Boala Parkinson

Boala Parkinson este o boală degenerativă ce survine în urma distrugerii lente și progresive a
neuronilor. Întrucât zona afectată joacă un rol important în controlul mișcărilor, pacienții
prezintă gesturi rigide, sacadate și incontrolabile, tremor și instabilitate posturală.

Tulburările legate de boala Parkinson apar cel mai adesea între 50 și 70 ani; vârsta medie de
apariție a bolii este de 57 ani. La început, simptomele pot fi confundate cu procesul normal de
îmbătrânire, dar pe măsura agravării acestora, diagnosticul devine evident. În momentul
manifestării primelor simptome, se crede că între 60% și 80% din celulele din zona de control
a activităților motorii sunt deja distruse.

Boala Parkinson are o evoluție progresivă, iar semnele și simptomele se acumulează în timp.
Deși această afecțiune este potențial invalidantă, ea evoluează lent astfel încât majoritatea
pacienților beneficiază de numeroși ani de viață activă după stabilirea diagnosticului. Mai
mult, spre deosebire de alte afecțiuni neurologice grave, boala Parkinson este tratabilă.
Tratamentul este medicamentos și chirugical dar poate consta și în implantarea unui dispozitiv
pentru stimularea creierului. La scară mondială, boala este diagnosticată la 300 000 persoane
în fiecare an. Incidența și prevalența bolii cresc odată cu vârsta. Boala Parkinson afectează 1%
din persoanele cu vârsta peste 65 ani. Rareori, boala survine în copilărie sau adolescență.
Incidența bolii este de 1,5 ori mai mare la bărbați decât la femei.

Semne și simptome

Cele trei semne cardinale ale bolii Parkinson sunt: tremorul de repaus, rigiditatea și
bradikinezia. Dintre acestea, două sunt esențiale pentru stabilirea diagnosticului. Instabilitatea
posturală este al patrulea semn cardinal, dar survine tardiv, de obicei după 8 ani de evoluție a
bolii.

• În 70% din cazuri, gesturile ritmice incontrolabile ale mâinilor, capului sau picioarelor
constituie primul simptom și se manifestă în special în repaus și în perioadele de stres.
Tremorul este diminuat în timpul mișcărilor și dispare în somn, este accentuat de stres
și de oboseală. Tremorul devine mai puțin evident pe masura evoluției bolii.
• Rigiditatea se referă la creșterea rezistenței la mobilizarea pasivă a mușchilor și este
mai evidentă la mișcările voluntare ale membrului contralateral.
• Bradikinezia se referă la lentoarea mișcărilor, dar include și scăderea mișcărilor
spontane și scăderea amplitudinii mișcărilor. Bradikinezia este vizibilă prin
micrografie (scris de mână mic, ilizibil), hipomimie (diminuarea mișcărilor mimice),
clipit rar și hipofonie (voce diminuată).
• Instabilitatea posturală se referă la tulburările de echilibru și coordonare. Apariția sa
este o etapa importantă în evoluția bolii, deoarece instabilitatea posturală este dificil
tratabila și este o sursa comună de invaliditate în stadiile avansate ale bolii.
• Demența survine tardiv în evoluția bolii Parkinson și afectează 15% - 30% din
pacienți. Memoria recentă este afectată.

Alte semne sunt:

• tulburări ale somnului

 • dificultăți la deglutiție
• sialoree (salivație abundentă)
• micrografie (scris mic, ilizibil)
• hipofonie (voce diminuată, monotonă) și dificultăți la articularea cuvintelor
• incontinență urinară și constipație, datorită alterarii funcției intestinului și vezicii
• confuzie, pierderea memoriei
• tulburări ale mersului, cu pași mici, târșâiți; tendința accentuată spre cădere prin
pierderea reflexelor posturale
• pierderea balansului brațelor în timpul mersului
• hipotensiune ortostatică
• dermatită seboreică
• modificări ale personalității

Cauze și factori de risc

Celulele nervoase afectate de boala Parkinson sunt situate într-o zona numită substantia nigra
(substanța neagră) din centrul creierului. Aceste celule produc dopamină, un
neurotransmițător care permite controlarea mișcărilor.

Prin moartea celulelor din substanța neagră, boala Parkinson creează un deficit de dopamină.
În mod normal, controlul mișcărilor este rezultatul unui echilibru dintre cantitatea de
dopamină și acetilcolină (un alt neurotransmițător). Prin pierderea acestui echilibru, rezulta
tremorul, rigiditatea și pierderea coordonării.

Cauza pierderii progresive a neuronilor în boala Parkinson rămâne însă necunoscută. Oamenii
de știință indică o asociere dintre factorii de mediu și cei genetici.

Factorii de mediu:

• expunerea precoce sau prelungită la substanțe poluante chimice sau la pesticide

(ierbicide și insecticide)
• consumul unui drog (MPTP) poate cauza semnele și simptomele bolii Parkinson –
drogul are un efect similar pesticidelor
• medicamente neuroleptice (fenotiazina) sau substanțele care blochează receptorii de
dopamină
• intoxicația cu monoxid de carbon sau cu mangan
• hidrocefalia, tumorile craniene, hematom subdural, boala Wilson, tulburările
idiopatice degenerative

Factorii genetici:

• toate cauzele genetice cunoscute explica mai puțin de 5% din cazurile de Parkinson

Diagnostic

Diagnosticul este clinic. Boala Parkinson este suspectată la pacienții peste 55 ani, cu tremor
de repaus, rigiditate și lentoare a mișcărilor. Diagnosticul este confirmat de prezența semnelor
caracteristice: lipsa expresiei faciale, clipit rar, reflexe posturale alterate, tulburări de mers
caracteristice (pași mici, lipsa balansului brațelor în timpul mersului).
Istoricul bolii cuprinde întrebări legate de antecedentele de traumatisme craniene, accident
vascular cerebral, hidrocefalie, expunerea la toxine și prezența simptomelor sau antecedente
de afecțiuni neurologice degenerative.

Diagnosticul diferențial se face cu: boala Alzheimer, tremor esențial, hidrocefalia cu presiune
normală, paralizia supranucleară progresivă, demența cu corpi Lewy etc.

Prezenta tremorului în absența altor semne caracteristice indică un stadiu incipient al bolii sau
un alt diagnostic. La vârstnici, reducerea mișcărilor spontane sau mersul dificil, cu pași mici
pot fi rezultatul depresiei sau a demenței.

Tratament

Deși nu există un tratament curativ pentru boala Parkinson, simptomele sale pot fi atenuate cu
ajutorul medicamentelor, dar și prin modificarea stilului de viață. În general, simptomele pot
fi controlate cu succes dacă tratamentul este adaptat evoluției bolii.

În ciuda depresiei și a anxietății cauzate de boala Parkinson, se recomandă menținerea unui

stil de viață activ.

Obiectivul tratamentului constă în controlarea semnelor și simptomelor pe o perioadă de timp

cât mai lungă, cât și reducerea efectelor adverse. Medicamentele oferă un bun control
simptomatic timp de 4 – 6 ani. După acest interval, invaliditatea progresează în ciuda
tratamentelor, iar numeroși pacienți dezvoltă complicații motorii pe termen lung. Alte cauze
ale invalidității în stadiile tardive ale bolii Parkinson sunt instabilitatea posturală (tulburările
de echilibru) și demența.

Generalitati si simptome in depresie

Depresia este o boală a întregului corp, afectând trupul ,sistemul nervos,
dispoziția, gândurile si comportamentul. Ea afecteaza ritmul in care cineva doarme
sau mananca, ceea ce simti tu despre tine si modul in care tu reactionezi la si
gandesti despre oameni si lucrurile din jurul tau.

Simptomele depresiei:

Oamenii cu depresie tipic sint retrasi si se ascund de societate. Ei pierd interesul

in lucrurile din jurul lor si devin incapabili de a experimenta placerea. Ei sint cronic
obositi, au tulburari de somn (fie insomnie, fie somn excesiv), schimbari in apetit ( fie
mananca prea putin sau prea mult), experimenteaza dureri de cap, dureri de spate,
probleme digestive, neliniste, iritabilitate, anxietate, pierderea interesului sau a
placerii in lucrurile in care in mod obisnuit produc placere, simtatiminte de nonvaloare
si de stima sau respect de sine scazut.
Pentru ei lucrurile par sterpe, fara valoare si timpul pare sa treaca incet.
Alte simtaminte experimentate sint simtaminte de tristete si chiar disperare, multi
luind in considerare suicidul sau gindindu-se asupra morti.

Etiologie:
 Cauzele depresiei nu sint pe deplin intelese si probabil ca ele sint
multe si variate. Depresia poate sa fie provocata de: stress si
tensiune, un eveniment de viata traumatic, dezechilibre chimice in
creier, boli tiroidiene, deficiente nutritionale, dieta saraca, consumul
de zahar, lipsa de exercitiu, orice boala fizica (organica) serioasa si
alergii. Una dintre cele mai comune cauze de depresie sint alergiile la alimente.
Hipoglicemia este o alta cauza comuna de depresie.
Oricare ar fi cauzele care o declanseaza, depresia incepe cu o tulburare in acea
parte a creierului care guverneaza dispozitia. Majoritatea oamenilor, fac fata stresului
de fiecare zi, organismul lor se reajusteaza repede la aceste presiuni. Cind stresul
este prea mare pentru o persoana , mecanismul sau de ajustare sau de adaptare nu
mai raspunde si depresia se declanseaza. Poate ca una dintre cele mai comune
forme de depresie este distimia, o forma de depresie cronica de grad redus. Ea
implica simptome depresive ce reapar pe termen lung care nu sint in mod necesar
dizabilitante dar pot sa interfereze, cu functionarea normala a persoanei, cu
interactiunile ei sociale, si bucuria vietii.
Cercetarile au aratat ca acest tip de depresie, deseoari rezulta din obiceiuri de
gindire negative inconstiente.
Un alt tip de depresie este boala afectiva sezonala in care persoanele sint mai
depresate in lunile de iarna cind zilele sint mai scurte si mai intunecoase. In acest tip
de depresie, expunerea la soare si la lumina stralucitoare poate sa regleze
productia de melatonina a organismului (un hormon produs de glanda pineala) care
este in parte responsabila pentru prevenirea melancoliei.

Alimentele influenteaza in foarte mare parte comportamentul creierului. O dieta

saraca in special cu o multime de "junk food" este o comuna cauza de depresie.
Nivele de neurotransmitatori ai creierului care regleaza comportamentul nostru, sint
controlate de ceea ce mancam. Neurotransmitatorii sint asociati cu dispozitia, in
special dopamina, serotonina si norepinefrina. Cind creierul produce serotonina
,tensiunea este usurata. Cind creierul produce norepinefrina sau dopamina, noi
tindem sa gindim si sa actionam mult mai repede si sintem in general mai alerti.
La nivel fiziologic si neurochimic, neurotransmitatorii sint extrem de importanti.
Aceste substante cara impulsurile intre celulele nervoase ; serotonia de ex. joaca rol
in dispozitie, somn si apetit. Nivelele joase de serotonina conduc la depresie,
anxietate si tulburari de somn. Substanta care produce serotonina este aminoacidul
triptofan. Consumul de triptofan creste cantitatea de serotonina produsa de creier.
Mancand carbohidrati complexi si nu carbohidrati simpli (zahar) se cresc nivelele de
triptofan in creier care la rindul lor cresc productia de serotonina avind un efect
calmant.
Pe de alta parte alimentele cu continut inalt de proteine, favorizeaza productia de
dopamina si norepinefrina care promoveaza o stare de a fi alert, agitat, nelinistit.

Epilepsia (cauze, simptome, tratament)

Generalitati

Epilepsia este o tulburare neurologica comuna care se datoreaza unor factori care interfereaza
cu impulsurile electrice la nivelul creierului. Sistemul nervos produce descarcari electrice
bruste, excesive si dezorganizate, care duc la aparitia convulsiilor. Convulsiile interfera
temporar cu controlul musculaturii, controlul defecatiei (eliminarea de fecale), vorbirea,
vederea si constienta bolnavului. Aparitia convulsiilor este inspaimantatoare, in special daca
sunt severe. Din fericire, tratamentul reduce impulsurile electrice anormale la nivelul
creierului si controleaza crizele convulsive.
Epilepsia nu este o forma de retardare intelectuala sau boala psihica si nu este contagioasa.

Cauze

Cauzele epilepsiei nu sunt pe deplin cunoscute. Mai putin de jumatate din bolnavii de
epilepsie, au o cauza primara neindetificabila.
Adesea, epilepsia este rezultatul unor alte boli cum ar fi:
- traumatismele craniene
- tumorile cerebrale
- infectiile cerebrale
- accidente vasculare cerebrale

Epilepsia poate aparea si la persoanele fara factori de risc. Nu poate fi identificata intotdeauna
o cauza. Acest lucru este valabil, in special, in multe forme de epilepsie la copii. La unele
persoane, epilepsia se datoreaza unei tumori, infectii sau traumatisme cerebrale.
Epilepsia apare mai frecvent la copii decat la adulti. Este posibil sa existe agregare familiala
(adica mai multe cazuri de epilepsie in familie), dar nu este obligatoriu sa existe istorie
familiala de epilepsie pentru ca cineva sa faca epilepsie.
Convulsiile epileptice apar atunci cand descarcarile electrice anormale ale neuronilor perturba
echilibrul normal al impulsurilor nervoase. Factorii care determina aceste descarcari electrice
anormale nu sunt intotdeauna clari.
Afectiunile care pot duce la aparitia epilepsiei sunt:
- traumatismele craniene
- accidentele vasculare cerebrale sau alte boli care afecteaza circulatia sangvina la nivelul
creierului
- ateroscleroza (depunerea de grasimi) arterelor cerebrale
- tumorile cerebrale
- infectiile cerebrale, cum ar fi meningita sau encefalita
- boala Alzheimer
- abuzul de bauturi alcoolice
- abuzul de droguri si perioada de dezintoxicare

Tumorile, zonele de tesut cicatriceal datorate traumatismelor sau altor boli pot deteriora o
anumita zona din creier si pot determina convulsii partiale.
Cu toate acestea, epilepsia poate aparea in absenta tuturor acestor conditii.

Simptome

Convulsiile sunt singurul simptom vizibil al epilepsiei. Exista mai multe tipuri de convulsii,
iar simptomele fiecarui tip in parte se manifesta diferit la diferite persoane. Convulsiile pot
dura de la cateva secunde pana la cateva minute. Constienta poate fi pierduta sau mentinuta in
timpul convulsiilor, depinzand de tipul de epilepsie. Unii bolnavi isi amintesc ce s-a intamplat
in timpul convulsiilor, in timp ce altii nici nu realizeaza ca au facut convulsii.
Convulsiile in timpul carora bolnavul cade sau muschii devin rigizi (tepeni) sau isi pierde
controlul sunt usor de recunoscut. Dar multe convulsii nu implica aceste reactii, si pot fi foarte
greu de recunoscut. Unele convulsii se manifesta printr-o privire fixa si pierduta timp de
cateva secunde. Altele constau in cateva spasme musculare, sau in caderea capului din pozitia
normala sau perceptia unor mirosuri (de obicei neplacute) si unor imagini pe care doar
bolnavul le simte.
Convulsiile epileptice survin, adesea, fara o avertizare in prealabil, cu toate ca unii bolnavi
mentioneaza o "aura" inainte de inceperea convulsiilor. Convulsiile inceteaza atunci cand
activitatea electrica anormala se incheie si activitatea cerebrala revine la normal.
Convulsiile sunt de doua tipuri:
- partiale
- generalizate

Desi epilepsia este una dintre cele mai comune tulburari neurologice care implica sistemul
nervos, specialistii nu pot explica exact cum sau care sunt motivele pentru care aceasta boala
apare si cum sau de ce apar descarcarile electrice anormale la nivel cerebral. Epilepsia nu are
o evolutie previzibila. Poate aparea la orice varsta si se poate agrava dupa o perioada de
ameliorare.
Desi neobisnuit, aceasta boala care afecteaza initial o anumita arie a creierului poate sa se
extinda si intr-o alta arie cerebrala. Unele tipuri de epilepsie ale copilului dispar odata ce
acesta ajunge la varsta adolescentei. Alte tipuri pot persista toata viata. Epilepsia cauzata de
un traumatism craniocerebral poate disparea dupa cativa ani sau poate persista toata viata.
Nu exista nici un tratament care sa vindece epilepsia, dar din fericire, exista tratamente care sa
controleze aparitia convulsiilor epileptice si care pot preveni repetarea acestora.

Factori de risc

Riscul de a face epilepsie este crescut atunci cand exista:

- istorie familiala de epilepsie (mai multi bolnavi de epilepsie in familie
- traumatisme craniene (de exemplu fractura craniana sau o plaga penetranta) asociate cu
pierdere de constienta sau amnezie mai mult de 24 de ore; cu cat este mai sever traumatismul
cranian, cu atat riscul pentru epilepsie este mai mare
- accidente vasculare cerebrale sau alte boli care afecteaza circulatia sangvina la nivelul
creierului
- tumorile cerebrale
- infectiile cerebrale, cum ar fi meningita sau encefalita
- intoxicatia cu plumb
- intoxicatia alimentara
- expunerea la fumuri toxice
- tulburari ale dezvoltari cerebrale survenite in timpul vietii intrauterine
- abuzul de droguri
- convulsiile febrile (convulsii care apar la copii de pana la 5 ani atunci cand fac febra
crescuta din diverse cauze)
- boala Alzheimer

Cum s-a precizat si anterior, nu este obligatoriu sa existe acesti factori. Epilepsia poate aparea
si in lipsa acestora din motive necunoscute, in special in diferitele tipuri de epilepsii ale
copiilor.
Diagnostic

Stabilirea diagnosticului este vitala pentru identificarea celui mai eficient tratament pentru
controlarea convulsiilor.
Diagnosticul epilepsiei poate fi dificil. Trebuie consultat un medic specialist neurolog si este
nevoie de colaborarea deschisa cu acesta. Examinarea facuta de acesta se va axa in principal
pe 3 intrebari si anume:

Au fost convulsii cu certitudine sau ceva asemanator convulsiilor?

Mai multe conditii pot fi asemanatoare convulsiilor, dar nefiind de fapt convulsii. Acestea
includ:
- dureri de cap cu caracter de migrena
- spasme musculare
- ticuri
- tulburari de somn
- convulsii psihogenice
- intervale de timp de apnee (fara respiratie)

Administrarea de medicamente antiepileptice in cazul convulsiilor neepileptice expun

bolnavul la riscuri care nu sunt necesare.

Convulsiile sunt determinate de epilepsie?

Nu toate persoanele care fac convulsii au epilepsie. Convulsiile pot fi determinate si de alti
factori, cum sunt:
- febra
- anumite medicamente
- dezechilibre electrolitice
- inhalarea de fumuri toxice

Administrarea de medicamente antiepileptice persoanelor care nu sufera de epilepsie, pot

determina aparitia convulsiilor care altfel nu ar fi aparut.

In cazul in care este epilepsie, ce fel de tip de convulsii au fost?

Exista mai multe tipuri de convulsii epileptice (partiale si generalizate) care nu sunt tratate in
aceeasi maniera sau cu aceleasi medicamente. Medicamentele care controleaza convulsiile
partiale, pot agrava convulsiile generalizate sub forma de absente (acestea sunt niste crize
nonconvulsive, care constau in oprirea brusca si de scurta durata a activitatii motorii, cu
privirea in "gol" si pierderea cunostintei; bolnavul nu cade in timpul acestui atac si exista
amnezia atacului).

Tratament

Tratamentul poate reduce frecventa aparitiei convulsiilor sau le poate preveni in cele mai
multe cazuri de bolnavi de epilepsie si determina disparitia crizelor acestor persoane pe toata
durata vietii. Convulsiile necontrolate au un impact semnificativ asupra modului de viata - nu
se pot obtine permise de conducere de automobile, anumite meserii sunt interzise precum si
anumite activitati. Desi convulsiile prin ele insele nu afecteaza fizic bolnavii, ele au un risc de
traumatisme fizice si chiar si moarte, depinzand de locatia in care se afla si momentul in care
bolnavul face convulsii. Convulsiile apar pe neasteptate si pot determina caderea bolnavului,
inecarea sau alte accidente. Asa numitul status epileptic (o criza convulsiva care dureaza mai
mult decat de obicei, mai mult de 5 minute) duce la coma si moarte. Prin reducerea frecventei
sau eliminarea convulsiilor, calitatea vietii bolnavilor se imbunatateste considerabil.
Un diagnostic corect este vital pentru administrarea tratamentului eficient. Deciziile de
tratament se bazeaza in primul rand pe tipul epilepsiei si tipul convulsiilor - tratamentul care
amelioreaza un tip de convulsii, le agraveaza pe altele. Varsta, starea de sanatate si stilul de
viata sunt alti factori importanti in alegerea tratamentului.
Poate dura mai mult timp pana la gasirea celei mai bune combinatii de medicamente, prin
ajustarea dozelor, prin incercarea mai multor medicamente. Scopul este de a preveni aparitia
convulsiilor cu pretul unor efecte adverse cat mai reduse posibil. Odata ce a fost gasit cel mai
eficient tratament, este foarte important ca bolnavul sa il urmeze intocmai recomandarilor
medicului neurolog.
Cu ajutorul medicului, trebuie ca pacientul sa cantareasca beneficiile unui anumit tratament
comparativ cu dezavantajele, care include efectele adverse, riscurile si costurile acestui
tratament.

Prevenire

Deoarece cauzele epilepsiei nu sunt intotdeuna clare, nu este posibil ca aceasta afectiune sa fie
prevenita.
Traumatismele craniocerebrale, o cauza frecventa de epilepsie, pot fi prevenite. Se recomanda
purtarea centurii de siguranta intotdeauna cand va aflati intr-un autovehicul si a castii de
protectia in timpul ciclismului, motociclismului, schiatului, patinatului sau calaritului.