Sub aspectul vegetatiei, Masivul

Cozia reprezintă un unicat al Carpaţilor

Meridionali, în sensul că pe un spaţiu
restrîns, oarecum izolat, se întîlnesc
numeroase specii de plante, unele dintre
ele specifice numai acestui teritoriu
(specii endemice). Vegetaţia dominantă
a Coziei o constituie pădurile, care
acoperă circa 80% din suprafaţa
masivului. Acestea, cu o mare varietate
de specii, urmează o etajare aproape
normală, după cum se poate observa în
ascensiunile de pe versanţii nordici, dar
cu unele modificări pe cei sudici, GORUN
datorate intensificării maselor de aer mai
cald.
Pădurile de gorun (Quercus
petraea) în amestec cu fagul (Fagus
silvatica) formează un brîu aproape
continuu pe versanţii sudici şi sud-vestici
ai Coziei (Lotrişor, Turnu, Armăsaru,
Păuşa), urcînd însă pe abrupturile
Bulzului şi Foarfecii pînă la 1350 m; aici,
în Cozia, întîlnim astfel cea mai înaltă
limită a gorunului de pe teritoriul ţării
noastre.
FAG
 Ca urmare a climatului de adăpost şi a
influenţelor maselor de aer meridionale, mai
calde, tot pe traseele de pe versanţii sudici şi
sud-vestici vom observa numeroase specii
termofile ca teiul (Tilia tomentosa) - foarte
răspîndit pe versantul stîng al Oltului şi în
bazinul văii Turnu (pădurea Roşia),
mojdreanul (Fraximis ornus), scumpia
(Cotinus coggygria), frăsinelul (Dietamnus
albus) etc. Un loc deosebit îl ocupă plantaţiile
de nuc (Juglans regia), care tot datorită
TEI climei mai blînde vegetează pînă la înălţimi
de 800 m, aşa cum se poate observa în jurul
Stînişoarei. Pădurile de fag în amestec cu
molidul (Picea excelsa) şi bradul (Abies
alba) ocupă în general suprafeţele cele mai
mari, avînd o extindero deosebită pe versanţii
estici, nordici şi nord-vestici ai Coziei. Ele se
dezvoltă la altitudini de 800-1200 m, dar
coboară spre valea Oltului pînă la 300-400 m.
Pădurile de molid, cu puţine exemplare de
brad, se întind de la 1200 m în sus, fiind în
general slab reprezentate în Masivul Cozia, O
frumoasă pădure de acest fel se află totuşi în
înşeuarea Bulzului de unde coboară pe
Muchia Vlădesei pînă spre Colţul lui
Damaschin, înspre est se continuă cu mici
NUC întreruperi pînă pe vîrful Cozia, devenind mai
viguroasă pe versanţii nordici dintre vîrfurile
Rotunda şi Omul.
TEI
MOLID BRAD
MOLID SI ZADA(LARICE)
MESTEACAN
 În partea înaltă a Coziei, dar şi pe
muchiile mai joase, unde predomină
abrupturile şi stîncăriile (circa 8% din
suprafaţa Coziei), vegetaţia lemnoasă
devine mult mai variată, mai interesantă şi
mai frumoasă. Aici, printre pîlcurile de molid
apar numeroase exemplare de anin de
munte (Alnus viridis), mesteacăn (Betula
pendula ssp. Coziae), pin (Pinus
silvestris), care, agăţate de abrupturi, brîne
ARIN DE MUNTE
şi poliţe dau, prin varietatea lor coloristică,
mai ales în timpul toamnei, o frumuseţe
deosebită peisajului. Pe pereţii abrupţi ai
Bulzului, Durducului şi Foarfecii întîlnim
eleganta şi frumoasa floare de colţ
(Leontopodium alpinum), simbolul de
totdeauna al drumeţilor montani. Păşunile şi
fîneţele, care nu au o extindere prea mare în
masivul Cozia (doar 8% din suprafaţă), apar
sub forma unor mici poieni în interiorul
pădurilor de fag şi molid, ele rezultînd în MESTEACAN
urma defrişării acestora.
PIN
 Mici poieniţe şi terenuri acoperite cu
iarbă se mai întîlnesc pe brînele abrupturilor şi
între stîncăriile Bulzului şi Foarfecii. Dar şi
acestea sînt de multe ori acoperite cu
mesteceni şi sălcii pitice (Salix reticulata)
sau cu tufe de ienupăr (Juniperus sabina),
măces (Rosa villosa), afin (Vaccinium
myrtillus), coacăz (Brukenthalia
spiculifolia).
De primăvara pînă toamna tîrziu poienile
SALCIE PITICA
Coziei sînt frumos împodobite cu flori
multicolore: branduşa de munte (Crocus
heuffelianus), sînsîneii de munte (Pulsatilla
alba), ochiul găinii (Primulla minor),
stanjeneii de munte (Iris ruthenica, Iris
dacica), garofiţa (Dianthus spiculifolius),
ciuboţica cucului (Primula veris), rotoţelele
Coziei (Achillea coziana), pesma
(Centaurea stoebe), degetăruţul
(Soldanella montana), ciucuşoară
(Alyssum murale), toporaş multicolor
IENUPAR (Viola tricolor), usturoi sălbatic (Allium
ochroleuca), cimbrişor (Thymus vulgaris )
etc.
MACES
BRANDUSE STANJENEI
OCHIUL GAINII
CIUBOTICA CUCULUI DEGETARUT
GAROFITA – BARBA UNGURULUI
 Sub aspect floristic, masivul
Cozia prezintă de asemenea unele
particularităţi ecologice determinate
de microclimatul şi expoziţia
versantilor, de condiţiile de
solificare, de influenţa maselor de
aer nordice sau sudice, care au
permis: existenţa pe un spaţiu
restrîns a unui mare număr de
specii, aproape 800, ceea ce
reprezintă 1/5 din speciile care
cresc pe teritoriul ţării noastre;
întrepătrunderea la altitudini relativ
joase (350-1600 m) a elementelor
alpine şi subalpine (20 specii) cu
cele termofile (17 specii); prezenţa
unui mare număr de specii
endemice.

Bogăţia floristică a
Masivului Cozia rezultă şi din faptul
că din totalul speciilor semnalate
86% provin din regiunea central-
europeană, 0,3% din cea
caucaziană, 5,2% sînt specii
alpine şi subalpine LANA CAPRELOR
 (lîna caprelor - Cerastium alpinum
ssp. lanatum, firuţa - Poa pratensis,
saxifraga - Saxifraga pedomontana
ssp. cymosa, S. stellaris, aninul de
munte - Alnus viridis, floarea de colţ -
Leontopodium dipinum, afinul -
Vaccinium myrtillus etc.), 2,4% sînt
termofile - frecvente pe versanţii sud-
vestici şi sudici pînă la 1 000 m
altitudine (teiul, nucul, mojdreanul,
scumpia, rotoţelele Coziei,
ciucuşoara, pesma etc.), 5,1% sînt
endemice pentru ţara noastră, din care
2,3% sînt specii endemice Coziei:
mesteacănul de Cozia, trandafirul
de Cozia (Rosa villosa ssp. Coziae),
măceşul argesan (Rosa argeşana),
rotoţelele Coziei, pesma. Măceşul
sau trandafirul sălbatic de Cozia
acoperă în tufe dese versanţii abrupţi
ai Scorţarului, printre care se strecoară
ca o alee poteca.
Dintre plantele ocrotite
amintim: floarea de colţ, iedera albă
(Daphne blagayana), laleaua pestriţă
FIRUTA (Fritillaria meleagris) şi bărbuşoara
(Erysimvin comatum).
SAXIFRAGA
FLOAREA DE COLTI
AFINUL
ROTOTELELE COZIEI
IEDERA ALBA
LALEAUA PESTRITA
 Aceste curiozităţi floristice rar întîlnite pe
teritoriul ţării noastre capătă o semnificaţie ştiinţifică
deosebită, motivînd măsurile de ocrotire impuse,
precum şi instituirea unei rezervaţii stiinţifice complexe
în partea centrală înaltă a Coziei, pe o suprafaţă de
peste 5500 ha.