Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost un accident major în Centrala Atomoelectrică Cernobîl, pe data

de 26 aprilie 1986 la 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a centralei, urmată de
contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare. Centrala electrică se afla la 51°23′23″N, 30°5′58″E, în
apropiere de orașul părăsit Pripiat, Ucraina. Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident
din istoria energiei nucleare. Un nor de precipitații radioactive s-a îndreptat spre părțile vestice ale
Uniunii Sovietice, Europei și părțile estice ale Americii de Nord. Suprafețe mari din Ucraina, Belarus și
Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane. Circa 60% din
precipitațiile radioactive cad în Belarus, conform datelor post-sovietice oficiale.
Accidentul a pus în discuție grija pentru siguranța industriei sovietice de energie nucleară, încetinind
extinderea ei pentru mulți ani și impunând guvernului sovietic să devină mai puțin secretos. Acum
statele independente – Rusia, Ucraina și Belarus au fost supuse decontaminării continue și substanțiale.
E dificil de estimat un număr precis al victimelor produse de evenimentele de la Cernobîl, deoarece
secretizarea din timpul sovietic a îngreunat numărarea victimelor. Listele erau incomplete și ulterior
autoritățile sovietice au interzis doctorilor citarea „radiație” din certificatele de deces.
Raportul Forului Cernobîl din anul 2005, condus de Agenția Internațională pentru Energie Atomică
(AIEA) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS), a atribuit 56 de decese directe (47 de lucrători și 9
copii cu cancer tiroidian) și a estimat că mai mult de 9.000 de persoane dintre cele aproximativ 6,6 de
milioane foarte expuse pot muri din cauza unei forme de cancer. Raportul a citat 4.000 de cazuri de
cancer tiroidian între copiii diagnosticați în 2002.
Condițiile pentru începerea acestui test au fost pregătite pe lumină la data de 25 aprilie și producția de
energie a reactorului a fost redusă spre 50%. O stațiune locală de putere a fost închisă neașteptat.
Coordonatorul retelei electrice a Kievului a cerut amânare scaderii aportului energetic al centralei în
rețea, pentru acoperirea vârfului de consum al serii. Directorul centralei a consimțit și a amânat testul
pentru mai târziu. Testul de siguranță a fost amânat până la schimbul de noapte, o echipă
neexperimentată care ar fi trebuit să lucreze la reactorul #4 noaptea aceea și următoarea[4]
La 11:00 noaptea, 25 aprilie, se permite închiderea reactorului pentru continuarea testului. S-a prevăzut
ca din nominalul său de 3,2 GW energie, aducerea reactorului spre 0,7-1,0 GW, cu scopul de a efectua
testul la cel mai jos nivel de putere recomandat.[5] Oricum, noua echipă a fost surprinsă de amânarea
anterioară a încetinirii reactorului și a urmat protocolul original al testului. Urmarea a fost reducerea
prea rapidă a nivelului de putere. În acea situație, reactorul a produs mult xenon-135, care a scăzut și
mai mult puterea (spre 30 MW - aproximativ 5% de valoare presupusă). Operatorii au crezut că scăderea
rapidă a fost din cauza unui defect la unul dintre regulatorii de putere, scăpând din vedere contaminarea
reactorului. Cu scopul de a spori reactivitatea (neștiind că scăderea drastică a puterii este cauzată de
absorbția în exces a neutronilor de xenon-135), au fost scoase celulele de control din reactor în ciuda
faptului că acest lucru este permis cu respectarea unor reguli stricte de siguranță. Cu toate acestea,
puterea reactorului nu a crescut decât în jur de 200 MW putere ce reprezenta mai puțin de o treime din
minimul necesar pentru efectuarea experimentului. Mai mult, șeful echipei alege continuarea
experimentului. Ca și parte din experiment, la 1:05 a.m., pe 26 aprilie au fost pornite pompele de apă
care erau acționate de turbina generatorului crescând fluxul de apă peste specificațiile regulilor de
siguranță. Fluxul de apă crește spre ora 1:19 a.m. (în tot acest timp apa absorbind neutroni) și nivelul tot
mai mare necesitând scoaterea manuală a celulelor de control. Acest aspect produce o funcționare
foarte instabilă unde lichidul de răcire și xenon-135 au substituit rolul celulelor de control din reactor.

Bibliografie: http://ro.wikipedia.org/wiki/Accidentul_nuclear_de_la_Cernob%C3%AEl