Universitatea de Stiinte Agricole si de Medicina

Ion Ionescu De La Brad-IASI

Facultatea de Agricultura

Specializarea I.E.A. –I.D.

PROIECT
ECONOMIE RURALA

PODOLEANU CRISTIAN

Anul II Grupa 219C

2010
 Eficienta economica a culturii de porumb stiuleti

1 Introducere
Cel care a adus porumbul în Europa a fost marele navigator italian Cristofor Columb, acelaşi om
care a descoperit şi Lumea Noua(continentul american). La sfârşitul secolului al XV-lea,
marinarii lui Columb puneau bazele comerciale ale unui troc cu baştinaşii din America: le
ofereau corsaje şi cosmeticale pentru nişte boabe aurii, din care localnicii făceau mâncare şi chiar
băutură. Din secolul XVI-lea, porumbul începe să fie cultivat şi în Europa.
Aparţinând familiei gramineelor, porumbul este o cereală originară din America Centrala,
cultivată astăzi în multe regiuni ale lumii ca plantă alimentară, industrială şi furajeră. Tulpina
porumbului(numită cocean) este înaltă, noduroasă, destul de groasă şi puternică pentru o plantă,
cu frunze lungi şi ascuţite la vârf. Inflorescenţa sa este sub forma unui spic sau panicul. Deşi
unele varietăţi de porumb pot creşte până la 7 metri înălţime, porumbul comercial este cultivat la
o talie maximă de 2,5 metri. Porumbul dulce este de obicei mai scund decât varietăţile de
porumb furajer, având şi ştiuletele mai scurt.
Alcătuirea plantei
Frunzele porumbului sunt mari şi liniare. Florile bărbăteşti sunt grupate în vârful tulpinei intr-o
inflorescenţă numită spic compus ramificat. Florile femeieşti se găsesc mai jos, pe tulpină,
grupate în inflorescenţa din care se va forma ştiuletele, protejat de frunzele numite pănuşi.
Stigmatul pistilului este foarte lung şi formează mătasea porumbului. Fructul este o cariopsă care
conţine amidon, substanţe proteice si uleiuri.
Importanţa culturii
Cultivat pe meleagurile noastre de secole, porumbul este şi astăzi cea mai importantă cultură din
Romania, dacă luăm în considerare faptul că peste 40% din suprafaţa arabilă pentru care s-a
negociat să primim subvenţii de la Uniunea Europeană este cea cultivată cu porumb.
Roadele porumbului
Cel mai frecvent, boabele de porumb sunt măcinate, pentru a se face mălai sau pentru a furniza
baza unui amestec destinat hrănirii animalelor. Ştiuleţii mai sunt păstraţi şi întregi în silozuri, ca
hrană pe timp de iarnă pentru animale. Tot din boabele de porumb se extrag ulei, glucoză şi
alcool, iar din pănuşi împletite se confecţionează coşuri sau ştergătoare pentru încălţăminte.
Scopul lucrarii si obiective

In prezenta lucrare se va urmari cultivarea porumbului pentru stiuleti in cadrul unei ferme
vegetale pe o suprafata de 80 Ha.pe un sol cu textura medie (cernoziom cambic) .Dupa
structurarea culturii pe suprafata mentionata,necesarul de material (saminta erbicide piese
scimb,motorina etc.) se va urmari analiza eficientei economice, analiza indicatorilor primari
tehnico-economicisianaliza vibilitatii

2 Importanta si tehnologiile de tehnologiile de cultura

 Importanta culture: Boabele (care contin in medie 10% proteine 7% substante

extractive ne azotate, 4% grasime 2%, celuloza 1%, cenusa 13% apa), sunt folosite cu
precadere ca nutret concentrat in alimentatia tuturor categoriilor de animale. Ele sunt
utilizate in larga masura si in alimentatia oamenilor sub forme variate (mamaliga, turta,
porumb fiert si copt, floricele, fulgi etc,) precum si ca materie prima pentru importante
industrii (a amidonului, glucozei, alcoolului si uleiului), de la care raman reziduuri
(tarate, turte, sroturi, borhoturi,) folosite in furajarea animalelor. Tulpinile (coceni ) si
frunzele ramase dupa recoltat se folosesc in hrana animalelor sau la fabricarea celulozei,
iar panusile sunt utilizare pentru confectionarea la diverse impletiturii si ambalaje.
Importanta deosebita a porumbului decurge si din alte avantaje ale culturii lui, da
productii foarte mari iar recoltele sunt mai sigure decat, la alte plante fiind rezistent la
seceta si avand putine boli si daunatori; poate fi cultivat cu bune rezultate in conditii
foarte variate de clima si sol; lasa terenul curat de buruieni si este o buna premergatoare
pentru cele mai multe culturi; poate fi cultivat ca a doua cultura dupa plantele cu recoltare
timpurie; necesita o cantitate mica de samanta pentru semanat; nu se scutura la recoltare
etc. Prin suprafata cultivata si prin productiile obisnuite, tara noastra se situeaza in randul
tarilor mari cultivatoare In tara noastra porumbul cultivat pentru boabe detine, printre
celelante culturi, locul cel mai de porumb ,ocupand locul intai in Europa si locul opt in
lume. Datorita importantei economice si a conditilor favorabile ,porumbul va detine si in
continuare un loc preponderent in agricultura tarii noastra. In tara noastra se cultiva, in
prezent numai hibrizi de porumb obtinuti pe baza de linii consagvinizate. In cultura se
afla hibrizi (notati pe scurt cu initialele HS) hibrizi dubli (HD) si hibrizi triliniari (HT)
.Hibrizi de porumb cultivati in tara noastra au o perioada de vegetatie cuprinsa intre 115
zile (cei mai timpurii) si peste 150 de zile (cei mai tarzii) . In functie de durata vegetatiei,
ei se impart in cinci grupe de maturitate, notate cu numere de la 90 la peste 400 (grupele
90, 100, 200, 300, 400), hibrizii din grupa 90 fiind cei mai timpurii, iar cei din grupa 400
 cei mai tarzii. Hibrizi se mai clasifica si dupa suma temperaturilor biologic-active (sau ale
unitatilor termice) necesare ajungerii la maturitate , adica dupa suma temperaturilor
cuprinse intre 10-30 °C (temperaturi la care planta creste), din perioada de la semanat
pana la maturitatea hibridului.
 Dupa acest criteriu, hibrizii se incadreaza in trei clase de maturitate:
 timpurii, necesitand o suma a unitatilor termice cuprinse intre 801 – 1200 °C;
 mijlocii (1201 – 1400 °C);
 tarzii (1400 – 1600 °C).

Cerintele fata de clima si sol

Clima 

Porumbul este o planta iubitoare de caldura, cerintele lui mari fata de temperatura reliefandu-se
incepand chiar cu germinatia, care are loc la minim 8 - 10 °C. In luna mai temperatura trebuie sa
fie de peste 13 °C, la aparitia paniculului de peste 18 °C, iar dupa aceea pana la aparitia matasii
si in timpul fecundarii de 22 °C. In timpul formarii boabelor temperatura poate sa scada pana la
19 °C, iar in timpul maturarii lor chiar la 15 °C. Temperaturile mai scazute decat cele indicate
pentru fazele de vegetatie amintite dubla intarzierea vegetatiei si la scaderea accentuata a
productiei. La temperatura de 5 °C cresterea plantelor inceteaza, iar brumele chiar usoare distrug
frunzele.Desi are un consum specific redus - fiind necesar numai 300 unitati apa pentru
realizarea unei unitati de substanta uscata. Porumbul are cerinte mari fata de umiditate rasplatind
cu productii sporite surplusul de apa din precipitatii sau din irigatii. El suporta mai usor seceta
survenita in timpul primelor faze de vegetatie, cand cerintele fata de umiditate sunt mici; cele
mai mari scaderi de productie se inregistreaza la porumb daca ii lipseste apa in perioada cuprinsa
intre 1 - 2 saptamani de aparitia inflorescentei mascule si maturitatea lapte - ceara, perioada care
dureaza circa 5 - 8 saptamani, (in functie de hibrid) si in care porumbul are cel mai ridicat
consum de apa (respectiv 500% din intregul consum din timpul perioadei de vegetatie).Porumbul
are cerinte foarte mari fata de lumina si nu suporta umbrirea indelungata.

Solul
 

Porumbul prefera soluri fertile si profunde; el poate insa valorifica datorita sistemului sau
radicular bine dezvoltat si dotat cu o mare capacitate de solubilizare, soluri foarte diferite in
privinta texturii (de la cele nisipoase pana la cele argiloase), ale reactiei (de la pH 5,8 pana la pH
8) si a timpului zonal dand astfel recolte bune pe toata gama de soluri, de la cernoziomuri pana la
soluri brune.

Recoltele cele mai mari se obtin la noi pe diferite tipuri de cernoziomuri, pe solurile brun –
roscate si in special solurile aluviale bogate, mai ales pe cele din Lunca Dunarii.

Zonele de cultura

In tara noastra porumbul poate fi cultivat cu rezultate bune in aproape toate regiunile, gasind
conditii favorabile de clima si sol pe aproximativ 92% din suprafata arabila.Zona favorabila este
mult mai mare si se intinde in continuarea zonei foarte favorabile spre interiorul tarii, cuprinzand
si cea mai mare parte din Transilvania si Moldova. Zona mai putin favorabila pentru cultura
porumbului se gaseste in regiunea dealurilor subcarpatice, a dealurilor puternic accidentate si
erodate din Nordul Dobrogei pe terenurile nisipoase saraturoase. In aceasta zona predomina cele
mai bune roluri pentru porumb, cernoziomurile, solurile aluviale, brun-roscate.

.Tehnologia de cultivare

Rotatia

Porumbul nu este pretentios fata de planta premergatoare si poate fi cultivat, cu bune

rezultate, dupa aproape toate culturile. Productiile cele mai ridicate se obtin insa la porumb, cand
aceasta urmeaza in cultura dupa planta premergatoare care se recolteaza in prima parte a verii, in
primul rand leguminoasele pentru boabe, apoi culturile furajere, cerealele paioase de toamna si
de primavara, prasitoarele timpurii.
 La noi cele mai des folosite ca plante premergatoare pentru porumb sunt cerealele
paioase si in special graul de toamna, rotatia grau – porumb fiind impusa de suprafetele mari pe
care le ocupa cele doua culturi in tara noastra.Porumbul se autosuporta mai bine decat alte plante
si daca se aplica ingrasaminte poate fi cultivat dupa el insusi ani de-a randul.

Se recomanda totusi ca porumbul sa nu fie cultivat in monocultura decat cel mult 2 – 3

ani in cultura neirigata si 3 – 4 ani in conditii de irigare. Cultura irigata a porumbului mai mult de
3 – 4 ani duce la inmultirea excesiva a speciilor de buruieni rezistente la erbicide, la
intensificarea atacului usor, boli si daunatori specifici, la determinarea structurii rolului ceea ce
determina o cadere accentuata a productiei la porumbul tratat cu erbicide pe baza de Atrazin,
trebuie, din cauza permanentei acestora sa se acorde o atentie deosebita la alegerea culturii
succesoare.Porumbul timpuriu constituie o premergatoare destul de buna si pentru graul de
toamna pentru a inlatura conditiile de semanat ale plantelor care urmeaza dupa porumb, este
necesar sa se marunteasca bine resturile vegetale inainte de executarea araturii adanci, prin
lucrarea repetata a solului cu polidiscul.

Fertilizarea

Porumbul este una din cele mai productive plante agricole cultivate la noi, dar pentru a
realiza productii ridicate, are nevoie de cantitatii mari de substante nutritive. Pentru fiecare tona
de boabe (inclusiv productia corespunzatoare de tulpini). Porumbul extrage din sol, N – 29
kilograme, P2 O5 – 12 kilograme, K2O – 32 kilograme si CaO – 9 kilograme.Ingrasamintele
sporesc productia la porumb pe toate solurile, chiar daca acestia au fertilitatea ridicata.

Gunoiul de grajd este un ingrasamant deosebit de valoros pentru porumb. El reprezinta o

sursa de elemente nutritive pe intreaga perioada de vegetatie a porumbului si contribuie, in
acelasi timp, la imbunatatirea unor insusiri fizice si biologice ale solului. Gunoiul de grajd este
cu deosebire indicat pe solurile mai grele si mai usoare. Se aplica in doze de 20 – 40 tone la
hectar odata la 4 – 5 ani pe acelasi teren si se incorporeaza in sol sub aratura adanca.

Dintre ingrasamintele chimice, solul hotarator in obtinerea productiei de porumb il au

ingrasamintele cu azot. Conditiile de ingrasaminte cu azot aplicate variaza foarte mult, intre 60 –
200 kilograme la hectar substanta activa, in functie de hibridul cultivat, de plantele
premergatoare.

Doze orientative de azot recomandat la diferiti hibrizi de porumb

Hibrizii cultivati Neirigat Irigat

Timpurii 80 – 100 –
Mijlocii 100 – 120 150 – 160
Tarzii 120 – 150 160 – 200

Aceste doze se vor corecta in functie de planta premergatoare, majorandu-se cu 20-30 kilograme
N la hectar dupa prasitoare (floarea soarelui cartofi tarzii sfecla de zahar), si se vor reduce cu 20-
30 N kilograme dupa leguminoase.

Fertilitatea naturala a solului gradul de aprovizionare a solului cu apa si nivelul productiei

planificate. Se recomanda cu 1/2 -2/3 din intreaga doza de azot sa se aplice primavara, prin
incorporarea in sol la pregatirea patului germinativ sau concomitent cu semanatul, restul sa fie
aplicat in timpul vegetatiei o data cu a doua prasila mecanica, cu ajutorul echipamentelor pentru
fertilizat montate pe cultivator.

Ingrasamintele cu fosfor influenteaza mai putin productia de porumb. Ele se aplica in doze de
40-120 kilograme la hectar substanta activa, diferentierea facandu-se in functie de continutul
solului in fosfor mobil, de cantitatile de ingrasamintele cu azot si de recoltele planificate.

Dozele de fosfor pentru porumb in functie de continutul solului in fosfor mobil.

Continutul solului in fosfor mobil mg P2 Doza de fosfor (P2O5) kg /ha

O5/100g sol
 
Sub 2 70-120
2-6 60-110

Ingrasamintele cu fosfor se incorporeaza din toamna, sub aratura adanca. In cazul in care
ingrasamintele cu fosfor nu au putut fi administrate in toamna, se vor aplica primavara. Inainte
de pregatirea patului germinativ eficienta ingrasamintelor cu fosfor este sporita in cazul cand
sunt aplicate la semanat, pe randuri, impreuna cu ingrasamintele azotate. Prin administrarea in
amestec a azotului cu fosfor este stimulata, in acelasi timp, atat absorbtia fosforului de catre
plantele de porumb, cat si a azotului. Se realizeaza, de asemenea, cea mai buna dezvoltare a
sistemului radicular al plantelor, o mai mare rezistenta la seceta si productii mai ridicate.

Ingrasamintele cu potasiu

In etapa actuala, nu dau sporuri de productie pe cele mai multe soluri in tara noastra, fac exceptie
solurile foarte sarace in potasiu cum sunt solurile argiloiluviale pe care se recomanda doze de 40-
100 kilograme la hectar substanta activa dozele se vor aplica diferentiat, in functie de solurile
aprovizionate in potasiu asimilabil.

Incorporarea ingrasamintelor cu potasiu se face toamna, sub aratura de baza.

Fertilizare cu potasiu la porumb

Continutul solului cu K2 O asimilabil in

Doza de K2 O kg /ha
mg K2O/100g sol
15-20 40-50
10-15 50-60
sub 10 60-100

Gunoiul de grajd aplicat impreuna cu ingrasamintele chimice sporeste mult productia de porumb
in special pe solurile mai sarace. Cand se aplica gunoi, dozele de ingrasaminte chimice se reduc
in mediu cu 2 kilograme o problema noua pentru cultura porumbului in tara noastra o constituie
utilizarea macroelementelor, in special a zincului. Insuficienta zincului in nutritia porumbului a
fost constatata la noi pe unele soluri erodate din Moldova si sudul Baraganului. Cerinta de zinc
este favorizata de folosirea dozelor mari de fosfor si azot, precum si de monocultura. Ea se
manifesta prin clorozarea frunzelor, prin piticire si intarzierea cresterii plantelor, pierderile de
productie putand atinge 20-30 %. Inlaturarea reactiei de zinc se face prin aplicarea a 40-60
kilograme la hectar sulfat de zinc odata la 6 ani sau prin 2-3 stropi cu solutie de 0,2% sulfat de
zinc, la interval de 7-10 zile, incepand cu faza de 4-5 frunze.
Pe solurile acide, cu un pH sub 5,8 este necesara aplicarea amendamentelor cu calciu 5-10 tone
la hectar, odata la 6-8 ani, amendamentele se incorporeaza sub aratura adanca.

Lucrarile solului

Porumbul nu poate realiza productivitati mari decat daca se reuseste prin lucrarile solului, sa se
acumuleze si sa se pastreze in sol o cat mai mare parte din apa cazuta din precipitati. In acest
scop, pregatirea solului pe o anumita adancime trebuie sa se realizeze o suprafata mai nivelata,
maruntire a bulgarilor si incorporarea completa a resturilor vegetale.

In cazul cand porumbul se seamana dupa premergatoarea timpurie se recomanda ca vara, dupa
recoltarea plantei premergatoare si eliberarea rapida a terenului, sa se execute imediat aratura la
adancimea de 25-30 cm, in functie de tipul de sol si de starea de umiditate a terenului. Aratura se
va executa cu plugul in agregat cu grapa stelata.

Pana in toamna, aratura executata vara se mentine soluri afanate si curate de buruieni, prin
lucrari cu grapa cu coltii reglabili, cand solul formeaza crusta, si cu grapa cu discuri in agregat
stelat, daca apar buruieni.

Dupa plantele care se recolteaza tarziu (porumb, soia, cartof etc), imediat ce se elibereaza terenul
se executa aratura adanca la 25-30cm in functie de umiditatea solului.

In cazul plantelor la care, dupa recolta ramane pe sol resturi vegetale (porumb, cartof, sfecla
etc ), aratura este precedata de a lucra cu grapa cu discuri pentru maruntirea resturilor vegetale.
In vederea unei nivelari cat mai bune, se recomanda ca, la intrarea in iarna, aratura de toamna sa
fie lucrata cu grapa cu discuri.

O mare atentie trebuie acordata lucrarilor pe terenurile in panta, care se vor executa numai de-a
lungul curbelor de nivel.

Pe solurile grele, cu exces temporal de umiditate, se executa lucrari de afanare profunda in

scopul imbunatatiri regimului aerobic din sol. Afanarea adanca se efectueaza o data la 3-4 ani,
vara sau toamna, folosind masini de afanat solul MAS-60 care lucreaza la adancimea de 50-80
cm dupa sacrificarea ternul se ara si se lucreaza in mod obisnuit.
Primavara, in conditii normale, cand aratura a fost bine executata si ternul se prezinta nivelat si
fara buruieni, pentru pregatirea patului germinativ este suficienta o singura lucrare, efectuata in
ziua sau preziua semanatului cu combinatorul sau cu grapa cu discuri in agregat cu o grapa cu
colti, la adancimea de semanat a porumbului.

Araturile denivelate se vor lucra la desprimaverirea, imediat dupa ce terenul sa zvantat, cu grapa
cu discuri in agregat cu grapa cu colti, dupa care, in preajma semanatului, se va efectua
pregatirea patului germinativ normal.

In primaverile secetoase, cand in sol se inregistreaza un deficit mare de umiditate lucrarile de

pregatire a solului vor urmari in special mentinerea apei in sol, evitandu-se mobilizarea repetata
si adanca a solului. Pentru evitarea tasari a solului, ca si pentru obtinerea unor economii de
combustibil, se recomanda ca o data cu pregatirea patului germinativ, se efectueaza concomitent
cu mai multe operatii, precum administrarea ingrasamintelor erbicidelor si insecticidelor si chiar
semanatul folosind agregatul ACSP.

Samanta  si semanatul

Samanta de porumb destinata semanatului trebuie sa apartina hibrizilor zonati si sa aiba o valoare
culturala ridicata (minim 90% germinatie si 98% puritate).

Inainte de semanat, samanta se trateaza cu insecticide (furadan 35, ST2 8,5 litri la tona de
samanta, heptaclor 20,2 grame la un kilogram de samanta). In potriva principalilor daunatori ai
porumbului (viermi sarma, ratisoara), precum si cu fungicide speciale (cum e T M T D), care
maresc rezistenta semintelor la atacul diferitilor agenti patogeni si previn clocirea semintelor in
sol cand rasarirea intarzie.

Epoca de semanat

Respectiv momentul inceperi semanatului, este determinata de realizarea in sol, la adancimea de

10 cm, 0 temperaturi de 8-9 grade, stabila la orele 8 dimineata, iar vremea este in curs de
incalzire. Nu este bine sa se semene inainte de a se fi realizat in sol aceasta temperatura, de
oarece semintele, de si sunt imbinate cu apa, isi prelungesc perioada de germinatie sunt expuse
mucigaiuri (clociri), si atacul de catre daunatori din sol din care rezulta provocandu-se o rasarire
neuniforma incompleta. Nici intarzierea semanatului nu este favorabila de oarece solul se usuca
repede la suprafata, multe boabe nu incoltesc, cea ce atrage dupa sine o scadere a productiei si o
intarziere a productiei . Calendaristic, semanatul porumbului trebuie incheiat pana la 20 aprilie in
Sudul si Vestul tari cel mai tarziu la 30 aprilie in celelalte zone. Intreaga suprafata cu porumb din
unitate trebuie semanata in 5-6 zile.

Densitatea optima (numarul de plante recoltabile de porumb la hectar se face cu cea mai mare
productie),este unul din factorii hotaratori in cultura porumbului. Ea se stabileste in functie de
gradul de aprovizionare cu apa, de potentialul de fertilitate a solului si de particularitatile
hibrizilor cultivati si este cuprinsa intre 50-80 mii plante recoltabile la hectar.

Densitatea minima se realizeaza in conditiile unei rezerve reduse de umiditate in sol si a unui
nivel de fertilizare scazuta.Pe masura ce4 conditiile de aprovizionare a plantelor cu apa si
substante nutritive se imbunatatesc, densitatea se mareste, devenind maxima in conditii de
cultura irigata la porumb intervin in conditii de irigatie densitatea trebuie sa fie chiar de 80-120
mii plante la hectar.

Densitatea optima a plantelor de porumb in rarire si recoltare

Densitatea la
Grupa de Densitatea la
rasarire – nr de
Modul de cultura maturitate a recoltare –mii
plante pe metru
hibrizilor plante la hectar
liniar
5
90-100  
4
Neirigat 200 45-60
3-4
300-400  
 
90-100 6
Irigat 200 5 60-80
300-400 4-5

Densitatea optima a plantelor de porumb la recoltare in functie de aprovizionarea solului cu apa

si elemente nutritive.
Densitatile mentionate se refera la numarul de plante recoltabile. Pentru realizarea acestora,
numarul de seminte semanate, va fi cu 10-15%mai mare.

Cantitatea de samanta folosita la hectar variaza obisnuit intre 10-20 kilograme, in functie de
densitatea stabilita si de masa a 1000 boabe.

Densitatea de semanat intre randuri este pentru toti hibrizii de 70 cm. Adancimea de semanat este
de 4 - 6 cm pe solurile mai grele si de 5-7 cm pe solurile mai usoare, diferentierea facandu-se in
functie de umiditatea solului.

Semanatul se face cu semanatoarea pneumatica combinate SPC-6, SPC-8, si SPC-12, cu viteza

de lucru de 5-11 kilometri pe ora.

Lucrarile de ingrijire

Rolul esential al lucrarilor de ingrijire in cultura porumbului este combaterea buruienilor, fata de
care porumbul este mai sensibil in comparativ cu alte plante prasitoare si reactioneaza cu scaderi
importante de productie. Un alt obiectiv al lucrarilor de ingrijire este combaterea insectelor
daunatoare.

Combaterea buruienilor se face diferentiat, dupa cum cultura de porumb a fost sau nu erbicidata.

In cazul porumbului ne erbicidat buruienile se combat astfel:

 grapatul inainte de rarire, lucrari cu sapa rotativa, prasile mecanice si prasile manuale.

Grapatul se executa la circa 5-6 zile la semanat, cu grapa cu coltii reglabili, perpendicular pe
directia randurilor. Lucrarea se face numai cand sunt buruieni rasarite sau in curs de rasarire.
Cand patul germinativ a fost pregatit in bune conditii, graparea este necesara.

Prasitul

Este principala lucrarea de ingrijire din timpul vegetatiei porumbului. Prin prasit se combate
buruienile si se influenteaza pozitiv temperatura solului.In cultura porumbului ne erbicidat sunt
necesare minim 3 prasile mecanizate intre randuri si 2-3 prasile manuale pe rand.
 Prima prasila mecanica se executa timpuriu in momentul aparitiei buruienilor in cultura,
pentru a proteja plantele de porumb, prima prasila mecanica se executa cu viteza redusa.
Combaterea buruienilor cu ajutorul erbicidelor se aplica tot mai mult in prezent in cultura
porumbului si se realizeaza cu un sortiment larg de erbicide.

Dintre erbicidele folosite un rol important il au cele pe baza de Atrazin cum este Mistralul , are
un efect permanent indelungat (1 – 2 ani) si este fitotoxic pentru unele plante: cum este graul,
floarea soarelui, sfecla, fasolea, soia, inul, etc. In aplicarea acestui erbicid va trebui tinut seama
neaparat de cultura care urmeaza in rotatia dupa porumb.

Cultura irigata
Porumbul este una din plantele care actioneaza foarte favorabil la irigare. Cultura irigata
a porumbului se deosebeste de cultura neirigata din mai multe particularitati:

 folosirea de hibrizi tarzii, de inalta capacitate productiva rezistente la frangere;

 pregatirea si nivelarea mai buna a terenului;
 ingrasaminte aplicate in doze mai mari in functie de productia planificata in conditii de
irigare;
 folosirea de densitati maxime (60 – 80 mii plante la hectar);
 erbicidarea cu doze mai mici (1,5 – 2 kilograme la hectar Pitezin).

Irigarea trebuie sa asigure mentinerea optima a umiditatii solului mai ales in perioada critica
care incepe cu 10 zile inainte de aparitia paniculului si dureaza pana la coacere. In
primaverile secete se aplica o udare de rasarire cu o cantitate de apa de 200 – 250 metri cubi
la hectar.

Recoltarea

Porumbul se recolteaza la maturitate deplina care se realizeaza aproximativ in 55 – 60 zile

dupa ofilirea matasii la stiuleti. Recoltarea porumbului poate fii facuta de doua feluri manual
sau mecanizat:

 manual necesita multa mana de lucru dar este inca mult folosita;
  mecanizata se poate face sub forma de stiuleti sau sub forma de boabe.

Cultura succesiva a porumbului pentru boabe

Porumbul pentru boabe poate fi cultivat cu bune rezultate si ca a doua cultura dupa plante care
parasesc terenul la inceputul verii, dand astfel posibilitatea de a se obtine in decursul aceluia an
doua recolte de pe aceiasi suprafata..

Rotatia

Cele mai bune plante premergatoare pentru cultura sunt plantele furajere timpurii, rapita, orzul si
soiurile timpurii de grau.

Fertilizarea

Se va face numai fertilizarea cu azot folosindu-se 100 – 140 kilograme de azot substanta activa la
hectar,sau ingrasaminte complexe

Productia

Se va realiza circa 10 000 kg/ha

3 Sursa datelor

Ferma vegetala

Suprafata porumb stiuleti….….ha; prod. medie kg/ha……….. prod. tot t……….

Cost productie………………….
*Preturi estimative a materialelor

Seminte porumb-----------1.5lei/kg

Erbicide Mistral----------12lei/l.

Ingras. Chimice complex-----2.2lei/kg.

*Calcul ha.arat..normala.

Norma arat 20-25cm------------------2.26ha

Consum motorina----------------30.6l/ha

Motorina----------30.6l x3.69lei/l.=112.9lei

Total------------------------------- =169.3lei

Chelt.aprox.--------------------------8.4lei

Salar mecanizator

36.9/2.26= 16.3lei

CAS—52%= 8.5lei

Total-------------------------- =202.5lei

Cheltuieli indirect-----20% = 40.5lei

Total general------------------ =243.0lei

243lei : 1.4 cef.ha.a.n. =173.5lei

Centralizator devize tehnologice
Cultura porumb stiuleti 80ha. 0.2609lei/kg.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
1 perioada prod .neterminata Tr.I Tr.II Tr.III Tr.IV total
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
2 Retributii 2010.93 2554 32205 - 36769.93
3 Total material 1062.14 - 69320 - - 70382.14
4 Seminte si mat. pl. 1062.14 - 26400 - - 27462.14
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
5 ingras.chimice - - 17600 - - 17600
6 Ierbicide - - 25320 - - 25320
7 Lucrari exe.cu mij.pr. 2954.37 - 29321.5 33485.5 - 65761.37
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
8 Lucrari exec.de terti 2898.16 - - - - 2898.16
9 total chelt 2 la 8 8925.6 0 101195.5 65690.5 0 175811.6
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
10 impozit si CAS la retrib. - - 677 8534 - 9211
11 Chelt .aprov. - - 3466 - - 3466
12 Chelt.indire. - - 21067.7 14844.9 - 35912.9
Total chelt 9 la 12 8925.6 - 126406.2 89069.4 - 224401
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
4 Analiza eficientei la cultura de porumb
Metode de cercetare
a) Analiza tehnico economica;
EFICIENŢA ECONOMICĂ A UTILIZĂRII FONDULUI FUNCIAR Grupa indicatorilor utilizaţi pentru cuantificarea
rezultatelor economico-financiare ca expresie a efectelor economice obţinute în urma utilizării
fondului funciar se împarte în două subgrupe:

1. indicatori care exprimă rezultatele economico-financiare la nivelul producţiei agricole;

2. indicatori care exprimă rezultatele economico-financiare la nivelul exploataţiei agricole
(fermei).
1 Indicatori ce cuantifică rezultatele economico-financiare la nivelul producţiei agricole
* Producţia medie (qm) – exprimă randamentul obţinut (kg, l, buc.) pe unitate de producţie
(ha, animal) şi se calculează cu relaţia:
qm=

calculul indicatorilor
…………………………………………………………………………………………………
cultura suprafata cult. Prod.tot.t. prod.medie kg/ha prêt vinzare venit total
…………………………………………………………………………………………………
porumb
…………………………………………………………………………………………………
* Venitul la ha(VT/ha,) – reflectă valoarea producţiei obţinute pe hectar (tabel) şi se
calculează cu formula:
VT/ha= qm1 × Pv

unde:
Pv – preţul de vânzare – RON/k
* Marja brută este un indicator care reflectă competitivitatea relativă a diferitelor activităţi de
producţie, respectiv exprimă „profitabilitatea“ activităţilor de producţie individuale
(producţia de grâu, producţia de porumb, producţia de lapte etc.).Marja brută (Mb) se
calculează după următoarea relaţie:
Mb = VT – Cv,

unde:
VT – producţia finală sau veniturile totale calculate ca sumă între valoarea producţiei
principale şi a producţiei secundare – RON;
Cv – costuri variabile (includ valoarea mijloacelor de producţie cumpărate sau produse în
fermă care au fost consumate cu scopul de a obţine producţia. Ex.: sămânţa, îngrăşăminte,
pesticide, carburanţi şi lubrifianţi, plăţile pentru utilaje închiriate, dobânzile la capitalul utilizat).
Indicatorul „marja brută“ este folosit pentru:
--compararea performanţei diferitelor activităţi de producţie ;
--analiza structurii de costuri;
--calcularea profitului fermei.

Dacă cunoaştem care este marja brută pentru fiecare activitate de producţie, profitul poate
fi calculat ca diferenţă între marja brută şi costurile fixe.
Pr = Mb – Cf,
unde:
Pr – profitul fermierului – RON;
Cf – costurile fixe (munca familiei, energie, amortizarea fondurilor fixe, întreţinerea
fondurilor fixe, arenda, asigurările, impozite etc.).
Calculul indicatorului marja bruta
Porumb valoare(RON)
Venitul total(VT);
-productiaQt x pret RON/kg.
Cheltuieli (costuri variabile);
Seminte
Ingrasaminte
Utilaje inchiriate
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
munca sezoniera
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Dobinzi la capital=costurile mij.
de productie x 0.5 x rata dobinzii=
Marja bruta;
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Indicatorii care exprimă rezultatele economico-financiare la nivelul exploataţiei agricole

* Producţia totală (Qt) – exprimă cantitatea de producţie (kg, l, buc.) obţinută de un agent
economic într-o perioadă de timp (de regulă un an calendaristic sau un ciclu de producţie)
funcţie de cantitatea şi calitatea factorilor utilizaţi.
Qt = Sc × qm

sau

Qt=Em x qm

Valoarea producţiei vegetale principale rezultă din însumarea valorii produselor

principale realizate într-un an calendaristic de la culturile de câmp (cereale boabe, culturi
tehnice, alimentare, furajere, plante pentru producerea de seminţe şi seminceri), culturi în sere,
solarii şi răsadniţe, cât şi de la plantaţiile

viti-pomicole şi pajiştile naturale. În cadrul producţiei vegetale principale trebuie să se includă

întreaga producţie realizată de la culturile respective (cultură în ogor propriu, intercalată sau
succesivă).
Valoarea producţiei vegetale secundare este reprezentată de suma valorii tuturor
produselor secundare cu utilitate economică obţinute din ramura vegetală în timpul unui an
calendaristic.
Cantitatea de producţie vegetală secundară (paie, pleavă, coceni, vreji, frunze etc.) se
determină, de obicei, în mod direct prin cântărire. În cazurile când nu este posibilă determinarea
directă, se procedează la calculul indirect, pe baza unor coeficienţi stabiliţi ca raport cantitativ
între produsul principal şi secundar. În acest caz, cantitatea totală de producţie secundară (Qs) se
obţine prin înmulţirea cantităţii de producţie principală (Qp) cu coeficientul specific culturii
respective (k).

Qs =Qp x k

Cunoscând cantitatea de producţie vegetală secundară obţinută de la fiecare cultură, aceasta se

înmulţeşte cu preţul de vânzare (sau contractare), obţinându-se valoarea producţiei secundare.
*Productivitatea muncii

Munca este reprezentată pe ansamblu de persoane care în decursul unei perioade date
exercită sau caută să exercite o activitate profesională remunerată.
Din punct de vedere economic munca reprezintă un element al cheltuielilor de producţie a
cărui efect este cuantificat cu ajutorul indicatorului „productivitatea muncii“.
Acest indicator măsoară eficacitatea cheltuirii muncii în procesul de producţie şi reprezintă
timpul de muncă cheltuit pentru producerea unei unităţi de produs sau cantitatea de produse
obţinute în unitate de timp.

Productivitatea muncii se poate calcula folosind mai multe metode: metoda unităţilor
naturale (fizice), metoda unităţilor convenţionale şi metoda unităţilor valorice.
*. Metoda unităţilor naturale (fizice) se utilizează în cazul unei producţii omogene sau a unui
singur produs. Relaţia de calcul este următoarea:

Qt
w=
T

in care;

W – productivitatea muncii;
Qt – producţia totală sau volumul total de lucrări;
T – fondul total de timp de muncă consumat – ore-om.
Inconvenientul acestei metode constă în faptul că nu se ia în calcul şi producţia secundară,
care se obţine cu acelaşi fond de timp de muncă cheltuit. Metoda se limitează la determinarea
productivităţii muncii pe produs, nefiind posibilă calcularea acesteia pe ramuri sau unităţi
agricole (tab).
Tabel-calculul productivitatii muncii in unitati natural

Prod. fond de timp de

productia obtinuta munca consumat productivitatea muncii
----------------------------------- ore/om -----------------------------------------
t. RON/t val prod.RON kg/ora-om ore-om/t RON/ora-om

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

- 20 -

Preţurile de evaluare a produselor agricole pot fi diferite. De aceea, pentru a nu influenţa

rezultatul final, toate produsele şi activităţile trebuiesc evaluate cu aceeaşi categorie de preţ.
Metoda unităţilor valorice prezintă avantajul evidenţierii calităţii produselor, dând
posibilitatea calculării productivităţii muncii atât pe produs, pe lucrare, pe ramură de producţie,
pe sector, cât şi pe întreaga agricultură. De asemenea, permite compararea nivelului
productivităţii muncii atât pe produs, cât şi pe unităţi şi ramuri de producţie din zone cu condiţii
de climă şi sol asemănătoare.
În agricultură, productivitatea muncii este influenţată de factorii naturali. De aceea, în
anumite zone de producţie, la acelaşi fond de timp de muncă consumat, se pot obţine rezultate
diferite. Acest fapt impune ca indicatorii productivităţii muncii să se calculeze pe zone de
producţie agricolă, unde condiţiile de realizare a producţiei sunt asemănătoare. De asemenea,
pentru a elimina influenţa condiţiilor pedoclimatice este absolut necesară utilizarea datelor medii
pe o perioadă de cel puţin 3-5 ani.
Pe lângă indicatorii direcţi, analiza productivităţii muncii poate fi completată şi cu alţi
indicatori (indirecţi). Aceştia se folosesc pentru caracterizarea productivităţii muncii pe lucrări
sau unităţi de producţie

CHELTUIELILE DE PRODUCŢIE, VENITUL TOTAL, PROFITUL ŞI RATA

PROFITULUI ÎN AGRICULTURĂ
* Cheltuielile de producţie (Cht) sunt elemente pasive ale bilanţului economic şi reprezintă
expresia consumului total de bunuri materiale şi de forţă de muncă reclamat de obţinerea unui
produs, lucrare sau serviciu.
În producţia agricolă propriu-zisă, vegetală şi animală, cheltuielile de producţie cuprind
următoarele elemente:
-cheltuielile materiale (Chm);
-cote de amortizare (Am);
-cote de întreţinere sau menţinere a mijloacelor fixe (Qm);
-cote de asigurare (Qa);
-impozite, taxe şi contribuţii (Imp);
-salarii (Sa);
-dobânzi (D);
-arenda (Ar).
Pentru organizarea şi conducerea activităţii economice din agricultură, o importanţă
deosebită o are cunoaşterea modului de funcţionare a cheltuielilor de producţie şi a modului cum
influenţează acestea nivelul producţiei obţinute.
I. Astfel, după natura lor funcţională, cheltuielile de producţie se clasifică în:
1. Cheltuieli explicite care reprezintă cheltuielile efective plătite la terţi (cheltuielile
materiale, cotele, impozitele, contribuţiile, taxele şi salariile) şi au caracter de cheltuieli rigide,
întrucât sunt anticipate fie ca prestaţii, fie ca preţ plătit;
2. Cheltuieli implicite sau cheltuieli-venit care se referă la remunerarea figurilor
economice care participă la procesul productiv. În exploataţiile agricole ele includ: munca
proprietarului (St) pământul şi construcţiile care aparţin familiei sau proprietarul fondului
(arenda), banii familiei utilizaţi pentru funcţionarea unităţii de producţie (D).
Cheltuieli implicite au caracter elastic întrucât suma lor se realizează la sfârşitul ciclului
productiv şi nu sunt plătite efectiv de către întreprindere, putând astfel, în funcţie de rezultatul
economic, să fie considerate ca venituri.
De exemplu: plata arendei va fi cost elastic pentru întreprinzătorul – proprietar, dar va fi
rigid pentru arendaş. Putem spune astfel că întreprinzătorul agricol neproprietar de pământ şi
capital agricol va avea cel mai înalt cost rigid (unicul termen elastic este stipendiul) iar
exploataţia ţărănească proprietară, minim de cost rigid limitat numai la cheltuielile materiale,
fapt ce explică superioritatea acestui tip de exploataţie şi chiar răspunde la întrebarea „de ce se
munceşte în agricultură în condiţiile în care venitul este mai mic în comparaţie cu alternativele
existente pe piaţă“.

II. În funcţie de modul cum variază în raport cu volumul producţiei, cheltuielile de

producţie (Cht) se împart în cheltuieli fixe (Chf) şi cheltuieli variabile (Chv). Sunt fixe cotele,
salariile referitoare la lucrătorii cu timp nedeterminat, dobânzile asupra capitalurilor fixe, arenda
şi impozitele. Sunt în schimb variabile unele cheltuieli materiale, dobânzile asupra capitalului
circulant şi salariile lucrătorilor temporari sau ocazionali (tab. 3.1).
C) În funcţie de modul de includere în costul unitar al produselor obţinute, cheltuielile pot
fi directe şi indirecte .
Cheltuielile directe sunt acelea care se pot individualiza pe obiecte de calculaţie (culturi,
categorii de animale) în momentul efectuării lor şi se pot include direct în costul produselor
obţinute din acea activitate (cheltuielile cu furajele, medicamentele, îngrăşămintele, seminţele
salariile directe, etc.). Practic, această grupă de cheltuieli cuprinde cheltuielile variabile de
producţie.
Cheltuieli indirecte care nu se pot individualiza în momentul efectuării lor pe obiecte de
calculaţie, întrucât se referă la mai multe obiecte (cuprinde grupa cheltuielilor fixe). Aceste
cheltuieli necesită să fie colectate şi apoi repartizate, în cote părţi (se calculează coeficienţii de
repartizare) asupra tuturor activităţilor la care se referă. Din cheltuielile indirecte fac parte:
cheltuielile comune şi cheltuielile generale.
Cheltuielile comune sunt cheltuieli de administrare a fermelor şi cuprind salariile şefilor
de fermă, ale economiştilor, cheltuielile cu amortismentul activelor fixe, cu reparaţiile, cu
iluminatul etc., ale clădirilor unde îşi are sediul ferma.
Coeficientul de repartizare a cheltuielilor comune pe obiecte de calculaţie se calculează în
funcţie de valoarea cheltuielilor comune şi directe pe total fermă.

K=

Kc – coeficientul de repartizare a cheltuielilor comune – %;

Ch.c.f. – cheltuieli comune – RON;
Ch.d.f. – cheltuieli directe – RON.

-22-
Cunoscându-se cheltuielile totale de producţie şi producţia obţinută, se poate calcula costul
de producţie.
Costul de producţie (Cp) reflectă cheltuielile de producţie ce revin pe unitatea de produs
şi se poate calcula prin mai multe metode:
a)metoda diviziunii simple se aplică în cazul în care la o cultură se obţine un singur produs
principal, fără produse secundare (ex.: cartofi, porumb masă-verde şi siloz):
Cp=
în care:
Cht – cheltuieli totale de producţie – RON;
Q – producţia totală – t;
b) metoda valorii rămase se foloseşte în ramurile în care pe lângă produsul principal se
obţin şi produse secundare (ex.: cereale boabe):

Cp=
în care:
Vps – valoarea producţiei secundare – RON;
Qp – producţia principală – t:
Vps = Qs × Pv
în care:
Qs – producţia secundară – t;
Pv – preţul de vânzare – RON.

Calcularea costului de productie

Produs

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

*Venitul total exprimă valoarea bunurilor şi serviciilor vandabile obţinute într-o

exploataţie agricolă. Termenul „vandabil“ exprimă faptul că se ţine cont nu numai de bunuri si
servicii efectiv vândute pe piaţă, dar şi de acelea destinate remunerării factorilor de producţie
(autoconsumul, plăţi în natură) sau ţinute ca stocuri de magazie în aşteptarea vânzării.
Nu intră în veniturile totale, întrucât ar comporta o dublă înregistrare, produsele
intermediare folosite în procesele interne ale exploataţiei agricole (de ex.: furaje, îngrăşăminte
organice). Venitul total corespunde astfel producţiei finale din care se scad refolosirile (R), adica,

VT = Pf – R
În fapt, la calcularea acestui indicator se ţine cont de cât a fost vândut în timpul anului şi,
de asemenea, de eventualele variaţii ale stocurilor de magazie între începutul şi sfârşitul anului.
Astfel, relaţia de calcul devine:

VT=

în care:
Qm – producţia marfă – kg, l, buc.;
Pvi – preţul de vânzare al produsului „i“ – RON/U.M.;
 S – variaţia stocurilor de magazie – kg, l, buc.

*Profitul (Pr) reprezintă compensarea care se cuvine unui întreprinzător şi se calculează

scăzând din veniturile totale (VT) toate componentele cheltuielilor de producţie (tab. 3.4):
Pr = VT – (Chm + Am + Qm + Qa + Imp + Sa + D + Ar)

sau

Pr = (Qm × Pv) – (Cht + Chd)

Sau

Pr = Qm × (Pv – Cc.c)

Scăzând din profitul brut, impozitul pe profit (Imp/Pr) se obţine profitul net (Prn).

Prn = Pr – Imp/Pr

*Rata profitului (Rp) este un indicator relativ care exprimă nivelul profitului realizat la fiecare
100 RON cheltuieli de producţie şi se determină astfel:

Rp=

Sau

Rp=

-24-
Sau
Rp=

-------------------------------------------------------------------------------------------------------
Specificare u.m. porumb
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
 Prodtie marfa
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Prêt vinzare
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Vanit total-
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Marja bruta
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Cheltuieli fixe
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
----------varibile
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Profit brut
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Profit net
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Rata profitului
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Impozit profit-
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Din punct de vedere economic, factorii tehnici care concură la realizarea producţiei agricole se
împart în două grupe:
*factori care presupun efort financiar în producţia vegetală:
-sămânţa;
-lucrările solului;
-fertilizarea;
-întreţinerea culturilor;
-combaterea bolilor şi dăunătorilor;
-irigarea.

-25-
* factori care nu presupun efort financiar în producţia vegetală:
-asolamentul;
-epoca de însămânţare;
-momentul recoltatului;

Efectul economic, respectiv aportul factorilor tehnici la sporirea producţiei agricole se

apreciază prin analiza comparativă între sporul de producţie pe care îl determină fiecare factor şi
cheltuielile suplimentare pe care le solicită, astfel:
ΔQ × preţQ > Δx × costx,

unde
ΔQ – sporul de producţie (kg);
Δx – factorul tehnic alocat.
Realitatea economico-productivă a fermei impune în acest sens utilizarea următorilor
indicatori:
* Sporul de producţie la hectar (Δqm), ca efect al utilizării factorului „xi“ se determină
astfel:

qm= qm1 – qm0

unde:
qm1 – producţia medie obţinută în varianta în care s-a utilizat factorul „xi“;
qm0 – producţia medie obţinută în varianta martor.

Teoria şi practica economiei agrare arată că aportul principalilor factori tehnologiei la

formareaproducţiei se situează între următoarele limite
La cultura porumbului: -sămânţa (hibridul) – 300-2700 kg/ha;
-asolamentul – 700 – 1600 kg/ha;
-epoca de semănat – 700 – 2000 kg/ha;
-densitatea – 400 – 600 kg/ha;
-lucrările solului – 100 – 200 kg/ha;
-fertilizarea – 930 – 2200 kg/ha;
-întreţinerea culturii (nerespectarea acestei verigi tehnologice duce la compromiterea
culturii);
-irigarea – 1100 – 1800 kg/ha.
Din cele 8 verigi tehnologice prezentate ca având efect economic evident, patru (hibridul,
asolamentul, densitatea şi epoca de însămânţare) nu necesită cheltuieli suplimentare notabile, ci o
mai bună organizare a producţiei şi o mai mare receptivitate din partea producătorilor agricoli
faţă de Aportul adevărurile
stabilite de factorilor cercetarea
ştiinţifică. tehnici la
Specificare kg/ha % faţă de I
formarea
producţiei de
grâu Nr. crt.
Producţia
potenţială
I
fără alocare
de factori
1. Soiul
2. Asolamentul
3. Fertilizarea
Combaterea
4.
bolilor
5. Erbicidarea
Media
limitelor
II. -
maxime de
producţie
 Concluzionând , apreciem că în alocarea resurselor limitate pe verigi tehnologice trebuie
avuţi în vedere indicatorii economici de rezultat obţinuţi în funcţie de randamentul fiecărei verigi
în parte.
*Valoarea sporului de producţie la hectar – se obţine prin înmulţirea sporului total cu
preţul de vânzare al produsului:

VΔqm = Δqm × Pv

Pv – preţul de vânzare (RON/kg).

* Sporul de producţie la o unitate de factor „x i“ utilizată (la 1 kg substanţă brută

îngrăşăminte, pesticide, m3 apă irigaţii etc.), se calculează după relaţia:

în care:
s.b./ha – cantitatea de substanţă brută la hectar.
*Productivitatea muncii – se va exprima în unităţi fizice la o zi-om consumată:

-26-

-27-

în care:
T – timpul de muncă consumat – ore-om, zile-om.
* Cheltuieli cu substanţele chimice, irigaţii etc. la hectar – cuprind costul, transportul şi
administratorul acestora şi se determină astfel:

Ch/ha=

în care:
Chtc – cheltuieli totale de chimizare, irigare, etc.
* Valoarea sporului de producţie ce revine la 1000 RON cheltuieli cu substanţele
chimice sau irigaţii – se calculează după formula:
 * Cheltuieli suplimentare la hectar – se determină făcând diferenţa dintre cheltuielile de
producţie la varianta tratată şi varianta martor:
Δ Ch/ha1 = Ch/ha1 – Ch/ha0

Analiza efectului cheltuielilor suplimentare la hectar prin prisma indicatorilor „marja

brută“, „profit“ şi „rata profitului“ permite identificarea obiectivă a factorilor care au contribuit
la ameliorarea ori la deteriorarea rezultatelor economico-financiare ale exploataţiei agricole (tab.
5.2).
* Valoarea sporului ce revine la 1000 RON cheltuieli suplimentare – se obţine astfel:

* Costul pe unitatea de produs – se determină astfel:

Cht – cheltuieli totale de producţie;

Vqs – valoarea producţiei secundare.

10) Valoarea producţiei finale agricole:

-28-
Pfagr. = (Qtp × Pv) + (Qts × Pv),

* Marja brută la hectar ;

* Profitul brut la hectar se obţine folosind relaţia:

* rata profitului (Rp) – se calculează după formula:

 Pe baza acestor date se vor determina indicatorii eficienţei economice a utilizării factorilor
tehnici la culturile agricole.

Eficienta economica a investitiei

Cercetarea alternativelor de investiţie presupune mai multe modalităţi de realizare, fiecare
dintre acestea caracterizându-se printr-o varietate de informaţii referitoare la eforturi, efecte,
raportul existent între acestea, durata de realizare, durata de obţinere a efectelor economice şi
sociale.
Analiza economică a unui proiect de investiţie cuprinde , în linii mari, următoarele faze:
-definirea obiectivelor investiţiei – este strâns legată de tipul de întreprinzător care trebuie
să decidă investiţia; astfel, întreprinzătorul privat urmăreşte analiza convenienţei
investiţiei având ca parametru obiectiv profitul calculat pe baza veniturilor (cifrei de
afaceri) şi costurilor monetare pe care le prevede să le realizeze pe piaţă, iar
întreprinzătorul public urmăreşte pe lângă maximizarea profitului şi bunăstarea socială în
sensul că ţine cont nu numai de efectele interne ale investiţiei ci şi de efectele externe –
influenţa asupra economiei locale, asupra peisajului, etc.;

-analiza indicatorilor de eficienţă economică a investiţiilor care se pot clasifica în:

aindicatori generali (profitul, rata profitului, productivitatea muncii, etc.);
aindicatori specifici (prezintă anumite particularităţi specifice investiţiilor).
􀂮alegerea investiţiei celei mai eficiente.

*. Indicatorii eficienţei economice a investiţiilor

Pentru evaluarea eficienţei economice a investiţiilor se foloseşte un sistem complex de
indicatori care poate fi împărţit în indicatori statici şi indicatori dinamici.
* Investiţia specifică (Is) este un indicator parţial al eficienţei economice care exprimă valoarea
investiţiilor (în unităţi fizice sau valorice) ce revine pe unitatea de produs sau pe unitatea
de producţie (animal, m2, ha, etc.):

Is=

unde:
It – valoarea investiţiei totale;
Q – volumul producţiei.
* Coeficientul de eficienţă a investiţiilor (Ci) reflectă profitul anual realizat la fiecare 1000
RON investiţie totală. Se determină cu relaţia:

unde:
Pr – profitul anual – RON;
 aIt – investiţia totală – RON.
* Randamentul economic al investiţiilor (Ri) reprezintă raportul dintre valoarea profitului
obţinut pe întreaga durată de funcţionare a obiectivului (Prt) şi investiţia totală (It), se calculează
cu relaţia

Ri=

în care: Prt = Pr × nr. ani

Indicele de rentabilitate al capitalului investit (ROI – return on investment)

Acest indice exprimă rentabilitatea capitalului utilizat într-un ciclu de producţie, respectiv
pune accent pe specificul fiecărei activităţi.
Spre deosebire de ROE care sintetizează economicitatea globală a utilizării capitalului într-
o unitate de producţie, ROI furnizează informaţii despre rentabilitatea capitalului de exploatare
pe tipuri de activităţi, indiferent de formele de finanţare adoptate (capital propriu şi/sau
împrumutat):

ROI=
:
RO – rezultatul operativ corespunzător activităţii economice analizate (producţia de grâu,
porumb, lapte etc.);
Ci – capitalul investit – RON.
* Indicele de rotaţie (Ir) exprimă raportul între vânzări şi capitalurile folosite:

O creştere a acestui indice arată că sumele (capitalurile) utilizate prezintă o mai mare rotaţie în
timp şi deci o mai mică trebuinţă de capital iniţial pe unitatea de produs (tab. 2.1).
* Viteza de rotaţie (Vr) este viteza cu care un capital de exploatare trece dintr-o formă
funcţională în alta: bani – mijloace de producţie – producţie neterminată – produse finite – bani.
Se exprimă prin durata unui circuit, respectiv timpul parcurs de la avansarea capitalului ca bani
pentru producţie până la reîntoarcerea lui în aceeaşi formă bănească.
Durata în zile a unui circuit (d) se calculează ca raport între numărul de zile din perioada de
referinţă (T → de regulă se ia în considerare un an calendaristic) şi indicele de rotaţie a
capitalului (Ir):

d=
4.Bibliografie:

-Date ferma vegetale Holboca

-Internet
-Manual Ecomie Rurala anul II
-surse proprii
-Agotehnica anul II
-Culturi cimp anul II