Studiu de caz

CRITICISMUL JUNIMIST
Cuprins:
I. Junimea;
Date bibliografice:
Titu Maiorescu – din vol. “Critice”:
“ O cercetare critică asupra poieziei române de
la 1867 ” ;
“ Comediille d-lui Caragiale ” ( 1885 );
“ Eminescu şi poeziile lui” ;
“ Beţia de cuvinte” (1873);
II. Istoria literaturii române de la origini până în
prezent ;
III. Junimea în „Istoria literaturii române moderne” ;
 Junimea
Scopul
Scopuliniţial a fost
iniţial a fost
acela de de
acela a organiza
a organiza
„prelecţiuni
„prelecţiuni populare”
populare”
Junimea
Junimea aa fost
fost oo pe pe
teme diferite de de
teme diferite
societate
societate culturală
culturală interes
intereslarglarg
prinprin
care se se
care
întemeiată
întemeiată la la Iaşi
Iaşi urmărea
urmărea educarea
educarea
în
în anul
anul 1863
1863 din
din gustului
gustului publicului,
publicului,
iniţiativa
iniţiativa aa cinci
cinci unificarea
unificarea limbii române
limbii române
tineri literare
literareşi interesul
şi interesul
tineri intelectuali
intelectuali pentru literatură.
întorşi pentru literatură.
întorşi de
de lala studii
studii În cadrul şedinţelor
din În cadrul şedinţelor
din străinătate:
străinătate: ţinute în casa
ţinute în casa lui Titu
lui Titu
Petre
Petre Carp,
Carp, Vasile
Vasile Maiorescu la Iaşi erau
Maiorescu la Iaşi erau
Pogor,
Pogor, Iacob
Iacob citite şi discutate
citite şi discutate
Negruzzi,
Negruzzi, Theodor
Theodor operele unor
operele unor tineri
tineri
Rosetti
Rosetti şişi Titu
Titu scriitori, iar iar
scriitori, celecelemaimai
Maiorescu valoroase erau
Maiorescu cel cel care
care valoroase erau
aa devenit publicate
publicate în revista
în revista
devenit mentorul
mentorul societăţii „Convorbiri
spiritual societăţii „Convorbiri
spiritual al
al Junimii.
Junimii. Literare” apărută la Iaşi
Literare” apărută la Iaşi
la 1laMartie
1 Martie 1867 . .
1867
 Revista „Con
vorbiri Litera
societatea „Ju re” precum ş
nimea” a cun i
oscut câteva
etape:

- 18 7 4 c ân d s -a u el aborat principiile
ut loc intre anii 18 68 iu l limbii,
» P ri m a e ta p a a av l p ol e m ic în do m en
e ta p a fi in d im po rt a nt ă pentru caracteru
estetice şi sociale ,
ii. a şedinţelor
al literaturii şi al cultur l 18 8 5 cu d es fă şu ra re
a e ta p a du re az ă d in 1874 până în anu de consolidare în
» A do u i la Ia şi . E st e o et ap ă
ii ” la B u cu re şt i, da r a activităţii reviste ec ţiei n oi ” în poezia şi proza
Junim nţ ii „ D ir
în a ce as tă p er io a dă se afirmă reprezenta n Luca Caragiale.
sensul că gă , Io an S la v ic i şi Io
ân ă p re c um : M ih ai E minescu, Ion Crean şt eană deoarece este
rom nu m it ă et ap a bu cu re
5 – 1944 ) este . Această
» A treia etapa ( 188 bi ri Literare” şi întrea g a so ci et at e Ju ni m ea
ti re v is ta „C o nv or e, istorice si
mutată la Bucureş nt universitar prin c er ce tă ri le şt iin ţi fi c
n ca ra ct er p re po n de re
etapă are u
filozofice.
 Sediul “Jun
imea” din I
a si

en i d e f o rmaţie
i c ş i a c a d emic. Oam su n t î nclinaţi a
e c l as e , e i
l j un im iştilor est v e c h i şi modern
“ Gu s tu
â n in d u m anită ţi l e
a n oa ne lo r în artă.”
, stă p valoarea c
universitară a c r e de î n
c a d u p ă m odele şi
jude
u)
(Tudor Vian
Petre Carp
S-a născut la 28 iunie 1837 la
Iasi dintr-o veche familie
boiereasc ă amintit ă de Dimitrie
Cantemir î n Descrierea
Moldovei.
A absolvit gimnaziul la Berlin
(1850) urmând Facultatea de
Drept si Ştiinţe Politice din
cadrul Universităţii din Bonn . În
anul 1862 revine la Iaşi şi
contribuie la punerea bazei
societăţii Junimea (primăvara
anului 1864).
Acesta se stinge din viaţă la data
de 19 iunie 1919 fiind
înmormântat în comuna Tibăneşti
din judeţul Iaşi.
 Vasile Pog
o r

Vasile
Vasile Pogor
Pogor (n (n .. 20
20 august
august 1833
1833 Iaşi
Iaşi
d.
d. 2020 martie
martie 1906
1906 ,, Bucium,
Bucium, judeţul
judeţul Iaşi
Iaşi
)) ,, fiu
fiu al
al comisului
comisului
V.
V. Pogor
Pogor şişi al
al Zoei
Zoei Cerchez
Cerchez ,, aa fost
fost om
om
politic,
politic, publicist şi poet român, care aa
publicist şi poet român, care
îndeplinit
îndeplinit în în mai
mai multe
multe rânduri
rânduri funcţia
funcţia
de
de primar
primar alal municipiului
municipiului Iaşi. Iaşi.
A
A studiat
studiat la
la pensionul
pensionul Malgouverne
Malgouverne
din
din oraşul Iaşi, după care (din
oraşul Iaşi, după care (din anul
anul
1849)
1849) şi-a
şi-a continuat
continuat studiile
studiile secundare,
secundare,
apoi
apoi cele
cele juridice
juridice lala Paris.
Paris.
Vasile
Vasile Pogor
Pogor aa fost
fost unul
unul dintre
dintre
fondatorii
fondatorii societăţii
societăţii Junimea
Junimea şi şi ai
ai
revistei
revistei Convorbiri literare , unde aa
Convorbiri literare , unde
colaborat
colaborat cu cu versuri,
versuri, scrieri
scrieri înîn proză
proză şi
şi
traduceri.
traduceri.
Iaco b Ne gr u zz i

Iacob Negruzzi ( s-a

născut la 31 decem
brie 1842
la Iaşi si s-a stins din
viaţă în
data de 6 ianuarie 1
932 la
Bucureşti ) a fost sc
riitor
român , fiul lui Cos
tache
Negruzzi .
Şi-a făcut studiile în
Germania . A fost p
rofesor la
Facultatea de drept
din Iaşi şi
preşedinte al Acade
miei
Române . Membru
fondator al
societăţii Junimea a
condus
timp de peste 28 de
ani revista
Convorbiri literare
.
Theodor Rosetti
Theodor Rosetti (n ăscut în 5 mai
1837 la Iaşi şi a decedat în 17 iulie
1923 la Bucureşti ) a fost un
publicist şi om politic român,
academician, licentiat în drept,
prim- ministru al României în
perioada 1888 - 1889 .
După studii la Liov, Viena şi
Paris a făcut carieră în
magistratură , a fost prefect de
Vaslui, ministru, preşedinte al
Consiliului de miniştri (1888-
1889).
A fost totodată fondator al
„Junimii“, autor de eseuri aparute
în „Convorbiri literare“, membru
de onoare al Academiei Române.
 Titu Maiorescu

Titu Maiorescu s-a născut la

Craiova , la 15 februarie 1840.
Acesta a fost academician,
avocat, critic literar, eseist,
estetician, filosof, pedagog,
politician şi scriitor român,
prim-ministru al României
între 1912 şi 1914 , ministru
de interne, membru fondator al
Academiei Române ,
personalitate remarcabilă a
României sfârşitului secolului
al XIX-lea şi începutului
secolului XX .
 c a dr ul s o cietăţii
finitoriu î n
a v u t un r ol de
n d uc ă t or , iar î n
scu a lui co
Titu Maiore ându-se ca adevăratul literar.
e a ” i m p u n cu lt ur a l şi
„Junim
d r ep t î nd r umătorul
ii
cadrul epoc

Domeniile
de manifes
numeroase tare ale spi
: limba rom ritului criti
Studiile sal ână, literat c maioresc
e sunt de o ur a, cultura, es ian sunt
română. importanţă tetica, filoz
majoră pen ofia.
tru literatur
a
 ra po ez
ez ie
ie ii ro
ro m
m ân
ân ee dede 1867
la 18
la 67 ””
etar itică
criti
aree cr as
că asup up ra po
““ OO ce cerc rcet a lu ii M ai
ai ores
or escucu,, st udiu
stud iull “O
“O
e de cr iti
iti că
că li
li te
te ra
ra ră
ră a lu M
Ceaa di
Ce dintntâiâi lulucr are de cr
crar la 18 67
67 ”, co
”, conţnţininee ““
po ez ie
ie ii ro
ro m
m ân
ân ee de
de la 18
cerc
ce rcetetararee cr crititic asup
icăă as uprara poez
nescschihimmba batătă pe
pe
es te tic caa m m ai
ai or
or es
es ci
ci an
an ă,
ă, ră
ră mmas as ăă ne
dact cticic şi limpe
şi lim de
pede este ti
dida
di
cr iti cu lu
lu i”
i” cum
,, cu m af afirirm măă G Geo eorgrgee
d er ea ac
ac ti
tivi
vită
tă ţi
ţiii cr iti cu
toat
to ataa înîntin
tinderea
CCă ines
ăllin escucu .. că fi ec
ec ar
ar ee arar tă
tă ar un m
aree un mat eria
ater iall
st ab
in aa stabili ili fa
fa pt
pt ul
ul că fi
C ticul
Criritic ul înîncecepe pe prprin loar ea,, m
area muz uzicica-
a-
-l em nu ll sa
sa u
u pi
pi at
at ră
ră ,, pi
pi ct
ct ur
ur a-cu
a- culo
lucrcruu (s (scuculplptu ra
tura-lem nu vint
cuvi ntelelee
de lu
de
ar e un m
m at
at er
er ia
ia ll spsp ec
ec ifi
if ic căci
c,, că ci cu
num mai poez
ai po ia
ezia nu nu ar e un
sune
su netetelele),), nu po ez ie i
ei es
es te
te ac
ac el
elaa de
de aa de ştep
deşt eptata
m un ic ăr
ăr ii
ii .. RR ol
ol ul
ul p oe zi
sunt
su nt dedest stininat comunic
atee co nt ez ia au
au di uii”
ullu
toririu
dito Idei
”.. Id eile
le
ag in i se ns
ns ib
ibile
ile în
în fa
fa nt ez ia
“pririnn cu
“p cuvi vinntteellee ei imagini se
ei im mararililor
en ta te cu
cu ex
ex em
em pl
pl ee di
di nn op oper elee m
erel or
icululuuii susunt nt ar g um
argumen ta te aţiu
oraţ iu,,
crititic
cr
r, V ic to
to r
r HH ug
ug o,
o, SSha ha ks
ks pear
pe e, H
are, Hor
iver ch
li: SSchille
sali:
ersa il le r, V ic
itoriri un
scririito
sc univ
HHeieinene.. “p o ez iil
ii e
le po
po lit
litic
ice”
e” şi cele
şi ce le “r elee
“rel
cr
tre critic
către iti c su
su nt
nt “p o ez
Co
Con nddam amna natete dede că poet
te po a”..
ica”
etic
că su nt
nt “l
“l ipip sit
sit ee ddee se
se nnsisibi
bi tate
lilita
isto
is ce”” pe
toririce pent ntru
ru că su
escucu –– di dinn vo “Crirititice
vol.l. “C ce”. ”.
uM
I.I. TTititu Mai ores
aior
 “ Comediille
d-lui Caragia
le ” ( 1885 )
Comediile d-l
ui I.L. Caragia
care sunt prez le este al doil
entate ideiile ea studiu în
Maiorescu, d estetice ale lu
upă „O cerce i Titu
românesti de tare critică as
la 1867”.Acu upra poeziei
explice din pu m c r iticul îsi prop
nct de vedere une să
realitatea soc estetic raport
ială, răspunzâ ul dintre artă
întrebarea da nd, în acelaşi şi
că arta are sa timp, la
În privinţa pr u nu o misiun
imei problem e moralizatoa
şi realitate, cri e, cea a raport re .
ticul remarcă u lu i dintre artă
este originală : „Lucrarea d
; comediile s -l ui Caragiale
din viaţa noas ale pun în sce
tră socială de nă câteva tipu
semnele lor c astăzi şi le de ri
aracteristice, zvoltă cu
expresiile lor, cu deprinderil
cu tot aparatu e lor, cu
anume alese d l înf ă ţişării
e autor”. lor în situaţii
le
“Eminescu şi poeziile lui”

Studiul „Eminescu şi poeziile lui” de Titu

Maiorescu publicat în anul în care Eminescu îşi
încheia existenţa (1889), este cel dintâi studiu
critic scris la noi despre marele poet.
În prima parte Maiorescu analizează personalitatea
poetului explicând-o prin firea lui „Ce a fost şi a
devenit Eminescu este rezultatul geniului său
înnăscut”. În partea a doua criticul examinează
cultura poetului arătând că: „Eminescu este un om
al timpului modern, cultura lui individuală stă la
nivelul culturii europene de astăzi”. O altă
constatare pe care Maiorescu o face asupra poeziei
lui Eminescu privind latura ei erotică este că „el nu
vede în femeia iubită decât copia imperfectă a unui
prototip nerealizabil”.
 in e s c u n u a r fi avut
eziilor lui Em
p e rf e c ţiu n ii „ c u p ri n s u l p o
a r fi a fl a t fo rma frumoasă
Sub aspectul c r a a s u p ra altora dacă nu
e a lu
atâta putere d in te ” . n u ră mâne o voce
se p r ez ine s c u
sub care să ă p r in c re a ţi a sa Em „ e l î i r ez u m ă pe toţi
coteşte c sine pentru că
Maiorescu so e x p r im ă n u m a i p e
ş ti c e a mai clară
a r e s e u fle te
individuală c l d e a d e s ch ide mişcării s s u fl etu lui lor şi le
s d aru n tă a
şi are mai ale lu i d e v in e o parte integra
oezia .
expresie”, „p te în v ia ţa p oporului său”
um înain
trăieşte de ac
“Beţia de cuvinte” (1873)

Tinta polemicii este “Revista Contemporană” care lăuda unii autori mediocri. Aceştia,
pentru a exprima o singură idee, foloseau o inşiruire de sinonime fără rost. Titu
Maiorescu ridiculizează discrepanţa dintre formă şi fond. Acest studiu este subintitulat
“Studiu de patologie literară”.
Din acel moment, ziaristica noastră nu a mai fost privită doar prin prisma opiniilor
exprimate, ci şi a modului în care acestea erau exprimate. Titu Maiorescu pornea
ofensiva împotriva celor ce denaturau “spiritul propriu naţional”, care „nu par a avea
conştiinţa răului, ci răspândesc încrederea de a fi cei mai buni stilişti ai literaturii române,
cu armele omului de ştiinţă, cu rigoarea în demonstraţie, ce a fost caracteristică
profesorului de logică şi, bineînţeles, criticului, atunci când devierile stilistice îmbrăcau
formele ,patologiei literare. Atacul începe în gama pamfletului, citându-l pe Darwin, care
vorbeste despre “ameţeala artificială observată în regnul animal”.
Istoria literaturii române de la origini până în prezent:

„ Istoria literaturii române de la origini pâna în prezent” este o

lucrare monumentală, unică în peisajul literaturii române,
concepută iniţial în două volume, devine, „un singur volum
compact ca o enciclopedie” cum afirmă George Călinescu.
La 15 aprilie 1941 George Călinescu anunţă finalizarea
volumului, a cărui tipărire are loc în luna iulie, când,
impresionat de valoarea lucrării, Al. Rosetti îi scrie autorului:
„Am volumul d-tale pe masă! (...) Recitesc acum ici şi colo
pasaje care mă încântă. Dar, de abia acum, realizez că eşti un
monstru (în sens etimologic!). Atâtea pagini! Atâta muncă!
Clipe, zile, ore, ani! Ce forţă! Ce facultate! Ce uşurinţă de a
scrie! Şi nicăieri oboseala, nici plictiseala ... Dar ce fel de om
eşti d-ta?” Lucrarea a fost întâmpinată cu entuziasm de toţi
literaţii epocii şi a rămas o lucrare de referinţă şi o autoritate
critică de necontestat în zilele noastre
Eugen Lovinescu

G. Călinescu: “Istoria literaturii române”, în cadrul anchetei

“Pro şi contra”, în “Curentul literar”, „Istoria literaturii române”
reprezintă impresiile de lectură, în majoritate proaspete, ale unui
vajnic cititor, care s-a încumetat să citească sau să recitească
mai multe mii de cărţi. Ele contribuie mai bine la configurarea
artistului care a vrut sa extragă dintr-însele savoarea estetică.
Nota personală a acestei lucrări e analiza intuitivă şi oarecum
gustativă a unui senzual foarte impresionabil, a unui benedictin
vioi, maliţios şi onctuos, foarte dotat să-si argumenteze
rezultatele investigaţiei sale. Arta criticului este în fond aceea de
insidioasă comunicare a plăcerii, indiferent de obiectul care a
provocat-o, chiar dacă citatele, foarte numeroase, nu corespund
în totul caracterizării, vibraţia intelectuală se furnizează, ca
“inefabilul” liric; poetul se realizează în istoriograf şi-i
transmite o virtute inedită: farmecul.
 e m odoedrne en”e”
r
e r a t urui ir r
i o
i moâmnâne m
r
„I s t o
s r
t i
o a
r ilaitliterat
JuJnuim în
eaea în „ I
nim Un curent literar este adeseori o simplă
construcţie istorică, rezultatul însumării
mai multor opere şi figuri, atribuite de
cercetătorii aceloraşi influenţări şi
subestimate aceloraşi idealuri. Multă
vreme după ce oamenii şi creaţiile lor au
Fără îndoială că nu acesta este cazul încetat să ocupe scena epocii lor şi
„Junimii”. Sarcina istoricului care îşi răsunetul lor s-a stins, istoricii descoperă
propune să studieze dezvoltarea acestui filiaţii şi afinităţi, grupând în interiorul
important curent este uşurată de faptul căaceluiaşi curent opere create în neatârnare
încă de la început el se sprijină pe şi personalităţi care nu s-au cunoscut sau
consensul mai multor voinţe şi că tot care s-au putut opune.
timpul o puternică personalitate îl domină.
În afară de aceasta, „Junimea” nu este
numai un curent cultural şi literar, dar şi o
asociaţie.
 Apariţia ei se datorează afinităţii viu resimţite dintre personalităţile întemeietorilor. Ea
se menţine apoi o perioadă îndelungată prin funcţiunea atracţiilor şi respingerilor care
alcătuiesc caracteristica modului de a trăi şi a se dezvolta. Vechea deviză franceză potrivit
căreia „Intră cine vrea, rămâne cine poate” este şi aceea pe care asociaţia însă o adopta
pentru sine.
Tudor Vianu punea în evidenţă patru serii de trăsături distincte ale junimismului:
A. Spiritul filosofic;
B. Spiritul oratoric;
C. Ironia;
D. Spiritul critic;
E. Gustul pentru clasic şi academic.