Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PARLAMENTUL EUROPEAN
Referat la disciplina Drept Comunitar
Coordonator: Student:
Asist. Univ. Drd. Negru Ionel Cucuruz Georgeta- Roxana
Anul III zi, Grupa 3
Timisoara 2011
Parlamentul European
I. Introducere
In literatura de specialitate precum si in mass-media se opereaza in mod frecvent
cu anumite concepte care vin sa evidentieze structura complexa si dinamica a procesului
constructiei europene: institutii comunitare si organe comunitare.
Conceptul de institutii comunitare se caracterizeaza prin urmatoarele elemente
specifice:
au rolul de a pune in aplicare, in temeiul competentelor lor, regulile juridice
fundamentale de constituire si de functionare a Comunitatilor si a U.E.
sunt create prin tratatele de infiintare a Comunitatilor Europene
in domeniile in care actioneaza sunt dotate cu puterea de a lua decizii si de a le
impune statelor membre; din aceasta perspectiva ele reprezinta o desprindere de
schemele traditionale ale cooperarii internationale, in care executarea tratatelor
este supusa disponibilitatii semnatarilor, suveranitatea nationala fiind cauza
principala a asa-numitei "paralizii a tratatelor"
prin natura lor, ele reprezinta interesele statelor (Consiliul), interesele
Comunitatilor (Comisia), interesele popoarelor (Parlamentul) si interesele
dreptului (Curtea de Justitie)
beneficiaza de anumita autonomie juridica, administrativa si financiara, corolar al
specificitatii lor functionale
Organele comunitare se diferentiaza prin faptul ca:
indeplinesc functii consultative, cu caracter tehnic ori financiar, auxiliar;
sunt prevazute prin tratate, altele sunt create de catre institutii in vederea
exercitarii atributiilor lor; cele infiintate prin tratate pot avea personalitate juridica
sau o simpla autonomie financiara; cele create de institutii trebuie sa aiba
fundamentul in tratate, sa nu fie dotate cu puteri proprii de decizie, ci numai cu
functii de executie strict controlate, sa nu modifice echilibrul institutional.
Institutiile comunitare sunt acele organe create prin tratatele de infiintare a
Comunitatilor Europene, care neavând personalitate juridica, reprezinta interesele
statelor, ale comunitatilor si popoarelor, asigura respectarea dreptului si actioneaza in
domenii strict limitate, fiind dotate cu puterea de a lua decizii la nivel comunitar, pe care
le impune statelor membre.
Organele comunitare sunt acele elemente structurale, create prin tratate sau de
catre institutiile comunitare, in vederea indeplinirii unor functii consultative auxiliare cu
caracter tehnic, financiar si de alta natura (Comitetul Regiunilor, Comitetul Economic si
Social).
Institutiile Uniunii Europene se pot imparti in doua categorii: cele care au
orientare supranationala, cum ar fi: Comisia, Parlamentul European si Curtea de Justie si
cele cu orientare interguvernamentala: Consiliul de Ministrii si Consiliul European.
Comisia este alcatuita din reprezentanti numiti de statele membre pentru o
perioada de 4 ani. Ei nu reprezinta interesele propriilor guverne ci, intruchipeaza ideea de
unitate europeana. Comisia simbolizeaza si asigura functionarea ideii de integrare
supranationala mai mult decat orice organism.
Comisarii nu mai au dupa denumire nici un fel de legatura cu interesele
guvernelor care i-au propus. Avand sediul la Bruxelles, Comisia identifica agenda de
probleme si propune solutii pe care le inainteaza Consiliului de Ministri. Sub conducerea
lui Jacques Delors Comisia si-a sporit personalul, ajungand la circa 13 000 de functionari
care asigura din punct de vedere administrativ functionarea Uniunii Europene
Parlamentul European functioneaza la Strasbourg si este dupa cum spunea
Conway Henderson "primul si singurul experiment in democratia transnationala". A fost
infiintat in 1952 ca parte a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului. El nu poate
adopta legi dar are prerogative in ceea ce priveste supravegherea bugetului Uniunii, fiind
in masura sa blocheze o serie de propuneri executive. Parlamentul are chiar dreptul de a
dizolva Comisia, daca o asemenea hotarare intruneste doua treimi din voturi.
Din 1979 membrii Parlamentului European sunt alesi direct de catre cetatenii din
statele din care provin. In momentul in care Uniunea avea 12 membrii, numarul
parlamentarilor se ridica la 518, dupa marirea ei la 15 membrii, numarul parlamentarilor
a crescut la 626.
Este de mentionat, pentru aceasta succinta introducere, si faptul ca parlamentarii
sunt alesi proportional cu numarul polulatiei din tara membra din care provin, iar in forul
european nu mai sunt grupati pe blocuri nationale ci pe grupuri ideologice. In acest fel
Parlamentul European ofera o imagine a spectrului politic al Uniunii Europene.
1. Prezentare generala
Parlamentul European reprezintă, în formularea Tratatului de la Roma din 1957,
"popoarele statelor unite în Comunitatea Europeană". Aproximativ 375 de milioane de
cetăţeni europeni din 15 ţări sunt în prezent implicaţi în procesul de integrare, prin cei
626 de reprezentanţi pe care îi au în Parlamentul European.
Primele alegeri directe în Parlamentul European s-au ţinut în iunie 1979, când, la
numai 34 de ani de la terminarea celui de al doilea război mondial, popoarele naţiunilor
Europei, o dată destrămate de război, au mers la urne pentru a alege membrii unui
parlament unic. Europenii nu ar fi putut găsi un simbol mai puternic al reconcilierii.
Parlamentul European, a cărui legitimitate derivă din sufragiul universal direct,
este ales la fiecare cinci ani; de-a lungul timpului, el a acumulat constant putere şi
influenţă, printr-o serie de tratate. Aceste tratate, în special Tratatul de la Maastricht din
1992 şi Tratatul de la Amsterdam din 1997, au transformat Parlamentul European dintr-
un organism pur consultativ într-un parlament legislativ, cu puteri similare cu cele ale
parlamentelor naţionale.
Parlamentul European este singura instituţie comunitară care se întâlneşte şi îşi
ţine dezbaterile în public. Dezbaterile, opiniile şi rezoluţiile Parlamentului se publică în
Monitorul Oficial al Uniunii Europene.
3. Comisiiile si secretariatul
a. Puterea legislativă
I. Introducere.
II. Parlamentul European
1. Prezentare generala
2. Presenditia, Biroul si Conferinta Presedintilor
3. Comisiile si secretariatul
4. Puterile Parlamentului European
5. Parlamentul si Comisia Europeana
6. Parlamentul si Consiliul European
7. Parlamentul si politica comuna de securitate
8. Parlamentul si cooperarea in domeniul justitiei si politicii externe
9. Parlamentul si supravegherea democratica a Uniunii Economice Monetare
10. Membrii Parlamentului European
11. Componenta Parlamentului European
12. Activitatea Membrilor Parlamentului European
13. Relatiile cu tarile in curs de dezvoltare
14. Apararea drepturilor omului
III. Consideratii finale
Bibliografie