Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
1 ELEMENTE INTRODUCTIVE
ÎN MANAGEMENT–
Originea conceptului de management
1.2 Evoluţia managementului în devenirea sa ştiinţifică
1.3 Management între ştiinţă şi artă
1.4 Procesele şi relaţiile de management
1.5 Principiile generale ale managementului
1.6 Şcoli de management pe plan mondial
Obiective:
¾ Explicarea semnificaţiei conceptului de management;
¾ Înţelegerea managementului ca artă, dar mai ales ca ştiinţă;
¾ Definirea şi caracterizarea proceselor de management;
¾ Definirea relaţiilor de management şi explicarea triplei
determinări a acestora;
¾ Explicarea necesităţii şi definirea principiilor generale ale
managementului;
¾ Identificarea principalelor şcoli de management pe plan
mondial
Management
Management însemna conducere, dar, aşa cum se va vedea, este mai mult
decât atât. În Franţa, încercarea de a-l reda prin “gestion” a dovedit lipsa
unei identităţi totale între acest termen şi cel de management. Cât priveşte
originea sa latină se apreciază că, verbul englez “to manage” are aceeaşi
provenienţă cu substantivul încetăţenit în limba română de peste 100 de ani
manej, care la rândul lui vine din italiană, adică “managgio” şi se trimite la
latinescul “manus”. O influenţă hotărâtoare a avut-o verbul francez
“manager” (a folosi cu economie, a trata cu atenţie pe cineva etc.), ca
urmare a faptului că, o perioadă de timp în Anglia limba oficială a fost
franceza. Simultan s-a resimţit şi influenţa cuvântului francez, menage (din
care românii au făcut “menaj”), însemnând între altele: conducere,
administrarea unei case etc. Verbul englez “to manage” a rămas cu
conţinutul de a struni cai, cât şi unul abstract, redat prin “chibzuirea corectă
a relaţiilor cu diverse fiinţe sau lucruri în vederea obţinerii unui rezultat
corespunzător”.
Mult mai târziu, la începutul secolului al XX-lea a intrat în
economie, unde s-a extins mult şi unde a rămas definitiv.
Potrivit unor păreri se apreciază că impunerea managementului în
activitatea economică se datorează publicării în 1941 a lucrării “ The
managerial revolution”(Revoluţia managerială) elaborată de americanul
J. Burnham1. Între alte merite ale acestuia sunt subliniate: impunerea şi
definirea noţiunilor de “management” şi de “manager”, sublinierea rolului
esenţial al managerului, a faptului că orice societate, care vrea să prospere
din punct de vedere economic, are nevoie de manageri etc.
1
Ion Petrescu –Management, Editura Holding, Bucureşti, 1991, pag.10
Management
2
Ion Petrescu, opere citate, pag.11-16
Elemente introductive în management
3
Ion Petrescu, referindu-se la acest concept precizează :
“managementul este ansamblul activităţilor, disciplinelor, metodelor,
tehnicilor care înglobează sarcinile conducerii, gestiunii, administrării şi
organizării societăţii comerciale (regiei autonome) şi vizează ca prin
adoptarea deciziilor optime în proiectarea şi reglarea proceselor
microeconomice să antreneze întregul colectiv de salariaţi pentru a
întreprinde şi a lucra cât mai profitabil, pentru a organiza schimbări capabile
să asigure creşterea performanţelor pe plan economic şi social”. Prin modul
de sintetizare a fenomenelor şi proceselor economico-sociale, considerăm că
este mult mai cuprinzătoare această definiţie a managerului, având drept
argumente următoarele: reuneşte principalele elemente definitorii într-un
sistem unitar; rezultă cu claritate contextul în care sunt abordate funcţiile
managementului spre realizarea obiectivelor unităţii; abordarea previzională
a activităţii care fac obiectul conducerii unităţii, cu scopul creşterii
performanţelor economice şi sociale ale acesteia.
3
Ion Petrescu, opere citate, pag.16
Elemente introductive în management
a-şi îmbunătăţii traiul, omul a trebuit să-şi pună întrebări de felul: ce să facă?,
cum să facă?, etc.
Managementul l-a ajutat să obţină răspunsul la aceste întrebări, chiar
dacă el a fost mai mult sau mai puţin cunoscut. S-a dedus, totuşi, că există
“ceva” care bine stăpânit permite unor oameni să obţină rezultate mai bune
decât al altora. Acest “ceva” perceput de către om s-a conturat sub forma
unor elemente de conducere. Cu timpul deşi ele au constituit un anumit
secret, considerate ca atare de către cei care le receptaseră şi le sesizaseră
importanţa, au început să devină cunoscute, să constituie “apanajul” multora
dintre cei care manifestau iniţiativă în domeniul economic, dar nu numai în
acesta. Totodată, elementele respective au început să fie studiate de către
oamenii de ştiinţă, teoretizate şi s-au elaborat lucrări ştiinţifice. A avut loc
desigur, în timp, un proces foarte lent, dar oricum continuu, de trecere spre
managementul ştiinţific, care l-a înlocuit tot mai mult pe cel empiric.
Generalizările, teoretizările, formularea de metode şi tehnici i-au
imprimat managementului un caracter ştiinţific şi , mai apoi, pornind de la
acest aspect s-a constatat că poate fi disciplină de învăţământ.
Etapizarea managementului în devenirea sa ştiinţifică a fost abordată
de mulţi oameni de ştiinţă, după criterii diferite, desigur, s-a ajuns la
concluzii variate 4.
Philip W. Shay face referiri importante la procesul dezvoltării
gândirii despre management şi stabileşte patru etape, astfel:
Prima etapă se referă la metoda conducerii ştiinţifice, în care se
înscriu lucrările F. W. Taylor, M. Fayol, H. Gantt etc. Etapa se
caracterizează prin următoarele: managementul ştiinţific pune accent pe
4
Ion Petrescu, opere citate, pag.66-79
Management
5
Thetart,R.A, - Management, Ediţia a IV a, Paris, pag.5
Management
activitate; 2) o altă grupă de specialişti este formată din cei care susţin că
managementul are atât o dimensiune ştiinţifică, cât şi una care ţine de
domeniul artei. Potrivit opiniei acestor autori latura ştiinţifică a
managementului se referă la principiile şi metodele elaborate, iar domeniul
ce se referă la artă are în vedere individualitatea managerilor care aplică
diferenţiat conceptele, metodele, tehnicile oferite de ştiinţa managementului
având în vedere şi intuiţia, experienţa, curajul, etc.; 3) cea de-a treia
categorie de autori îi cuprinde pe cei care abordează procesul managerial ca
fiind atât ştiinţă, cât şi artă, cu precizarea că în perspectivă, pe măsura
sistematizării informaţiilor exacte despre management, acestea au menirea
să acopere, prin generalizare, un câmp larg de fapte, iar ştiinţa va ocupa,
încetul cu încetul, locul artei.
O întoarcere în timp permite să se aprecieze că managementul este o
artă veche. Popoarele civilizaţiei antice - sumerienii, egiptenii, babilonienii,
romanii, etc. - au organizat şi au condus diverse activităţi, lucru care poate
atesta caracterul de artă al managementului.
Printre altele se menţionează că sumerienii foloseau documente
scrise pentru a uşura operaţiile guvernamentale şi comerciale, romanii
conduceau imperiul folosind comunicaţii eficiente şi un control centralizat.
De astfel, majoritatea îndeletnicirilor omeneşti au fost la început arte. Cu
timpul, s-au transformat în ştiinţe folosind metode, elaborând principii şi
teorii, putând fi transmise şi învăţate, înlocuind intuiţia, vocaţia, talentul. Pe
măsura acumulării de noi cunoştinţe se dezvoltă şi teoria mijloacelor
specifice managementului.
Managementul ca ştiinţă presupune elaborarea unor concepte,
principii metode şi tehnici de lucru cu caracter general, a căror utilizare
Management
6
Ion Petrescu, opere citate, pag.26
Elemente introductive în management
7
Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu – Management, Editura Economică, Bucureşti, 1995,
pag. 19
Management
8
Ovidiu Nicolescu, opere citate, pag.21
Elemente introductive în management
9
Ovidiu Nicolescu, opere citate, pag. 35-38
Management
10
Ion Petrescu, opere citate, pag.55-60
Management
probleme care apar în activitatea unei unităţi. Dacă utilizării acestor metode
i se asociază apelarea la metode moderne de tratare a informaţiilor, nu
numai că se obţine soluţia optimă pentru problema supusă rezolvării, ci se
reduce şi timpul în care are loc acest proces, ceea ce are rol important în
luarea unor decizii la momentul oportun.
Şcoala sistemică este consecinţa firească a unui mod de abordare a
unităţii - sistemic, interdisciplinar, utilizând metode din: analiza economică,
finanţe, matematică, sociologie, psihologie, drept. Această şcoală apare
deci, ca o sinteză a precedentelor.
Abordarea sistemică a proceselor şi fenomenelor fiind de dată
recentă îi imprimă şcolii sistemice atributul de tinereţe, dar şi pe cel de
complexitate.
Fiind vorba de o abordare sistemică, se asigură un echilibru în
realizarea acestuia în cazul relaţiilor de management, acordându-se totodată,
atenţie egală tuturor funcţiilor lui.
Funcţiunile unităţii sunt abordate ca subsisteme ale acesteia, iar pe
prim plan este situată finalitatea ei economică. Trăsăturile care o
caracterizează o impun ca pe o şcoală cu largi perspective de dezvoltare şi
aplicare.
Verificarea cunoştinţelor:
1. Care este originea etimologică a managementului?
2. Cine sunt înteiemetorii managementului ştiinţific?
3. Managementul este ştiinţă sau artă? Argumentaţi.
4. Care sunt fazele procesului de management? Explicaţi-le.
5. Definiţi relaţiile de management.
6. În ce constă tripla determinare a relaţiilor de management?
7. Din ce rezultă determinarea socio-economică?
8. Care sunt principiile generale ale managementului?
9. Enumeraţi principalele şcoli de management pe plan
mondial?
10. Care este prima carte românească, care la timpul respectiv
putea fi considerată ca un manual de management?
Teste de autoevaluare:
1. În faza de operaţionalizare a procesului de management se
manifestă cu precădere funcţiile managementului:
a) previziune, organizare, antrenare;
b) organizare, control-evaluare, antrenare;
c) organizare, coordonare, antrenare;
d) control-evaluare, previziune, antrenare;
e) antrenare, previziune, coordonare.
b) ciclicitate şi continuitate;
c) nestabilitate şi consecvenţă;
d) consecvenţă şi staticitate;
e) discontinuitate şi ciclicitate.