Evidenţierea relativismului lingvistic din perspectiva propriilor experienţe în

analiza relaţiei dintre gândire şi limbaj.

Limbajul reprezintă facultatea sau capacitatea de exprimare și de comunicare a ideilor,

sentimentelor și dorințelor, specifică oamenilor, prin mijlocirea limbii.1
În vorbirea obişnuită „limbajul” desemnează de fapt facultatea oamenilor de a se
înţelege cu ajutorul semnelor vocale. De asemenea, acesta facilitează exprimarea gândurilor,
sentimentelor proprii ale indivizilor fără a comunica neapărat ceva.
Termenul de limbaj este definit în dicţionarul de psihologie ca fiind un sistem şi activitate de
comunicare cu ajutorul limbii.
Psiholingvistica studiază mecanismele psihice cele mai generale ale vorbirii,
influenţele pe care le exercită psihologia vorbitorilor, intenţiile, atitudinile, inteligenţa,
personalitatea lor, şi situaţiile în care se află vorbitorii asupra utilizării concrete a limbii (T.
Slama-Cazacu citată de Popescu)2.
Saussure a făcut distincţia dintre limbă şi 1imbaj pentru a depăşi caracterul abstract al
lingvisticii şi pentru a sublinia totodată, realitatea activă a limbii sub forma de 1imbaj ca
fenomen psihologic.2
Tot Saussure, citat de Dominte, afirma că rolul caracteristic al limbii faţă de gândire
nu este de a crea un mijloc fonic, material pentru exprimarea ideilor, ci de a servi drept
intermediar între gândire şi sunet, în condiţiile în care unirea lor duce, în mod necesar, la
delimitări reciproce de unităţi.3
Din perspectiva relaţiei dintre limbă şi gândire, putem avea în vedere că limba are ca
funcţie principală exprimarea gândirii, însă gândirea nu se poate realiza decât în forme
lingvistice. În acest sens, Zlate, afirma că “pentru noi există comunicare, când există schimb
de semnificaţii”. Limbajul este unul dintre mijloacele cele mai specific umane, cel mai
frecvent folosit in comunicarea interumană, fiind definit "vehicol ce transporta intenţii,
atitudini”, un tip aparte de conduită a individului, şi anume, de conduită verbală, ce implică
activităţi diverse precum vorbirea, ascultarea, schimbul de idei, reţinerea mesajelor sonore,
reproducerea sau traducerea lor. 4
Din punct de vedere al relativismului lingvistic, plecând de la afirmaţiile lui Sapir,
Whorf precizează relaţia categoriilor fundamentale ale gândirii, spaţiu, timp, subiect-obiect
cu limba. Acesta consideră că fiecare limbă este un sistem vast de structuri care ordonează
cultural formele şi categoriile care permit individului comunicarea, analiza naturii,
înţelegerea sau ignorarea anumitor fenomene şi relaţii.5
Astfel ipoteza Sapir- Whorf poate fi rezumată prin două teze fundamentale, şi anume
determinismul lingvistic, conform căruia gândirea este determinată de limbaj şi o altă teză
care afirmă că indivizii comunităţilor care folosesc limbaje diferite au, de asemenea, moduri
complet diferite de a percepe, de a gândi, de a-şi reprezenta lumea.
Privind astfel relativismul lingvistic în lumina propriilor experienţe, îmi amintesc că
nu demult am citit povestirile lui Winnie-the-Pooh, ca o metodă plăcută de exersare a
abilităţilor de citire-înţelegere a limbii engleze, acest lucru nu pentru că nu citisem de mult
timp în engleză, dar pentru că în ultima vreme am avut parte doar de cărţi şi articole de
specialitate. Cu alte cuvinte, aveam nevoie de o evadare în copilărie.
Cartea cuprinde zece capitole, în care Winnie-the-Pooh şi prietenii lui Christopher Robin,
purceluşul Piglet, iepurele Rabbit, măgarul Eeyore, mama cangur Kanga şi puiul ei Roo, şi
bufniţa Owl au parte de tot felul de aventuri, mai mult sau mai puţin periculoase.
Din prisma relativismului lingvistic despre care nu ştiam, mai nimic în momentul în care
citeam cartea, totuşi am observat fiecare moment în care menţiona de bufniţa Owl. Eu, mi-o
imaginam, gândind în limba maternă, că aceasta ar fi o bufnită bătrână şi înţeleaptă. Reluând
însă textul, am observat că în engleză, Owl, ca personaj, era reprezentat ca fiind masculin.
Ştiu că în engleza modernă, s-a renunţat la genul gramatical al substantivelor, însă pe
autoarea trebuia bineînţeles să-i acorde un gen, daca nu gramatical, măcar biologic lui Owl:
“for Owl wise though he was in many ways, able to read and write and spell his own name
WOL…” 6
A fost însă „derutant” atunci când în mintea mea citeam în engleză, dar „gândeam” în
romană, chiar şi pentru o clipă.
Din acelaşi punct de vedere al genului gramatical, când merg în Spania încerc să
comunic în limba lor, pe care nu am studiat-o într-un cadru organizat, ci am achiziţionat-o
“din mers”. Se întâmplă astfel ca deseori să mă gândesc poate de două ori înainte de a
exprima ceea ce doresc să comunic interlocutorului meu, şi în ciuda acestui fapt, să folosesc
genul substantivelor conform limbii române. Astfel spun, greşit „la coche”, adică
„maşina”(f.), în loc de „el coche”(m.), sau „un patata”, în loc de „una patata”, deoarece, în
spaniolă cuvântul patata, adică cartof este la genul feminin şi nu masculin ca în limba
romană.
Legat de acest lucru am citit apoi un articol despre achiziţia şi înţelegerea conceptului
de gen gramatical de către persoane bilingve, vorbitori de franceză-engleză, sau spaniolă-
engleză. Acestora li s-au prezentat mai multe serii de cuvinte în limba engleză, cărora
trebuiau să le atribuie o voce de femeie sau de bărbat, în funcţie de genul cuvintelor
prezentate. Atât vorbitorii de franceză-engleză, cât şi cei de spaniolă-engleză, au atribuit
vocile, în funcţie de genul cuvintelor din prima limbă achiziţionată şi vorbită, respectiv,
franceză sau spaniolă. Putem astfel afirma că limbajul determină modul în care indivizii
gândesc, felul în care aceştia percep lumea înconjurătoare.7
Tot în aventurile lui Winnie-the-Pooh am regăsit o altă formă de relativism.
Ajunsesem la capitolul opt, cel în care Christopher Robin pleacă cu prietenii lui în expediţie
pentru a găsi Polul Nord. La un moment dat, aceştia se aflau în pădurea când Christopher îl
întreabă pe Rabbit:
"It's--I wondered--It's only--Rabbit, I suppose you don't know. What does the North
Pole look like?" 
"Well," said Rabbit, stroking his whiskers. "Now you're asking me." 
"I did know once, only I've sort of forgotten," said Christopher Robin carelessly. 
"It's a funny thing," said Rabbit, "but I've sort of forgotten too, although I did know once." 
"I suppose it's just a pole stuck in the ground?" 
"Sure to be a pole," said Rabbit, "because of calling it a pole, and if it's a pole, well, I should
think it would be sticking in the ground, shouldn't you, because there'd be nowhere else to
stick it." 
"Yes, that's what I thought." 
"The only thing," said Rabbit, "is, where is it sticking?" 
"That's what we're looking for," said Christopher Robin”
Mă gândeam în timp ce citeam: „Oare cum s-ar traduce această povestire in română?”.
Se vorbeşte sigur, la început despre Polul Nord. Îţi vin deja în gând tărâmurile îngheţate, urşii
polari, focile sau de ce nu chiar Moş Crăciun, elfii, renii, Rudolf etc.
Dar în povestea originală apare apoi noţiunea de „pole”, deoarece Christopher nu
prea ştie ce este polul nord de fapt, se gândeşte împreună cu Rabbit şi au o revelaţie: "I
suppose it's just a pole stuck in the ground?" Dacă traducem în română, această propoziţie ar
suna astfel: Presupun că e doar un par/prăjină înfipt/ă în pământ.
Între timp, Pooh se plimba în pădure. Acolo acesta a găsit un „pole”, adică un par.
Textul original sună astfel:

But Christopher Robin wasn't listening. He was looking at Pooh.

"Pooh," he said, "where did you find that pole?"
Pooh looked at the pole in his hands.
"I just found it," he said. "I thought it ought to be useful. I just picked it up."
"Pooh," said Christopher Robin solemnly, "the Expedition is over. You have found the North
Pole!" 6
Reiese astfel că nu am putea traduce cuvânt cu cuvânt această povestioară, pentru că
nu ar mai avea nici o semnificaţie pentru publicul vorbitor de limba română.
Stau atunci şi mă gândesc la un subiect, probabil mult prea mediatizat, pe care l-am
auzit doar „cu coada ochiului” pentru că am refuzat să îl caut în mass-media, şi anume acela
de dublare în română a filmelor străine. Recunosc, poate acesta nu este cel mai relevant
exemplu de relativism lingvistic, deoarece filmele sunt deja traduse/interpretate (subtitrate) în
limba română, însă oare nu cumva modul nostru de a recepta mesajul unui film ar putea fi
influenţat de exemplu de interpretarea actorilor români, de tonul vocii, volumul, inflexiunea
sau modulaţia vocii, ritmul, respiraţia, înălţimea şi chiar pauzele discursului? Această
abordare însă rămâne de studiat însă cu altă ocazie.
Anghelescu Nadia, în lucrarea, „Despre relativism, din perspectiva lingvistului şi a
traducătorului”, vorbeşte despre ideea "relativizării" principiului non-traductibilităţii care ar
rezulta din relativismul lingvistic absolutizat. Traducerea nu este in principiu imposibilă, doar
că trebuie să distingem două tipuri de traducere; una "dechisă" (overt), care imbracă textul
tradus intr-o nouă rostire, şi care presupune asistenţa explicită a traducătorului (prin note,
comentarii, etc.), şi o traducere "acoperită" (covert) în care traducătorul ambiţionează să
recreeze un nou text având aceeaşi funcţie cu cea a originalului. Traducătorul utilizează un
filtru cultural (subl, ns.) care ne dă posibilitatea să conştientizăm diferenţele socio- culturale.8
Kainz spunea că evoluţia limbajului în timp s-a produs odată cu dezvoltarea gândirii,
în mare, categoriile limbajului corespund categoriilor intelectului, limba evoluând pentru a
facilita comunicarea dintre oameni şi mai puţin în vederea elucidării adevărului. Cine ştie
dacă nu vom ajunge ca înainte de crearea Turnului Babel, să vorbim aceeaşi limbă, sau poate
că tehnologia va evolua într-o aşa măsură încât vom înţelege orice limbă de pe Terra cu
ajutorul unui dispozitiv.
 Bibliografie

1. http://dexonline.ro
2. Popescu- Neveanu, P., Dicţionar de psihologie, Editura Albatros, Bucureşti, 1978,
pag. 415

3. Dominte, C. Introducere în teoria lingvistică – Antologie pentru Seminarul de Teorie

a Limbii, Editura Universităţii Bucureşti, 2003;
http://ebooks.unibuc.ro/filologie/dominte/2-4.htm

4. Zlate, M.,Fundamente ale psihologiei, partea III, Ed. Hyperion, Bucuresti, 1994,
pag.8, 94

5. http://www.scribd.com/doc/6431217/Matei-Georgescu-Introd-in-Psi-Comunicarii,
Pag.29

6. Milne, A.A., Winnie-the-Pooh, Egmont UK Ltd., London, First e-book edition 2010,
pag.61, 151

7. Forbes J. N., Poulin-Dubois D., Rivero M. R. and Sera M. D., The Open Applied
Linguistics Journal, 2008, 1, Grammatical Gender Affects Bilinguals’ Conceptual
Gender: Implications for Linguistic Relativity and Decision Making, pag. 68-76

8. Anghelescu, Nadia – Despre relativism, din perspectiva lingvistului şi a

traducătorului.