Gunoiul menajer - o noua sursa de biocombustibili

Deoarece rezervele clasice de combustibili sunt epuizabile,

omenirea se îndreaptă spre găsirea de noi surse de energie
bazate pe resurse regenerabile, inepuizabile şi ecologice.
Biogazul este o sursă de energie neconvenţională care
rezultă în urma unui proces de conversie naturală controlată
a biomasei. Biomasa, materia organică a dejecţiilor animale
şi deşeurilor vegetale este regenerabilă şi inepuizabilă.
Masa rezultată în urma fermentaţiei anaerobe în prezenţa
bacteriilor metangene constitue îngrăşămintelor naturale cu
un grad scăzut de poluare. În prezent metanul este sursă
pentru producerea energiei termice şi se urmăreşte
extinderea lui şi pentru obţinerea de energie electrică.
Echipamentele tehnologice de producere a biogazului au o
construcţie simplă şi un preţ de cost nu prea ridicat, iar
funcţionarea şi exploatarea lor nu necesită condiţii
deosebite de întreţinere.

Biogazul
Biogazul este un gaz de fermentaţie alcătuit în principal din
două gaze: metan (CH4) în proporţie de 60-70 % şi bioxid
de carbon (CO2 )în proporţie de 25-30 %, şi cantităţi foarte
mici de: oxid de carbon, azot, hidrogen sulfurat, alte
hidrocarburi, hidrogen şi vapori de apă. Dintre proprietăţile
principale ale biogazului se menţionează puterea calorică
(energie), care este de 25-34 MJ/m3. Pentru comparaţie
arătăm că gazele naturale au 37,3 MJ/m3. Biogazul se
obţine în principal din produse secundare şi reziduale din
agricultură, de exemplu: dejecţii proaspete de animale,
deşeuri vegetale, reziduuri din industria agro-alimentară, de
prelucrarea fructelor şi legumelor şi industria celulozei şi
hărtiei,precum şi din nămolul de la staţiile de epurare a apei
uzate.
Formarea de gaze combustibile, prin descompunerea
substantelor organice umede in medii lipsite de oxigen
molecular, este un proces care se produce in mod natural pe
Terra. Metanul este constituentul lor principal. Asa s-au
format in sedimentele din adancul pamantului gazele
naturale, pe seama plantelor si animalelor preistorice.
Primele explicatii stiintifice privitoare la geneza gazelor
combustibile apar spre sfarsitul secolului al XVII-
lea.Agentii fermentarii anaerobe ai celulozei la temperaturi
mezofile (20 - 45° ) au fost cercetati de Söhngen, Hoppe-
Seyler si Omelanski. Printre produsii de fermentatie ai
celulozei una dintre ele formeaza cantitati importante de
metan - Bacillus cellulosae methanicus - iar cealalta,
cantitati importante de hidrogen - Bacillus cellulosae
hydrogenicus. Ulterior aceste specii au fost reunite sub
denumirea comuna de Methanobacterium omelianski.
Pana la al II-lea razboi mondial fermentarea anaeroba
controlata s-a extins, aproape in exclusivitate, in statiile de
epurare ale oraselor mari din Europa si America.
Producerea si folosirea biogazului a fost neglijata,
majoritatea statiilor nefiind dotate cu sisteme de captare a
acestuia.
Celuloza este principala componenta a materiei organice
din care rezulta metan prin bioconversie. Continutul in
celuloza, raportat la substanta uscata, este de 35-50% in
produsele secundare din agricultura. Cantitati mai mari de
celuloza se gasesc in gunoaiele provenite de la animalele
crescute pe asternut.
Alte surse de biomasa, care pot fi convertite in biogaz, sunt
reprezentate de biomasele foarte hidratate. Intr-o clasificare
a biomaselor, in raport cu problemele de energie,
cercetatorii au inclus in grupa biomaselor foarte hidratate,
plantele acvatice si algele. Acestea au un continut in apa in
jur de 95%.In prezent exista 7 procedee principale de
recuperare a energiei din reziduurile organice agricole :
fermentarea anaeroba la temperatura mediului ambiant,
fermentarea anaeroba la temperatura ridicate,
descompunerea anaeroba termofila, distilarea destructiva,
compostarea, incinerarea si transferul de caldura; dintre
aceste procedee, fermentarea anaeroba prezinta potentialul
cel mai ridicat de recuperare a energiei. Energia obţinută
din biomasă mai este denumită şi energia verde.
Prin conversie biologică biomasa generează purtători de
energie:
• SOLIZI de exemplu manganul;
• LICHZI de exemplu uleiuri, alcool;
• GAZOŞI de exemplu biogazul –amestesc de două gaze
principale:metanul (CH4) + bioxidul de carbon (CO2).
Cele mai importante metode de valorificare a biomasei sunt
:
• conversie chimică prin combustie
• gazeificare şi piroliză
• conversie biologică în alcool şi biogaz
Gazele obţinute din dejecţii de animale,în timpul
fermentării anaerobe,au fost numite “gaz de gunoi” ,iar
gazele obţinute din nămolul apelor stătătoare au fost numite
“gaz de baltă ” sau “gaz de mlaştină ”.
Pe baza unor calcule s-a arătat că în 24 de ore se obţin
următoarele cantităţi de biogaz:
• de la 10 porci – 2 m3 de biogaz
• de la 2 bovine – 2,5…3,8 m3 de biogaz
• de la 100 de păsări – 1,5 m3 de biogaz
Prin extrapolare de la 6 milioane de animale se obţin 1,2
milioane m3 de biogaz, adică
echivalentul a 600 de tone de motorină pe zi, respectiv 220
000 de tone pe an. O statie de biogaz mare,
industriala este formata din:
1 - statie de pompare a apei reziduale
2 - decantor gravitational
3 - Ingrasator de namol
4 - statie de distributie a namolului
5 - reactor de fermentatie anaeroba dotat cu un clopot
metalic pentru captarea biogazului.
Instalatiile de producere a gazului de fermentatie
pentru gospodariile din mediul rural sunt realizate sub
forma unor bazine etanse, ingropate, fara a fi echipate cu
instalatie de incalzire. Temperatura optima pentru utilizarea
acestor instalatii este de 30oC. Mentinerea temperaturii la o
valoare constanta este esentiala in procesul de
fermentatie.O scadere brusca cu numai 2-30C poate fi
suficienta ca sa perturbe echilibrul intre acizi si bacteriile
metanice. Instalatiile de producere a gazului de fermentatie
pentru gospodariile din mediul rural sunt realizate sub
forma unor bazine etanse, ingropate, fara a fi echipate cu
instalatie de incalzire. Temperatura optima pentru utilizarea
acestor instalatii este de 30oC. Mentinerea temperaturii la o
valoare constanta este esentiala in procesul de fermentatie.
O scadere brusca cu numai 2-30C poate fi suficienta ca sa
perturbe echilibrul intre acizi si bacteriile metanice.
Materia prima trebuie sa asigure mediul prielnic dezvoltarii
bacteriilor care concura la producerea biogazului. Acest
mediu trebuie sa satisfaca urmatoarele conditii :

• Sa contina materie organiga biodegradabila;

• Sa contina apa in proportie de 90-94%;
• Sa fie neutru sau aproape neutru(pH=6,8 - 7,3)
• Sa contina carbon si azot in proportie de C/N=15-25
• Sa nu contina substante inhibatoare pentru
bacterii(detergenti,
antibiotice)
Cercetarile si aplicatiile privind utilizarea energiilor
neconventionale, regenerabile capata, de la an la an, o tot
mai mare extindere in tarile dezvoltate. Criza energetica,
resursele conventionale limitate, prognoza epuizarii lor
intr-un viitor apropiat impun gasirea in timp a noi
alternative.
Biogazul, desi s-ar parea ca nu poate avea o pondere
deosebita, va avea totusi partea sa de contributie. Pentru
gospodariile taranesti, unde nu exista posibilitati de
racordare la reteaua de gaze naturale, biogazul poate
constitui o alternativa. In paralel cu obtinerea biogazului,
dejectiile rezultate in urma fermentarii constituie un foarte
bun ingrasamant organic, comparabil din punct de vedere
calitativ cu humusul. Astfel de instalatii sunt utilizate cu
succes si in alte tari :
China – peste 7,0 milioane instalatii; Japonia – 6,0 milioane
instalatii; Franta – 6,0 milioane instalatii; India, Germania,
Italia,
etc