1

1.Foarte interesantă mi se pare întrebarea şi totodată problematica:,, românul s-a născut

jurnalist?”, chiar dacă e uşor izolată de textul jurnalistic în general. Percepţia jurnalismului ca
ştiinţă şi profesie: substratul de teorie, cercetare, analiză dar şi practica sunt componente care,
poate nu sunt bine proporţionate în mintea reporterului mioritic.

Jurnalistul român-formă sau fond?

2. TEORIA CELOR TREI “M”

M-1 = Mass Society
M-2 = Mass Culture
M-3 = Mass Media

3. Noile faţete ale jurnalismului contemporan. Care sunt avatarurile jurnalismului de astăzi?

a) a) PLURALISMUL SENSURILOR COMUNICARII

b) b) TEHNOLOGIZAREA PROCESELOR COMUNICARII

c) c) DESCHIDEREA INFORMATIONALA/ÎNCHIDEREA COMUNICATIONALA

d) d) GLOBALIZAREA MEDIATICA DIN PERSPECTIVA INDUSTRIILOR CULTURALE

e) e) SPATIUL PUBLIC ÎN UNGHIUL DE INCIDENTA AL FUNCTIILOR SI EFECTELOR MASS-MEDIA

f) f) STATUTUL JURNALISTULUI NATIONAL/UNIVERSAL

g) g) INSTITUTIILE/ÎNTREPRINDERILE DE PRESA RADIOGRAFIATE STRUCTURAL

h) h) MASS-MEDIA ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANA: A CÂTA PUTERE ÎN STAT?

i) i) DIMENSIUNI SOCIO-POLITICE-ECONOMICE ÎN TIPOLOGIA MESAJELOR PRESEI

j) j) MASS-MEDIA SAU MEDIUL INVIZIBIL ÎN MILENIUL III

4.Concurenţa dintre eul personal al jurnalistului şi cel profesional. Text jurnalistic cu infuzii
artistice.

,,Pe treapta efortului creator al jurnalistului care doreste sa fie si reflex al

realitatii dar si el însusi, ca individualitate (cu deosebire în genurile/speciile "de granita",
jurnalistico/literare (ca tehnici si
procedee descrpitiv-narative sau dialogate) apare un nou dublet terminologic, acela de
AUTOR/CITITOR. Ar fi de
observat ca vehicularea acestui dublet în câmpul terminologic jurnalistic s-ar potrivi cel mai
bine atunci când jurnalistii pasesc granita cu beletristica si scriu reportaje de o anume culoare si
cu libertati deliberate de tip fictional, ca în cartile de calatorie, bunaoara, sau în genurile satirice
dar, desigur, si atunci când nu ies din perimetrul legilor scrise/nescrise ale abordarii faptelor, cu
respectarea sacralitatii lor atenuata de sintagma încetatenita în fluxul terminologic,
“comentariile sunt libere”. Dar cu o conditie: autorul sa nu exagereze în explorarile sale verbale
sau de ordin stilistic, pentru “a epata”, cazând în plasa neologismelor straine nestatornicite în
limba româna, a tehnicismelor încifrate, a figurilor de stil artificiale sau neadecvate ideii, ispite
care-l împing spre cultism, spre inevitabile compozitii jurnalistice precare sub aspectul topicii.
Ca sa conturam schita portretistica a emitatorului/expeditorului/autorului de text e jurnalistice,
indiferent în care dintre cele trei denumiri se autoplaseaza/este plasat, el trebuie sa vegheze la
respectarea câtorva trasaturi impuse de CODUL DE SEMNIFICATII (spre deosebire de alte tipuri
de coduri, cum sunt cele de comportament: juridic, rutier, monden.

5.Profesie/profesionalizare în jurnalism

“o profesie nu este deci o ocupatie, ci reprezinta mijloacele de a controla o ocupatie”, afirma

Johnson. Se deduce de aici ca profesiile sunt legate de putere si de control ceea ce ar favoriza
practicantul lor mai mult decât pe beneficiar.”

6 .O sursă indubitabilă.

Unul dintre specialisti, Jean Charon, în lucrarea Les médias, les sources et la production de
l`information, Québec, 1991), apreciaza ca jurnalistii responsabili acorda credit deplin unei surse
daca îndeplineste urmatoarele sase criterii: 1. Productivitatea (ce cantitate de informatii de
calitate poate furniza, cu ce constanta). 2. Credibilitatea (care îl poate scuti pe jurnalist de
verificare). 3.Vizibilitatea sociala (prin care se defineste pozitia sursei în ierarhiile societatii).
4.Autoritatea sursei (experienta/competenta ei în raport cu alte surse). 5. Proximitatea
socio/geografica (fata de locul unde îsi are sediul redactia). 6. Flexibilitatea (capacitatea sursei
de a se adapta la limbajul/ritmul/codul jurnalistului). Despre aceste criterii si amanunte asupra
trasaturilor surselor convenabile/autorizate vezi Mihai Coman în capitolul Universurile
multiple ale informatiei (cf. Introducere în sistemul mass-media, op. cit., p. 226-
229)
.7.Trucuri moderne ale noului jurnalism
- - Portretizarea evenimentului, nu rezumari sau rezumate facile, nu repetitii plictisitoare, nu
fapte rutiniere, ci
scene dramatice, relatii inedite, limbaj adecvat.
- - Folosirea cu precadere a dialogului
- - Apel la anumite trucuri fictionale, care tin de imaginatia jurnalistului.
- - Folosirea persoanei întâi în relatarile la care jurnalistul este martor sau participant la
eveniment.
- - Prezenta simbolurilor si a altor valori lexicale si stilistice în redactarea unor subiecte care tin
de confesiuni,
drame sufletesti, sperante.
- - Folosirea ingenioasa si corecta a punctuatiei.
- - Valorificarea la maximum a limbajelor non-verbale (mai ales a consecintelor acestor trasaturi
distinctive în
demersul jurnalistic, de televiziune în primul rând).
Realizarea unei naratiuni jurnalistice semnificative în detalii si în coduri, o naratiune realista.
Realismul naratiunii
trebuie validat de modul în care jurnalistul respecta adevarul, acesta chiar cu riscul sa nu
foloseasca întregul lant al
comunicarii informative (cine, ce, când, cum, pentru cine).
Procedee specifice naratiunii moderne:
- - Avansarea scena cu scena de la firul introductiv al subiectului la final, într-o viziune graduala,
coerenta,
incitativa si autentica.
- - Îmbinarea fiecarei scene, atât din perspectiva personajului dar si din aceea a globalitatii
subiectului, a ceea
ce urmareste per-total jurnalistul.
- - Selectia detaliior semnificative din viata celor la care se refera în sens existential si spiritual si
închegarea
acestora într-o naratiune jurnalistica, concordanta cu gândirea, exprimarea si comportamentul
înterlocutorului respectiv.
- - Acceptarea monololgului interior fara folosirea citatelor sau întreruperea lui, eventualele
opinii ale jurnalistilor
fiind exprimate la final.
- Caracterizarea compozita a trasaturilor interlocutorilor si a evenimentelor în care sunt implicati,
astfel încât sa se
realizeze cerinta tipizarii unor sentimente, actiuni, gânduri de mare frecventa în societate.

8.O diferenţiere necesară(apropos de zvonul dostoievskian)

 MANIPULAREA = actiunea de a determina un actor social (persoana, grup, colectivitate) sa

gândeasca si sa actioneze într- un mod compatibil cu interesele initiatorului, prin utilizarea unor
tehnici de persuasiune, care distorsioneaza intentionat adevarul.
 DEZINFORMAREA = interventie asupra elementelor de baza ale unui proces comunicational care
modifica deliberat mesajele vehiculate, cu scopul de a “smulge” publicului-tinta atitudini, reactii
si actiuni, dorite de un anumit agent social. Dezinformarea presupune disimularea surselor si
scopurilor reale, ca si intentia de a face rau, prin formule ascunse si tendentionale.
 ZVONUL = o afirmatie prezentata drept adevar, fara a exista posibilitatea sa fie verificata.
Zvonul are o dubla functie: explica si atenueaza anumite tensiuni emotionale

9. ELIMINAREA ANACRONISMELOR DIN TERMINOLOGIA JURNALISTICA. DA, DAR…