Colecistopancreatită acută necroticohemoragică

Pseudochist de pancreas

Bolnava în vârstă de 34 de ani, din mediul rural, a fost internată în clinica în condiţii de urgenţă cu următoarele
acuze:
 dureri intense în etajul abdominal superior descrise „în bară” iradiind posterior,
 greţuri, vărsături,
 stare generală alterată.

Din antecedentele bolnavei reţinem:

 naştere naturală la termen în urmă cu 9 luni
 un puseu de colecistită acută litiazică diagnosticată clinic şi paraclinic (ecografic) în urmă cu 6 luni când
bolnava a refuzat internarea respectiv intervenţia chirurgicală; simptomatologia s-a remis sub tratament
medicamentos – antibiotic, antispastic, analgezic.

Din istoricul afecţiunii actuale reţinem că simptomele au debutat brusc în urmă cu 24-36 de ore cu:
 dureri de mare intensitate în etajul abdominal superior în plină sănătate aparentă,
 alterarea stării generale,
 ulterior greţuri, vărsături,
 distensie abdominală moderată; simptome ce au persistat şi s-au agravat progresiv determinând bolnava să
se prezinte de urgenţă în clinica noastră.

Examenul general pe aparate şi sisteme nu decelează modificări patologice în afara unei uşoare palori sclero-
tegumentare şi a stării generale alterate.
Examenul local evidenţiază:
 la inspecţie - un abdomen uşor meteorizat, mobil cu mişcările respiratorii,
 la palpare
 dureros în etajul abdominal superior, durere ce iradiază dorsal,
 cu o zonă de împăstare în epigastru,
 la auscultaţie - murmur intestinal diminuat,
 la percuţie - zone de timpanism alternând cu zone de matitate.
TR – relaţii normale.

Datele anamnestice corelate cu examenul clinic local şi general ne-a orientat încă de la început spre o suferinţă de
tip digestiv, respectiv spre un diagnostic de probabilitate de colecistopancreatită acută.
În clinica noastră în primele 24 de ore s-au efectuat următoarele investigaţii paraclinice în vederea susţinerii
diagnosticului pozitiv:
 analize de laborator:
 HLG – Lc 16.600/mmc
 AST – 847 U/L (vn 10-37 U/L)
 G – 179 mg/dl
 Amilazemie – 1114 u/L (vn 20-90 U/L)
Dintre investigaţiile de laborator ar mai fi fost utilă determinarea LDH pentru evaluarea scorului Ranson la
internare:
 vârsta > 55 ani,
 Lc > 16.000/mmc,
 G > 200 mg/dl,
 LDH > 350 UI/L
 AST > 250 U/L.
 Ecografia abdominală relevă:
 colecist cu pereţi îngroşaţi, locuit de un calcul de aproximativ 2/3 cm,
 pancreas mărit edemaţiat,
 lamă de lichid în fundul de sac Douglas.
 Radiografia abdominală evidenţiază aerocolie.
 Dintre investigaţiile imagistice ar mai fi fost utile pentru diagnosticul pozitiv:
 tomografia computerizată,
 tranzitul baritat.

Deşi diagnosticul pozitiv este bine susţinut de trepiedul:

 sindrom clinic sugestiv,
 creşterea semnificativă a amilazei şi
 existenţa modificărilor pancreatice morfologie evidenţiate imagistic (ecografic), pot intra în discuţie următoarele
elemente de diagnostic diferenţial:

 ulcer perforat,
 ocluzie intestinală,
 infarct enteromezenteric,
 sarcină extrauterină ruptă,
 anevrism de aortă rupt.

Evoluţie şi complicaţii (fără tratament prezintă un pronostic nefavorabil – mortalitatea fiind de 40-80% în
pancreatitele acute necroticohemoragice):
 sechestru pancreatic,
 pseudochist pancreatic,
 abcesul pancreatic,
 hemoragii pancreatice,
 tromboze vasculare,
 necroza căilor biliare,
 fistule pancreatice,
 fistule digestive,
 stenoze duodenale,
 encefalopatia pancreatică,
 insuficienţa hepatorenală,
 celulita retroperitoneală.

Tratamentul
Medical intră în discuţie sub forma pregătirii preoperatorii, susţinerii intraoperatorii şi a recuperării postoperatorii:
 analgezia,
 refacerea şi menţinerea volemiei (sechestrul lichidian de peste 6 litrii constituind element de gravitate în
cadrul scorului Ranson la 48 de ore),
 antibioterapie cu spectru larg,
 antienzimatic (Trasylol, Gordox),
 antispastic,
 profilaxia ulcerului de stress,
 tratamentul dereglărilor metabolice (insulina în cazul glicemiilor mai mari de 200 mg/dl),
 punerea in repaus a pancreasului prin abstenţia alimentară absolută şi aspiraţie nazogastrică continuă,
 corticoterapie pentru protecţia membranelor celulare, ca antiinflamator, antitoxic şi antialergic.

Chirurgical
Se decide intervenţia chirurgicală la 14 ore de la internare (în urgenţă amânată) sub AG-IOT.
S-a optat pentru incizia Mayo-Robson.
La pătrunderea în cavitatea peritoneală s-a evidenţiat lichid sero-sanguinolent, colecist mărit de volum, cu intens
proces de pericolecistită si litiazic la palpare, pancreas dur mărit de volum cu zone de necroză şi pete de citosteatonecroză.
Se decide şi se practică colecistectomie retrogradă, drenaj biliar extern transcistic, necrectomie, decapsularea
pancreasului, lavajul şi drenajul multiplu (subhepatic, al bursei omentale şi al fundului de sac Douglas).
La disecţia colecistului – calcul de 2/3 cm şi multipli calculi mici.

Evoluţia postoperatorie gravă, cu ascensiuni febrile (39,3C) de tip septic, cu păstrarea leucocitozei (valori
ajungând până la 30.000/mmc), scăderea hemoglobinei (9 g/dl), amilazemia în uşoară scădere de la 338 U/L postoperator
la valori normale în 12 zile), drenaj peritoneal - de la 600 ml serosanguinolent postoperator, la 100 ml seros în ziua 10-12
după operaţie şi crescând iar la 200-300 ml cu aspect purulent în zilele 19-20 după prima operaţie, drenaj transcistic - de la
cca 400-500 ml la 100 ml, acesta suprimându-se la 10 zile postoperator.
În ziua a 12-a postoperator se dozează amilaza din lichidul peritoneal aceasta având valoarea 39.200 U/L, ceea ce
demonstrează existenţa unei fistule pancreatice externe.
La 20 de zile după operaţie se efectuează antibiograma din secreţia purulentă ce se exteriorizează pe tubul de dren
evidenţiindu-se Stafilococ patogen respectiv Proteus pentru care se instituie antibioterapie ţintită.
Ecografiile seriate pun în evidenţă imagine de colecţie pancreatică şi peripancreatică cu aspect de sechestru.

Tomografia computerizată efectuată pe 19 decembrie 2003:

 leziuni pulmonare de tip alveolar bazal drept,
 pancreas corp şi coadă păstrate,
 dispariţia practic completă a elementelor iodofile pe segmentul corp-istm-cap pancreatic de unde porneşte
o voluminoasă colecţie fluidă tip fuzee ce ocupă spaţiul pararenal posterior stâng, spaţiul pararenal anterior
bilateral, mezocolonul transvers, rădăcina mezenterului, firida colică dreaptă.
Concluzie – pancreatită acută necrotică cu fuzee peripancreatice.

Evoluţia către supuraţie peripancreatică obiectivată şi de investigaţiile paraclinice, impune reintervenţia pe data de
22 decembrie 2003 - la 23 de zile după prima operaţie.
Se găseşte o colecţie peripancreatică şi retropancreatică cu ţesuturi pancreatice necrozate pentru care se practică
drenajul cavităţii peritoneale şi a colecţiei retroperitoneale.
Drenajul peritoneal de la 200 ml serosanguinolent în primele zile postoperator la 300-350 ml purulent din a patra
zi după operaţie.
În această perioadă se efectuează drenaje aspirative, toaleta plăgii postoperatorii supurate.
Evoluţia după reintervenţia chirurgicală este lent favorabilă cu ameliorarea stării generale, scăderea febrei dar cu
păstrarea drenajului purulent.

Se externează, după 83 de zile de spitalizare net ameliorată dar cu un traiect de fistulă pancreatică la polul superior
al plăgii (amilaza în lichidul secretat fiind de 23.700 U/L), evisceraţie blocată şi o scădere ponderală de aproximativ 24 de
Kg. Revine la control regulat şi pentru pansamente. Se evaluează ecografic periodic cazul.

Particularitatea cazului în această etapă a sa a fost:

 colecistopancreatită acută necroticohemoragică gravă survenită la 9 luni după o naştere şi respectiv la 6 luni de la
diagnosticarea unei colecistite acute litiazice.
 constituirea unei fistule pancreatice externe care în perioada de dispensarizare s-a închis spontan cu constituirea
ulterioară a unui pseudochist de pancreas.
 CT efectuat după reintervenţie evidenţiază dispariţia practic completă a ţesutului pancreatic cu excepţia unui mic
fragment din coada pancreasului (fără dezvoltarea DZ secundar).

Bolnava se reinternează în clinică în data de 19 ianuarie 2005 (13 luni de la prima internare) cu diagnosticul de
pseudochist de pancreas, eventraţie supraombilicală gigantă.
Diagnosticul este susţinut clinic:
 abdomen suplu, mobil cu mişcările respiratorii,
 la palpare – formaţiune tumorală în etajul abdominal superior de consistenţă chistică şi suprafaţă netedă,
cu uşoară jenă dureroasă la palparea profundă, defect parietal mare cu cicatrice postoperatorie cheloidă,
Paraclinic:
 ecografic – pseudochist de pancreas gigant de cca. 10-15 cm, cu peretele gros de 7 mm, cu sept mic în
interior,
 analizele de laborator nu relevă modificări notabile.

Evoluţia pseudochistului de pancreas este către:

 remisiune spontană prin drenaj wirsungian, în special a pseudochisturilor de dimensiuni mici, cu diametru
ecografic sub 5 cm – în aceste cazuri se poate opta pentru tratament conservativ,

 complicaţii:
 suprainfectarea pseudochistului,
 ruptura intradigestivă sau intraperitoneală,
 compresiuni digestive, biliare sau spleno-portale,
 hemoragie intrachistică.
 maturaţie parietală.

Tratamentul este chirurgical

În cazul de faţă fiind vorba de un pseudochist pancreatic ce a atins faza de maturaţie parietală, acesta se rezolvă
eficient printr-o anastomoză cu segmentul digestiv învecinat:
 pseudochistojejunostomie pe ansă exclusă montată în „Y” a la Roux sau în „Ω” Henle – metoda considerată de
elecţie, ea evitând umplerea cu conţinut digestiv a cavităţii pseudochistului,
 pseudochistogastrostomie
 Jedlicka – anastomoză directă a pseudochistului cu o porţiunue corespunzătoare şi accesibilă a stomacului
(curbura mare sau peretele posterior),
 transgastrică după procedeul Jurasz – printr-o gastrotomie anterioară şi o chistogastrostomie cu faţa
posterioară al stomacului. Ambele variante expun uneori la constituirea unui abces în cavitatea restantă şi la
hemoragii prin erodarea peptică a vaselor contingente.
 pseudochistoduodenostomie (mai rar) – este de realizare similară extra sau transduodenală, tehnic mai dificilă si
cu indicaţii rezervate numai pseudochisturilor cefalice.

Intra în discuţie în cazul maturării incomplete drenajul extern şi marsupializarizarea sau drenajul combinat intern
şi extern – procedeu Völker.
Pentru chisturile corporeocaudale maligne sau malignizate poate fi luată în discuţie splenopancreatectomia stângă
iar în cazul chisturilor cefalice, duodenopancreatectomie dreaptă.

Incidente şi accidente intraoperatorii posibile:

 leziuni ale organelor cavitare de vecinătate care impun sutura,
 compromiterea vascularizării acestora (a colonului transvers, leziuni ale vaselor de vecinătate - mezenterică
superioară, a. splenică şi v. portă).

Complicaţii postoperatorii posibile:

 generale: stop cardiac şi IMA, embolie pulmonară, bronhopneumonie, boală trombembolică, etc.
 locale: supuraţia plăgii, fistula anastomotică, dezvoltarea unor colecţii în cavitatea abdominală, etc.

S-a optat pentru incizia mediană xifoombilcală în scopul rezolvării şi a eventraţiei gigante.
Dintre procedeele de drenaj al cavitaţii chistului s-a practicat pseudochistojejunostomie pe ansă exclusă montată
în „Y” a la Roux.
Evoluţie postoperatorie favorabilă cu reluarea tranzitului la 4 zile postoperator şi externare la 10 zile vindecată
chirurgical.
Bolnava poate dezvolta o insuficienţă pancreatică exocrină, mixtă sau o recidivă a pseudochistului de pancreas; ea
va trebui dispensarizată în continuare.