Sunteți pe pagina 1din 3

Mateiu Caragiale

Biografie:

Mateiu Ion Caragiale (n. 25/12 martie 1885, București; d. 17 ianuarie 1936, București) a
fost un autor, istoric al heraldicii(heraldica este ştiinţa specială a istoriei care are drept scop
stabilirea principiilor teoretice, cercetarea, interpretarea şi evoluţia stemelor unui stat, oraş, familie,
corporaţie etc.) , poet, și scriitor român.

Mateiu Caragiale s-a născut la București, primul fiul al scriitorului Ion Luca Caragiale (33
ani) și al Mariei Constantinescu(21 ani). În anul 1889, tatăl său se căsătorește cu Alexandrina
Burelly și își aduce fiul în noua familie, alaturi de cele 2 fice ale sale Ioana (n. 24 octombrie
1889) şi Agatha (n. 10 noiembrie 1890), care se sting de timpuriu din cauza unei tuse
convulsive sau a difteriei (la 15 iunie respectiv 24 martie 1891) si fiul sau mai mic Luca Ion
(n. 3 iulie 1893) . În adolescență, Mateiu își descoperă pasiunea pentru heraldică și pentru
genealogie. Își căuta strămoșii pe care îi credea aristocrați.

În 1904 începe la Berlin studiile de drept pe care le abandonează.

Ca om politic a fost sef de cabinet la Ministerul Lucrarilor Publice( ministru: Al. Badarau),
apoi seful biroului Presei din Ministerul de Interne.

Textele sale heraldice, documentate și dezvoltate și însemnările istorice erau destinate uzului
personal, n-au fost puse în valoare de scriitor.

A locuit împreună cu soția sa mai în vârstă cu 25 de ani, Marica Sion, pe strada Robert de
Flers, actualmente Logofăt Luca Stroici în casa de la nr. 9a. Odată cu căsnicia, a intrat și în
posesia unei moșii la Sion (Fundulea), cu un conac la care are satisfacția de a-și înălța în 1928
propriul steag cu blazon având culorile de bază („coup vert sur jaune”) din blazonul nobiliar
al Karabetzilor, strămoșii săi aleși.

1936, 17 ianuarie, Bucuresti – Mateiu I. Caragiale se stinge din viata la varsta de 51 de ani.

Operă
Proză

 Craii de Curtea-Veche (1916-1928)


 Remember (1921)
 Sub pecetea tainei
Poezie

 Clio
 Lauda cuceritorului
 Prohodul războinicului
 Noapte roșie
 Călugărița
 Boierul
 Aspra
 Înțeleptul
 Cronicarul
 Domnița
 La Argeș
 Trântorul
 Curțile vechi
 Grădinele amăgirii
 Întoarcerea învinsului
 Mărturisire
 Dregătorul
 Sihastrul și umbra
 Singurătatea
 Dormi...

Opera :

Desi sunt descrise turpitudinea, murdaria si promiscuitatea Bucurestiului de


odinioara, totusi din paginile Crailor de Curtea-Veche se degaja un farmec
particular, o savoare neobisnuita, care captiveaza si vrajeste lectorul.
Farmecul si savoarea romanului au la baza puterea de evocare si portretizare
a scriitorului. Talentul remarcabil de a sugera si crea atmosfera, de a plasmui
scene de un pitoresc inedit si de un viu colorit izvoraste din imaginatia de mare
efervescenta lirica a lui Mateiu Caragiale si, indeosebi, din virtuozitatile sale
stilistice. Prin afectivitatea sa marturisita fata de eroi, prin capacitatea de
intuitie artistica, Mateiu Caragiale a putut extrage o anume poezie din boema
destramarii prin viciu a eroilor coboratori din stirpe nobiliara, contopind-o in
paginile romanului cu aroma exotismului si mireasma trecutului istoric.

(Teodor Vargolici, Portrete si analiza literara)

AICI DACA E MAI SCRIU O CRITICA DIN CARTEA AIA A MEA 


Current literar :

Tradiţionalismul este o mişcare literară, manifestată în perioada interbelică, a cărei ideologie se


cristalizează în jurul revistei „Gândirea”, care a apărut în perioada 1921 - iunie 1944.
Traditionalismul se refera la o atitudine culturala si la operele artistice care exprima si care
au la baza respectul fata de valorile traditionale si evitarea formelor de expresie moderne,
noi. Acest curent literar promoveaza si apara traditia, vazuta ca o insumare a valorilor
arhaice.
Termenul de traditionalism functioneaza in antiteza cu modernismul, cele doua curente fiind
reprezentative pentru perioada interbelica din literatura romaneasca. Punctul de pornire al
acestui curent literar este in anul 1840 in revista "Dacia Literara", unde in articolul
"Introductie", Mihail Kogalniceanu impunea conceptul de specific prin cele trei surse de
inspiratie al operelor literare: istoria nationala, folclorul romanesc si natura.
De asemenea, poporanismul si semanatorismul, aparute la inceputul secolului XX, au incercat
sa protejeze valorile traditiei romanesti, insa au provocat reactii respingatoare din cauza
faptului ca au exagerat ideea de autohton, idealizand de multe ori realitatea. Scriitorii care
apartineau acestor ideologii au pastrat un atasament exagerat pentru trecut.
O alta forma mult mai nuantata a traditionalismului este "Gandirismul", curent aparut in
revista "Gandirea" in anul 1921 la Cluj. Cel care teoretizeaza gandirismul este Nechifor
Crainic prin lucrarea "Sensul Traditiei". Printre scriitorii care au aderat la curentul literar
traditionalism, se numara: Vasile Voiculescu, Lucian Blaga, Cezar Petrescu, Ion Pilat, Adrian
Maniu, Ion Ghinea si Matei Caragiale. In operele acestora era promovata o literatura intens
spiritualizata cu caracter religios, o literatura in care erau valorificate credintele romanilor,
practice crestine si datini populare.

Si asta tot la opera cred ca e 


Cronica literara,de Aureliu Goci

Jurnalul “bastardului lui Caragiale”


Reactionar, conservator, antiegalitarist, spirit nu prea religios, vesnic cartitor, in fine,
o constiinta de boier de tara, se comporta ca un lord britanic cu ascendente nobiliare
atestate de noua secole, care, fireste nu inregistreaza niciun prieten, are numai
inamici si supusi. Din punctul sau de vedere, aristocratismul afisat ramane foarte
autentic.
Se spune ca la inmormantarea lui Titu Maiorescu, Nicolae Iorga ar fi remarcat: “Omul
acesta nu a iubit pe nimeni. Nici pe el!”. Dupa lectura operei „Jurnalul” lui Mateiu I.
Caragiale se poate spune: “Omul acesta nu a iubit pe nimeni. Numai pe sine!”.