1.

Definiti economie ca stiinta si aratati functiile acesteia

Economiaeste o știință socială ce studiază producția și desfacerea, comerțul și consumul
de bunuri și servicii. Potrivit definiției date de Lionel Robbins în 1932, economia este
știința ce studiază modul alocării mijloacelor rare în scopuri alternative. Deoarece are ca
obiect de studiu activitatea umană, economia este o știință socială.

2. Ce este o lege economica? Particularitatile ei.

Nevoile umane se caracterizează prin anumite trăsături fiecare dintre acestea
reflectând o lege economică.
1) Nevoile umane sunt nelimitate ca număr;
2) Nevoile umane sunt limitate în capacitate, satisfacerea unei anumite nevoi
presupune consumarea unei cantităţi date dintr-un bun material sau serviciu;
3) Nevoile umane sunt concurente, unele nevoi se extind în detrimentul altora,
deoarece se înlocuiesc între ele;
4) Nevoile umane sunt complementare, evoluând de cele mai multe ori în sensuri
identice;
5) Orice nevoie umană se stinge prin satisfacere.

3. Definiti economia de piata sau econimoa de schimb. Care sunt trasaturile modelului
theoretic al economiei de piata?
Economia de piaţă se defineşte ca fiind acea formă modernă de organizare şi
funcţionare a economiei de schimb în care întreprinzătorii îşi desfăşoară activitatea
economică în mod liber, autonom şi raţional, corespunzător cerinţelor pieţei în
scopul satisfacerii unor nevoi existenţiale tot mai sporite, cu resurse economice
limitate.
• piaţa este cadrul general prin care se stabileşte ce, cât şi pentru cine să se producă
în condiţiile libertăţii de acţiune a agenţilor economici;
• deciziile economice sunt luate în mod liber de către indivizi şi firme, din
interacţiunea acestora rezultând producţia globală şi consumul;
• cocurenţa între agenţii economiei şi obţinerea unui profit cât mai mare reprezintă
obiectivul major al activităţii şi criteriul esenţial în evaluarea eficienţei acestuia;
• indivizii acţionează pe baza intereselor personale şi a principiului eficienţei
maxime, atingerea acestor interese realizându-se prin mecanismul preţurilor,
numai în măsura în care deciziile lor iau în considerare interesele şi dorinţele
celorlalţi;
• formarea liberă a preţurilor bunurilor economice pe baza cunoaşterii de către
agenţii economici, a cererii şi a ofertei;
• proprietatea privată a pluralismului formelor de proprietate a agenţilor economici

• instituţionalizarea juridică şi economică a economiei de piaţă;

• intervenţia statului având rolul de a asigura cadrul instituţional al economiei de
piaţă şi supravegherea funcţionării normale a acestuia, prin folosirea cadrului legal
şi a pârghiilor economice;
• existenţa unei structuri tehnico-economice moderne (factori de producţie, mod de
combinare a acestora, sistem financiar-bancar etc.) ca o condiţie a satisfacerii
decente a nevoilor fundamentale ale tuturor cetăţenilor.

4. Trasaturile economiei modern

este o economie mixta – sociala, cu accentuarea caracterului
concurential-functional al acestui tip de economie, generat de mecanismul
concurential de functionare al acesteia, masurat prin raportare la capacitatea
concurentiala, precum si a interdependentelor piete-proprietate-concurenta.

5. Care sunt trasaturile economiei de schimb intalnite in randul tarilor dezvoltate?

Tipul actual de economie de schimb existent in tarile dezvoltate se caracterizeaza,
in principal, prin urmatoarele trasaturi:
- multipolaritate, in sensul ca se caracterizeaza prin multitudinea si diversitatea
centrelor de decizie economica;
- descentralizare, in sensul ca orice agent economic are autonomie de optiune,
decizie si actiune;
- economie de intreprindere, in care spatiul microeconomic este fundamental in
activitatile din economia nationala;
- calcul in expresie monetara, moneda servind drept numitor comun al activitatilor
agentilor economici, raspunzand cerintelor de evaluare – cuantificare a costurilor si
a rezultatelor;
- economie in care statul exercita o interventie indirecta si globala, prin care acesta
nu desfiinteaza piata si nici nu indeplineste functiile ei, ci cauta sa o completeze,
sa-i corecteze esecurile si sa vegheze asupra functionarii ei;
- profitul reprezinta mobil central al unitatilor economice.

6. Ce e utilitatea? (baza acesteia)

Utilitatea este un concept generic caracterizând posibilitatea de a satisface o
necesitate umană. Necesitatea este o condiționare a individului, o dependență
metabolică, fizică, informațională, sau afectivă, iar 'utilitatea' este obiectul,
procesul, proprietatea, serviciul sau funcția, care rezolvă o necesitate, care oferă
corpului, minții sau afectivității subiectului acel ceva absolut necesar, sau dorit, la
un moment dat.

7. Caracteristicile utilitatii economice. Cum se determina util. totala, marginala si cum se

reprezinta graphic?
Funcție de utilitate este aleasă adeseori în economie, pentru modelarea
preferințelor anumitor agenți economici. Supoziția fundamentală a conceptului
este aceea că "actorul" este văzut ca un maximizator rațional care aspiră la luarea
de hotărâri care să-i aducă o utilitate cât mai mare posibil.
 Conceptul teoriei utilității este aplicat atât în microeconomie, cât și in
macroeconomie. În domeniul microeconomiei, acesta explică comportamentul
indivizilor, iar în domeniul macroeconomiei explică, printre altele, cu ajutorul
teoriei utilității, deciziile politicii economice.
În cadrul teoriei bugetare, funcția directă a utilității exprimă nivelul utilității, pe
care un consumator îl atinge, consumând diferite cantități de bunuri:
.
U exprimă nivelul utilității, Xi cantitatea consumată din anumite bunuri și n
numărul bunurilor de consum.
Utilitatea marginală
Prima derivată a funcției de utilitate în funcție de cantitatea unuia din bunurile de

consum se mai numește și utilitate marginală a acelui bun. În mod colocvial,

utilitatea marginală răspunde la întrebarea: „Care este utilitatea suplimentară pe
care o aduce consumul unei unități suplimentare i dintr-un anumit bun?“
Utilitatea marginală este un concept des utilizat în contextul maximizării utilității.
Astfel, în punctul optim trebuie ca utilitatea marginală a unui bun sa fie egală cu
costurile marginale. O utilitate marginală care ia valoarea zero, înseamnă că pentru
acel bun a apărut o saturație.

8. Definitia pietei.
Piața reprezintă modul în care, prin vanzare și cumpărare, prin producție și
consum, indivizii contribuie la mersul de ansamblu al societății

9. Ce este cererea de marfuri? Factorii care o influenteaza, coef. de elasticitate directa si

indirecta
În general, cererea are un continut predominant economic si este determinata de
utilitatea si de satisfacerea diverselor necesitati în functie de disponibilitatile
financiare existente. Ea reprezinta o materializare a nevoilor pentru bunuri si
servicii, a puterii de cumparare si a dorintelor, intentiilor si preferintelor
 cumparatorului. Orice neconcordanta între aceste fenomene determina lipsa unei
cereri efective, desi la un moment dat pot exista necesitati, venituri disponibile sau
intentii de cumparare. Cererea de marfuri se manifesta ca o suma de cerinte
particulare, în functie de preferintele si dorintele fiecarui consumator în parte.
Factori care influențează cererea de mărfuri:
a. Oferta de mărfuri
b. Veniturile populației
c. Prețurile
d. Elementele demografice
e. Fenomenele sociale
f. Sistemul taxelor și impozitelor
g. Factorii naturali, climaterici
h. Factorii sezonieri
10. Oferta de marfuri si particularitatile ei. Coef de elasticitate a ofertei in fct de pret
Potrivit modului de conceptualizare a ofertei, aceasta se referă
atât la un anumit volum de bunuri şi servicii, cât şi la un proces de
mişcare a acestora de la producţie la consum. În cadrul ofertei se
disting două elemente principale: fondurile de mărfuri din reţeaua de
distribuţie – oferta reală sau efectivă – şi stocurile de mărfuri
existente în diferite verigi ale circuitului economic – oferta pasivă.
Caracteristicile ofertei care se întâlnesc atât pe piaţa bunurilor
de consum individual cât şi pe piaţa bunurilor de consum productiv
sunt următoarele: creşterea continuă şi în ritm intens a volumului de
mărfuri oferit pieţei; diversificarea continuă materializată în lărgirea
gamei de produse şi în crearea ne produse noi; împletirea strânsă a
bunurilor cu serviciile în procesul satisfacerii nevoilor şi creşterea
ponderii serviciilor în cadrul ofertei; creşterea calităţii bunurilor care
alcătuiesc oferta.
Elasticitatea ofertei în funcţie de preţ exprimă raportul modificării procentuale a
cantităţii oferite dintr-un bun ca urmare a modificării procentuale a preţului său,
celelalte condiţii rămânând neschimbate.
∆Q %
Elasticitatea ofertei în funcţie de preţ = ∆ P %

unde, ∆ Q % - modificarea procentuală a cantităţii oferite

∆ P % - modificarea procentuală a preţului

11. Cum se determina categ de costuri(globale,medii,marginale) ?

Expresia in bani a consumului de factori de productie necesar producerii si vanzarii
de bunuri materiale si servicii, concretizat in cheltuieli pentru materii prime,
 materiale, combustibil, energie, salarii, masini unelte, utilaje, instalatii, chirii,
intretinere, conducere, administratie etc., pe care le suporta agentii economici.

Costul de productie are o tipologie complexa: costul global, costul mediu, costul
marginal.

a) Costul global reprezinta ansamblul cheltuielilor necesare obtinerii unui volum de

productie dat, dintr-un bun. El poate fi privit:
- structural, pe termen scurt, divizat in cost global fix (acele cheltuieli ale
intreprinderii care, pe termen scurt, sunt relativ independente de volumul
productiei obtinute) si cost global variabil (acele cheltuieli ale intreprinderii care se
modifica in functie de volumul productiei),
- pe ansamblu, adica drept cost global total, ca suma a tuturor cheltuielilor
suportate de catre intreprindere.

b) Costul mediu (sau cost unitar) exprima costurile globale pe unitatea de produs
(sau de rezultat). Se disting costul mediu fix, costul mediu variabil si costul mediu
total. Costurile medii, in miscarea lor (ca si costul marginal) incep prin descrestere
cand productivitatea creste, trec printr-un minim, apoi se maresc; aceasta
particularitate rezulta din actiunea legii randamentelor neproportionale, conform
careia randamentele sunt mai intai crescatoare, trec printr-un maxim, apoi
descresc.

c) Costul marginal (sau costul suplimentar) exprima sporul de cost total necesar
pentru obtinerea unei unitati suplimentare de productie. Costul marginal masoara
variatia costului total pentru o variatie infinit de mica a cantitatii de produse.
12. Definiti intreprinzatorul si aratati capacitatile si aptitudinile acestuia. Functiile intreprinderii.
Întreprinzătorul este „personajul" cheie în economia de piaţă. Activitatea
antreprenorială este cea care permite indivizilor să ţină pasul cu schimbările
permanente ale condiţiilor pieţei. În ciuda rolului său covârşitor în economie,
întreprinzătorul şi activitatea antreprenorială au fost adeseori neglijaţi de teoria
economică, cu toate că termenul în sine şi primele abordări asupra
antreprenoriatului datează de mai bine de două sute de ani[1].Întreprinzătorul
este, în general, recunoscut drept o persoană care îşi asumă riscul desfăşurării unei
afaceri în schimbul obţinerii de profit. Termenul de întreprinzător a fost folosit
pentru prima dată de Richard Cantillon (1697-1734). Potrivit acestuia,
întreprinzătorul achiziţionează de la lucrător serviciul factorului muncă sau
produsele rezultate din muncă pentru a le revinde, înainte ca potenţialii
consumatori să dezvăluie preţul pe care sunt dispuşi să îl plătească pentru acestea.
Lucrătorii primesc un venit sigur (cel puţin pe termen scurt), întreprinzătorul fiind
 cel care suportă riscul generat de fluctuaţiile preţurilor de pe piaţa bunurilor de
consum.
Pentru o întreprindere moderna se pot defini 5 functiuni de baza:
1) Functiunea de cercetare-dezvoltare
2) Functiunea de productie
3) Functiunea comerciala
4) Functiunea financiar-contabila
5) Functiunea de personal sau de resurse umane

13. Caracteristicile intreprinderii (+definitie) si functiile intreprinzatorului’

E cam aceeași chestie ca la întrebarea 12.
14. Cum se determina productivitatea factorilor de productie?
Expresia sintetica a eficientei utilizarii factorilor de productie in activitatile din care
rezulta bunuri economice este productivitatea.
Prin productivitatea se intelege rodnicia, randamentul factorilor de productie
utilizati.
Nivelul productivitatii se determina dupa relatia:
W=Q/Fi
W=nivelul productivitatii
Q=efectul, rezultatul, aduca bunurile economice obtinute
Fi=efortul depus, adica factorii de productie utilizati, care sunt evaluati, dupa caz,
fizic sau in expresie monetara

Productivitatea partiala exprima productivitatea unui singur factor de productie,
considerat a fi la originea productiei si a modificarii acesteia

Productivitatea globala exprima eficienta agrgata a tuturor factorilor de productie
implicati in obtinerea unui rezultat.

Productivitatea medie exprima productivitatae medie obtinuta, si se obtine
raportand rezultatul la cantitatea de factori de productie utilizati.

Productivitatae marginala exprima eficienta obtinuta prin modificarea cu o unitate
a unuia sau a tuturor factorilor de productie.