Economia politica

Obiectul economiei :
„polis” – cetate
adică ADMINISTRAREA ECONOMIEI POLITICE – obiectul ştiinţei
economice:
a).studiază modul de comportare a oamenilor în legătură cu alocarea şi
utilizarea resurselor limitate, pentru satisfacerea unor nevoi nelimitate;
b).studiază căile de optimizare a raportului dintre nevoi şi resurse în
vitor.
Fundamentează administrarea resurselor limitate în vederea realizării
unui scop prevăzut.
cercetarea , obiectul economiei = ne dă răspunsuri la nevoile nelimitate –
diferit – de resursele rare(limitate)
Teoria subiectivă a preţurilor – la cerere
- la oferte

Resurse – factorii nu există – unele fiind regenerabile.

Factorii de producţie - :
1.Munca – factor determinant în producţie;
2.Natura – factor originar de producţie;
3.Capitalul – factor derivat de producţie.
Factorii de producţie pot fi definiţi drept ansamblul condiţiilor necesare
şi suficiente pentru ca procesul de producţie să se poată desfăşura conform
scopului său predeterminat.În această viziune fact de producţie reprezintă
totalitatea elementelor preexistente de intrare în procesul de producţie care
prin combinarea lor în diferite etape/procese contribuie la crearea de bunuri şi
servicii.
Iniţial au existat 2 factori .Aceştia au fost numiţi, denumiţi factori primari
(originari) : munca şi natura.
Apoi a apărut factorul derivat tradiţional : capitalul.
Alţi factori : - întreprinzătorul(element eficient)
- întreprinderea
- progresul tehnic
ec.W.Petty

Natura – factor originar de producţie

Ca factor de producţie,natura reprezintă un ansamblu de elemente la
care oamenii fac apel pentru a produce

1
 Resurse primare : - mediul natural în care se desfăşoară activ.
economică
- stocul de cunoştinţe ştiinţifice
- minereul de fier
- lâna
- populaţia aptă de muncă
Resursele : 1. recuperabile şi nerecuperabile
2. limitate şi nelimitate
3. utilizabile şi neutilizabile
Resursele - sunt elemente sau combinaţii de elemente naturale sau create
de oameni, care pot fi folosite în activitatea economică.
Natura : pământul – suportul fizic pe care se bazează
solul
subsolul
clima
------------------- elemente combinate care dau naştere
alimentării nevoilor
Cea mai apropiată parte a naturii, pe care omul şi-a apropiat-o este
pământul , care din pct de vedere economic, include şi apa.
- subsolul – rezerve de resurse
- apele – hidrografică – energia
- clima - influenţează agricultura/energetic/flora/ suport
- flora – alimentaţia – suport al agriculturii
- solul/subsolul – cele mai inportante
Munca – factor determinant în producţie.
Munca – este un factor primar, originar de producţie;
- este un bun de o importanţă particulară pentru că reprezintă un
element esenţial în orice producţie;
- este o activitate specific umană, fizică şi/sau intelectuală prin
care oamenii îşi folosesc aptitudinile, cunoştinţele şi experienţa, ajutându-se în
acest scop, de instrumente corespunzătoare;
- cel care pune în mişcare pe toţi ceilalţi factori
- sub aspect : - cantitativ
- calitativ
Dimensiunea fizică : mărimea dimensiunii unui stat determină, piaţa
internă(şi explozia muncii).
Producţia trebuie realizată.
Mărimea are imp.economică, dar şi militar(1850) există ca acţ. militară.
Elementele : - cantitativ
- calitativ W.Pretty
Calitativă – A.Smith – părintele economiei sec.XVIII - diviziune pe
ramuri şi subramuri.Există specializări „Avuţia naţiunilor”.

2
 Principiul specializării

Populaţia unei tări a fost efectuată de subdivizări/supradivizări.

Pt. – p. activă(populaţia activă) - populaţia activă ocupată

- şomeri
- PIN

Piramida vârstelor

vârsnici
A(activi)/Ş(şomeri)
25-45 – produce maxim de productivitate
Tineri

Segmentul A susţine T(taxe/impozite) şi un segment din cadrul ei(şomerii)

- există şi o problemă biologică : - migraţia
- emigraţia
Există şi o situaţie a îmbătrânirii populaţiei.

V
A
T
Munca este un factor de producţie calitativ/cantitativ.
Capitalul- este acel factor de producţie care constă din ansamblul
bunurilor produse şi folosite pentru obţinerea altor bunuri materiale şi servicii,
destinate vânzării cu avantaj economic cu profit.

Bunuri şi servicii capabil de a crea bunuri şi servicii.

După provenienţa lor, bunurile din economie se împart în : - primare

- derivate
Capitalul are două componente :
- capitalul fix – clădiri, instituţii, utilaje
- capitalul circulant(participă la un
singur ciclu se consumă imediat)
Produce imediat , ex.: lopata de cărbune

Consumul capitalului circulant :

- presupune includerea integrală materială şi bănească a bunurilor din care
este format în rezultatele producţiei, în cadrul fiecărui ciclu de producţie.

3
 Acest consum circulant se înregistrează atât în expresie fizică, cât şi în
expresie bănească.
Capitalul fix Capitalul circulant
Acea parte a capitalului tehnic care Acea parte a capitalului tehnic care se
participă la mai multe procese consumă în fiecare ciclu de producţie,
economice, se consumă treptat, parte participă cu întreaga lui expresie
cu parte, şi se înlocuieşte periodic bănească la formarea costurilor şi se
atunci când este consumat integral sau înlocuieşte după fiecare consumare,
când este uzat moral. odată cu reluarea unui nou ciclu.

- pe măsura dezvoltării economiei – elementele capitalului fix sunt supuse

unor modificări multiple în baza proceselor :
- formarea de noi capitaluri;
- înoirea şi modernizarea celor existente;
- deprecierea sau uzura capitalului fix; scoaterea
din funcţiune a acestuia
Amortizarea capitalului fix este : - o componentă a costului de fabricaţie
- expresia uzurii capitalului total
Consumul capitalului fix se înregistrează şi se urmăreşte numai în
expresie bănească.
Formarea de noi capitaluri fixe este rezultatul efectuării de investiţii;
acestea sunt formate din totalitatea cheltuielilor făcute de întreprinderi pentru
dezvoltarea capacităţilor de producţie.
Scoaterea din funcţiune a capitalului fix este rezultatul deprecierii sale,
datorate uzurii fizice şi celei morale.
Prin uzura fizică a capitalului fix se înţelege pierderea treptată a
proprietăţilor lui tehnice de exploatare, ca urmare a folosirii productive şi
acţiunii factorilor naturali.
Cauza uzurii morale este progresul tehnic care, de regulă, este însoţit de
creşterea productivităţii şi randamentului noilor elemente de capital fix.
Constă în pierderea unei părţi a preţului de achiziţie al utilajului, a
valorii lui, ca urmare a scoaterii din funcţiune înainte de termenul prevăzut în
proiectul de fabricaţie, adică înainte de a se fi armonizat perfect.
Uzura morală – de gr.I
- de gr.II
de gr.I – depăşirea morală; deprec. cap. fix ca urmare a aparit. de utilaje
cu perf. mai mari.
de gr.II – apariţia de aceeaşi performanţe de preţuri mai mici

Amortizarea = V.i.
D.T.
O cheltuială care se regăseşte în preţul de vânzare PV = PR + CT(-A

4
 AM – liniară
- accelerată
- degresită

II.Economia naturală şi economia de schimb

Economia de dinaintea schimbului este cunoscută sub denumirea de

economia naturală, acea formă de economie în care produsele obţinute sunt
consumate de producătorii înşişi împreună cu familiile lor.Modul de organizare
a economiei care presupune : autoproducţia; autoutilizare,
autodezvoltare(modul de dezvoltare ermetic).
Datorită diviziunii apariţiei diviziunii muncii a apărut :
- industria(sec.XVIII lea);
- agricultura;
- comerţ.
La început schimbul era inexistent.
Apare schimbul direct de produse, ca primă formă de existenţă a
economiei de schimb.În aceste condiţii, fiecare bun produs într-un sector poate
fi evaluat într-o cantitate din alt bun şi preschimbat direct cu acesta fără
mijlocirea vreunui instrument de schimb.Cu timpul, între producţie şi consum,
se interpune circulaţia, schimbul sau piaţa.

Economia de schimb

Modul bazat pe piaţă, pe cerere şi ofertă, stabilirea preţului; ce se

produce, către cine se vinde; interesul pe piaţă al celor 2 părţi.
proprietatea privată(1)/piaţa(2)/ libertatea privită ca opus al reglem.
(3)/interpartic. prof. satisf. nevoilor(4)/actorul de pe
piaţă(5)/concurenţa/preţurile(6)/rezultanta cererii-ofertei(7)/prezenţa statului
în economie „paznicul nopţii”(8)

Statul este prezent n economie.

- piaţa - cererea
- oferta
---------------
Se formează preţul.

C o - echilibrarea trebuie să fie făcută, dacă nu :

P>Pv , determinând creşterea profitului, indiv. este tentat să
producă mai mult

5
 c O - producătorul este doritor de a creşte producţia la nivelul ofertei

c o - echilibrul pieţei este o chestie utopică.

- expresia cea mai înaltă a economiei de piaţă este BURSA.

Organizarea firmei sub forma

societăţii pe acţiuni

- capitalul social al societăţii pe acţiuni este împărţit pe acţiuni; există şi

acţionari;
- dreptul de a participa la profit(dividend);
- dreptul de a lua decizii;
- obligaţii – juridice
- a fi solidar în situaţii mai neplăcute(faliment)

Obligaţiunea A.A.
C.A.

- finanţarea unei societăţi pe acţiuni :

– profitul reinvestit
– apelează şi la capital străin

- titlul de credit – conferă un venit fix garantat

- nu se tranzacţionează încă la noi(în România)

III.Costul de producţie

Ansamblul cheltuielilor pe care îl are o societate în vederea realizării

unuiprodus/serviciu.

cost fizic (consumul de resurse) – în această categorie se includ

cheltuielile cu : amortizarea capitalului fix
chiria
iluminatul general şi încălzitul unităţii
combustibilul şi energia ptr. producţie
costul nominal (exprimarea sa în valoare nominală)
cost global(Fraus)
C.G. C. total = C.F. + C.v.(influenţat de producţie se modifică)
C.v. variabil = f(Q)
C. Fix diferit de (independente)f(Q)

6
 ex. :- amortizarea
- salariile pers. TESA
- chiriile
-telefoanele; lumina; cheltuielile de transport.
Cf . acestei teorii avem costul de producţie.

- C.F. Mediu – se stabileşte prin

CT/Q(producător)
- C.M(costul pe produse) - C.V. Mediu - C.V./Q
- C.T. Mediu – CT/Q

- C.Marginal = DCT/DQ = CT1 CT0/Q1 - Q

Pv = Pr + CT ---- Pr = V - CT

TIPOLOGIA COSTURILOR

Concluzie :

Costul global
al producţiei desemnează toate cheltuielile ocazionate de fabricarea unui
volum dat al producţiei şi de desfacerea acesteia.

Costul global fix

aceea parte a costului care este independentă de volumul producţiei,
elementele de cost fix sunt suportate de întreprindere indiferent de nivelul
producţiei.

Costul global variabil

constă în acele cheltuieli care variază odată cu volumul fizic al producţiei
şi sunt : - consumuri de materii prime şi materiale
- energie pentru producţie
- se modifică în acelaşi sens cu volumul producţiei.

Costul global total

constă din însumarea costurilor fixe şi a celor variabile.

Costul mediu (unitar

)
rezultă din împărţirea costului global la producţia omogenă obţinută.

7
Costul mediu fix
C.F.M.
se calculează prin raportarea costului global fix la producţia obţinută

Costul mediu variabil

C.V.M
se calculează ca raport între costul global variabil şiproducţia fizică
obţinută.El exprimă costul variabil pe bun(produs sau serviciu)

Costul mediu total

C.T.M.
reprezintă suma costurilor medii fixe şi a celor medii variabile, respectiv
raportul dintre costul global total şi producţia obţinută în expresie naturală.

Costul marginal
reprezintă sporul de cheltuieli totale antrenat de obţinerea unei unităţi
suplimentare de produs şi/ sau de serviciu.

Salariul

Salariul este venitul prin (cu) care se remunerează munca salariată în

întreprinderi şi administraţii.
Mărimea şi dinamica salariului pot fi influenţate de : migraţia
internaţională a forţei de muncă.
Salariul
- de bază – acea formă a salariului, venit, care teoretic, se determină în
funcţie de salariul minim real.
sporuri – de vechime
- cond. deosebite
îndemnizaţii ptr. maternitate, ptr. concedii medicale
- nominal – salariul înscris pe statul e plată(fluturaş)
- real – cantitatea de bunuri şi servicii ce poate fi realizată cu ajutorul
salariului nominal
Salariul este influenţat de : - rasă
- sex
- ţară
- bun economic
- declin economic

8
 Modalităţi de plată

* în acord(cu bucata) funcţie de numărul de bunuri, servicii la care este

implicată
* în funcţie de timp(nr.de ore, zile, săptămâni în care ai lucrat)
* în regie – proporţional cu randamentul sau în vânzarea de prod.
(comerţ)
Salariul cunoaşte unele forme de bază :
- salariul după timpul lucrat;
- salariul în acord;
- salariul mixt.

Venitul net şi formele sale

1.Profitul
2.Dobânda
3.Renta

Profitul – avantajul financiar extras din actul de producţie.

Rezultatul financiar pozitiv al unei activităţi lucrative, reprezentând
diferenţa dintre încasările realizate şi cheltuielile ocazionate de aceasta.
Într-o formulă scurtă, profitul este venitul total minus costul total.

Venit Costurile de producţie Factorii de influenţă

Profit (Pv x Q) – CT
producţia – mărimea
producţiei

Funcţii – orientarea generală a activităţii economice(capitalul se duce

acolo unde sunt profiturile)
- funcţ. activ. economice
- funcţ. de stimulare economică :
• întreprinzătorului
• angajatorului
- funcţ de indice sintetic al activ
economice

9
 Rata profitului Pr /CT x 100

Rata rentabilităţii

Pr/CA x 100; Pr/K x 100, unde CA este cifra de afeceri şi K capital.

Rata profitului reflectă gradul de rentabilitate pe produs, agent ec., ram.,

ec.naţională.

Doctrina profitului
Clasificările profitului

Dobânda – preţul plătit pentru renunţarea la o lichiditate existentă

- apare în 2 momente – faci un depozit
- când iei un credit
Dobânda este generalizată la totalitatea resurselor utilizate în calitate de
capital.
Rata dobânzii în economie reprezintă o pârghie economico-financiară.
Rata dobânzii este influenţată de :
- raportul dintre cerere şi ofertă pe piaţa creditului;
- starea economiei.
Dobânda plătită pentru creditul obţinut este influenţată de :
- rata dobânzii
- timpul de acordare a creditului
T< 1D = c x d’ x T(3/12)90/90) L/12; nr.z/360; d’ / rata dobânzii
T > 1D = Sn/suma totală de plată – C; Sn = C x (1+ d’)T
capital sub un an
T = durata lui în ani;
D =dobânda totală
C = mărimea creditului
d’= rata dobânzii

Profitul absolute
P = VN – CT, unde VN – venitul total(net);
CT – costuri totale(fixe+variabile)

Profitul relativ
Rp = P/efort x 100, respectiv, putem avea :
Rp = P/C x 100(la capital avansat)

10
 Rp = P/CA x 100(la cifra de afaceri)
Rp = P/CT x 100(rata rentabilităţii)

Factori de producţie – capital.

- în economia de piaţă profitul poate fi interpretat ca – expresia
raţionalităţii economice
- rata profitului relevă : - gradul de rentabilitate cu care este folosit
capitalul.
- depozit 6 luni cu capitalizare : - dobândă fixă
- dobândă variabilă
- creditarea – plasarea
- creditarea – sprijinirea economiei
- plasarea – ai nevoie de economisire; s.real / costurile să fie o marfă –
economisirea care determină acumularea
Creditarea şi plasarea sunt echivalente.

Funcţiile unei dobânzi

- dobânda este un cost

- un indicator care permite accesul pe piaţă
- este mijlocul, intermediarul de transfer al resurselor băneşti de la cei
care au la cei

Rent
a
o formă a beneficiului.
- reprezintă un preţ plătit pentru caracterul limitativ al unor resurse,
caracter de monopol.
- formă principală de venit
- un instrument vechi folosit în agricultură
- propr. de pământ + arendaşul + cel care lucrează
Aşa apare renta – o primeşte proprietarul din profitul realizat de
arendaş.
- apare şi în relaţia când obţ. avantaj de
Relaţia apare şi în industria extractivă, construcţii, prelucrarea aurului.
Renta – diferenţială – de gr.I
- de gr.II
- absolută
Să fie o diferenţă între o zonă de munte şi câmpie; sau de apropierea de
centrul de producţie.Diferenţa este dată de diferenţa de randament. - gr.II.
Nu este dată de acţiunile oamenilor.

11
 Renta absolută : ex. : sediul central
zona frumoasă
- ind. petrolieră – apare renta funciară – poate avea o rentă diferită.

Bani
i
„marfă contra marfă”
I reprezentative – raritate
- mai uşor de transportat(metalul preţios)
II inele/lingouri/prelucrări
monedele metalice cu valoare intrinsecă
În perioada interbelică s-a căutat să fie eliminată moneda.

DS
T

1. M = M. Înainte nu avea caracter de vizibilitate

schimbul economic de piaţă

2.M – B – M poate fi făcut fractural(nu era bună)

V C
mărfuri cu caracter special(inele, drugi)
avem o divizibilitate
- uşor de transportat / nu sunt la îndemâna oricui

3.monede = din metal preţios, de valoare intrinsecă – val.nominală =

valoarea reală(conţ. mat.)
sec.XVIII / XIX = apar monedele

4. se bucură de convertibilitate deplină

- monede de metal ordinar + bancnotele – repr. tot aurul din bancă
În anul 1944 Brettan Woods – se pune în discuţie stabilirea monetară a
Europei şi a lumii în general – s-a urmărit asigurarea stabilităţii monetare.
- cantitatea mare de bani determină scăderea
Puterile aliate – american – a câştigat datorită resurselor financiare
- britanic – după planul lui John Maynard Keynes – avea
doctrina cererii
- Nu a avut câştig de cauză, dar a fost aplicat chiar în SUA
Planul american – sistemul monetar – Banca mondială – Fondul Monetar
Internaţional

12
- s-a trecut la raportarea monedelor naţionale la moneda americană($)
1973 - 1974 – are loc primul şoc petrolier – economia are de suferit(este
momentul istoric în care se nasc „tigrii asiatici”(Corea, Vietnam, China)
În aceste condiţii dolarul s-a retras.
Sistemul monetar – este schimbat în „DST” – „drepturi speciale de
tragere”- aceasta este o monedă de cont între monedele dintre state.

1 DST = ? $ = 20%
L = 7%
A apărut euro – F.Fr. = 13%
= 13%
marca germană = 13%

Europa (ex.BNR) – dacă este peste 40.000 euro

- atunci vinde euro emite certificate
- dobânda de referinţă – această dobândă se aplică
când acestea scad
„şarpe în tunel” – aşa se numesc aceste ascensiuni / descensiuni
BNR stimulează intrarea banilor pe piaţă.
- când se întăreşte leul, BNR intervine şi aruncă bani(lei) pe piaţă
- nu este bine şi să crească leul, în acest fel sunt stimulate importurile şi oprite
exporturile(mari probleme au avut cei care au lucrat în LOHN)
„deficit de balanţă financiară”
Monedele din coş trebuie să respecte valoarea de referinţă : - plus
- minus.

Formele / Funcţiile banilor

- prima formă de existenţă a banilor au constituit-o bani – marfă sau bani

– bunuri; cele mai căutate bunuri într-o anumită zonă s-au impus spontan în
rolul de bani(animale, ceai, blănuri, sare).Treptat banii – bunuri sau resrâns la
metale preţioase, acestea impunându- se datorită datorită proprietăţilor lor
intrinseci : valoare mare sub un volum mic; diviziunea perfectă.
Apoi au apărut banii – monedă de aur bătute, emise şi garantate de
autorităţile emitente.
Banii – bilete de bancă, ca înscrisuri ce atestau existenţa aurului în
depozitele unei anumite bănci; aceştia îndeplinind funcţiile aurului pe care-l
reprezentau.
Banii de hârtie ca simbol ale banilor au valoare deplină.
Banii de credit(bani bancari) au apărut din nevoia de a facilita creditul
în general.

13
 Banii scripturali sunt reprezentaţi de sumele(înscrisurile) din conturile
bancare pe numele agenţilor economici.Circulaţia banilor se efectuează prin
viramente sau transferuri între conturi.
Banii electronici (carduri bancare).

În general, banii se definesc prin raportarea fie la mărfuri(bani – marfă

specială), fie la instrumentele de schimb(banii instrument general acceptate) ,
fie la semnele de valoare(bani - simbol).Ceea ce numim astăzi bani sunt titluri
de valoare emise de stat investite cu putere de cumpărare şi de plată.

Banii devin capital când se transformă în mijloace de producţie.

Banii se caracterizează prin câteva trăsături generale, ei fiind : un dat
social acceptat de generaţii; dependenţi de funcţiile sociale îndeplinite, funcţii
fără legătură cu corpul material al instrumentului; un instrument de facilitate a
schimbărilor, ei exprimă cantitatea indestructibilă a funcţiei de măsurare a
activităţilor şi a celei de mijlocire a schimburilor.
Valoarea banilor scade când :
- cresc preţurile;
- creşte masa monetară fără acoperire în
mărfuri
- este inflaţie.

Funcţiile banilor
- este mijlocul de calcul a valorii

1.Funcţia de mijloc de schimb – această funcţie constă în facilitatea

schimbului de mărfuri.
M – B – M - marfă pe bani
M–B - vânzarea
B–M - cumpărarea

2.Funcţia de calcul, de măsură a valorii – această funcţie se face în mod

abstract pe calea gândirii, nefiind necesară şi prezenţa fizică a banilor.
- sunt folosiţi pentru măsurarea cheltuielilor, pentru calculul costurilor şi a
preţului
3.Funcţia de conservare a valorii – prin această funcţie banii îndeplinesc
o întruchipare a avuţiei.
4.Funcţia de mijloc de plată – plăţi, credite băneşti, impozite, salarii,
burse, pensii.

14
 5.Funcţia de bani universali – sunt folosiţi pentru facilitarea schimburilor
economice dintre ţări, a comerţului internaţional, a turismului, pentru
transferul de tehnologii, ptr.investiţii în străinătate, împrumuturi internaţionale.
Deşi au fost prezentate distinct, funcţiile banilor constituie în realitate un
tot unitar, între ele existând multiple interdependenţe.
Banii au o calitate comună : - lichiditate;
- convertiţi în bunuri şi servicii.

Masa monetară este direct proporţională cu volumul bunurilor şi

serviciilor aduse pe piaţă în vederea vânzării; cu nivelul preţurilor acestora şi
invers proporţională cu viteza de rotaţie a banilor.

Inflaţia

Definiţia : - un proces de creştere generală a preţurilor.

- o diminuare a puterii de cumpărare a monedei.
După Rene Moury inflaţia : „nu este nimic altceva decât creşterea
generală a preţurilor.”
• o consecinţă a excesului cererii de bunuri sau o creştere a
stocului monetar sau a venitului monetar pe locuitor
• o scădere a puterii de cumpărare a monedei şi un exces al
creşterii salariilor peste creşterea productivităţii muncii.
Maurice Flamant defineşte inflaţia ca „o mişcare de creştere dispersată a
preţurilor care se întreţine prin ea însăşi şi care este datorată unei insuficienţe
relative, la un moment dat, a ofertei spontane în raport cu cererea formulată la
preţurile curente de la începutul perioadei analizate”
Michael Rocard şi Jacques Gallus afirmau că : „inflaţia reprezintă
creşterea durabilă şi generalizată a preţurilor.”
Toate definiţiile menţionate mai sus, surprind aspecte reale ale
procesului inflaţionist cum ar fi:
1. procesul de depreciere a banilor aflaţi în circulaţie;
2. creşterea generală şi durabilă a marii majorităţi a preţurilor;
3. excedentul de cerere solvabilă asupra ofertei,
4. neconcordanţa dintre fluxurile reale şi cele monetare;
5. dezechilibrul dintre cererea şi oferta de bani de hârtie, dintre fluxurile
reale şi cele financiare;
6. dezechilibrul structural monetaro – material;
Măsurarea inflaţiei este foarte complexă, ea având o dimensiune absolută
şi una relativă .

I. PBC PBC1 x 100 - formula indicelui inflaţiei PiB1

15
 BBC0 PiB0
- suma
P – preţul

I = P1 x Q
P0 x Q = variaţia de la o perioadă la alta

Există nişte tabele cu diferite produse, acestea se caută pentru a calcula

creşterea preţului bunului de consum.
Cei care creează bunuri de consum în teritoriul românesc, crează
produsul intern brut.

Cauzele inflaţiei

- sunt multe cauze, ea este strâns legată de apariţia monedei facile şi de

creşterea rolului statului în economie.
1. emisiunea excesivă de însemne băneşti;
2. excesul de cerere solvabilă în raport cu oferta de bunuri şi servicii;
3. insuficienţa producţiei de bunuri şi servicii în condiţiile existenţei unei
cereri solvabile;
4. creşterea substanţială a volumului creditorului;
5. sporirea costurilor de producţie ca urmare a creşterii mai rapide a
salariilor decât productivitatea muncii sau a urcării preţurilor la materiile
prime, combustibili şi energie importante.
Formele de inflaţie :
1. inflaţia prin monedă;
2. inflaţia prin cerere;
3. inflaţia prin costuri;
4. inflaţia structurală;
5. inflaţia importantă.

Raportul între (1)cerere şi ofertă preţul – inflaţia.

Cererea – creşterea preţului determinat de creşterea cererii de consum.
Dezeconomisirea – adus la accelerarea cererii
- pers.fizice;
- companii;
- statul.

Inflaţia prin CERERE conduce la o creştere economică inflaţionistă.

16
 Altă cauză este (2)creşterea cheltuielilor militare. Particularitatea –
Rusia – prăbuşire sistemică.
- altă cauză – (3)explozia demografică : - sporul demografic;
- migraţia.
- altă cauză – (4)dobânzile mici(creşterea creditului de consum).

Scăderea ofertei
- reorientarea spre piaţa din vest;
- datorită tehnologiei precare;
- scăderea muncii(dezinteresul faţă de
muncă);
- neexistenţa forţei de muncă;
- preţul ridicat al împrumutului(al
dobânzilor);
- rata împrumutului să fie sub rata
profitului

Inflaţia prin costuri – aceasta este determinată de cheltuielile / costurile

produselor :
- infl. importată (din import)
- amortizarea accelerată
- costurile pot fi mari şi dat impozitelor

Inflaţia prin costuri antrenează scăderea productivităţii şi a gradului de

ocupare.
- impozitele indirecte – TVA ul dacă creşte, creşte şi preţul , determină
principiul „bulgărelui de zăpadă”.
- impozite directe . – profit
- salarii
Au rolul de reducere a inflaţiei.
Inflaţia monetară – creşterea preţurilor este determinată de excesul de
masă monetară.
- emisia de monedă pe piaţă;
- creditul ieftin(banii de cont - credite);
- creşte datorită dobânzii de intervenţie a Băncii Centrale când este mică;
- nivelul taxei de scont – relaţia combinată.

Măsurile de luptă sunt inversul celor menţionaţi mai sus.

- liniştirea psihologică,
- inflaţia pe costuri reduce cheltuielile

17
 * Politicile economice de combatere a inflaţiei trebuie să asigure
refacerea echilibrului economic în condiţii de stabilitate a preţurilor, luând
măsuri de creştere a ofertei, în primul rând de sporire a producţiei, precum şi
măsuri de creştere a cererii la un nivel rezonabil, evitând pe cât posibil în
procesul redistribuirii veniturilor, deteriorarea situaţiei economice a grupurilor
sociale defavorizate.

Şomajul

Acesta este o stare negativă a economiei concretizată într-un dezechilibru

important al pieţii muncii prin care oferta de forţă de muncă este mai mare
decât cererea de forţă de muncă din partea agenţilor economici.
- doctrina cererii Keynes;
- un anumit nivel de şomaj este firesc(1 - 3%)
- trebuie să existe un loc de recrutare a forţei noi de muncă
- şomajul este considerat dacă depăşeşte aceste procente

Cauzele
nepotrivirea dintre ceea ce cere piaţa şi ceea ce se pregăteşte.

Structurală – neadaptarea forţei profesională a muncii la ceea ce

economia cere.
- şomajul tehnologic
- şomajul de discontinuitate (în cazul femeilor care intră în concediul de
creştere a copilului)
- şomajul determinat de stimularea ajutorului de şomaj

Măsurile de luptă
- stimularea de locuri de muncă
Inflaţia – şomaj – există o dilemă.
Inflaţia redusă prin creşterea şomajului.
Şomajul scăzut, creşterea inflaţiei.
- cei care au mers pe dilema inflaţie – şomaj au reuşit o influenţă şi mai
mare şi o revenire a şomajului.
Relaţia dintre inflaţie şi şomaj este surprinsă cu ajutorul curbei Phillips.
Pe termen lung, curba Phillips reflectă în termenii modelului neoclasic
relaţia existentă între rata şomajului de echilibru pe termen lung şi rata
inflaţiei, când aceasta nu este anticipată.

Concurenţ
a

18
 Confruntarea, rivalitatea economică între industriaşi, bancheri,
comercianţi, prestări de servicii ptr. a atrage de partea lor clientela
consumatoare prin preţuri mai convenabile.
Tipuri de pieţe concurenţiale :
1. piaţa cu concurenţa perfectă sau pură
- particularităţile care caracterizează piaţa cu concurenţă perfectă :
- atomicitatea perfectă a produc.şi consumat.
- produc şi consumat sunt de puteri aproximativ egale
- prod/consum sunt în număr mare

2. piaţa cu concurenţă imperfectă :

- monopolistică;
- oligopolistă;
- concurenţă de monopol.

Manifestarea concurenţei pe piaţă :

- duce la dezvoltarea producţiei;
- este o expresie a gradului de dezv. a
pieţei.

Piaţa
este cea care realizează contactul permanent dintre producţie, respectiv
prod. de bunuri şi servicii, pe de o parte, şi consum respectiv consumatorii, cu
nevoile şi gusturile acestora, pe de altă parte.
Raportul dintre cerere şi ofertă reflectă situaţia pieţei a fiecărui degment
al acestuia.
Piaţa
cuprinde CONCURENŢA
CEREREA / OFERTA
PREŢURILE
PROFITUL

CONCURENŢA IMPERFECTĂ

- ansamblu de situaţii diverse, caracterizate printr-un grad mai mare sau

mai mic de imperfecţiune.Piaţa cu concurenţă imperfectă desemnează acea
situaţie de piaţă când agenţii economici, în calitatea lor de vânzători sau de
cumpărători, pot să influenţeze prin acţiuni unilaterale raportul dintre cererea
şi oferta de mărfuri şi nivelurile şi dinamicile preţurilor.

MONOPOLUL – poate fi definit ca fiind situaţia de piaţă în care un

producător unic al unui bun omogen este în prezenţa unei infinităţi de
cumpărători el realizând un control absolut asupra preţului său.

19
Acest tip de concurenţă presupune coexistenţa a două condiţii.
- un număr mare de vânzători aflaţi în faţa a numeroşilor cumpărători;
- diferenţierea produselor;
- în cazul pieţei cu concurenţă monopolistă se realizează :
- atomicitatea cererii şi a ofertei;
- influenţarea producătorului asupra preţului produsului.

20