CAPITOLUL I

http://www.referat.fxhigh.com/referate/detail/php/Eco
nomie/www.referate.fxhigh.com%20-%20lucrare.php

PREZENTAREA GENERALA A INTREPRINDERII S.C.

ROMBAT S.A.

1. PREZENTAREA INTREPRINDERII INDUSTRIALE S.C.

“ROMBAT” S.A. BISTRITA

S.C. “ROMBAT” S.A. Bistriţa este amplasată în municipiul Bistriţa, strada Drumul
Catăţii nr. 6 judeţul Bistriţa- Năsăud şi are în profil producerea de acumulatoare electrice
acide cu plăci de plumb pentru pornire autovehicule şi pentru tracţiune electrică.

Societatea a fost pusă în funcţiune în anul 1980 ca unitate industrială nouă. In profil
erau prevăzute: acumulatoare electrice auto şi industriale.

Până în anul 1990 fabrica de acumulatoare a fost parte componentă a întreprinderii

de produse electrotehnice Bistriţa. După despărţire s-a numit Intreprinderea de
Acumulatoare Bistriţa.

In baza legii 15/1990 s-a înfiinţat societatea comercială ROMBAT SA Bistriţa prin
H.G. 1296/13 dec. 1990, prin desfiinţarea Intreprinderii de Acumulatoare Bistriţa.
 Dotarea iniţială a fost facută cu utilaje importante de la firmele: Globe Union
(SUA) şi Bielamatik (Germania), precum şi utilaje din tară de la Electrotimiş.

S-a înfiinţat prin preluarea activului şi pasivului Intreprinderii de Acumulatoare

Bistriţa care s-a desfiinţat.

La acea dată statul era acţionar unic reprezentant prin AGA, compusă de trei
membrii. AGA sprijină activitatea Consiliului de Administraţie, al Societăţii Comerciale
ROMBAT S.A. Bistriţa (compus din 5 membrii) din care face parte şi directorul
comercial al unităţii.

S.C. ROMBAT S.A. a ajuns la forma de organizare finală în care funcţionează la

această dată în anul 1996 când a devenit firmă cu capital privat, din acel an având o
evoluţie constant ascendentă.

Capitalul social este fixat la suma de 13.801.775.000 lei, împarţit în 552.071 acţiuni
nominative în valoare nominală de 25.000 lei fiecare, capital în întregime subscris şi
vărsat.

Capitalul social este împarţit între următorii acţionari:

a. asociaţia PAS ROMBAT: 62,17% din acţiuni;

b. 662 persoane fizice: 37,83% din acţiuni.

1.2. CARACTERIZAREA SOCIETATII COMERCIALE

1.2.1. SCOPUL SI OBIECTUL DE ACTIVITATE AL SOCIETATII

 Scopul societăţii este producerea şi comercializarea produselor care fac obiectul de
activitate al societăţii comerciale.

1.2.2. OBIECTUL DE ACTIVITATE

Obiectul de activitate al societăţii este:

a. execuţia şi comercializarea de acumulatoare;

b. activităţi de import – export;
c. transport intern şi internaţional; servicii de intermediere prin bursă;
d. fabricarea şi comercializarea de piese injectate din mase plastice;
e. servicii de intermediere prin bursă;
f. activităţi de proiectare, cercetare şi service în domeniu;
g. lucrări de întreţinere şi reparare a utilajelor şi instalaţiilor;
h. comercializarea cu ridicata şi amănuntul a tuturor produselor rezultate din
obiectul de activitate, precum şi de produse şi nealimentare, prin reţea proprie
pentru terţi şi prin terţi.

Pentru producerea şi comercializarea produselor care fac obiectul de activitate al

societăţii, aceasta se împarte în sectoare.

Sectoarele care compun activitatea de bază a S.C.:

o Secţia confecţionat plăci, cu componentele:

o atelier turnare gratere şi accesorii;
o atelier fabricare oxid de plumb;
o atelier fabricare pastă;
o atelier umplere buzunare;
o atelier formare plăci;
o atelier formare acumulatoare (în bloc);
o atelier spălare, uscare şi finisare plăci;
o atelier confecţionare buzunare.
o Secţia montaj acumulatoare, cu compartimentele:
o atelier întreţinere utilaje.
o Sectoarele auxiliare care deservesc activitatea de bază:
o corp deservire auxiliare: fabricare electrolit, tratare ape uzate, acide;

o staţie de compresoare;

o depozit de carburanţi.

In procesul de fabricaţie se degajă o serie de noxe cum ar fi: praful de plumb şi

acidul sulfuric (sub formă lichidă sau aerosoli).

Alături de ROMBAT S.A. în tară mai există un producator important de

baterii şi acesta este ACUMULATORUL S.A.

In ţară mai sunt şi câteva firme particulare (ex. TUROMA SRL Bucureşti)
care ambalează acumulatoare auto cu subansamble componente de la terţi.
Capacităţile lor sunt foarte mici, de neluat în consideraţie.

Preţurile practicate la produsele acestor firme sunt cca.20% mai mari decât
al celor 2 societăţi amintite mai sus.

Pe piaţa internă se mai vând şi acumulatoare auto importate. Preţurile de

desfacere a acestor produse sunt cel puţin 40% superioare produselor indigene.

Preţurile bateriilor în USD au scăzut faţă de anii precedenţi, având cel mai
scăzut preţ pe piaţa românească la calitate similară cu a produselor străine de
marcă.

1.3. PIATA AGENTULUI ECONOMIC

 1.3.1. PIATA INTERNA (contracte încheiate, relaţii tradiţionale,
segmentele de piaţă vizate).

Desfacerea acumulatoarelor se face pe bază de contracte încheiate cu

principalii utilizatori sau cu unităţi comerciale precum şi prin vânzarea cu
amănuntul la magazinele proprii din municipiul Bistriţa.

Cumpărătorii principali (tradiţionali):

1. SNCFR
2. ROMAN SA
3. DACIA SA PITESTI
4. ROMTELECOM
5. RATL BISTRITA-NASAUD
6. ARO SA CAMPULUNG

1. RENEL

2. TRACTORUL SA

3. DACIA SERVICE

4. UNIO SA SATU-MARE

5. REGIILE MINIERE

6. RODAE AUTOMOBILE

Segmentele de piaţă vizate sunt: în special agricultura, transporturi,

construcţia de automobile, tractoare, comerţul cu ridicata şi amănuntul.
 Preţul bateriilor în USD a scăzut faţă de anii precedenţi, având cel mai jos
preţ pe piaţa românească la calitate similară cu a produselor străine, de marcă. S-a
asigurat un service bun, publicitate şi facilităţi contractuale care să-i încurajeze pe
clienţii noştrii. Toate acestea ne-au ajutat să vindem 600 Mwh, cu 13% mai mult
ca în 1997 şi să ocupăm 56% din piaţa de baterii auto.

1.3.2. PIATA EXTERNA

Societatea realizează un volum de vânzări la export de 10% din total

vânzări.

Producţia 1998…..600 Mwh

10% x 600 Mwh…..60 Mwh

Pentru realizarea acestui obiectiv ROMBAT SA şi-a îndreptat atenţia către

Europa de Est (Rusia, Ucraina, Moldova, Belarus), dar şi către pieţe din ţări cum
ar fi: Finlanda, Ungaria şi Italia, adaptându-şi preţurile sale la preţurile acestor
pieţe. In momentul de faţă, preţul bateriilor pe piaţa mondială fiind destul de
redus.

Acest procent de 10% ce reprezintă exportul din total vânzări s-a realizat în
condiţiile în care societatea a pierdut o mare parte din piaţa de export prin
pierderea pieţei ruseşti, după colapsul economic ce a avut loc în Rusia, anul
trecut.
 1.4. STRUCTURA ORGANIZATORICA A SOCIETATII
“ROMBAT” S.A. BISTRITA

Adunarea generală a acţionarilor este organul de conducere al societăţii,

care decide asupra activităţii acestuia şi asigură politica ei economică şi
comercială. Adunările generale sunt ordinare şi extraordinare.

Adunarea generală a acţionarilor se convoacă de preşedintele consiliului de

administraţie sau de vicepreşedinte, pe baza împuternicirii date de preşedinte.

Adunările generale ordinare au loc cel puţin o dată pe an, la două luni de la
încheierea exerciţiului economici-financiar, pentru examinarea bilanţului şi a
contului de profit şi pierdere pe anul precedent şi pentru stabilirea programului de
activitate şi bugetului pe anul în curs.

Adunările generale extraordinare se convoacă la cererea acţionarilor,

reprezentând cel putin 1/3 din capitalul social la cererea comisiei de cenzori,
precum şi în cazul în care capitalul social s-a diminuat cu cel mult 10%, timp de
doi ani consecutiv, cu excepţia primilor doi ani de la înfiintarea societăţii.

Reprezentanţii acţionarilor exercită dreptul de vot în adunarea generală,

proporţional cu pachetul de acţiuni pe care îl reprezintă. Printr-un pachet de
acţiuni se întelege un număr de 5000 acţiuni.

Pentru validarea deliberărilor adunării ordinare este necesară prezenţa

acţionarilor care să reprezinte cel puţin ½ din capitalul social, iar hotarârilesă fie
luate de acţionari ce deţin majoritatea absolută din capitalul social reprezentat în
adunare.
 Societatea este administrată de către Consiliul de Administraţie compus din
5 administratori aleşi de Adunarea Generală a Acţionarilor (AGA) pe noi perioade
de 4 ani. Administratorii pot avea calitatea de acţionari.

Preşedintele, vicepreşedintele, membrii CA, directorul general, răspund

individual sau solidar, după caz, faţă de societate, pentru prejudiciile rezultate din
infracţiuni sau abateri de la dispoziţiile legale pentru abaterile de la statut sau
greşeli în administrarea societăţii. In astfel de situaţii ei vor fi revocaţi prin
Hotărârea AGA.

Consiliul de Administraţie are următoarele atribuţii:

1. Aprobă structura organizatorică a societăţii şi numărul de posturi, precum

şi normativul de constituire a compartimentelor funcţionale şi de
producţie;
2. Hotărăşte cu privire la contractarea de credite bancare pe termen lung şi
pentru nevoi curente, dar pentru valori reprezentând nu mai mult de 25%
din capitalul social şi cu privire la acordarea de garanţii;
3. Hotărăşte cu privire la gajarea creditelor cu bunuri ale societăţii până la
limita valorică stipulată la lit. b, plus dobânda aferentă;
4. Aprobă încheierea, modificarea sau încetarea contractelor comerciale şi
civile pentru valori mai mari de 500 mil. lei;
5. Elaborează programul de activităţi al societăţii pe exerciţiul următor;
6. Supune spre aprobare AGA bilanţul şi contul de profit şi pierdere pe anul
precedent, precum şi proiectul de buget pe anul în curs;
7. Negociază şi aprobă contractul colectiv de muncă.

Preşedintele CA îndeplineşte şi funcţia de director general, în care calitate

asigură conducerea curentă a acţiunilor societăţii, în limitele atribuţiilor sale.

Directorul general reprezintă societatea în relaţiile cu terţii în limita

atribuţiilor generale şi a componentelor generale acordate de CA.
 Atribuţiile directorului general:

o angajează şi concediază personalul;

o stabileşte salariile personalului;
o aprobă operaţiunile de încasări şi plăţi pentru contractele comeciale şi
civile;
o stabileşte politica comercială a societăţii.

Directorul general are în subordinea sa un număr de trei directori: director

de marketing, director tehnic şi director economic.

Directorul de marketing răspunde de activitatea biroului de marketing,

biroului de import-export, desfacere şi atelierul de recuperare deşeuri.

Directorul tehnic asigură bunul mers al unor ateliere şi sectii de producţie.

Directorul economic conduce compartimentul administrativ, biroul

financiar-contabil şi are în subordine cabinetul medical. Pe lângă aceste
compartimente are în subordine şi ferma agricolă deţinută de societate.

In afara acestor compartimente şi sectoare există şi altele direct subordonate

directorului general al societăţii.

Biroul financiar-contabilitate are obligaţia de a ţine evidenţa contabilă în lei,

va întocmi bilanţul şi contul de profit şi pierdere.

o Satisfacţia clienţilor

Pe baza bilanţului aprobat de AGA se stabileşte beneficiul societăţii. Beneficiul

impozabil se stabileşte în condiţiile legii. Din beneficiul societăţii s-au constituit
fonduri destinate modernizării, cercetării şi dezvoltării de produse noi. Tot din
profit s-a stabilit fondul de rezerve care va fi cel mult 5% din totalul beneficiului
prevăzut în bilanţul anului.

In tot ce s-a realizat în anul 2002 s-a căutat să se creeze valoare pentru
acţionarii noştri, pentru clienţii noştri şi pentru angajaţii noştri.

Anul 1998 a fost primul an în care am adoptat o strategie de producţie şi

desfacere diferită. Această schimbare a constat în faptul că am produs pe stoc în
primul semestru când cererea este mai redusă şi am avut cantităţi suficiente pentru
cererile clienţilor noştri în semestrul II.

A fost primul an când am dat satisfacţie clienţilor noştri prin a le da cât au

cerut, în lunile de toamnă.

Calitatea bateriilor s-a îmbunătăţit, reducându-se reclamaţiile în termenul de

garanţie care a fost mărit până la 18 luni, pentru bateriile de automobile.

Angajaţii societăţii

Angajaţii sunt capitalul unei societăţi. Ei sunt cei care gestionează toate
celelalte capitaluri, de aceea ei sunt foarte importanţi. Societatea este conştientă
de importanţa unui personal bine instruit şi motivat care să participe la realizarea
cu succes a obiectivelor firmei.

Productivitatea muncii
 Pentru aceasta s-a preocupat de instruirea prin cursuri,pe teme de
tehnologie, calitate, protecţia mediului, protecţia muncii, care s-a extins în anul
2002 cu cursuri de marketing şi protecţia mediului.

S-au facut investiţii în a avea vestiare şi anexe sociale civilizate,

echipamente de lucru şi protecţie bune, îmbunătăţirea organizării, toate pentru a
avea un climat de lucru motivator.

Conducerea este conştientă şi actionează şi pentru îmbunătăţirea

comunicării între conducere şi angajaţi.

De asemenea colaborează cu o firma consultantă (pe fonduri PHARE),

pentru evaluarea posturilor şi a personalului. Spera ca aceste evaluări să îi ajute să
aprecieze valoarea şi să stimileze pe cei ce produc valoarea.

O contribuţie la îmbunatăţirea cominicării şi la aprecierea performanţelor

diferitelor compartimente şi persoane, o va avea şi noul soft ORACLE la a cărui
imlementare se lucrează din anul 1999.

Dezvoltare firmei

Actualele rezultate se datorează printre altele şi unui efort investiţional

susţinut, în ultimii 7 ani, peste 4,5 milioane USD.

In anul 2002 s-au investit 9,67 milioane lei.

Majoritatea investiţiilor au fost în echipamente de producţie, care au

contribuit la creşterea calităţii, a productivităţii şi la reducerea costurilor.
 Pe langă acestea s-a investit în spaţii interioare, şi în amenajarea parţială
(instalaţii de încălzire, canal) a activului Centru de Vânzări.

Nu s-a găsit încă o utilizare eficientă a activului de mai sus amintit. Suntem
în căutarea unei activităţi de producţie, dacă va fi posibil.

Toate investiţiile s-au facut din resurse proprii. Pe viitor vom păstra acelaşi
ritm al investiţiilor, alocând cel puţin 50% din profitul net pentru dezvoltare.

Suntem în tratative cu firma Teraplast Bistriţa pentru fondarea unei societăţi

pentru fabricarea pereţilor sandwich.

Protecţia mediului

Politica de protecţie a mediului vizează protecţia comunităţii bistriţene de

eventuale emisii de noxe, conformarea cu cerinţele legale şi nu în ultimul rând
creşterea valorii firmei.

Această politică este susţinută cu eforturi multiple, dintre care aş menţiona

efortul investiţional în utilaje specifice pentru protecţia mediului şi efortul de a
introduce un management după ISO 14001. După aprecierile specialiştilor am
parcurs deja mai mult de jumătate din drumul de implementare şi certificare a
unui asemenea management.

Satisfacţia acţionarilor

Scopul final al activităţilor societăţii este de a produce profit de care să se

bucure acţionarii, care sunt investitorii noştri.
 Profitul brut realizat în anul 2002 este 30.554.478 mii lei, iar cel net de
20.945.677 mii lei.

Rata profitului brut este de 19,3% iar cea a profitului net de 13,2%.

Apreciez că ratele de mai sus sunt foarte bune.

Va fi greu să se păstreze acest nivel, în condiţiile în care preţul bateriilor în

USD a scăzut şi se confruntă cu decapitalizări mari, în cursul unui an.

Acest profit a permis să se investească în cursul anului 2002 peste 9

miliarde lei, bani care au contribuit la creşterea valorii fabricii, la creşterea
capitalurilor acţionarilor. Valoarea capitalurilor proprii la finele anului 2002 era
de 40.290.232 mii lei faţă de 29.745.925 mii lei în anul precedent.

In ceea ce priveşte repartizarea profitului avem:

Din total profit net: 20.945.677 mii lei

o pentru fond de rezervă 583.358 mii lei;

o surse proprii de finanţare 11.231.160 mii lei;
o dividende 9.131.159 mii lei.

S-a propus realizarea unei sume mai mari de 50% din profit la surse proprii
de finanţare, pentru a putea aloca o parte din acesta şi pentru refacerea (cel puţin
parţială) a capitalului de lucru.

1.5. INDICATORII ECONOMICO-FINANCIARI LA S.C.

ROMBAT S.A. STABILITI LA RESTRUCTURARE
 Aceşti indicatori stau la baza restructurarii firmei în forma sa actuală, în
anul 2001. Unii indicatori sunt de evaluare iar alţii privesc angajamentele iniţiale
de dezvoltare a patrimoniului firmei şi activităţii sale economici-financiare în
perioada 2001 şi 2002.

INDICATORI MOD DE CALCUL AN 2001 AN 2002

I Indicatori de lichiditate
1. Lichiditate generală Active circulante / Datorii curente 2.23 1.40
2. Lichiditate imediată (Active circulante – Stocuri) / Datorii 1.50 1.05
curente
3. Rata solvabilităţii generale Active totale / Datorii pe termen 0 0
mediu şi lung
II Indicatori de echilibru financiar
1. Rata autonomiei financiare Capital propriu /Capital permanent 0.79 0.61
2. Rata de finanţare a stocurilor Fond de rulment / Stocuri = (Capital 4.32 4.10
permanent – Active imobilizate) /
Stocuri
3. Rata datoriilor Datorii totale / Active totale 0.70 0.72
4. Rata capitalului propriu faţă de Capital propriu / Active imobilizate 2.05 2.92
activele imobilizate
5. Rata de rotaţie a obligaţiilor Cifra de afaceri / Datorii totale 2.92 2.60
III. Indicatori de gestiune
1. Rotaţia activelor circulante Cifra de afaceri / Active circulante 2.92 2.60
2. Rotaţia activului total Cifra de afaceri / Active totale 2.05 1.89
IV. Indicatori de rentabiliate
1. Rata rentabilităţii economice Profit brut / Capital permanent 0.37 0.42
2. Rata rentabilităţii financiare Profit net / Capital propriu 0.50 0.39
3. Rata rentabilităţii resurselor Profit net / Cheltuieli totale 0.17 0.20
consumate
V. Indicatori ai fondului de rulment
1. Fondul de rulment total Active totale – Active imobilizate 165375724 217833557
2. Fondul de rulment propriu Capital propriu total – Total active 73954498 155564640
imobilizate
3. Necesar fond de rulment Stocuri + Creanţe + Active de 86438581 -53675851
 regularizare – Datorii curente – Pasive
de regularizare
4. Fond de rulment net global Capital permanent – Active 165342270 217769613
imobilizate
5. Trezoreria netă Fond de rulment net global – Necesar 78903689 217769613
de fond de rulment

I. INDICATORI DE LICHIDITATE

1) Lichiditate generală (2001) 165.375.724 = 2.23

73.954.498

(2002) 217.833.557 = 1.40

155.564.640

Acest indicator reflectă posibilitatea activelor circulante curente de a se

transforma într-un termen scurt în lichidităţi pentru a satisface obligaţiile de plăţi
exigibile. Se consideră o lichiditate globală favorabilă când indicele este
supraunitar. Se observă că lichiditatea generală a scăzut în anul 2002 faţă de 2001.
Se apreciază o lichiditate mai puţin bună.

2) Lichiditate imediată (2001) 165.375.724 – 54.333.234 = 1.50

73.954.498

(2002) 217.833.557 – 53.086.898 = 1.05

155.564.640

Trebuie să tindă şi ea spre o mărime unitară. Dacă societatea este obligată

să-şi achite datoriile pe termen scurt în acel moment, trebuie să dispună de lichidităţi
care să acopere întreaga datorie. Cea mai bună valoare s-a obţinut în anul 2001.

3. Rata solvabilităţii generale = nu avem datorii pe termen lung nici în

exerciţiul N-1 nici în exerciţiul N.

Acest indicator măsoară marja de credit a întreprinderii, securitatea de care

se bucură creditorii, dacă întreprinderea are posibilitatea, are mijloace din care

sa-şi onoreze obligaţiile curente.

II. INDICATORI DE ECHILIBRU FINANCIAR

2. Rata autonomiei financiare (2001) 236.422.856 = 0.79

298.627.829

(2002) 143.837.957 = 0.61

235.225.729

Acesta măsoară independenţa sau dependenţa întreprinderii faţă de bănci.

Sensul favorabil de evoluţie este crescător. O autonomie foarte mare (peste 0.8)
indică însă nefolosirea sursei bancare de finanţare. Indicatorul este utilizat şi de
către bănci în aprecierea oportunităţii acordării creditului.

2. Rata de finanţare a stocurilor (2001) 235.225.729 = 4.32

 54.333.234

(2002) 217.769.613 = 4.10

53.086.898

Exprimă gradul în care stocurile sunt finanţate din fondul de rulment,

respectiv din resursele permanente rămase după finanţarea investiţiilor în
imobilizări are valoarea cea mai mare în anul 2001, când stocurile înregistrează
cea mai mică valoare, iar fondul de rulment cea mai mare valoare. Pe ansamblu
valorile sunt satisfăcătoare.

2. Rata datoriilor (2001) 165.342.270 = 0.70

235.259.183

(2002) 217.769.613 = 0.72

298.691.773

Reflectă gradul de îndatorare, limita până la care societatea este finanţată

din alte surse decât cele proprii. Cu cât indicatorul este mai aproape de 0 este mai
bine. In perioada analizată, cel mai bun rezultat s-a obţinut în anul 2001.

4. Rata capitalului propriu (2001) 143.837.957 = 2.05

faţă de activele imobilizate 69.883.459

(2002) 236.422.856 = 2.92

 80.858.216

1. Rata de rotaţie a obligaţiilor (2001) 482.937.857 = 2.92

165.342.270

(2002) 567.045.244 = 2.60

217.769.613

Indicatorul care are valoarea cea mai apropiată de 0 este de preferat, astfel,
în anul 2002 s-a obţinut cea mai bună valoare.

III. INDICATORI DE GESTIUNE

3. Rotaţia activelor circulante (2001) 482.937.857 = 2.92

165.375.724

(2002) 567.045.244 = 2.60

217.833.557
 3. Rotaţia activului total (2001) 482.937.857 = 2.05

235.259.183

(2002) 567.045.244 = 1.89

298.691.773

Rotaţia activelor marchează starea lor de lichiditate şi se pot exprima în

număr de circuite sau număr de zile. O bună gestiune financiară constă în
apropierea duratei creditului acordat clienţilor de cea obţinută de la furnizori.

IV. INDICATORI DE RENTABILITATE

4. Rata rentabilităţii economice (2001) 88.904.516 = 0.37

235.225.729

(2002) 125.925.025 = 0.42

298.627.829

Exprimă capacitatea societăţii de a produce profit din activitatea de bază şi

măsoară eficienţa mijloacelor materiale şi financiare alocate. Ea trebuie să fie
superioară ratei inflaţiei. In anul 2002 întreprinderea a obţinut profit mai mare
decât în anul 2001.

2) Rata rentabilităţii financiare (2001) 72.424.508 = 0.50

143.837.957
 (2002) 92.584.899 = 0.39

236.422.856

Exprimă capacitatea capitalurilor proprii de a produce profit.

4. Rata rentabilităţii resurselor (2001) 72.424.508 = 0.17

consumate 405.959.147

(2001) 92.584.899 = 0.20

448.540.433

Exprimă eficienţa activităţii, a consumurilor pentru obţinerea profitului. Se

poate constata că rentabilitatea oscilează, dar are un sens favorabil crescător cu
valori bune în anul 2002.

V. INDICATORI AI FONDULUI DE RULMENT

5. Fondul de rulment total

22021. 235.259.183 – 69.883.459 = 165.375.724

(2001) 298.691.773 – 80.858.216 = 217.833.557

5. Fondul de rulment propriu

 (2001) 143.837.957 – 69.883.459 = 73.954.498

5. 236.422.856 – 80.858.216 = 155.564.640

5. Necesar fond de rulment

(2001) 54.333.234 + 106.059.845 – 73.954.498 = 86.438.581

(2002) 53.086.898 + 129.660.107 – 236.422.856 = - 53.675.851

5. Fond de rulment net global

22410. 235.225.729 – 69.883.459 = 165.342.270

5. 298.627.829 – 80.858.216 = 217.769.613

Există două reguli principale ale finanţării:

 o nevoile permanente se vor acoperi din alocări permanente (capitaluri
permanente) şi îndeosebi din capitaluri proprii;

Fondul de rulment FR = surse permanente – alocări permanente

o nevoile ciclice (temporare) se vor acoperi din surse ciclice (temporare)

Necesarul de fond de rulment NFR = nevoi ciclice – surse ciclice.

In cazul în care rămâne un “surplus” din sursele permanente, după

acoperirea investiţiilor în imobilizări vorbim de un fond de rulment. El este un
mijloc de finanţare dar şi un indicator de lichiditate. Exprimă condiţiile
echilibrului financiar pe termen scurt care rezultă din confruntarea dintre
lichiditatea activelor pe termen scurt şi exigibilitatea pasivelor pe termen scurt.

o FR <0 semnifică că o parte din resursele ciclice au fost absorbite pentru

finanţarea unor necesităţi permanente, ceea ce duce la cresterea gradului
de insecuritate al întreprinderilor, deoarece va interveni obligaţia
rambursării sau achitării datoriilor pe termen scurt înainte ca imobilizările
intrate în patrimoniu să degaje un surplus de capacitate de autofinanţare
sub forma profitului şi amortizării
o FR >0 este un surplus ce va fi rulat pentru finanţarea activelor circulante.

Necesarul de fond de rulment reprezintă nevoia de resurse, cât din nevoile

ciclice nu sunt acoperite cu sursele ciclice. El pune în evidenţă aspectele calitative
ale ciclului de exploatare, capacitatea acestuia de a-si echilibra nevoile ciclice din
surse ciclice de capital. Partea rămasă neacoperită financiar trebuie să fie mai
mică sau egală cu FR.

5. Trezoreia netă
 24097. 165.342.270 – 86.438.581 = 78.903689

5. 217.769.613 – 53.675.851 = 164.093.762

Trezoreria netă este dată de surplusul FR faţă de NFR T = FR – NFR.

T = Disponibilităţi băneşti – Credite de trezorerie

o T > 0 un surplus bănesc şi care trebuie plasat rentabil;

o T < 0 “gol de trezorerie”, lipsa de finanţare a circuitului .

Se observă că FR, NFR şi T au o evoluţie ascendentă în anul 2002 faţă de

anul 2001.

Fond de rulment creşte în anul 2002 faţa de 2001 ajungând să fie aproape
dublu.

Necesarul de fond de rulment dispare în anul 2002.

Trezoreria netă are o evoluţie crescătoare, disponibilităţile cresc, unitatea

neavând angajate datorii în credite de trezorerie pe termen scurt.
CAPITOLUL II
 o CAPITOLUL II

CONTABILITATEA DECONTARILOR IN NUMERAR

SI IN CONTURI LA BANCI

2.1. CARACTERIZAREA GENERALA A TREZORERIEI

Prin trezorerie se înţelege ansamblul operaţiilor băneşti şi financiare pe care

le efectuează o unitate patrimonială în scopul asigurării mijloacelor băneşti
necesare desfăşurării normale a activităţii sale. Noţiunea de trezorerie cuprinde
toate mijloacele de care o unitate dispune pentru a face faţă plăţilor cum sunt:
numerarul aflat în caseria unităţii şi prin disponibilităţile aflate în conturi la bănci
atăt în lei cât şi în valută.

Fluxurile de trezorerie (de lichidităţi, cash-flow-uri) reprezintă suma

fluxurilor de lichidităţi degajate într-o anumită perioadă şi se calculează ca
şi diferenţa între încasările şi plăţile perioadei. Ele trebuie să reprezinte
pentru orice manager, o stiinţa permanentă în vederea adoptării unei
strategii financiare, care să menţină firma în afaceri.

O componentă importantă a analizei situaţiei patrimoniale o

constituie cercetarea fluxului de disponibilităţi deoarece, în practica
economică se consideră că orice activitate trebuie să “degaje” bani , să
rezulte un surplus de capital faţă de cel investit în afacere. O societate
comercială poate fi rentabilă, poate obţine profit, dar să nu fie solvabilă din
cauza lipsei de lichidităţi ca urmare a decalajului dintre încasările şi plăţile
pe care le face în cadrul ciclului financiar.

Pentru a reflecta în contabilitate activele băneşti, se foloseşte clasa a 5-a

“Conturi de trezorerie”.
 2.2. ORGANIZAREA SISTEMELULUI INFORMATIONAL
AL TREZORERIEI

La organizarea sistemului informaţional al trezoreriei şi al operaţiilor de

trezorerie trebuie avute în vedere, îndeosebi, documentele primare utilizate,
evidenţa operativă a unor elemente patrimoniale, contabilitatea analitică, dar mai
ales cea sintetica a acestora.

Informaţiile ce vizează fluxurile de trezorerie ale unei întreprinderi sunt

folositoare utilizatorilor situaţiilor financiare pentru că oferă acestora o bază de
evaluare a capacităţii întreprinderii de a genera elemente de trezorerie, cât şi
nevoile de utilizare a acestora de către întreprindere.

Documentele primare sunt specifice elementelor de trezorerie si operaţiilor

efectuate:

1. Pentru încasările şi plăţile în numerar se folosesc:

2. cecuri de numerar
3. chitanţe
 4. dispoziţii de încasare-plata în numerar
5. liste de plată

1. Pentru operaţiile de încasări şi plăţi fără numerar se utilizează:

2. ordine de plată
3. dispoziţii de plată
4. cecuri cu sau fară limită de sumă
5. facturi fiscale
1. Pentru alte operaţii de trezorerie se pot folosi:
2. extrase de cont
3. contracte de credit
4. note contabile ale băncilor
5. facturi fiscale

2.3. CONTABILITATEA DECONTARILOR PRIN CONTURILE

DE LA BANCI
 Decontările prin conturile de la bănci sunt cunoscute sub denumirea de
decontări fără numerar. Ele deţin ponderea cea mai mare în cazul decontărilor
între agenţii economici. In acest scop, unităţiile economice îşi păstrează
disponibilităţile băneşti la bănci şi îşi deschid la ele conturi de decontare sau
conturi curente.

Decontările fără numerar reprezintă operaţiile bancare prin care plăţile şi încasările
se fac prin trecerea (virarea) unei sume din contul debitorului deschis la o bancă în contul
creditorului deschis la aceeaşi bancă sau la o altă bancă. Orice

sumă platită din contul debitorului se face, cu unele excepţii, numai cu consimţământul
acestuia.

Contabilitatea operaţiilor efectuate prin conturi bancare, deci a decontărilor fără

numerar, se realizează cu ajutorul contului 512 “Conturi curente la bănci”.

2.3.1. CONTURI DE DISPONIBILITATI PASTRATE LA BANCI IN LEI

Disponibilitaţile în lei ale agenţilor economici sunt păstrate la bancă în

conturi deschise pe numele lor. Din ele se vor face plăţi în lei, către alte
persoane juridice care au, la rândul lor, deschise conturi la bănci, ori se va putea
ridica numerar pentru nevoile agentului economic spre a face plăţi prin caseria
lui.

Toate operaţiile efectuate prin conturi de la bănci sunt consemnate de bancă în

“extrasul de cont” al acesteia, unde se înscriu încasările, plăţile şi soldul final. Acesta
împreună cu anexele sale, stau la baza înregistrărilor din contabilitatea agentului
economic.

Decontările fără numerar utilizează instrumente şi mijloace de plată emise pe suport

de hârtie, magnetic sau electronic.

Caracteristicile decontărilor fără numerar sunt:

 o natura lor dublă, determinată de un transfer de fonduri propriu-zis şi de un flux de
mesaje între părţi, conţinând instrucţiunile de plată;
o diferenţa în timp între momentul iniţierii şi cel al finalizării plăţii;

o existenţa unuia sau mai multor intermediari (bănci) în procesarea acestui tip de
plăţi.

Fluxurile contabile ale decontărilor fără numerar pot fi sistematizate astfel:

o încasări: stingeri de creanţe monetare, încasări de venituri şi câştiguri;

o plăţi: stingeri de datorii monetare, achitarea cheltuielilor şi pierderilor;
o transferuri băneşti (viramente interne) între diferite conturi de trezorerie.

In anumite cazuri, de regulă la sfârşitul exerciţiului, se impune înregistrarea în

contabilitate a unor sume în curs de decontare. Sunt considerate sume în curs de
decontare:

o sume depuse la bancă, dar neînregistrate în extrasul de cont;

o sume virate de către terţi, dar neapărute în extrasul de cont;
o sume achitate prin mandat poştal de către terţi, dar neajunse la bancă;
o sume consemnate în conturi separate la bănci pentru procurări de valută.

Inscrierea unei sume în debitul contului de disponibilităţi din contabilitatea

agentului economic semnifică o creştere de mijloace băneşti ale acestuia. In extrasul de
cont al băncii apare în creditul extrasului de cont, având semnificaţia de creştere a
obligaţiilor băncii fată de agentul economic.

O înscriere a unei sume în creditul contului de disponibilităţi a agenţilor economici

reprezintă o diminuare a acestora, care se înscrie în debitul extrasului de cont, având
semnificaţia de diminuare a obligaţiilor băncii faţă de agentul economic.
 Operaţiile din conturile de disponibilităţi păstrate la bănci în lei sunt evidenţiate cu
ajutorul contului 5121 “ Conturi la bănci în lei”.

2.3.2. CONTURI DE DISPONIBILITATI PASTRATE LA BANCI IN

DEVIZE

Agenţii economici care dispun de devize le pot păstra la bănci în conturi

deschise pe fiecare monedă străină. Unităţile bancare vor reflecta existenţele şi
mişcările de valute străine atât în moneda străina respectivă cât şi în lei.

Relaţia dintre valutele străine şi leii româneşti se face la cursurile valutare ale zilei
astfel:

o intrările de valută în contul bancar se transformă în lei la cursul zilei în care are
loc operaţia bancară;
o plata datoriilor în devize se face prin transformarea valutei respective în lei la
cursul zilei în care are loc operaţia. Deoarece la intrarea valutei în cont au putut
exista alte cursuri ale valutei decât cele existente la data plaţii, pot apărea:
o diferenţe de curs valutar favorabil în cazul scăderii cursului valutar ele reprezintă
venituri financiare;
o diferenţe de curs valutar nefavorabil în cazul creşterii cursului valutar, ele
reprezintă cheltuieli financiare.
o la închiderea exerciţiului, disponibilităţile în devize se evaluează la cursul de
schimb în vigoare la acea dată, diferenţele de curs rezultate s-au înregistrat în
contabilitate ca venituri sau cheltuieli financiare, după caz, până în anul 1998. Din
1999, asemenea diferenţe vor fi considerate diferenţe de conversie de activ
(nefavorabile) sau de pasiv (favorabile).
 Operaţiile din aceste conturi la bănci în devize sunt reflectate în contabilitate de
contul 5124 “ Conturi la bănci în devize”:

1. Incasări prin contul la bancă în devize, cu diferenţe de curs favorabile:

5124 “Conturi la bănci în devize” = % 411 “Clienţi” 765 “Venituri din diferenţe de
cursvalutar”

2. Incasări prin contul la bancă în devize, cu diferenţe de curs nefavorabile:

% = 411 “Clienţi”5124 “Conturi la bănci în devize” 665 “Chletuieli din diferenţe de curs
valutar”

3. Plaţi prin contul la bancă în devize, cu diferenţe de curs favorabile:

401 “Furnizori” = %5124 “Conturi la bănci în devize” 765 “Venituri din diferenţe de
cursvalutar”

4. Plăţi prin contul la bancă în devize, cu diferenţe de curs nefavorabile:

% = 5124 “Conturi la bănci în devize”401 “Furnizori” 665 “Chletuieli din diferenţe de curs
valutar”
 2.3.3. CONTURI CURENTE LA BANCI

Evidenţa disponibilităţilor în lei şi devize aflate în conturi la bănci, a

carnetelor de cecuri cu limită de sumă precum şi mişcarea acestora se ţine cu
ajutorul contului 512 “Conturi curente la bănci”.

2.3.3.1. Conturi curente la bănci în lei

Aceste conturi curente pot îndeplini două funcţii:

o cont de disponibilităţi păstrate la bancă, atunci când unitatea dispune de asemenea

active băneşti pe care şi le păstrează la bancă;
o cont de credite bancare pe termen scurt, acordate în baza unor linii de creditare
care au un plafon maxim admisibil şi care se acordă numai pe măsura efectuării
unor plăţi pentru agentul economic sau ridicării de numerar de la bancă de către
acesta..

Aceste funcţii nu pot fi îndeplinite decât alternativ. De obicei un cont curent

reflectă credite acordate de bancă.

In general, o unitate economică poate avea deschise conturi pentru disponibil în lei,
la mai multe unitaţi bancare.

Toate operaţiile efectuate prin conturile curente la bănci, sunt înscrise de

bancă în Extrasul de cont. Este emis de fiecare bancă şi cuprinde: data emiterii,
soldul iniţial, încasări şi plăţi efectuate şi soldul final.

La un moment dat, soldul contului de disponibil confirmat de

bancă prin extrasul de cont trebuie sa fie egal cu cel din contabilitatea
unitaţii. In caz de diferenţe se face un “punctaj” între datele din
extrasul de cont şi cele din evidenţele unitaţii. Evidenţa conturilor
curente se ţine cu ajutorul contului 5121 “Conturi la bănci în lei”,
astfel:

1. Primirea creditului:

5121 “Conturi la bănci în lei” = 5191 “Credite bancare pe termen scurt”

2) Achitarea dobânzii şi rambursarea creditului:

% = 5121 “Conturi la bănci în lei” 666 “Cheltuieli privind dobanzile”5191”Credite bancare

pe termen scurt”

3) Achitarea unei dobânzi restante şi rambursarea unei rate restante:

% = 5121 “Conturi la bănci în lei”5198 “Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen

scurt5192 ”Credite bancare pe termen scurt nerambursate la scadenţă”

2.3.3.2. Conturi curente la bănci în devize

Aceste conturi curente la bănci în devize sunt:

 o disponibilităţi băneşti în devize dacă agentul economic dispune de devize pe care
le păstrează la bancă;
o credite bancare acordate în devize când agentul economic beneficiază de
asemenea credite în valută în limita unui plafon de creditare aprobat anterior.

Operaţiunile bancare în devize se contabilizează atât în devize cât şi în lei

la cursul zilei sau la un curs fix. La sfarşitul exerciţiului financiar, disponibilităţile
în devize existente în conturile la banci se evaluează la cursul de schimb oficial
din

ultima zi. Diferenţele de curs valutar se înregistrează ca şi venituri sau cheltuieli

financiare.

1. Primirea creditului în valută:

5124 “Conturi la bănci în valută” = 5191 ”Credite bancare pe

termen scurt”

2) Achitarea dobânzii:

666 “Cheltuieli privind dobanzile” = 5124 “Conturi la bănci în valută”

3) Rambursarera ratei cu diferenţă de curs nefavorabilă:

% = 5124 “Conturi la bănci în valută”5191 ”Credite bancare pe

termen scurt”665 “Cheltuieli din diferenţe de curs valutar”
 4) Rambursarera ratei cu diferenţă de curs favorabilă:

5191 ”Credite bancare pe termen scurt” = %5124 “Conturi la

bănci în valută”765 “Venituri din diferenţe de curs valutar”

2.3.4. INSTRUMENTE DE DECONTARE A OPERATIILOR DE

VANZARE-CUMPARARE, EXECUTARE DE LUCRARI SI SERVICII

2.3.4.1. Efectul de comerţ în relaţiile de plăţi

Este un titlu de credit prin care se constată obligaţia unui debitor de a da

sau de a face ceva unui creditor la o dată numită scadenţă.

Cele mai cunoscute efecte de comert sunt: cecul, cambia, biletul la ordin, trata,
mandatul, warantul.

Operaţiile se evidenţiază cu ajutorul contului 403 “Efecte de plătit”:

1. Emiterea efectelor de plătit:

401 “Furnizori” = 403 “Efecte de plătit”

 2. Plata la scadenţă a datoriei:

403 “Efecte de plătit” = 5121 “Conturi la bănci în lei”

2.3.4.1.1. CECUL

La noi în ţară, a fost şi este utilizat în prezent numai în relaţiile de încasări şi

plăţi valutare, ca urmare a unor exporturi sau prestări de servicii efectuate şi
menţionate ca atare la capitolul condiţii de plată în contractele încheiate cu
partenerii.

Cecul este un instrument de plată şi de credit utilizat de titularii de conturi bancare

cu disponibil corespunzator în aceste conturi. Acesta pune în procesul creării sale trei
persoane: trăgătorul, trasul şi beneficiarul. Instrumentul este creat de trăgător care în baza
unui disponibil constituit la o societate bancară dă un ordin necondiţionat de plata
acestuia, care se află în poziţia de tras, să plătească, la prezentare o sumă determinată
unei terţe persoane sau însuşi trăgătorului emitent aflat în poziţia de beneficiar.
Beneficiarul, după primirea cecului, îi girează în favoarea băncii sale, care îl va încasa iar
suma în valută, sporandu-şi disponibilităţile.

Carnetele de cecuri cu limită de sumă- sunt instrumente de decontare care asigură

rezervarea unor sume de bani, la dispoziţia furnizorilor necesare efectuării plăţii
produselor şi servciilor facturate de aceştia. Sumele respective se virează în conturi
distincte din conturile de disponibilităţi ale cumpărătorilor şi se înscriu ca limită maximă
de plăţi pe un carnet de cec cu limită de sumă.
 2.3.4.1.2. CAMBIA

Este un titlu de credit negociabil si instrument de plată care constată

obligaţia asumată de debitor de a plati la vedere sau la o scadenţa fixată
beneficiarului sau la ordinul acestuia o sumă de bani determinată.

Cambia este un ordin scris, necondiţionat dat de o persoană numită “trăgător” unei
alte persoane numit “tras” de a plăti la vedere sau la termenul înscris pe cambie o sumă
de bani unei terţe persoane denumită beneficiar.

2.3.4.1.3. BILETUL LA ORDIN

Este un titlu de credit prin care o persoană fizică sau juridică în calitate de

debitor se obligă expres şi necondiţionat să plătească într-un anumit loc şi la o dată precis
stabilită o sumă de bani datorată.

Parţile participante la biletul la ordin sunt:

 o subscriptorul sau emitentul cel care se obligă şi efectuează plata şi care este în
situaţia de cumpărător debitor, beneficiar al unei prestaţii de servicii deja
executate dar încă neachitate.
o beneficiarul care este deţinătorul efectului de comerţ şi e în postura de vânzător,
creditor, cel care efectuează prestări de servicii.

2.3.4.1.4. TRATA

Este o forma a cambiei utilizată mai ales în decontările internaţionale. Reprezintă

un ordin scris, necondiţionat, emis de trăgător (creditor) asupra trasului (debitor) de a
plăti la vedere (prezentare) sau la un anumit termen o sumă de bani unei alte persoane
(beneficiarul).

2.3.4.1.5. MANDATUL

Este o împuternicire scrisă dată de un mandant unei alte persoane

(mandator) pentru a o reprezenta în anumite operaţii sau să lucreze în interesul
sau potrivit indicaţiilor date.

O formă frecvent folosită a mandatului este mandatul poştal, care serveşte

la expedierea unei sume de bani către o persoană prin intermediul unui oficiu
poştal, în schimbul unei taxe poştale.
 2.3.4.1.6. WARANTUL

Este o variantă a biletului la ordin, un titlu de proprietate asupra mărfurilor,

eliberat de depozitele în care acestea sunt păstrate. La vânzarea acestor mărfuri,
cumpărătorul achită contravaloarea lor şi dobândeşte warantul.

Posesia legală a warantului echivalează cu titlul de proprietate asupra

mărfurilor respective.