilierii se
redactează un proiect de text comun
(PE-CONS). Mai întâi, acesta este
redactat într-o limbă şi apoi este tradus
în celelalte limbi oficiale. Proiectul de
text comun redactat în limba originală
le este înmânat deputaţilor care
compun delegaţia.
După finalizarea proiectului comun de
către secretariatele şi juriştii-lingvişti ai
Parlamentului şi Consiliului, co-
preşedinţii comitetului de conciliere li-l
înaintează Preşedintelui Parlamentului
European şi Preşedintelui în exerciţiu
al Consiliului, însoţit de o scrisoare de
comunicare. Orice declaraţie eventual
făcută de instituţii se anexează la
această scrisoare.
De la semnarea scrisorii de comunicare
prin care se aprobă proiectul comun,
cele două instituţii dispun de şase
săptămâni (sau opt, în caz de
prelungire) pentru a adopta actul, fără
a-l mai putea modica în vreun fel
(articolul 65 din Regulamentul de
procedură al Parlamentului; vezi Anexa
C).
În cursul acestei perioade, membrii
delegaţiei Parlamentului primesc, spre
informare, versiunea în limba proprie a
proiectului comun, însoţită de un
raport în care sunt prezentate
rezultatele procedurii de conciliere.
Raportul cuprinde rezultatul votului
delegaţiei la încheierea procedurii de
conciliere. Proiectul comun final,
raportul întocmit de raportor din
însărcinarea preşedintelui delegaţiei şi
scrisoarea de comunicare cuprinzând
toate declaraţiile eventual făcute de
instituţii sunt apoi transmise serviciilor
de sesiune ale Parlamentului European
(DG Preşedinţie). În acest stadiu, toate
versiunile, în diferite limbi, ale textului
acordului se postează pe site-ul
Internet al Parlamentului European.
Votul asupra proiectului comun este
precedat de o dezbatere în plen cu
privire la rezultatele negocierilor şi la
acordul încheiat cu Consiliul. De
obicei, dezbaterea în plen începe cu o
declaraţie a raportorului (şi, în cazuri
excepţionale, a Vice-preşedintelui care
prezidează delegaţia). Parlamentul
supune apoi la vot proiectul comun.
Proiectul comun se aprobă cu
majoritatea simplă a voturilor; în caz
contrar, proiectul este respins. De
obicei, plenul Parlamentului aprobă
acordul încheiat în cadrul comitetului
de conciliere. În cursul ultimei
legislaturi, din 86 de acorduri încheiate
prin conciliere numai 2 (sau 0,5 % din
numărul total) au fost respinse întrucât
nu au întrunit majoritatea în plen în a
treia lectură.
În cazul în care nu se ajunge la nici un
acord în cadrul Comitetului de
conciliere, Regulamentul prevede ca
preşedintele delegaţiei să facă o
declaraţie în plen, care este urmată de
dezbateri. Până în prezent, Parlamentul
şi Consiliul au reuşit, de fiecare dată,
să ajungă la un acord în cadrul
comitetului de conciliere, în de la Amsterdam.
conformitate cu prevederile Tratatului

Proiectul comun trebuie aprobat şi de

Consiliu care, în general, preferă să
voteze după cea de a treia lectură la
Parlament. Consiliul statuează cu
majoritate calificată. Până în prezent,
Consiliul nu a respins nici un acord
încheiat prin conciliere.
Astfel, pentru a deveni act comunitar,
proiectul comun trebuie aprobat atât
de Parlament, cât şi de Consiliu. Dacă
proiectul comun este respins de una
dintre instituţii, procedura în ansamblu
devine caducă şi nu mai poate fi
reiniţiată decât pe baza unei noi
propuneri a Comisiei.1

După încheierea cu succes a celei de a

treia lecturi în ambele instituţii,
Preşedinţii Parlamentului şi
Consiliului trebuie să semneze
împreună proiectul comun aprobat. În
cursul primei şedinţe de semnare, la 23
martie 1994, s-a căzut de acord ca
respectivele texte legislative să fie
denumite „LEX”. Această denumire se
aplică şi textelor aprobate prin
codecizie în prima şi a doua lectură.
Din februarie 2004, preşedinţii celor
două instituţii au semnat textele
comune LEX în cadrul şedinţelor
plenare desfăşurate la Strasbourg.
Textele LEX sunt apoi publicate în
Jurnalul Oficial, împreună cu toate
declaraţiile relevante.

3. OMOLOGII NOSTRI:
CU CINE NEGOCIAZĂ DELEGAŢIA PE ?
Delegaţia Consiliului
1
Aşa s-a întâmplat, de exemplu, cu propunerea de directivă privind ofertele publice de achiziţie. În urma respingerii în
plenul Parlamentului, în iulie 2001, a acordului încheiat prin conciliere (la egalitate de voturi: 273 pentru, 273 contra !),
Comisia a prezentat, în februarie 2003, o nouă propunere, care a servit ca bază pentru acordul încheiat de Parlament şi
Consiliu în martie 2004 şi a condus la adoptarea unui proiect în primă lectură.
Delegaţia Consiliului este compusă din
reprezentanţi ai Statelor membre care,
de obicei, sunt reprezentanţii
permanenţi adjuncţi (COREPER I) ai
acestora. La reuniunile comitetului de
conciliere, statul care deţine preşedinţia
Consiliului este reprezentat de un
ministru sau de un secretar de stat.
Acesta co-prezidează comitetul
împreună cu Vice-preşedintele
Parlamentului, care conduce delegaţia
parlamentară.
Preşedinţia în exerciţiu a Consiliului
reprezintă instituţia în cadrul tuturor
contactelor cu Parlamentul. În practică,
rolul principal le revine preşedintelui în
exerciţiu al COREPER I şi
preşedintelui grupului de lucru
competent din cadrul Consiliului.
Delegaţia Consiliului este asistată de
Unitatea Codecizie din cadrul
Serviciului Juridic al Secretariatului
General al Consiliului. Această unitate
are sarcina de a coordona raporturile
Consiliului cu Parlamentul în ceea ce
priveşte dosarele de codecizie şi, în
particular, procedurile de conciliere.
Comisia
În mod normal, reprezentanţii Comisiei
sunt invitaţi să participe la toate
reuniunile delegaţiei Parlamentului
European precum şi la cele ale
4. ACCESUL PUBLICULUI LA DOCUMENTE
COREPER. Ei participă, de asemenea,
la reuniunile tripartite, fiind prezenţi şi
la reuniunile comitetului de conciliere.
Comisarul competent ia parte la
reuniunile oficiale ale comitetului de
conciliere, la triloguri şi la reuniunile
delegaţiilor desfăşurate imediat
înaintea sau în marginea reuniunilor
comitetului de conciliere.
La întrunirile tripartite pregătitoare sau
la celelalte reuniuni ale delegaţiei PE,
Comisia este reprezentată de DG
(Directorul general sau reprezentatul
acestuia/acesteia), asistat de
Secretariatul General al Comisiei,
inclusiv de Unitatea Codecizie şi
Serviciul Juridic.
Prezenţa Comisiei la toate reuniunile
oficiale şi neoficiale, pregătitoare şi de
conciliere, este necesară pentru a-şi
putea îndeplini rolul încredinţat de
Tratat, şi anume de „a lua toate
iniţiativele necesare în vederea
promovării unei apropieri între
poziţiile Parlamentului European şi
Consiliului” (articolul 251 alineatul 4
TCE).
Astfel, chiar dacă, în mod oficial,
Comisia nu are de spus un cuvânt
decisiv în stadiul de conciliere, rolul pe
care îl joacă este foarte important,
întrucât facilitează şi promovează
negocierile dintre cele două ramuri ale
autorităţii legislative (Consiliu şi
Parlament)
Publicul are acces la majoritatea
documentelor privind dosarele de
conciliere consultând site-ul
Concilierii. Aceste documente includ
rapoartele lunare privind procedurile de
conciliere, proiectele comune aprobate
de comitetul de conciliere şi rapoartele
pentru a treia lectură.
Singurele documente care rămân
confidenţiale pe parcursul procedurii
de conciliere sunt documentele de
lucru pe patru coloane, în care fiecare
instituţie indică răspunsul ei cu privire
la poziţia celeilalte pe măsura ce
procedura înaintează. Aceste
documente devin
disponibile în registrul Parlamentului
din momentul în care procedura de
conciliere se încheie. La cerere, ele pot
fi consultate şi în prealabil, în cursul
procedurii de conciliere, cu acordul
celor două instituţii.
Site-ul Internet al PE consacrat
comitetului de conciliere, disponibil în
limbile engleză şi franceză, http: //www.
europarl. eu. int/code/default en.htm,
conţine, de asemenea, informaţii în
toate limbile oficiale referitoare la
procedurile de conciliere şi toate actele
legislative publicate în domeniul
codeciziei.
 5. CE PREVEDE CONSTITUŢIA REFERITOR LA CODECIZIE
Convenţia Europeană şi-a încheiat
lucrările în iulie 2003, adoptând un
proiect de Constituţie pentru Europa.
După ce în luna decembrie a aceluiaşi
an aprobarea textului ca viitoare
Constituţie pentru Europa a suferit o
primă înfrângere, şefii de stat sau de
guvern au reuşit, la reuniunea de la
Bruxelles din 18 iunie 2004, să ajungă
la un acord general şi să aprobe, cu
câteva amendamente, textul pe care
Convenţia l-a adoptat drept Constituţie
pentru Europa. Textul a fost semnat la
Roma la 29 octombrie 2004.
Pentru a intra în vigoare textul
respectiv trebuie ratificat de cele 25
state membre. Mai multe dintre acestea
şi-au anunţat intenţia de a organiza
referendumuri în acest scop. În cazul
ratificării Constituţiei, procedura de
codecizie va intra într-o nouă eră.
În conformitate cu articolul I-34,
codecizia va deveni o „procedură
legislativă ordinară”, aplicată de regulă
pentru adoptarea legislaţiei la nivel
european. În viitor, această procedură
legislativă urmează să se aplice în
aproape toate domeniile de acţiune
relevante ale Uniunii, iar Consiliul va
hotărî în baza ei cu majoritate
calificată. Domeniile privind ordinea
constituţională a statelor membre (cum
ar fi cetăţenia europeană), domeniile
sensibile (impozitarea sau alte
chestiuni de politică socială), domeniile
considerate de "drept suveran", precum
şi cele de politică externă şi de
securitate vor constitui excepţii de la
regulă.
Numărul temeiurilor juridice supuse
procedurii legislative ordinare se va
dubla, ajungând de la 40, câte sunt în
prezent, la 89 (vezi anexa E).
În mod special, Constituţia creează mai
multe temeiuri juridice noi cum ar fi
iniţiativa cetăţenilor, ajutoarele
umanitare, politica spaţială europeană,
cooperarea judiciară în materie civilă
cu implicaţii transfrontaliere şi
integrarea socială a cetăţenilor din
ţările terţe.
Anumite temeiuri juridice privind
Banca Centrală Europeană şi Sistemul
European al Băncilor Centrale,
fondurile structurale şi fondul de
coeziune, care implicau procedura de
aviz conform vor intra de asemenea
sub incidenţa codeciziei.
Codecizia se va aplica şi în anumite
domenii aflate anterior sub incidenţa de
procedurii de consultare. Astfel sunt
vizate o serie de temeiuri juridice în
domeniul justiţiei şi afacerilor interne,
în mod special Eurojust, Europol,
anumite aspecte privind cooperarea
poliţienească, controlul frontierelor,
azilul şi imigrarea.
Finalizarea pieţei interne în domeniul
energiei, unele aspecte privind
concurenţa şi organizaţiile de pe piaţa
comună în cadrul politicii agricole
comune şi politicii de pescuit, precum
şi protejarea proprietăţii intelectuale,
vor intra şi ele sub incidenţa
„procedurii legislative ordinare”,
împreună cu anumite domenii în care
PE nu avut anterior nici o competenţă:
circulaţia capitalurilor spre sau dinspre
ţările terţe şi politica comercială
comună.
Noul text din Constituţie (articolul III-
396), care înlocuieşte articolul 251 din
tratatul CE, nu conţine nici o
modificare semnificativă privind
procedura în sine, dar este mai lizibil şi
mai bine structurat. Acesta se referă de
asemenea la faptul că Parlamentul
„adoptă poziţia sa în primă lectură”,
spre deosebire de versiunea actuală
care face referire la „avizul”
Parlamentului. În acest fel va fi
consolidat principiul mai marii parităţi
în prima lectură a Consiliului, care nu
se mai numeşte „poziţia comună” a
Consiliului, ci se va numi „poziţia
Consiliului în prima lectură”.
 6. SECRETARIATUL PENTRU CONCILIERI SI CODECIZIE

ROLUL SECRETARIATULUI
În cursul procedurii de codecizie deputaţii sunt asistaţi de Secretariatul pentru
Concilieri şi Codecizie al cărui rol este următorul:

■ să ofere asistenţă şi consiliere celor trei vice-preşedinţi responsabili în materie de

conciliere;

■ să pregătească şi să organizeze toate reuniunile legate de conciliere (delegaţiile

parlamentare, reuniunile tripartite, comitetele de conciliere) şi să asigure
continuitatea lor;

■ să asiste raportorii şi preşedinţii de comisie în cursul procedurii de conciliere, în

special prin elaborarea textelor de compromis şi rapoartelor pentru şedinţa
plenară;

■ să asigure legătura cu juriştii-lingvişti din cadrul Parlamentului pentru verificarea

corectitudinii juridico-lingvistice a textelor produse în cadrul procedurii de
conciliere;

■ să răspundă nevoilor de consiliere pe probleme procedurale şi strategice a

chestiunilor „orizontale” care se ridică pe parcursul procedurii de codecizie;
■ să urmărească evoluţia dosarelor de codecizie, inclusiv prin participarea la
reuniunile comitetului şi la reuniunile tripartite cu Consiliul şi Comisia;

■ să menţină şi să dezvolte relaţiile cu serviciile omoloage din cadrul Consiliului şi

Comisiei;

■ să coordoneze procedura de semnare a textelor produse în cadrul codeciziei de

către Preşedintele Parlamentului şi publicarea lor în Jurnalul Oficial;

■ să ofere informaţii actualizate privind dosarele de conciliere şi procedura de

codecizie în general, de exemplu prin publicarea unui buletin informativ lunar şi
prin întreţinerea unui site internet;

■ să contribuie la activităţile de formare în cadrul şi în afara instituţiei;

■ să organizeze în mod regulat ateliere pe tema codeciziei, un fel de forum informal
care să permită exprimarea diferitelor puncte de vedere asupra unor chestiuni
generale legate de procedura de codecizie.
 Secretariatul pentru Concilieri şi Codecizie face parte din Direcţia E din cadrul
Direcţiei Generale Politici Interne, al cărei director este domnul Riccardo RIBERA
D'ALCALA. Acesta are următoarea compoziţie:

Bruxelles Birou Strasbourg Birou

int. int.
Şeful Unităţii/Secretar

Michael SHACKLETON 42732 RMD 4J002 72404 SDM G03026

Brenda JAMES 42734 RMD 4J006 72405 SDM G03026

Administratori/Secretari

Klaus BAIER 44873 RMD4J018 74369 SDM G03029

Alison DAVIES 43967 RMD 4J024 72268 SDM G03028

Pekka HAKALA 46273 RMD 4J020 72085 SDM G03030
Nikos TZIORKAS 42341 RMD 4J014 74357 SDMG03031
Inês GUARDADO 40744 RMD 4J026 72652 SDM G03028
Kirsti PAAKKOLA 46274 RMD 4J022 72085 SDM G03030
Jolanta RUNGEVICA 40634 RMD4J016 72545 SDM G03029

Asistenţi

Maria Angeles MARTINEZ- 42007 RMD4J010 72560 SDM G03027

VALLS
Chantal LEFORT 43807 RMD 4J008 77097 SDM G03027

Pantelis KARAGOUNIS 43492 RMD 4J012 72544 SDMG03031

Fax Bruxelles: + 32.2.284.91.77

Fax Strasbourg: + 33.3.88.17.90.75

Director/Secretar

Riccardo RIBERA D'ALCALA 43923 RMD 04J034 74432 SDMG07021

Therese HELLSTROM 43681 RMD 04J036 74757 SDM G07020

Fax Bruxelles: + 32.2.284.91.77

Fax Strasbourg: + 33.3.88.17.48.27

Anexe
A. Articolul 251 din Tratatul CE

1. Atunci când în prezentul tratat se face referire la acest articol pentru adoptarea
unui act, se aplică următoarea procedură.

2. Comisia prezintă o propunere Parlamentului European şi Consiliului.

Consiliul, hotărând cu majoritatea calificată a membrilor, după primirea avizului

de la Parlamentul European:

− dacă aprobă toate amendamentele conţinute în avizul Parlamentului

European, poate adopta actul propus astfel amendat;
− dacă Parlamentul European nu propune nici un amendament, poate adopta
actul propus;
− în toate celelalte cazuri va adopta o poziţie comună şi o va transmite
Parlamentului European. Consiliul informează pe deplin Parlamentul European
asupra motivelor care l-au condus la adoptarea poziţiei sale comune. Comisia
informează pe deplin Parlamentul European asupra poziţiei sale.

În cazul în care, în termen de trei luni de la data transmiterii, Parlamentul

European:
(a) aprobă poziţia comună sau nu s-a pronunţat, actul respectiv se consideră
adoptat cu formularea care corespunde poziţiei comune;
(b) respinge, cu majoritatea absolută a membrilor care îl compun, poziţia
comună, actul propus este considerat neadoptat;
(c) propune, cu majoritatea membrilor care îl compun, amendamente la poziţia
comună, textul astfel modificat se transmite Consiliului şi Comisiei, care
emite un aviz cu privire la aceste amendamente.

3. În cazul în care, în termen de trei luni de la primirea amendamentelor

Parlamentului European, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, aprobă toate
aceste amendamente, actul respectiv este considerat adoptat cu formularea care
corespunde poziţiei comune amendate; cu toate acestea, Consiliul hotărăşte în
unanimitate cu privire la amendamentele care au făcut obiectul unui aviz negativ
din partea Comisiei. Dacă Consiliul nu aprobă toate amendamentele, Preşedintele
Consiliului, în consens cu Preşedintele Parlamentului European, convoacă
comitetul de conciliere în termen de şase săptămâni.

4. Comitetul de conciliere, care reuneşte membrii Consiliului sau reprezentanţii lor

şi tot atâţia reprezentanţi ai Parlamentului European, are misiunea de a ajunge la
un acord asupra unui proiect comun,
 cu majoritatea calificată a membrilor Consiliului sau a reprezentanţilor acestora
şi cu majoritatea reprezentanţilor Parlamentului European. Comisia participă la
lucrările comitetului de conciliere şi ia toate iniţiativele necesare pentru
promovarea unei apropieri între poziţiile Parlamentului European şi ale
Consiliului. Pentru îndeplinirea misiunii sale, comitetul de conciliere va examina
poziţia comună pe baza amendamentelor propuse de parlamentul European.

5. În cazul în care, în termen de şase săptămâni de la convocare, comitetul de

conciliere aprobă un proiect comun, Parlamentul European şi Consiliul dispun
fiecare de un termen de şase săptămâni de la această aprobare, pentru a adopta
actul respectiv în conformitate cu acest proiect, Parlamentul European hotărând
cu majoritatea absolută a voturilor exprimate, iar Consiliul cu majoritate
calificată. Dacă nici una dintre cele două instituţii nu aprobă actul propus în
termenul dat, acesta este considerat neadoptat.

6. În cazul în care comitetul de conciliere nu aprobă un proiect comun, actul propus

este considerat neadoptat.

7. Termenele de trei luni, respectiv şase săptămâni prevăzute de prezentul articol

pot fi prelungite cu cel mult o lună, respectiv două săptămâni, la iniţiativa
Parlamentului European sau a Consiliului.
B. Declaraţia comună privind modalităţile practice de desfăşurare a noii
proceduri de codecizie (articolul 251 din Tratatul CE)

Preambul

Parlamentul European, Consiliul şi Comisia, denumite în continuare "instituţiile",

constată că actuala desfăşurare a relaţiilor dintre preşedinţia Consiliului, Comisiei şi
preşedinţii comisiilor relevante şi/sau raportorii Parlamentului şi copreşedinţii
comitetului de conciliere şi-a dovedit utilitatea. Instituţiile confirmă că această
practică ar putea fi extinsă să includă toate etapele procedurii de codecizie. Instituţiile
îşi asumă responsabilitatea să examineze propriile metode de lucru în scopul utilizării
eficiente a tuturor posibilităţilor pe care le oferă procedura de codecizie.

Instituţiile fac tot ce este necesar, în conformitate cu regulamentele lor procedură,

pentru a promova informarea reciprocă cu privire la lucrările de codecizie.

I. Prima lectură

1. Instituţiile cooperează cu bună credinţă în scopul reconcilierii poziţiilor lor astfel

încât actele să fie adoptate în prima lectură ori de câte ori este posibil.

2. Instituţiile urmăresc să aibă calendare de lucru coordonate astfel încât să

faciliteze desfăşurarea lucrărilor în prima lectură într-un mod coerent şi
convergent în Parlamentul European şi în Consiliu. Acestea vor stabili contactele
potrivite pentru a monitoriza desfăşurarea lucrărilor şi pentru a analiza gradul de
convergenţă.

3. Comisia urmăreşte ca aceste contacte să fie favorizate şi îşi exercită dreptul de

iniţiativă într-un mod constructiv în scopul facilitării unei reconcilieri a poziţiilor
Parlamentului European şi Consiliului, respectând totodată echilibrul
interinstituţional şi rolul care i-a fost conferit instituţiei prin tratat.

II. A doua lectură

1. În expunerea de motive Consiliul explică cât se poate de clar motivele care l-au
determinat să adopte poziţia comună. În timpul celei de-a doua lecturi,
Parlamentul European ţine cont în măsură cât mai mare de aceste motive, precum
şi de avizul Comisiei.
2. Contacte adecvate pot fi stabilite în scopul unei mai bune înţelegeri a poziţiilor
respective şi pentru a permite încheierea cât mai rapidă a procedurii legislative.

3. Comisia urmăreşte ca aceste contacte să fie favorizate şi îşi exprimă opinia în

scopul facilitării unei reconcilieri a poziţiilor Consiliului şi Parlamentului
European, respectând totodată echilibrul interinstituţional şi rolul care i-a fost
conferit instituţiei prin tratat.
III. Concilierea

1. Comitetul de conciliere este convocat de Preşedintele Consiliului, cu acordul

Preşedintelui Parlamentului European şi în conformitate cu dispoziţiile din tratat.

2. Comisia participă la lucrările de conciliere şi ia toate iniţiativele necesare pentru

promovarea unei apropieri între poziţiile Parlamentului European şi ale
Consiliului. Astfel de iniţiative pot include, printre altele, proiecte de texte de
compromis privind poziţiile Consiliului şi Parlamentului European, respectând
totodată rolul conferit de tratat Comisiei.

3. Preşedinţia comitetului este asigurată în comun de Preşedintele Parlamentului

European şi de Preşedintele Consiliului.

Reuniunile comitetului sunt prezidate alternativ de către fiecare copreşedinte.

Datele şi ordinea de zi a reuniunilor comitetului sunt stabilite în comun acord de către

copreşedinţi. Comisia este consultată cu privire la datele propuse. Parlamentul
European şi Consiliul stabilesc, cu titlu indicativ, date adecvate pentru lucrările de
conciliere şi informează Comisia cu privire la aceste date.

Respectând prevederile tratatului privind termenele limită, Parlamentul European şi

Consiliul ţin cont, în măsura posibilităţilor, de calendarul stabilit, în special de
întreruperile în activitatea instituţiilor şi de alegerile în Parlamentul European. În
orice caz, întreruperile în activitatea instituţiilor trebuie să fie cât mai scurte posibil.

Comitetul se va reuni alternativ la sediul Parlamentului European şi la sediul

Consiliului.

4. Comitetul va avea la dispoziţie propunerea Comisiei, poziţia comună a

Consiliului, amendamentele propuse de Parlamentul European, avizul Comisiei
privind aceste amendamente şi un document de lucru comun al delegaţiilor
Parlamentului European şi ai Consiliului. De regulă, Comisia prezintă avizul său
în termen de două săptămâni de la primirea oficială a rezultatelor votului din
Parlamentul European şi cel târziu înainte de începerea lucrărilor de conciliere.

5. Copreşedinţii pot prezenta comitetului texte pentru aprobare.

6. Rezultatul detaliat al voturilor şi, în caz că se consideră oportun, explicaţiile

voturilor din cadrul fiecărei delegaţii la comitetul de conciliere sunt transmise
Comisiei.

7. În cadrul unei întâlniri a comitetului de conciliere sau printr-un schimb ulterior de

scrisori între copreşedinţi se stabileşte un acord asupra proiectului comun. Copii
după aceste scrisori sunt transmise Comisiei.
8. Dacă comitetul ajunge la un acord cu privire la un proiect comun, textul
respectiv, după ce a fost supus unei verificări juridico-lingvistice, este prezentat
copreşedinţilor pentru a fi aprobat.

9. Copreşedinţii transmit proiectul comun astfel aprobat Preşedintelui Parlamentului

European şi Preşedintelui Consiliului printr-o scrisoare pe care o semnează
împreună. Dacă comitetul de conciliere nu reuşeşte să ajungă la un acord privind
un proiect comun, copreşedinţii informează Preşedintele Parlamentului European
şi pe cel al Consiliului cu privire la cest lucru printr-o scrisoare pe care o
semnează împreună. Aceste scrisori au valoare de procese verbale. Copii după
aceste scrisori sunt transmise Comisiei spre informare..

10. Secretariatul comitetului este asigurat în comun de Secretariatele Generale ale

Consiliului şi Parlamentului European, în asociere cu Secretariatul general al
Comisiei.

IV. Dispoziţii generale

1. Dacă Parlamentul European sau Consiliul consideră absolut necesară prelungirea

termenelor limită prevăzute la articolul 251 din Tratatul CE, ele îi informează în
această privinţă pe preşedintele celeilalte instituţii şi comitetul.

2. Finalizarea textelor se face în strânsă colaborare şi de comun acord de către juriştii-

lingvişti ai Parlamentului şi ai Consiliului.

3. După adoptarea prin codecizie a actului legislativ, de către Parlamentul European

şi Consiliu, textul este prezentat la semnat Preşedintelui Parlamentului European
şi Preşedintelui Consiliului, precum şi Secretariatelor Generale al celor două
instituţii.

Textul semnat de toţi aceştia se transmite Jurnalului Oficial pentru publicare în

termen ce cel mult o lună sau în cel mai scurt timp cu putinţă.

4. Dacă una dintre instituţii găseşte o greşeală de tipar într-un text (sau într-una din
versiunile în limbile oficiale), aceasta informează imediat celelalte instituţii. Dacă
greşeala este găsită într-un act care nu a fost încă adoptat, juriştii-lingvişti ai
Parlamentului European şi ai Consiliului alcătuiesc, în strânsă colaborare, un
corrigendum. Dacă greşeala este găsită într-un act care a fost deja adoptat sau
publicat, Parlamentul European şi Consiliul alcătuiesc, de comun acord, o rectificare
conform procedurilor fiecăreia.
C. Regulamentul de procedură al Parlamentului European - Articolele 60 - 65

Stadiul examinării în plen

Articolul 60 Concluziile celei de-a doua lecturi

1. Poziţia comună a Consiliului şi, în cazul în care este disponibilă, recomandarea

pentru a doua lectură a comisiei competente se înscriu din oficiu în proiectul de
ordine de zi în perioada de sesiune în care ziua de miercuri precedă şi este cel
mai aproape de data de expirare a termenului de trei luni sau, în cazul unei
prelungiri a acestuia în conformitate cu articolul 58, de patru luni, cu excepţia
cazului în care chestiunea a fost dezbătută în cursul unei perioade de sesiune
anterioară

Întrucât recomandările pentru a doua lectură sunt texte care pot fi asimilate cu o
expunere de motive prin care comisia parlamentară îşi justifică atitudinea cu privire
la poziţia comună a Consiliului, nu se procedează la vot în cazul acestora.

2. A doua lectură se încheie de îndată ce, în termenele prevăzute la articolele 251

şi 252 din Tratatul CE şi în conformitate cu dispoziţiile acestora, Parlamentul
aprobă, respinge sau modifică poziţia comună

Articolul 61 Respingerea poziţiei comune a Consiliului

1. Comisia competentă, un grup politic sau un număr de cel puţin treizeci şi şapte
de deputaţi pot depune, în scris şi în termenul stabilit de Preşedinte, o propunere
de respingere a poziţiei comune a Consiliului. Pentru a fi adoptată, această
propunere trebuie să întrunească votul majorităţii membrilor care compun
Parlamentul. Propunerea de respingere se supune la vot înainte de
amendamentele la poziţia comună.

2. Votul defavorabil al Parlamentului cu privire la propunerea de respingere nu

aduce atingere posibilităţii ca Parlamentul, la recomandarea raportorului, să
examineze o nouă propunere de respingere, după votarea amendamentelor şi
audierea unei declaraţii a Comisiei, în conformitate cu articolul 62 alineatul (5).

3. În cazul în care poziţia comună a Consiliului este respinsă, Preşedintele anunţă în

plen încheierea procedurii legislative.

4. Prin derogare de la alineatul (3), în cazul în care Parlamentul ia o decizie de

respingere care intră sub incidenţa dispoziţiilor articolului 252 din Tratatul CE,
Preşedintele invită Comisia să-şi retragă propunerea. În cazul în care Comisia îşi
retrage propunerea, Preşedintele anunţă în plen încheierea procedurii legislative.

DV/547830EN.doc 32/42 Annex

Articolul 62 Amendamente la poziţia comună a Consiliului

1. Comisia competentă în fond, un grup politic sau un număr de cel puţin treizeci şi
şapte de deputaţi pot depune amendamente la poziţia comună a Consiliului, în
vederea examinării în plen.

2. Amendamentele la poziţia comună sunt admisibile numai în cazul în care sunt în

conformitate cu dispoziţiile articolelor 150 şi 151 şi dacă au drept scop:

a) restabilirea totală sau parţială a poziţiei adoptate de Parlament în primă

lectură, sau or

b) ajungerea la un compromis între Consiliu şi Parlament, sau or

c) modificarea elementelor poziţiei comune care nu erau prevăzute de

propunerea prezentată în primă lectură sau al căror conţinut era diferit şi
care nu reprezintă o modificare sensibilă, în conformitate cu articolul 55;
sau

d) luarea în considerare a unui fapt sau situaţii juridice noi, apărute după
prima lectură.

Decizia Preşedintelui privind admisibilitatea amendamentelor nu poate fi atacată.

3. În cazul în care, după prima lectură, au loc noi alegeri, fără a fi fost invocat
articolul 55, Preşedintele poate hotărî derogarea de la restricţiile privind
admisibilitatea, enunţate la alineatul (2).

4. Amendamentele sunt adoptate numai dacă întrunesc majoritatea voturilor

membrilor care compun Parlamentul.

5. Înainte de votarea amendamentelor, Preşedintele poate solicita Comisiei să-şi facă

cunoscută poziţia şi Consiliului să-şi prezinte comentariile.

A treia lectură - Concilierea

Articolul 63 Convocarea comitetului de conciliere

În cazul în care Consiliul informează Parlamentul că nu este în măsură să aprobe

toate amendamentele acestuia la poziţia comună, Preşedintele convine împreună cu
Consiliul asupra unei date şi a unui loc pentru prima reuniune a comitetului de
conciliere. Termenul de şase săptămâni sau, în cazul în care a fost prelungit, de opt
săptămâni, prevăzut la articolul 251 alineatul (5) din Tratatul CE, curge de la data
primei reuniuni a comitetului de conciliere.

DV/547830EN.doc 33/42 Annex

 Articolul 64 Delegaţia la comitetul de conciliere

1. Delegaţia Parlamentului la comitetul de conciliere este formată dintr-un număr de

membri egal cu numărul membrilor delegaţiei Consiliului.

2. Componenţa politică a delegaţiei corespunde împărţirii Parlamentului pe grupuri

politice. Conferinţa preşedinţilor stabileşte numărul exact de membri ai diferitelor
grupuri politice care intră în componenţa acesteia.

3. Membrii delegaţiei sunt numiţi de grupurile politice pentru fiecare caz de

conciliere, de preferinţă dintre membrii comisiilor competente, cu excepţia a trei
membri desemnaţi ca membri permanenţi în delegaţiile succesive pentru o
perioadă de douăsprezece luni. Grupurile politice desemnează aceşti trei membri
permanenţi dintre vicepreşedinţi şi reprezintă cel puţin două grupuri politice
diferite. Preşedintele şi raportorul comisiei competente sunt membri ai delegaţiei
în fiecare caz.

4. Grupurile politice reprezentate în cadrul delegaţiei îşi desemnează membrii

supleanţi.

5. Grupurile politice şi deputaţii neafiliaţi care nu sunt reprezentaţi în cadrul

delegaţiei pot trimite fiecare un reprezentant la orice reuniune internă pregătitoare
a delegaţiei.

6. Delegaţia este condusă de Preşedinte sau de unul dintre cei trei membri
permanenţi.

7. Delegaţia hotărăşte cu majoritatea voturilor membrilor care o compun. Dezbaterile

nu sunt publice.

Conferinţa preşedinţilor stabileşte orientările de procedură complementare privind

activitatea delegaţiei la comitetul de conciliere.

8. Delegaţia comunică Parlamentului rezultatele concilierii.

DV/547830EN.doc 34/42 Annex

A treia lectură - Stadiul examinării în plen

Articolul 65 Proiectul comun

1. În cazul în care comitetul de conciliere a căzut de acord asupra unui proiect

comun, punctul se înscrie pe ordinea de zi a unei şedinţe plenare care urmează să
aibă loc în termen de şase săptămâni sau, în cazul în care termenul a fost
prelungit, în termen de opt săptămâni de la data aprobării proiectului comun de
către comitetul de conciliere.

2. Preşedintele delegaţiei sau un alt membru desemnat al delegaţiei la comitetul de

conciliere face o declaraţie privind proiectul comun, care este însoţit de un
raport.

3. Nu se pot depune amendamente la proiectul comun.

4. Proiectul comun în ansamblu face obiectul unui singur vot. În cazul în care
întruneşte majoritatea voturilor exprimate, proiectul este aprobat.

5. În cazul în care nu se ajunge la un acord asupra unui proiect comun în cadrul

comitetului de conciliere, preşedintele sau un alt membru desemnat din delegaţia
Parlamentului la comitetul de conciliere face o declaraţie. Declaraţia este urmată
de o dezbatere.

DV/547830EN.doc 35/42 Annex

D. Temeiurile juridice ale codeciziei

Codecizia se aplică în prezent (noiembrie 2004) la următoarele 40 de temeiuri

juridice din Tratatul CE:

Articolul 12 interzicerea oricărei discriminări pe motiv de naţionalitate

Articolul 13 alineatul (2) noi măsuri de combatere a discriminării
Articolul 18 cetăţenie: dreptul de circulaţie şi de şedere liberă
pe teritoriul statelor membre
Articolul 40 libera circulaţie a lucrătorilor
Articolul 42 ** libera circulaţie a lucrătorilor: securitatea socială a
lucrătorilor migranţi pe teritoriul Comunităţii
Articolul 44 libertatea de stabilire
Articolul 46 libertatea de stabilire: regim special pentru resortisanţii din
alte ţări
Articolul 47 alineatul (1) accesul la activităţile independente şi exercitarea lor,
accesul la formare şi condiţii de acces la profesii:
recunoaşterea reciprocă a diplomelor
Articolul 47 alineatul (2) măsuri privind activităţile independente: modificarea
legislaţiilor naţionale
Articolul 55 libertatea de stabilire: servicii
Articolul 62 alineatul (2) litera (b) punctele (ii) şi (iv) controlul la frontierele
externe: acordarea vizelor; reglementări comune privind
vizele
Articolul 63 alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) măsuri privind dreptul de azil
Articolul 63 alineatul (2) litera (a) măsuri privind refugiaţii şi persoanele
strămutate: acordarea de protecţie temporară persoanelor
strămutate din ţările terţe
Articolul 65 cooperare judiciară în materie civilă (cu excepţia dreptului
familiei)
Articolul 71 alineatul (1) transporturile: norme comune aplicabile transporturilor
internaţionale, condiţii de admitere a transportatorilor
nerezidenţi pentru a efectua transporturi naţionale într-un
stat membru; măsuri care permit îmbunătăţirea siguranţei
transporturilor
Articolul 80 alineatul (2) transporturi maritime şi aeriene
Articolul 95 alineatul (1) măsuri de armonizare a pieţei comune
Articolul 129 ocuparea forţei de muncă: măsuri de încurajare
Articolul 135 cooperarea vamală
Articolul 137 alineatele (1) şi (2) politica socială: sănătatea şi securitatea
lucrătorilor, condiţiile de muncă, informarea şi
consultarea lucrătorilor, egalitatea între femei şi
bărbaţi, măsurile de încurajare a cooperării în lupta
împotriva excluderii sociale
Articolul 141 politica socială: egalitatea de şanse şi de remunerare
Articolul 148 Fonduri sociale: decizii de implementare
DV/547830EN.doc 36/42 Annex
Articolul 149 alineatul (4) educaţie: măsuri de încurajare
Articolul 150 alineatul (4) formare profesională: măsuri care contribuie la
realizarea obiectivelor
Articolul 151 alineatul (5) ** măsuri de încurajare în domeniul culturii
Articolul 152 alineatul (4) sănătate publică: măsuri care instituie standarde de
înaltă calitate şi de securitate a organelor şi
substanţelor de origine umană, a sângelui şi
derivatelor acestuia, măsuri în domeniile veterinar şi
fitosanitar pentru protecţia sănătăţii publice, acţiuni
de îmbunătăţire a sănătăţii publice
Articolul 153 alineatul (4) protecţia consumatorilor
Articolul 156 reţele transeuropene: creare, finanţare
Articolul 157 alineatul (3) măsuri de susţinere specifice în domeniul industrial
Articolul 159 alineatul (3) măsuri specifice care să favorizeze coeziunea
economică şi socială în afara fondurilor structurale
Articolul 162 Fondul European de Dezvoltare Regională
(dispoziţii de aplicare)
Articolul 166 programul-cadru pentru cercetare şi dezvoltare
tehnologică
Articolul 172 alineatul (2) cercetare: adoptarea programelor
Articolul 175 alineatele (1) şi (3) mediu: măsuri, adoptarea şi aplicarea
programelor
Articolul 179 cooperare pentru dezvoltare
Articolul 191 regulamentele aplicabile partidelor politice la nivel
european şi normele privind finanţarea lor
Articolul 255 transparenţă: principiile generale şi limitele care
reglementează exercitarea dreptului de acces la
documente
Articolul 280 măsuri de combatere a fraudei
Articolul 285 statistici
Articolul 286 protecţia datelor: crearea unui organ independent de
control

Cel târziu de la 1 aprilie 2005 codecizia se va aplica la următoarele temeiuri

juridice:

Articolul 62 alineatele (1), (2) litera (a) şi (3) controlul la frontierele externe
Articolul 63 alineatul (1) litera (d)
Articolul 63 alineatul (2) litera (b)
Articolul 63 alineatul (3) litera (b)
DV/547830EN.doc
măsuri privind dreptul de azil: norme minime
privind acordarea sau retragerea statutului de
refugiat
măsuri care să asigure un echilibru între
eforturile consimţite de statelor membre pentru
primirea refugiaţilor şi a persoanelor strămutate
imigrarea clandestină, şederea ilegală şi
repatrierea persoanelor aflate în situaţie de
37/42 Annex
 şedere ilegală

Codecizia ar putea fi extinsă la următoarele temeiuri juridice:

Articolul 63 alineatul (3) litera (a) imigrarea clandestină

Articolul 63 alineatul (4) drepturile de şedere în celelalte state membre
ale resortisanţilor ţărilor terţe care se află în mod
legal pe teritoriul unui stat membru, precum şi
condiţiile în care pot beneficia de aceste drepturi
Articolul 137 alineatul (1) literele (d), (f) şi (g) dispoziţii sociale

** Unanimitate în Consiliu

E. Noi temeiuri juridice care impun „procedura legislativă ordinară” (codecizia)

în baza Constituţiei

Temeiuri juridice complet noi

1. Articolul I-47 alineatul (4) Iniţiativa cetăţenească

2. Articolul III-122
3. Articolul III-251 alineatul (4)
4. Articolul III-254 alineatul (2)
5. Articolul III-267 alineatul (4)
6. Articolul III-269 alineatul (2) literele (e), (g) şi (h)
7. Articolul III-271 alineatul (2)
8. Articolul III-272
9. Articolul III-273 alineatul (1)
10. Articolul III-276 alineatul (2)
11. Articolul III-278 alineatul (4) literele (c) şi (d) Protecţia
DV/547830EN.doc
Servicii de interes economic general: principii
şi condiţii de funcţionare
Spaţiul european de cercetare
Programul spaţial european
Integrarea resortisanţilor din ţările terţe în
statul membru în care au drept de şedere
(excluzând orice armonizare a legislaţiilor)
Cooperare judiciară în
materie civilă cu incidenţă transfrontalieră
(accesul la justiţie; metode alternative de
soluţionare a litigiilor; formarea profesională a
magistraţilor şi personalului din justiţie)
Norme minime referitoare la definirea
infracţiunilor şi pedepselor în cadrul unei
apropieri a actelor cu putere de lege şi
normelor administrative ale statelor membre
Acţiuni în domeniul prevenirii criminalităţii
(excluzând orice armonizare a legislaţiilor)
Eurojust: modalităţi de asociere a
Parlamentului European şi a parlamentelor
naţionale la evaluarea activităţilor desfăşurate
de Eurojust
Europol: modalităţi de control a activităţilor
desfăşurate de Europol de către Parlamentul
European împreună cu parlamentele naţionale
sănătăţii umane:
standarde de calitate şi securitate a
38/42 Annex

12. Articolul III-278 alineatul (5)
13. Articolul III-281 alineatul (2)
14. Articolul III-282 alineatul (3) litera (a)
15. Articolul III-284 alineatul (2)
16. Articolul III-285 alineatul (2)
17. Articolul III-321 alineatul (3)
18. Articolul III-321 alineatul (5)
19. Articolul III-398
medicamentelor şi a dispozitivelor de uz
medical, precum şi supravegherea
ameninţărilor trasnfrontaliere grave asupra
sănătăţii, alerta în cazul unor asemenea
ameninţări şi combaterea acestora
Protecţia sănătăţii umane: combaterea
epidemiilor trasnfrontaliere şi protecţia
sănătăţii publice în ceea ce priveşte fumatul şi
consumul excesiv de alcool
Turismul: măsuri speciale de completare a
acţiunilor întreprinse de statele membre
(excluzând orice armonizare a legislaţiilor)
Sportul: măsuri de încurajare
(excluzând orice armonizare a legislaţiilor)
Protecţia civilă în caz de catastrofe naturale
sau provocate de om (excluzând orice
armonizare a legislaţiilor)
Cooperarea administrativă (excluzând orice
armonizare a legislaţiilor)
Ajutorul umanitar
Constituirea unui Corp voluntar european de
ajutor umanitar
Administraţia europeană

Domeniile care necesită în prezent avizul conform al Parlamentului

20. Articolul III-187 alineatul (3) Modificarea statutului Băncii Centrale

Europene şi a Sistemului European al Băncilor
Centrale (anumite aspecte) (articolul 107
alineatul (5), TCE)
21. Articolul III-223 alineatul (1) primul paragraf Fondurile structurale (articolul
161, TCE) *

22. Articolul III-223 alineatul (1) al doilea paragrafFondul de coeziune (articolul 161,
TCE)

Domenii la care se aplică în prezent procedura de cooperare

23. Articolul III-179 alineatul (6) Supravegherea multilaterală în domeniul

politicii economice comune (articolul 99,
alineatul (5), TCE)

Domenii în care Parlamentul are în prezent dreptul de consultare

*
De luat în considerare după a doua adoptare, de la intrarea în vigoare a Constituţiei, a dispoziţiilor cu privire la aceste
fonduri.
DV/547830EN.doc 39/42 Annex
24. Articolul I-37 alineatul (3) Controlul de către statele membre al exercitării
atribuţiilor de punere în aplicare de către Comisie
(articolul 202, TCE)
25. Articolul III-147 Liberalizarea unor anumite servicii (articolul 52, TCE)
26. Articolul III-176 Protecţia drepturilor de proprietate intelectuală
(excluzând regimul lingvistic) (articolul 308, TCE)
27. Articolul III-231 alineatele (2) şi (3) PAC şi PCP: organizarea comună a
pieţelor (excluzând regulamentele sau deciziile europene
privind stabilirea preţurilor, taxelor, ajutoarelor şi
contingentelor, precum şi stabilirea şi repartizarea
posibilităţilor de pescuit)(articolul 37, TCE)
28. Articolul III-256 alineatul (2) Energia (excluzând orice măsuri fiscale)
(articolul 308, TCE)
29. Articolul III-265 alineatul (2) litera (a) Controlul la frontierele externe:
vize şi alte permise de şedere pe termen scurt (parţial)
30. Articolul III-267 alineatul (2) literele (a) şi (b) Imigrarea legală (articolele 63 şi
67, TCE)
31. Articolul III-270 alineatul (1)Cooperare judiciară în materie penală (articolul 31,
alineatul (1), TUE)
32. Articolul III-270 alineatul (2) 2 Recunoaşterea reciprocă a hotărârilor şi
deciziilor judecătoreşti, precum şi cooperarea
poliţienească şi judiciară în materie penală cu
dimensiune transfrontalieră (articolul 31, TUE)
33. Articolul III-271 alineatul (1)* Definirea infracţiunilor şi a pedepselor în
domenii cu criminalitate deosebit de gravă care au
dimensiuni transfrontaliere (articolul 31 literele(c) şi (e),
TUE)

34. Articolul III-273 alineatul (1) Eurojust (compunerea, funcţionarea, domeniul

de acţiune, atribuţii) (articolul 31, alineatul (2), TUE)
35. Articolul III-275 alineatul (2) Cooperarea poliţienească (informarea,
formarea profesională a personalului, tehnici de
investigare pentru depistarea unor forme grave de crimă
organizată) (articolul 30 alineatul (1), TUE)
36. Articolul III-276 alineatul (2) Europol (informarea, acţiunile de investigare şi
cele operative) (articolul 30 alineatul (2), TUE)
37. Articolul III-319 alineatul (2) Cooperare financiară, economică şi tehnică cu ţări
terţe (articolul 181a, TCE)
38. Articolul III-359 alineatul (1) Înfiinţarea de tribunale specializate pe lângă
Tribunal (articolul 225a, TCE)
39. Articolul III-364 Competenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene de
a judeca litigiile referitoare la titlurile de proprietate
intelectuală (articolul 229a, TCE)
40. Articolul III-381 Modificarea statutului Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
(articolul 245, TCE)
2∗
În cazul aplicării mecanismului „semnal de alarmă”
DV/547830EN.doc 40/42 Annex
 41. Articolul III-412 alineatul (1) 3 Norme financiare (articolul 279, TCE)
42. Articolul III-427 Statutul funcţionarilor (articolul 283, TCE)

Domenii în care Parlamentul nu are în prezent nici un vot

43. Articolul III-139 Libertatea de stabilire: exceptarea anumitor activităţi

(articolul 45, TCE)
44. Articolul III-144 Extinderea libertăţii de a presta servicii la resortisanţii
unui stat terţ (articolul 49, TCE)
45. Articolul III-157 alineatul (2)Circulaţia capitalurilor având ca destinaţie ţări terţe
sau provenind din ţări terţe (articolul 57 alineatul (2), TCE)
46. Articolul III-160 Cadrul măsurilor administrative privind circulaţia
capitalurilor şi plăţile în scopul prevenirii şi combaterii
terorismului şi a activităţilor conexe (articolul 60, TCE)
47. Articolul III-174 Eliminarea neconcordanţelor legislative care denaturează
condiţiile de concurenţă de pe piaţa internă (articolul 96,
TCE)
48. Articolul III-191 Măsuri necesare pentru utilizarea euro (articolul 123
alineatul (4), TCE)
49. Articolul III-315 alineatul (2)Politica comercială comună (articolul 133, TCE)

Domenii la care poate fi extinsă ulterior „procedura legislativă ordinară”

50. Articolul III-210 alineatul (3) Politici sociale (cooperare între statele
membre, excluzând orice armonizare legislativă): protecţia
lucrătorilor în caz de reziliere a contractului de muncă;
reprezentarea intereselor lucrătorilor şi patronatelor;
condiţiile de încadrare în muncă a resortisanţilor din ţările
terţe stabiliţi legal pe teritoriul UE
51. Articolul III-234 alineatul (2) Protecţia mediului: dispoziţii de natură fiscală
**
52. Articolul III-269 alineatul (3) Măsuri referitoare la dreptul familiei cu
implicaţii transfrontaliere
53. Articolul III-422 alineatul (2)**Posibilitatea Consiliului, solicitată să adopte măsuri
în cadrul unei cooperări consolidate conform unei proceduri
legislative speciale, de a hotărî în conformitate cu procedura
legislativă ordinară (după consultarea Parlamentului)
54. Articolul IV-444 alineatul (2)Posibilitatea Consiliului European să decidă, în
domeniile avute în vedere în partea III a Constituţiei care
sunt supuse unei proceduri legislative speciale, că în aceste
cazuri Consiliul poate hotărî în conformitate cu procedura
F. Prezentarea procedurii de codecizie
legislativă ordinară

PrimaF. Prezentarea
lectură procedurii de codec
Propunerea Comisiei adresată PE şi
Consiliului
3*
** Unanimitate în Consiliu până la 31.12.2006
**
** Unanimitate
Prima în Consiliu Prima lectură în Parlament
PE şilectură
Parlamentul
Actul înadoptat
Consiliul
aprobă
este Parlament:
nupoziţia Parlamentul respinge poziţia
DV/547830EN.doc Parlamentul
Prima lectură adoptă
înPE 41/42
Parlament
amendamentele lectură înAnnex
PE nu
adoptă
Prima
comună un face amendamente
proiect
lectură
Parliament
sau nu în
ia comun
Consiliu:
oadopts
decizie amendmentsComitetul
A treia
to thePE deface
lectură: amendamente
conciliere(cu este Consiliul
convocat
majoritatea lanu
în
voturilor) şi Prima
comună cu
Consiliu:
majoritatea
A doua lectură Avizul
Avizul
este Comisiei
Comisiei
de acord privind
cuprivind poziţia
amendamentele
concluziile comună Actul este
Consiliul
înActul
termenul
Consiliul
în este
nu
termenul aprobă
de 2 toate
6 +position
adoptat
modifică
common limită Consiliul
textulby antermen poziţia
Ade
absolute (cu
A
doua +comună
6doua
majoritatea
2 săptămâni,
lectură
lectură
Consiliul nu
cucalificată
în în
aprobă arePE
majoritatea
şitoate
Consiliu
Parlament: după
aîncă
voturilor)
6 + 2 adoptă
amendamentele
Consiliul
absolută
Parlamentului
aprobă
Actul nu
aeste
toate
este
membrilor
Actul
Actul este adoptat
nu estemajority
adoptat Avizul
PE
prima
unComitetul Comisiei
(propunerea
lectură
absolută privind
modificată
şilimită:
ajunge adoptă
înalatermenul
membrilor amendamentele
a
o+1poziţie
oadoptat Comisiei)
de 6 comună PE Actul nuadoptat
Comitetul nuamendamenteleadoptat
amendamentele
A treia lectură
săptămâni Parlamentului
of its Members săptămâni
proiect(termen
(termencomun
Actulsă ajungă
este
limită: 3înţelegere
3+la o1luni)
înţelegere
luni) + 2 săptămâni. ajunge la o înţelegere
adoptat