ISTORICUL SI DEZVOLTAREA CONCEPTULUI DE ADOLESCENT

Adolescenta – perioada n existenta omului si a evolutiei personalitatii sale, este v rsta care a socat n
toate timpurile cre nd uneori conflicte si anxietati sociale.

Socrate (sec. V .e.n.) sublinia faptul ca: "Tineretul nostru iubeste luxul. El are purtari rele, sfidare pentru
autoritati. Ei arata dispret pentru v rstnici si iubesc flecareala n locul actiunii. Copiii sunt astazi tiranii si nu
servantii familiilor lor. Ei nu se mai ridica c nd un v rstnic intra n casa. Ei si contrazic parintii, flecaresc
fata de musafiri, nfuleca pe nerasuflate m ncarea si si tiranizeaza profesorii".

Adolescenta este un stadiu de viata intermediar ntre copilarie si maturitate. Limitele cronologice ale
adolescentei sunt discutabile. Majoritatea autorilor considera adolescenta ntre 12-18 si chiar 20 de ani;
Bencher extinde v rsta p na la 24-25. Aceasta tendinta de extindere a adolescentei p na la perioade de v
rste considerate alta data ca apartin nd maturitatii a devenit posibila ca urmare a prelungirii perioadei de v
rsta necesara scolarizarii, perioada de dependenta afectiva, si n majoritatea cazurilor, si economica si
care, prin aceasta, se opune procesului de maturizare. Acest punct de vedere este nsa discutabil.

Piaget afirma ca adolescentul este introdus n viata si astfel, n maturitate prin munca. Exista societati si
diferite medii sociale n care copiii se ngrijesc si si c stiga existenta de la v rste fragede.

Adolescenta este considerata totodata ca o perioada n care se manifesta fenomene de revolta;

adolescentul av nd un caracter neconformist. Fata de normele sociale adolescentul poate avea o
identificare negativa sau pozitiva si acest lucru poate crea senzatia unei instabilitati a personalitatii sale.
Fixarea nivelului de aspiratie a capacitatii de separare de parinti si de altii, sunt factori decisivi n procesul
de identificare.

Dupa Howels, identificarea negativa se poate exprima si prin acceptarea perversa a modelelor prezentate
de parinti ca fiind periculoase: viata de banda, droguri, homosexualitate, filozofie diferita, etc.

Caracteriz nd evolutia adolescentei, Rousselet o mparte n:

1. Perioada revoltei - caracterizata prin manifestari ca: refuzul de a se supune din dezgust pentru ca i se
ordona, z mbetului batjocoritor, c nd nu mai crede n atotputernicia educatorilor, se revolta contra
parintilor, refuza profesia acestora (baietii se opun mai ales tatilor, iar fetele se opun mamelor), revolta
contra scolii (profesorii sunt priviti ca niste tirani, ignoranti, cauta sa le demaste asa-zisele nedreptati).
2. Perioada scandalului - apare dupa momentul n care crez nd ca nu mai este copil, vrea sa se afirme n
noua lui identitate prin excentrari, dorinta de a se face remarcat, vestimentatie deosebita, etc. Este v rsta
bandei, iar t narul care a negat familia, scoala (sau cel putin influenta lor morala), nu este capabil de a trai
izolat ntr-o lume inospitaliera si cauta sa fie aproape de prietenii care l nteleg si cu care mpartaseste
acelasi mod de viata.
3. Perioada de exaltare si afirmare, c nd t narul se simte gata de a nfrunta lumea.

Termenul de adolescenta nu desemneaza o abstractie pura, ci o realitate vie, dinamica, n care converg
influente variate si cu ponderi diferite de ordin fiziologic, social, psihologic si pedagogic. Adolescenta
reprezinta deci cea mai complexa si efervescenta perioada din viata individului.

Pe plan psihologic, este v rsta afirmarii intereselor sociale si profesionale, a stabilirii de noi relatii ntre "el"
si "altii", a dorintei de libertate, autonomie, c t si printr-o generoasa sensibilitate ideo-afectiva, v rsta a
marilor idealuri, dar si a trairilor dureroase, uneori, cu urmari dezadaptative.
n adolescenta apare dorinta de afirmare, identificarea eu-lui cu modele de comportament independent ce
preced definirea stabila a propriei personalitati. Largirea sferei de experienta sociala determina
armonizarea deprinderilor si atitudinilor cu cerintele sociale si dezvolta major spiritul critic si autocritic.

Adolescentul devine stap n pe procesele sale psihice care sunt dirijate constient. De la aceasta constiinta
de sine apreciata de altii, trece la constiinta de sine prin autoapreciere, de la g ndirea intuitiv concreta la g
ndirea abstracta si de la motivatiile elementare la cele sociale de comportament (datorie, raspundere,
scop n viata).

Comportamentul exprima receptivitate la stimulii realitatilor obiective, consecutiv carora se autoregleaza

si autoperfectioneaza. Adolescentul devine constient de evolutia sa proprie. Formarea trasaturilor pozitive
de caracter se reflecta direct n conduita, care ntruneste astfel un continut motivational n care constiinta
raspunderii, a semnificatiilor actelor sociale ocupa un loc central.

Adolescenta este deci etapa n care copilul, pe baza achizitiilor deja realizate, sub influenta exercitata de
factorii mediului ambiant si datorita propriei activitati, ajunge treptat sa-si cunoasca viata sufleteasca, sa
se descifreze pe sine ca om si ca membru al societatii. Acest salt n planul vietii psihice are efecte
deosebite asupra echilibrului psihic si social al adolescentului. Pe de o parte nteleg ndu-se pe sine ca o
fiinta, adolescentul reuseste sa-si integreze viata sufleteasca ntr-un tot unitar, raportat la trecut si
proiectat n viitor. Pe de alta parte el reuseste sa se diferentieze de semenii sai, sa-si stabileasca n mod
clar locul sau n mijlocul oamenilor printre care traieste si sa-si prefigureze un nou loc, n viitor, printre
acestia. Toate aceste schimbari care vin sa mbogateasca sau nu "criza adolescentei" sunt importante si
determinate, n primul r nd determinate de accelerarea procesului constiintei de sine.

Constiinta de sine se dezvolta stadial, fiecare stadiu psihologic contin nd at t elemente de continuitate c t
si de diferentiere. Rezultatul principal al acestei evolutii l constituie realizarea unitatii si identitati
personalitatii, motiv pentru care constiinta de sine este considerata axa acesteia; deci adolescenta este si
o perioada cu implicatii majore n ceea ce priveste maturizarea personalitatii. O problema referitoare la
adolescenta, legata organic de dezvoltarea constiintei de sine este aceea a afirmarii de sine.

Unii psihologi au integrat manifestarile prin care adolescentii ncearca sa-si afirme personalitatea n asa
zisa "criza a adolescentei" pe care am descris-o.

Altii afirma ca aceasta "criza" nu este universala, ci un fenomen provocat de conditii sociale individuale si
istorice. n acelasi timp afirmarea de sine este un fenomen cu totul specific adolescentei.

n realitate, dorinta afirmarii de sine este expresia crizei de constiinta pe care adolescentul o are asupra
dezvoltarii sale pe plan biologic, psihologic si social, statutul social, care nu reflecta din toate unghiurile
aceasta dezvoltare. Deci, dorinta afirmarii de sine este un fenomen normal care se manifesta la
adolescent ca efect al maturizarii psihice, a consolidarii personalitatii.