10.

PROBLEME
1. Fie o placă dreptunghiulară simplu
rezemată pe contur ca în fig.10.1, încărcată cu o
forţă uniform distribuită de intensitate p; folosind
seriile Fourier simple, să se determine expresia
deplasărilor w(x,y).
R:
4 pa 4 ∞ 1  unthun + 2 nπ y
w = 5 ∑ 5 1 − ch +
π D n =1,3.. n  2chun a
nπ y 
nπ y 
+ a sh sin α n x 
2chun a 

Fig. 10.1. Placa simplu rezemată pe contur

2. Folosind rezultatul de la problema precedentă, să se determine

deplasarea maximă. Să se calculeze valoarea wmax pentru placa pătrată (a = b)
şi să se compare cu valoarea exactă wmax = 0.00406 pa 2 / D.
Dacă la placa dreptunghiulară latura a este mult mai mare decât b (a
>> b), să se arate că wmax este aproximativ egală cu cea a unei fâşii de placă
de lăţime unitară simplu rezemată, având deschiderea a şi rigiditatea D. La
placa pătrată, să se arate că suma reacţiunilor depăşeşte cu aproximativ 25%
forţa totală pa 2 .
n −1
 a  4 pa
4 ∞
( −1) 2  un thun + 2 
R : wmax = w ,0 =
2  D
∑ n 5 1 −
2chun 
;
n =1,3,5... 
n −1
pa 4 4 pa 4 ∞ ( −1) 2 5 pa 4
a = b, wmax = 0.0041
D
; a ? b, wmax ≅ 5 ∑
π D n =1,3,5... n 5
≅
384D
Să se determine reacţiunile concentrate din colţuri şi să se arate că suma
lor compensează depăşirea de 25%.
4 R = 4 ⋅ 0.065

3. La o placă simplu rezemată pe două laturi paralele şi încastrată pe

celelalte două (fig.10.2), folosind seriile Fourier simple să se determine

113
expresiile deplasărilor, momentelor încovoietoare şi de torsiune pentru o
sarcină uniform distribuită de intensitate p.

R:
4 pa 4 ∞
1  2( shun + un chun )
w=
π 5D
∑ 5 
n =1,3,5.. n 
1−
2un + sh 2un
⋅ chα n y +

2α n shun 
+ y ⋅ shα n y  sin α n x
2un + shun 
Fig.10.2. Placa având două laturi simplu rezemate şi două
laturi încastrate

4. Fie o placă simplu rezemată pe două laturi paralele şi liberă pe

celelalte două (fig.10.3); folosind seriile Fourier simple să se determine
expresiile deplasărilor şi eforturilor, pentru o încărcare p uniform distribuită pe
toată suprafaţa plăcii.
R:
  1 +ν 
 2ν  shun − un chun 
 1 −ν
4 ∞
4 pa 1  ⋅
w= 5 ∑ 1 −
π D n =1,3,5.. n  ( 3 + ν ) sh 2un − 2 ( 1 −ν ) un
5


2ν shun
⋅chα n y + ⋅α y ⋅
( 3 +ν ) sh2un − 2 ( 1 −ν ) shun n
⋅shα n y ] sin α n x
Fig. 10.3. Placa simplu rezemată
pe două
laturi paralele şi liberă pe
celelalte două

5. Se consideră o placă
dreptunghiulară simplu rezemată pe contur,
acţionată de o forţă distribuită triunghiular
(presiune hidrostatică) (fig.10.4). Se cere
să se determine:
- coeficienţii dezvoltării în serie a
încărcării;
- expresia deplasării w(x,y);
114
- expresiile eforturilor (se notează λ = a / b ).
Fig. 10.4. Placa simplu rezemată acţionată de presiunea hidrostatică
4 p0
R: amn = cos mπ ( cos nπ − 1)
mnπ 2
8 p0
( −1) , m = 1, 2,3,K , n = 1,3,5,K
n +1
amn =
π mn
2

( −1)
m +1
8 p0 mπ nπ
w = 6 ∑∑ sin x sin y
π D m n m n 
2 2 2
a b
mn  2 + 2 
a b 

8 p0 a 2 ( −1)
m +1
(m 2
+ νλ 2 n 2 ) sin mπ x sin nπ y
Mx = ∑∑
π4 ( )
2
m n mn m 2 + λ 2 n 2 a b

8 p a2 ( −1)
m +1
(ν m 2
+ λ 2 n2 ) sin mπ x sin nπ y
M y = 04 ∑∑
π ( )
2
m n mn m 2 + λ 2 n 2 a b

8 p0 ( 1 −ν ) λ a 2 ( −1)
m +1
mπ nπ
M xy = − ∑∑ cos x cos y
π (m )
4 2
m n
2
+λ n 2 2 a b

8 p0 a
Vx = 3 ∑∑
( −1) m2 + λ 2 n 2
cos
m +1
mπ
x sin
nπ (
y
)
π m n ( )
2
n m2 + λ 2 n2 a b

8 p0 λ a ( −1) m2 + λ 2 n 2
m +1
mπ ( nπ )
Vy = ∑∑ sin x cos y
π ( )
3 2
m n m m +λ n
2 2 2 a b

6. Considerând placa de la problema precedentă, să se determine

deplasarea şi momentele încovoietoare în centrul plăcii şi momentele de
torsiune în colţurile plăcii. Să se determine valorile acestora pentru o placă de
beton armat având a = b = 3m, h = 7 cm, E = 30000 N / mm 2 , ν = 0.2, pentru
(m,n = 1 şi m,n = 1,3) şi să se compare.
m+ n
( −1)
−1
8 p a4 2
R: wmax = 60 ∑∑ , ( m, n = 1,3,5,K )
π D ( )
2
m n mn m 2 + λ 2 n 2

115
  a b  8p a
2
( −1)
m +1
(m 2
+νλ 2 n 2 )
M x  ,  = 04 ∑∑
π ( )
2
 2 2 m n mn m 2 + λ 2 n 2
8 p0 ( 1 −ν ) λ a 2 ( −1)
m +1

M xy (0, 0) = − ∑∑
π (m )
4 2
m n
2
+ λ 2 n2

7. O placă dreptunghiulară simplu rezemată, cu laturile a şi b, este

încărcată cu o sarcină distribuită parţial pe o suprafaţă dreptunghiulară cu
laturile 2c şi 2d inclusă în suprafaţa ab şi având centrul geometric în punctul
( x0 , y0 ) (fig. 10.5). Să se determine, cu ajutorul metodei seriilor Fourier duble,
expresiile deplasărilor w(x,y) şi ale eforturilor.

Fig. 10.5. Placă simplu rezemată

încărcată parţial

16 p mπ x0 mπ c nπ y0 nπ d
Amn = 2
sin sin sin sin ( m, n = 1,3,K
, )
 m 2
n 2
 a a b b
π 6 Dmn  2 + 2 
a b 
mπ x0 mπ c nπ y0 nπ d
sin sin sin sin
16 p ∞ ∞
w( x, y ) = 6 ∑∑ a a b b ⋅ sin mπ x sin nπ y
π D m=1 n =1  m2 n2 
2
a b
mn  2 + 2 
a b 
 m2 n2  mπ x nπ y
M x = D ∑∑  2 + ν 2  π 2 Amn sin sin
m n  a b  a b

116
  n2 m2  mπ x nπ y
M y = D ∑∑  2 + ν 2  π 2 Amn sin sin
m n b a  a b
π mn
2
 mπ x nπ y 
M xy = − D ∑∑ ( 1 −ν ) Amn  cos cos 
m n ab  a b 
m  m2 n2  3  mπ x nπ y 
Vx = − D ∑∑  2 + 2  π Amn  cos sin 
m n a  a b   a b 
n  m2 n2  mπ x nπ y
Vy = − D ∑∑  2 + 2  π 3 Amn sin cos
m n b a b  a b

8. Folosind rezultatele de la problema precedentă să se determine

expresiile deplasărilor şi eforturilor pentru o încărcare concentrată P aplicată în
punctul de coordonate ( x0 , y0 ) .
Indicaţie: Se determină Amn folosind expresia de la problema
precedentă şi se trece la limită c → 0, d → 0 şi 4 pcd → P,
mπ c nπ d mπ c nπ d
16 p sin sin
a b mπ x0 nπ y0 a b
Amn = lim sin sin ⋅
c →0
m n 
2 2 2
a b mπ c n π d
d →0
π 6 Dmn  2 + 2  a b
a b 
mπ x0 nπ y0
sin sin
4P a b ⋅ sin mπ x sin nπ y
R: w( x, y ) = π 4 Dab ∑∑ 2
a b
m n  m2 n2 
 2 + 
a b2 

9. Se consideră o placă dreptunghiulară având două laturi paralele de

lungime a încastrate, iar celelalte două de lungime b = 1.5a, simplu rezemate.
În centru, placa reazemă pe un stâlp (asimilându-se cu un reazem simplu). Se
admit trei cazuri de încărcare:
1o. Patru forţe concentrate de mărime P, aplicate la a/4 şi b/4 de
colţurile plăcii (respectiv de centrul plăcii);
2o. O acţiune uniform distribuită, p, pe toată suprafaţa plăcii;
3o. O acţiune liniar distribuită în direcţia laturii a, cu intensitatea
maximă p0 la mijlocul acesteia (fig. 10.6).

117
 Se cere să se determine deplasările, w, în nodurile reţelei de diferenţe
finite din fig. 10.6.
Rezolvare:
Placa prezintă două axe de simetrie pentru rezemare şi încărcare şi,
pentru rezolvare, se poate considera un sfert de placă.
În dreptul stâlpului deplasarea w = 0 şi pentru reţeaua considerată sunt
23 noduri interioare. Deplasările de pe contur sunt nule, cele din exterior
simetrice faţă de latura simplu rezemată sunt egale ca valoare cu cele din
interior, dar de semn contrar, iar cele simetrice faţă de latura încastrată sunt
egale cu cele din interior.

Fig. 10.6. Cazuri de încărcare şi numerotarea reţelei de diferenţe finite

Ecuaţiile cu diferenţe finite scrise în cele 23 de puncte interioare,

conform operatorului de transcriere (2.74) a ecuaţiei diferenţiale a suprafeţei
mediane deformate a plăcii, ţinând cont de condiţiile de rezemare, sunt
prezentate în tabelul 10.1. În ultimele trei coloane sunt termenii liberi pentru
cele trei cazuri de încărcare considerate.
118
119
Ecuaţii cu diferenţe finite pentru placa din figura 10.6 Tabel nr 10.1

119
 Rezolvând sistemele de ecuaţii s-au obţinut următoarele soluţii:

Cazul 1 de încărcare Cazul 2 de încărcare Cazul 3 de

încărcare
Pa 2 pa 4 p0 a 4
. . .
D D D
w1 = 0.13261423E − 02 w1 = 0.42471517 E − 03 w1 = 0.25263795 E − 03
w2 = 0.21256215 E − 02 w2 = 0.65507158 E − 03
w2 = 0.35970091E − 03
w3 = 0.15326513E − 02 w3 = 0.48451894 E − 03
w3 = 0.24761804 E − 03
w4 = 0.18550770 E − 02 w4 = 0.50327880 E − 03
w4 = 0.33550712 E − 03
w5 = 0.25103793E − 02 w5 = 0.68398891E − 03
w5 = 0.42649228 E − 03
w6 = 0.28897445 E − 02 w6 = 0.76239166 E − 03
w6 = 0.43283662 E − 03
w7 = 0.18974391E − 02 w7 = 0.52021997 E − 03
w7 = 0.27262949 E − 03
w8 = 0.40614097 E − 02 w8 = 0.94977411E − 03
w8 = 0.63652213E − 03
w9 = 0.44050589 E − 02 w9 = 0.98115951E − 03 w9 = 0.62909978 E − 03
w10 = 0.44812788 E − 02 w10 = 0.89900539 E − 03
w10 = 0.52949938 E − 03
w11 = 0.26792558 E − 02 w11 = 0.56404620 E − 03
w11 = 0.30599380 E − 03
w12 = 0.49964455 E − 02 w12 = 0.10690211E − 03
w12 = 0.72192028 E − 03
w13 = 0.53457716 E − 02 w13 = 0.10408207 E − 03
w13 = 0.67685283E − 03
w14 = 0.56918249 E − 02 w14 = 0.88804710 E − 03
120
w14 = 0.53287152 E − 03
w15 = 0.31402400 E − 02 w15 = 0.53525070 E − 03
w15 = 0.29513982 E − 03
w16 = 0.36777637 E − 02 w16 = 0.82835736 E − 03
w16 = 0.56633627 E − 03
w17 = 0.38129124 E − 02 w17 = 0.79427194 E − 03
w17 = 0.52204088E − 03
w18 = 0.37268048E − 02 w18 = 0.66378032 E − 03
w18 = 0.40004516 E − 03
w19 = 0.21449614 E − 02 w19 = 0.39651649 E − 03
w19 = 0.21716842 E − 03
w20 = 0.14061992 E − 02 w20 = 0.36080155 E − 03
w20 = 0.25243274 E − 03
w21 = 0.14435971E − 02 w21 = 0.34582807 E − 03
w21 = 0.23021811E − 03
w22 = 0.13706932 E − 02 w22 = 0.29065367 E − 03
w22 = 0.17357455 E − 03
w23 = 0.80438954 E − 03 w23 = 0.17664312 E − 03
w23 = 0.93076538 E − 04
w0 = 0 pentru toate cazurile de încărcare.

121
 11. Fie o placă pătrată de latură a, simplu rezemată pe două margini
consecutive, încastrată pe celelalte două şi încărcată în trei ipoteze:
1o. o forţă uniform distribuită de intensitate p, pe toată suprafaţa;
2o. o forţă concentrată, P, în centrul plăcii;
3o. o forţă distribuită în lungul diagonalei care uneşte colţul de
intersecţie al marginilor simplu rezemate şi colţul de intersecţie al marginilor
încastrate, având intensitatea constantă Q (fig. 10.7).
Să se determine deplasările şi eforturile pentru reţeaua din fig. 10.7 şi
să se traseze deformatele şi diagramele de eforturi pe liniile centrale şi
diagonale.

Fig. 10.7. Placă pătrată cu simetrie faţă de o diagonală şi reţeaua de diferenţe finite

R: ( pa 4
)
/D ⋅ ( Pa 2
)
/D ⋅ ( Qa 3
)
/D ⋅
w1 0.810618E-03 0.161517E-03 0.199359E-02
w2 0.207950E-02 0.546626E-03 0.442584E-02
w3 0.233650E-02 0.885817E-03 0.479254E-02
w4 0.139080E-02 0.389455E-03 0.304344E-02
w5 0.297128E-03 0.498868E-04 0.873877E-03
w6 0.129554E-02 0.292372E-03 0.269189E-02
w7 0.137510E-02 0.338693E-03 0.244058E-02
w8 0.106959E-02 0.242428E-03 0.160433E-02
w9 0.497706E-03 0.934312E-04 0.605247E-03
w10 0.220578E-02 0.664153E-03 0.424868E-02
w11 0.170405E-02 0.461213E-03 0.287257E-02
w12 0.778347E-03 0.174840E-03 0.110597E-02
w13 0.180052E-02 0.570208E-03 0.346363E-02
w14 0.817787E-03 0.208406E-03 0.139178E-02
w15 0.636395E-03 0.143327E-03 0.134677E-02

12. Fie o placă circulară simplu rezemată încărcată cu o forţă distribuită

liniar (fig. 10.8). Raza plăcii este a, iar
intensitatea maximă a forţei în reazem qm . Să se
determine expresiile mărimilor
w(r ), M r (r ), M θ (r ), Vr ( r ). Să se traseze
diagramele w, M r , M θ , Vr , calculându-se
valorile în punctele caracteristice.
Fig. 10.8. Placă circulară simplu rezemată pe contur

qm a 4  4 +ν  r 2  1  r 5 
w=  1 − 2  − 1 − 5  
45 D  2 ( 1 +ν )  a  5  a  
qm a 2  r3 
Mr = ( 4 + ν ) 1 − 3 
45  a 
qm a 2  1 + 4ν r 3 
Mθ = ( 4 + ν ) 1 − ⋅ 3
45  4 +ν a 
1 r2
Vr = − qm
3 a

13. La placa circulară încastrată, încărcată cu o forţă distribuită liniar,

cu intensitatea zero în centru şi maximă la
margine (fig. 10.9), se cere să se determine
w(r ), M r (r ), M θ (r ), Vr (r ), să se traseze
diagramele acestor mărimi determinându-
se şi valorile în punctele caracteristice.
Fig. 10.9. Placa circulară încastrată pe
contur
 qm a 4  r2 r5 
w=  3 − 5 + 2 
45 D  a2 a5 
qm a 2  4 +ν r 3 
Mr = ( 1 +ν ) 1 − 3 
45  1 +ν a 
q a2  1 + 4ν r 3 
M θ = m ( 1 + ν ) 1 − ⋅ 
45  1 +ν a3 
1 r2
Vr = − qm
3 a

14. Fie o placă circulară de rază a, încastrată pe contur, acţionată de o

forţă parţial uniform distribuită pe
suprafaţa de rază b (fig. 10.10). Să se
determine expresiile deplasărilor w(r) şi
eforturile M r , M θ , Vr şi să se reprezinte
grafic.
Indicaţii: Se consideră expresii ale
deplasării w(r) pe cele două subdomenii
distincte.
Fig. 10.10. Placa circulară încărcată parţial
pr 4
o
1. 0 < r < b w = C1 + C2 r 2 +
64 D
o
2. b<r<a w = C1 + C2 r + C3' ln r + C4' r 2 ln r
' ' 2

Se pun condiţiile de rezemare şi condiţiile de continuitate la graniţa

dintre cele două subdomenii.
Subdomeniul 1o
pa 2b 2  b2 b2 b2  b2 b  r2 r4 
w=  4 − 3 + 4 ln − 2  2 − 4 ln  + 
64 D  a2 a2 a2 a a  a 2 a 2b 2 
pb 2   b2 b  3 +ν 
Mr = ( 1 + ν )  2 − 4 ln  − 2 r 2 
16  a a b 
pb 
2
b 2
b  1 + 3ν 2 
Mθ = ( 1 + ν )  2 − 4 ln  − 2 r 
16  a a b 
pr
Vr = −
2
 Subdomeniul 2o
pa 2b 2  b2   r 2   b2 r2  r 
w=  2 −  1 − +
  2 + 2  ln 
32 D  a2   a2   a2 a2  a 
pb 2  b2  b2 r 
Mr =  − 4 + ( 1 − ν ) 2
+ ( 1 + ν )  2 − 4 ln  
16  r a a 
pb 2  b2  b2 r 
Mθ =  − 4ν − ( 1 − ν ) 2
+ ( 1 + ν )  2 − 4 ln  
16  r a a 
2
pb
Vr = − .
2r

15. Pentru placa circulară încastrată pe contur, folosind rezultatele de la

problema precedentă, să se determine expresiile deplasărilor şi eforturilor în
cazul încărcării cu o forţă concentrată aplicată în centru (fig. 10.11). Să se
construiască diagramele mărimilor w, M r , M θ , Vr şi să se calculeze valorile în
centru şi pe contur.

Fig. 10.11. Placa circulară încărcată cu o

forţă concentrată în centru
R:
Pa 2  r 2  r 
w= 1 − 2  1 − 2 ln 
16π D  a  a 
P  r
Mr = − 1 + ( 1 + ν ) ln 
4π  a
P  r
Mθ = − ν + ( 1 + ν ) ln 
4π  a
P
Vr =
2π r
Notă: Pentru a determina momentele încovoietoare şi forţele tăietoare
în centrul plăcii, forţa se consideră distribuită pe o suprafaţă mică, de rază b
(expresiile acestora fiind valabile pentru r ≥ b ).
 16. Se consideră o placă inelară simplu rezemată pe conturul exterior şi
liberă pe cel interior, care este acţionat de
un moment uniform distribuit în lungul
circumferinţei (fig. 10.12). Să se
determine expresiile deplasărilor şi
eforturilor şi să se reprezinte grafic.

Fig. 10.12. Placa inelară acţionată pe conturul interior de un moment M0

M 0b 2  1 1 −ν 2 2 a
R: w=−
( 1 −ν ) (a − b ) D  2 1 +ν
2 2 (
a − r + a)2
ln
r 
M 0b 2  a 2  M 0b 2  a 2 
Mr =  − 1 ; Mθ = −  + 1
a2 − b2  r 2  a2 − b2  r 2 