Ion Mihaela

Moise Roxana
Persinaru Ioana
GRUPA 1427

1
Cuprins

1. Obiectivele politicii de coeziune şi asistenţă structurală

comunitară ..............................................3
2. Politica de coeziune în perspectiva 2007-2013 ..............................................................................6
3. Simularea impactului politicii de coeziune; cazul României.........................................................11
3.1 Mecanisme de transmisie a politicii de coeziune …………………………………………..11
3.2 Agregarea fondurilor………………………………………………………………………..12
3.3 Scenarii şi ipoteze …………………………………………………………………………..12
3.4 Rezultatele simulărilor………………………………………………………………………14
4.Programele operaţionale sectoriale ……………………………………………………………….18
4.1 Programul Operaţional Regional …………………………………………………………..18
4.2 Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice ………………….18
4.3 Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.........................................19
4.4 Programul Operaţional Sectorial de Mediu ...........................................................................19
4.5 Programul Operaţional Sectorial de Transport ......................................................................20
4.6 Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative ...........................................20
4.7 Programul Operaţional Asistenţă Tehnică .............................................................................20
4.8 Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală ......................................................................21
4.9 Programe de Cooperare Teritorală..........................................................................................21
5. Eficienţa politicii structurale în România; Probleme de absorbţie .................................................22
5.1 Obstacole şi factori favorizanţi ..............................................................................................22
5.2 Ajustarea preţurilor relative ...................................................................................................23
6. Politica de coeziune a Uniunii Europene - o soluţie la actuala crizã - ………………………...….24

2
1. Obiectivele politicii de coeziune si asistenta structurala comunitara
Realizarea pieţei unice a avut fără îndoială efecte benefice asupra economiei europene în
ansamblu, însă acestea nu au fost egal repartizate între sectoarele productive, state, regiuni şi
grupurile sociale. În consecinţă se manifestă o dinamică teritorială dezechilibrată ca urmare a
procesului de liberalizare a pieţelor. Din această cauză s-au creat mecanisemele politicii de coeziune,
pentru a corecta tendinţele către concentrarea activităţilor economice odată cu intensificarea
procesului de integrare economică.
Coeziunea poate fi definită ca reprezentând acea proprietate a elementelor constitutive ale unui
sistem, care asigură coerenţa şi unitatea ansamblului şi permite funcţionarea şi perpetuarea
sistemului. D. Tarschys distinge patru niveluri ale coeziunii: economic, social, cultural, şi politic.
• Coeziunea economică reprezintă suportul atingerii obiectivului general urmărit de fiecare
naţiune, acela al creşterii bunăstării.
• Coeziunea socială reprezintă un alt element important în dezvoltarea unui sistem economic,
izvorâtă din necesitatea constituirii unei politici distincte, destinată reducerii disparităţii
dintre indivizi, regiuni sau state.
• Coeziunea culturală favorizează raspândirea sistemelor de valori culturale comune, progresul
tehnologic cât şi dezvoltarea relaţiilor economice internaţionale.
• Coeziunea politică are ca principal obiectiv urmărirea unor interese şi scopuri comune,
formarea de alianţe, organizaţii, şi alte categorii de entităţi.
Politica de Coeziune Economică şi Socială (PCES) reprezintă politica fundamentală a UE
fiindu-i alocat 1/3 din bugetul său şi urmăreşte:
 Reducerea disparităţilor de dezvoltare economică şi socială între statele membre/regiunile
UE;
 Îmbunătăţirea funcţionării Pieţei unice;
 Promovarea dezvoltării stabile şi durabile a UE.
Cea mai importantă componentă a politicii de coeziune economică şi socială o reprezintă politica de
dezvoltare regională(PDR). În abordarea politicii de dezvoltare regională în cadrul UE se pune
accent pe promovarea egalităţii de şanse.
Politica de dezvoltare regională include un ansamblu de măsuri planificate şi promovate de către
autorităţile administraţiei public locale şi centrale, în parteneriat cu alţi actori economici, în vederea

3
asigurării unei creşteri economice şi sociale dinamice şi durabile, prin valorificarea eficientă a
potenţialului local şi regional.

PCES are şase obiective generale:

1. Promovarea dezvoltării şi ajustării structurale a regiunilor întârziate ca nivel de dezvoltare,
specifică zonelor cu un PIB pe locuitor inferior limitei de 75% din media comunitară.
2. Ajutorarea regiunilor aflate în declin industrial;
3. Combaterea şomajului de lungă durată;
4. Facilitarea inserţiei profesionale a tinerilor;
5. Accelerarea ajustării structurilor agricole şi promovarea dezvoltării zonelor rurale;
6. Dezvoltarea şi ajustarea structurală a regiunilor cu o densitate foarte redusă a populaţiei, sub
8 locuitori/km.
Mijloacele financiare prin care se implementează PCES se numesc Instrumente Structurale şi
cuprind:
1. Fondurile Structurale (Fondul European de Dezvoltare Regională şi Fondul Social
European);
2. Fondul de Coeziune.
Aceste fonduri sunt cunoscute sub denumirea generică de Fonduri Structurale şi de Coeziune (FSC).
De asemenea mai există şi o categorie de fonduri complementare: Fondul European pentru
Agricultură şi Dezvoltare Rurală.
Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) susţine dezvoltarea economică durabilă la nivel
regional şi local prin mobilizarea capacităţilor locale şi diversificarea structurilor economice în
domenii precum cercetare şi dezvoltare tehnologică, inovare şi antreprenoriat, societatea
informaţională, IMM-uri, protecţia mediului, turism, energie.
Fondul Social European (FSE) contribuie la sporirea adaptabilităţii forţei de muncă şi a
întreprinderilor, creşterea accesului pe piaţa forţei de muncă, prevenirea şomajului, prelungirea vieţii
active şi creşterea gradului de participare pe piaţa muncii a femeilor şi a migranţilor, sprijinirea
incluziunii sociale a persoanelor dezavantajate şi combaterea discriminării.
Fondul de Coeziune (FC) finanţează proiecte în domeniul protecţiei mediului şi reţelelor
de transport transeuropene, proiecte în domeniul dezvoltării durabile precum şi proiecte care vizează
îmbunătăţirea managementului traficului aerian şi rutier, modernizarea transportului urban,
dezvoltarea şi modernizarea transportului multimodal.
Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (FEADR) are ca scop creşterea

4
competitivităţii în sectorul agricol, dezvoltarea mediului rural şi îmbunătăţirea calităţii vieţii în
zonele rurale prin promovarea diversităţii activităţilor economice.
Multe însă dintre regiunile asistate au rămas relativ sărace, manifestandu-se chiar regresii de creştere
si care nu arata niciun impact semnificativ al acestor transferuri.
Neutilizarea optima a transferurilor poate fi cauza urmatoarelor probleme:
• Pierderilor de transferuri datorită unei administratii neadecvate; transferurile pot
fi utilizate pentru proiecte de investiţii care nu au niciun randament, adica sunt ineficiente;
• costuri administrative care asigura cea mai buna utilizare a fondurilor. Resurse
suplimentarenecesare pentru programarea şi monitorizare, care nu pot fi folosite pentru
creşterea capacitatii productive a economiei. Ar trebui cel puţin să se încerce evitarea
pierderilor din transferuri, şi utilizarea acestora sub-optimala.
• Activitati de rent-seeking. Transferurile ofera un stimulent agenţilor economici din sectorul
public şi sectorul privat să investească resurse în activităţi sub forma de renta pentru a primi
o chirie. Concurenta absoarbe resurse care nu mai pot fi utilizate eficient;
• Deturnare de fonduri pentru consum. Utilizarea fondurilor pentru consum in detrimentul
utilizarii acestora pentru investiţii.

5
2.Politica de coeziune în perspectiva 2007-2013
La 10 februarie 2004, Comisia a publicat un comunicat către Consiliu şi PE privind perspectivele
financiare ale UE pentru perioada 2007-2013, intitulat”Construind împreună viitorul: provocări
politice şi modalităţi bugetare ale Uniunii extinse, 2007-2013”. Comisia si-a prezentat propunerile
bugetare pornind de la următoarele patru priorităţi politice ale UE:
1) Creşterea durabilă
a) Competitivitate în serviciul creşterii şi folosirii forţei de muncă. Printre altele se numără
cheltuieli cu cercetarea şi dezvoltarea, intervenţii europene în vederea creşterii, educării,
formării;
b) Coeziune în vederea realizării creşterii economice şi utilizării forţei de muncă.
2) Dezvoltarea durabilă şi protejarea resurselor naturale;
3) Democraţia, libertatea, securitatea şi justiţia „ pentru a oferi un sens cetăţeniei europene”;
4) Finanţarea politicii externe a UE, ajutor pentru dezvoltare, poltica de vecinătate, politica
comericală comună, ajutorul umanitar etc.
Administrarea politicii de coeziune în perioada 2007-2013 trebuie să asigure coordonarea a cinci
principii:
1. Programarea
- La nivel politic: fiecare stat membru trebuie să pregătească un document asupra
dezvoltării strategice;
- La nivel operaţional: pe baza documentului politic, Comisia va adopta programe
naţionale şi regionale pentru fiecare stat membru;
2. Controlul financiar
- Comisia işi asumă responsabilitatea pentru implementarea bugetului;
- Proporţionalitatea şi simplificarea în continuare a managementului financiar şi a
controlului, precum şi sancţiuni mai stricte în caz de iregularităţi sau fraudă.
3. Complementaritatea
- Resursele UE ar trebui mai degrabă să suplimenteze decât să înlocuiască resursele
naţionale.
4. Parteneriatul şi coordonarea
- Cooperarea între ţările membre, regiuni şi autorităţile locale atât la nivel de programare,
cât şi la nivel de implementare.

6
 - Facilitarea accesului cetăţenilor şi al companiilor la proiecte finanţabile.

5. O concentrare sporită
- Resursele ar trebui să fie concentrate asupra celor mai puţin prospere ţări membre şi
regiuni, cu un accent pe ţările membre noi.
Conform perspectivei financiare 2007-2013, Comisia Europeana a alocat 308,041 miliarde euro
pentru finantarea Polticii de Coeziune la nivelul UE. Repartizarea acestei sume pe cele trei obiective
ale politicii reformate este urmatoarea:
• 81,7% pentru obiectivul Convergenta, din care 24.5% sunt destinate Fondului de Coeziune
• 15,8% pentru obiectivul "competitivitate regionala si ocuparea fortei de munca".
• 2,4% pentru obiectivul "cooperare teritoriala europeana".

Extinderea Uniunii Europene de la 15 la 25 de membri la 1 mai 2004 şi la 27 de membri la 1

ianuarie 2007 are şi va avea efecte importante în ceea ce priveşte disparităţile regionale, dat fiind
nivelul de dezvoltare al statelor membre.
Astfel, deşi teritoriul a crescut cu 33%, iar populaţia cu 30%, PIB-ul Europei extinse a crescut doar
cu 5-6%. În 2002, PIB-ul pe locuitor în cele 10 ţări noi membre (la momentul respectiv, tări
candidate) reprezenta doar 39% din media UE15. La nivel naţional peste o treime din populaţie trăia
în ţări cu un venit pe locuitor mai mic de 90% din media UE faţă de 1/6 în EU15. Corespunzător
datelor din 1999, creşterea de la 15 la 27 a numărului de membri a avut drept consecinţă o scădere cu
18% a PIB mediu/locuitor în UE251. Potrivit celui de-al treilea Raport de Coeziune din 18 februarie
2004, extinderea Uniunii reprezintă o provocare fără precedent pentru competitivitatea şi coeziunea
internă a Uniunii. Extinderea Uniunii a determinat creşterea diferenţelor de dezvoltare economică,
deplasarea geografică a disparităţilor spre est şi o agravare a situaţiei ocupării forţei de muncă:
− decalajul, în ceea ce priveşte PIB-ul pe cap de locuitor, între 10% din populaţia ce trăieşte în cele
mai prospere regiuni şi 10% din populaţia ce trăieşte în cele mai puţin prospere regiuni e mai mult
decât dublu, comparativ cu situaţia EU15;
− în UE25, 123 milioane de oameni (reprezentând cca. 27% din totalul populaţiei) trăiesc în regiuni
cu un PIB sub 75% din media UE, în comparaţie cu 72 milioane de oameni, reprezentând 19% din
total, în UE15;
− pentru a alinia nivelul mediu al locurilor de muncă în cele 10 noi state membre cu cel din restul
UE ar trebui create patru milioane de slujbe.

7
 În acest context, Comisia Europeană a considerat că politica de coeziune trebuie modificată
pentru a corecta aceste dezechilibre teritoriale. Astfel, odată cu acest Raport la 18 februarie 2004,
Comisia a propus şi o nouă politică de coeziune pentru o UE lărgită la 27 de state membre, în
contextul perspectivelor financiare pentru perioada 2007-2013, propunere care a fost detaliată în
propunerea înaintată de Parlament Consiliului pe data de 14 iulie 2004. În
acest document, Comisia stabileşte faptul că UE se confruntă cu patru mari provocări pentru viitor,
în care politica de coeziune va avea un rol fundamental: necesitatea atingerii unui grad mai mare de
coeziune, întărirea priorităţilor Uniunii, îmbunătăţirea calităţii pentru promovarea unei dezvoltări
echilibrate şi susţinute, precum şi o cooperare strânsă în vederea realizării coeziunii.
Comisia a prevăzut pentru perioada 2007-2013 să acorde politicii de coeziune 336.100 milioane
euro. În ciuda acestei stabilităţi, aceste cifre
ascund schimbări majore ale politicii de coeziune în bugetul comunitar (dat fiind faptul că cele 10
state membre au un nivel al PIB pe locuitor de 40% din media comunitară). Menţinerea greutăţii
relative a cheltuielilor de coeziune presupune o cădere importantă a cheltuielii pe locuitor în funcţie
de populaţia eligibilă. Aşa cum se poate observa din Tabelul nr. 1, propunerea Comisiei constă în
reducerea resurselor (în mărimi reale) pentru regiunile sărace (cele care au un PIB/loc.<75% din
media comunitară) cu 23% (de la 2.847 euro/loc. în perioada 2000-2006 la 2.192 euro/loc. în 2007-
2013).
Pentru a duce la capăt noua politică de coeziune, Comisia a propus concentrarea atât a
obiectivelor cât şi a instrumentelor, ceea ce înseamnă:
− menţinerea a trei obiective: convergenţa, competitivitatea regională şi ocuparea forţei de muncă şi
cooperarea teritorială europeană;
− eliminarea iniţiativelor comunitare şi a acţiunilor inovatoare;
− reducerea la trei a instrumentelor financiare: FEDER, FSE şi Fondul de Coeziune
Astfel, s-a construit un scenariu de referinţă, plecând de la următoarele aspecte:
− totatul resurselor estimate pentru fiecare dintre cele 3 obiective coincide cu cele prevăzute în
propunerea Comisiei;
− resursele destinate obiectivului de convergenţă se împart între tările UE15 şi celelalte 12 state
membre în procente de 50-50;
− mai mult de 3/4 din buget se repartizează pentru regiunile şi statele mai puţin prospere ale UE;
− Fondul de Coeziune se repartizează astfel: 2/3 pentru statele membre şi 1/3 pentru celelalte;
− Structura resurselor pe care le-au primit statele noi membre respectă propunerea Comisiei: 2/3
Fonduri structurale şi 1/3 Fond de Coeziune.

8
De asemenea, s-a ţinut cont de ipotezele formulate de Comisie. Astfel, în ceea ce priveşte obiectivul
de convergenţă:
− regiunile convergenţă: sumele primite de acestea în perioada 2000-2006 au fost ajustate în funcţie
de nivelul de venit pe locuitor şi ţinând cont de restricţia de distribuţie de 50-50 între statele UE15 şi
celelalte 12 state membre;
− fondul de coeziune: suma primită de ţările eligibile în prezent s-a ajustat în funcţie de creşterea
resurselor disponibile, iar României şi Bulgariei li s-au alocat suma medie din ceea ce primesc cele
10 state membre noi;
− regiuni ultraperiferice: resursele s-au împărţit în funcţie de populaţie.
Referitor la obiectivul de competitivitate regională şi ocupare a forţei de muncă, sumele alocate
fiecărei regiuni eligibile au fost ponderate cu rata şomajului în fiecare ţară faţă de media UE27, iar
pentru realizarea obiectivului de cooperare teritorială distribuţia fondurilor pe regiuni (FEDER) s-a
făcut ţinând cont de populaţie şi de condiţiile social-economice.

Limita 4% Total ob. Media Diferenţa

PIB lim. 4% PIB anuală Perioada 2000-2006
%PIB Mil. Euro % PIB
2004
Belgia 99.294 1.628 0,07 -640 -0,05
Danemarca 68.986 483 0,03 -439 -0,04
Germania 719.117 28.433 0,16 -4.694 -0,06
Grecia 67.810 26.870 1,59 -824 -0,99
Spania 327.799 46.582 0,57 -15.974 -0,63
Franţa 575.362 15.883 0,11 -1.554 -0,05
Irlanda 59.762 729 0,05 -3.694 -0,43
Italia 482.088 27.557 0,23 -5.450 -0,13
Luxemburg 9.406 65 0,03 -36 -0,03
Olanda 145.330 2.029 0,06 -1.629 -0,06
Austria 80.823 1.438 0,07 -599 -0,06
Portugalia 49.061 26.444 2,16 1.112 -0,59
Finlanda 52.790 1.679 0,13 -647 -0,10
Suedia 101.697 1.352 0,05 -1.081 -0,07
Marea Britanie 638.240 12.609 0,08 -5.863 -0,08
Nelocalizat - 106 - - -
TOTAL UE-15 3.477.567 193.887 0,22 -42.012 -0,14
Cipru 4.732 444 0,38 331 0,08
Cehia 30.148 10.314 1,37 7.723 0,31
Estonia 3.912 2.692 2,75 2.005 0,32
Ungariu 30.655 13.559 1,77 10.390 0,47
Lituania 8.270 5.970 2,89 4.450 0,21
Letonia 4.749 4.497 3,79 3.344 0,30
Malta 1.549 223 0,58 135 -0,08
Polonia 77.270 50.717 2,63 38.064 0,46
9
 Slovenia 9.886 1.846 0,75 1.395 0,19
Slovacia 12.076 6.882 2,28 5.146 0,57
TOTAL 10 183.247 97.144 2,12 72.982 0,42
TOTAL UE-25 3.660.814 291.031 0,32 30.970 -0,07
Bulgaria 8.092 8.092 4,00 8.092 4,00
România 22.476 22.476 4,00 22.476 4,00
TOTAL 2 30.568 30.568 4,00 30.568 4,00
TOTAL UE-27 3.691.382 321.599 0,35 61.538 -0,04

Tabel 1.2: Estimarea repartizării fondurilor structurale şi de coeziune pe ţări

Resurse structurale (2007-2013) (mil. Euro 2004)

Rezultatele acestei estimări se prezintă astfel:

− Polonia este ţara care a beneficiat de fondurile cele mai mari în termeni absoluţi din politica de
coeziune cu 50.717 mil. euro, urmată de Spania, Germania, Italia, Grecia şi Portugalia. La distanţă
mare se află România (22.476 mil. euro), Franşa, Ungaria, Marea Britanie, Cehia şi Bulgaria (8.092
mil. euro). Este evident faptul că ţările mici sunt cele care primesc sume mai mici (Luxemburg,
Malta, Cipru, Danemarca şi Irlanda).
− în cazul raportării la PIB, se observă că România şi Bulgaria obţin un procentaj mai mare,
situându-se la limita de 4% din PIB. De această dată, ţărilor dezvoltate li s-au alocat cel mai puţin
(Luxemburg, Danemarca, Irlanda, Suedia, Olanda, Belgia şi Austria).
− comparativ cu perioada 2000-2006, printre ţările care au avut de pierdut se numără Spania (-
15.974 mil euro), Marea Britanie (-5.863 mil euro), Italia (-5.450 mil. euro), Germania (-4.694 mil.
euro) şi Irlanda (-3.694 mil. euro). În schimb, Polonia obţine cu 38.064 mil. euro mai mult decât
perioada anterioară, România 22.476 mil. euro, Ungaria 10.390 mil. euro, Bulgaria 8.092 mil. euro şi
Cehia 7.723 mil. euro

10
3.Simularea impactului politicii de coeziune; cazul României
Politica de coeziune influenţează economia printr-o combinaţie de canale ale cererii şi ofertei.
Efectele cererii pe termen scurt apar ca o consecinţă a deciziilor politice de creştere a veniturilor şi a
cheltuielilor legate de iniţiativele politicii de coeziune. Prin efectele multiplicatorilor, acestea se vor
propaga în toate componentele consumului intern şi în componentele output-ului intern şi ale
venitului naţional. Nu trebuie însă să ne limităm la analiza efectelor pe termen scurt, ci mai degrabă
să ne îndreptăm atenţia asupra influenţelor pe termen lung ale politicii de coeziune, de stimulare a
ofertei potenţiale.
Prin această perspectivă, pe termen lung se prezinta o estimare cantitativă a impactului
macroeconomic al Cadrului de Sprijin Comunitar (CSC) 2007-2013. Pentru aceasta, s-a utilizat un
model de tip HERMIN pentru economia Romaniei – modelul HEROM.
Hermin este un model anual, multi-sectorial, care include:
a) sectorul T - industria prelucrătoare (produse comercializabile pe pieţe externe)
b) sectorul N - serviciile de piaţă (produse necomercializabile pe pieţe externe)
c) sectorul A - agricultura
d) sectorul G - serviciile guvernamentale (sau non-piaţă).

3.1 Mecanisme de transmisie a politicii de coeziune

Efectele pe termen lung ale politicii de coeziune se fac resimţite în economie în principal prin trei
mecanisme:
a) creşterea stocului şi calităţii infrastructurii fizice, care constituie un input pentru activitatea
productivă a sectorului privat;
b) creşterea stocului şi calităţii capitalului uman, prin investiţii în training, ce constituie de asemenea
un factor de creştere a productivităţii sectorului privat;
c) asistenţă financiară pentru firmele din sectorul privat pentru stimularea iniţiativelor investiţionale,
creşterea cercetării-inovării, dezvoltarea sistemelor de management şi marketing, etc., ceea ce duce
în final la creşterea productivităţii factorilor şi reduceri sectoriale ale costurilor producţiei şi
costurilor capitalului.
Deoarece piaţa muncii joacă un rol foarte important în transmisia mecanismelor politicii, s-a
acordat o atenţie deosebită modelării acestui sector, prin luarea în considerare a politicilor salariale şi
reglementărilor pe piaţa muncii (fiscalitate etc), care influenţează rezultatele negocierilor salariale şi
indicatori precum ocuparea forţei de muncă şi rata de participare a forţei de muncă. O atenţie sporită
este acordată impactului policii de coeziune asupra nivelului de calificare în diferite sectoare şi
asupra nivelului de instruire şi dezvoltare a capitalului uman.
11
 In plus, modelul este conceput astfel încât să poată atrage atenţia asupra politicii de crowding out,
de exemplu în cazul în care cheltuielile publice pot determina un efect negativ asupra activităţii
sectorului privat prin rate mai mari ale impozitării, ale ratei dobânzii, şi constrângeri pe piaţa muncii.

3.2 Agregarea fondurilor

După cum se ştie, programele politicii de coeziune includ un sistem complex de măsuri. Pentru a
putea însă estima efectul global al fondurilor structurale, este necesar ca aceste măsuri să fie agregate
în categorii cu semnificaţie economică, mai precis care să fie relevante pentru mecanismele de
transmisie amintite anterior. Astfel, sumele aferente diverselor programe sunt agregate in trei tipuri
de cheltuieli:
a) investiţii în infrastructura tehnică
b) investiţii pentru îmbunătăţirea capitalului uman
c) ajutoare directe pentru investiţii în sectorul industrial, servicii de piaţă şi agricultură
În plus, în cadrul acestor trei categorii, este util să distingem între posibilele surse de finanţare:
a)transferuri de la UE sub formă de subvenţii pentru autorităţile publice;
b)co-finanţarea din fondurile publice, aşa cum este stipulată în tratatul fondurilor structurale;
c) co-finanţarea din fondurile private, stipulată de asemenea în tratatul fondurilor structurale.

3.3 Scenarii şi ipoteze

Au fost rulate două scenarii, considerate scenarii „standard” în studiile de impact, ambele acoperind
perioada 2007-2020, care include atât perioada 2007-2013 de injecţie de fonduri structurale, cât şi
perioada 2014-2020 în care se urmăresc efectele post-transfer asupra economiei:
a) Scenariul „fără fonduri” – în care nu sunt luate în considerare fondurile structurale. Sunt incluse
însă, pentru întreaga perioadă 2007-2013, fonduri de pre-aderare echivalente cu cele de la nivelul
anului 2006.
b) Scenariul „cu fonduri”- in care sunt incluse fondurile structurale la nivelul stabilit in PND, aşa
cum sunt prezentate mai sus. Menţionăm că datele utilizate se referă la angajamente, în condiţiile
unei rate de absorbţie de 100%.
Ipoteza suplimentară este că după anul 2013, in toate scenariile, fondurile scad la zero, adică sub
nivelul din perioada pre-aderare, ceea ce va produce un şoc negativ în economie. Perioada de
prognoză se întinde până în anul 2020, pentru a putea fi relevate efectele pe termen lung ale
fondurilor structurale.

12
 Tabelul 2: Planificarea FSC 2007-2013 pentru România, după categorii de cheltuieli şi surse de
finanţare (milioane EURO)

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 Total

perioada
Total (fără 1,556 2,313 3,183 3,853 4,138 4,386 4,675 24,104
agricultura)
GECSFEC 1,275 1,854 2,513 3,027 3,264 3,513 3,767 19,213
GECSFDP 216 325 428 517 550 582 633 3,251
GECSFPR 65 134 241 309 324 291 275 1,639
Infrastructură 1,042 1,508 2,024 2,438 2,632 2,821 3,072 15,537
IGVCSFEC 859 1,207 1,594 1,909 2,072 2,259 2,480 12,380
IGVCSFDP 162 246 322 390 415 435 478 2,447
IGVCSFPR 21 55 108 139 145 127 114 710
Sector 234 378 572 726 762 743 768 4,182
productive
TRIEC 178 283 420 531 558 554 575 3,099
TRIDP 22 31 41 50 53 57 63 318
TRIPR 33 64 112 114 150 132 129 765
Resurse 280 427 587 690 744 822 835 4,358
umane
GTRSFEC 238 364 500 588 634 700 711 3,734
GTRSFDP 31 48 66 77 82 91 92 487
GTRSFPR 10 16 21 25 28 31 32 164

Sursa: Comisia Nationala de prognoza, Impactul fondurilor structurale in Romania- Evaluare cu

ajutorul Modelului Herom, pag 28
Unde: Ec= contributie UE
DP= Surse publice nationale
PR= Surse private

3.4 Rezultatele simulărilor

13
 Din compararea celor două scenarii („cu” şi „fără” input de fonduri structurale), putem interpreta
diferenţa dintre ele ca reprezentând consecinţele macroeconomice ale fondurilor structurale (aşa cum
apar şi în Cadrul Strategic Naţional de Referinţă). Rezultatele pentru principalele variabile sunt
raportate în Tabelul 2.1 si 2.2.
După cum se vede, injecţia de fonduri va face ca la sfârşitul orizontului de timp al exerciţiului
bugetar european curent, în 2013, PIB să fie cu aproape 15% mai mare, ceea ce echivalează cu o rată
de creştere anuală superioară cu 2% în cazul scenariului „cu fonduri” decât în cazul scenariului „fără
fonduri” în perioada următorilor 7 ani. Stoparea finanţării începând cu 2014, reprezentând ipoteza de
bazǎ a tuturor scenariilor, va produce un şoc negativ asupra economiei, mult mai acut în cazul
scenariului „cu fonduri”. Principalul rezultat se va concretiza într-o creştere negativǎ a PIB-ului real
în 2014, care va destabiliza economia româneascǎ pentru intervalul 2014-2015 (în cazul scenariului
„cu fonduri”, un transfer anual direct în valoare de cca. 6-7 milioane de Euro va înceta brusc sǎ mai
fie injectat în economie). În consecinţǎ, diferenţa de creştere, acumulatǎ pe parcursul primilor 7 ani
de la momentul integrării se va reduce, fiind relansatǎ doar începând cu 2016, pentru a reatinge
nivelul iniţial în 2020, la sfârşitul perioadei de prognozǎ, când se va situa la aproape 16% (diferenţǎ
între valorile PIB-ului real, aferente celor douǎ scenarii). Aceastǎ redresare economicǎ rapidǎ,
caracteristicǎ scenariului „cu fonduri” este datoratǎ creşterii stocului de capital fix şi unui nivel
calitativ superior al capitalului uman câştigat în perioada 2007-2013. Totuşi, ca rezultat al şocului
negativ generat de stoparea fondurilor în 2014, diferenţialul ratei medii cumulate de creştere anualǎ
între scenarii va descreşte la mai puţin de 1,1% în întreaga perioadǎ de prognozǎ (2007-2020). Dacă
luăm în considerare actualul nivel al PIB al României faţă de cel al UE-25 şi prognozele obţinute,
rezultă că în anul 2020, economia României se va situa la un nivel de 60-65% din nivelul mediu al
UE-27 în cazul scenariului fără fonduri, în timp ce în cazul scenariului cu fonduri, va atinge cel puţin
75-80% din nivelul mediu (în condiţiile în care se consideră că efectul Balassa-Samuelson nu va
afecta şi baza de calcul comparativ al ratelor de creştere; dacă se ia în calcul acest efect, atunci se
poate depăşi 80%).
Pentru consumul privat (CONS), diferenţele apar mai mici între scenarii, fiind preconizate o
diferenţă de doar 0.37 puncte procentuale între ritmurile anuale de creştere a consumului real, în
favoarea scenariului „cu fonduri structurale”. Ratele mai mari de creştere ale CONS sugerează o
posibilă tendinţă de supraîncălzire în scenariul „fără”, fenomen care pare să nu apară în scenariul
„cu” fonduri, unde eventualele mici diferenţe vor fi estompate de o productivitate mărită şi de
creşteri mai moderate ale costurilor unitare ale forţei de muncă.

14
 Investiţiile (I) vor înregistra ritmuri mari de creştere, cu diferenţe semnificative între scenarii si
intre perioade, în favoarea scenariului „cu” fonduri si mult mai accentuate in perioada 2007-2013.
Drept rezultat, în 2020, investiţiile vor fi cu circa 20% mai mari datorită impactului fondurilor
structurale, corespunzând unui diferenţial de creştere anuală de 0.95%.
Piaţa forţei de muncă va fi sensibil afectată de injecţia de fonduri, astfel încât în cei 14 ani ai
perioadei de prognoză vor fi create peste 500.000 noi locuri de muncă (net) în scenariul cu fonduri,
rezultat remarcabil în comparaţie cu prognozata scădere a populaţiei ocupate în scenariul „fără”.
Ratele anuale de creştere sunt prognozate la 0,08% în scenariul de bază, în timp ce în scenariul „cu”
fonduri ajunge la 0,31% pe an. Acestea vor duce la o diferenţă netă a populaţiei ocupate (L) la
sfârşitul perioadei (2020) de aproape 5% faţă de scenariul „fără” fonduri. Pe de altă parte, rata
şomajului (UR) în 2020 va fi la mai puţin de jumătate faţă de nivelul la care ar fi ajuns în scenariul
fără fonduri (5% comparativ cu 10-12%). Creşterea cererii de forţǎ de muncǎ va înregistra niveluri
mult mai înalte în cadrul sectorului bunurilor comercializabile, unde, la sfârşitul anului 2013 se vor
înregistra cu 23% mai multe locuri de muncǎ, în cazul scenariului „cu fonduri” însă, niveluri
impresionante vor fi înregistrate şi în sectorul serviciilor, în care se va înregistra un diferenţial de
14% în ultimul an de injecţie a fondurilor europene. Ratele foarte înalte de creştere a cererii de forţǎ
de muncǎ în sectorul bunurilor comercializabile şi în cel al bunurilor necomercializabile vor diminua
puternic forţa de muncǎ din agriculturǎ, care va atinge sub 1 milion de persoane active, în ambele
scenarii.
Inflaţia (PGDPE) se menţine ridicată, mai mare în scenariul fără fonduri (6.5% pe an) decât în cel
cu fonduri (sub 5%). Acesta poate fi efectul supraîncălzirii economiei, dar şi al diferenţialului de
indice de preţ între sectoarele T (industria prelucrătoare) şi N (servicii).
Atât în industrie, cât şi în servicii, salariile reale (WT şi WN) vor creşte de 3-4 ori în timpul
perioadei de prognoză. Diferenţele între scenarii, în favoarea celui cu fonduri, vor fi maxime în anul
2008 (10%), după care ele vor începe sa se estompeze, pentru a deveni totuşi negative începând cu
2014.

Tabel 3.1: Impactul macroeconomic al fondurilor structurale. Diferenţa procentuală între valorile
obţinute în scenariul „cu fonduri şi cel „fără fonduri” (%)

15
 2207 2008 2009 2010 2011 2012 2013

CONS (consumul -0,03 1,29 2,30 3,90 6,42 8,02 8,76

populaţiei)
GBORR (deficit bugetar -4,0 -4,4 -5,6 -5,7 -4,8 -3,1 -2,8
fără fonduri- % din PIB)
GBORR (deficit bugetar cu -2,2 -3,9 -1,9 -4,9 -3,4 -3,1 -3,0
fonduri- % din PIB)
GDPE ( PIB calculat prin 3,67 3,49 4,90 8,15 13,44 19,91 14,73
metoda cheltuielilor)
GDPFC (PIB la costul 3,51 3,93 5,21 8,70 14,33 14,54 15,23
factorilor)
I (investiţii) 13,15 18,18 21,82 27,61 33,52 30,71 28,37

L (ocuparea forţei de -0,28 -0,62 -0,93 -0,52 0,19 0,85 1,72

muncă)
LLN (ocuparea în sectorul -0,53 2,96 6,42 11,07 16,22 14,70 13,86
N)
LT (ocuparea în sectorul T) 2,41 3,64 8,42 14,27 23,08 21,82 22,75

M (importuri) -0,20 6,20 6,18 6,49 8,67 7,94 5,66

X (exporturi) 0,65 0,51 0,29 0,15 0,88 1,75 2,34

ON (output în sectorul N) 3,96 4,63 5,10 9,18 14,54 14,12 13,54

OT (output în sectorul T) 4,21 4,32 7,45 11,92 20,90 21,43 23,61

PGDPE (deflator PIB) -3,54 -2,53 -2,03 -2,53 -3,96 -4,55 -7,64

ULCN (cost unitar al fortei 1,05 10,24 6,75 3,12 4,34 0,63 -4,65
de munca in N)
ULCT (cost unitar al fortei 3,33 10,81 6,92 3,51 4,83 1,48 -3,44
de munca in T)
UR (rata şomajului) -37,38 -30,2 -37,5 -39,8 -51,4 -54,1 -53,9

WN (salariu mediu în N) 7,89 10,10 6,58 2,17 3,78 1,91 -2,86

WT (salariu mediu în T) 7,31 9,48 6,48 9,87 3,27 1,48 -3,07

Tabel 3.2: Impactul macroeconomic al fondurilor structurale. Diferenţa procentuală între valorile
obţinute în scenariul „cu fonduri şi cel „fără fonduri” (%)
2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020

16
CONS (consumul 3,05 3,30 4,45 4,78 5,59 6,39 7,63
populaţiei)
GBORR (deficit bugetar -1,5 -2,2 -2,5 -2,4 -2,6 -2,8 -3,0
fără fonduri- % din PIB)
GBORR (deficit bugetar cu -0,1 -0,3 -0,9 -1,5 -1,9 -2,3 -2,9
fonduri- % din PIB)
GDPE ( PIB calculat prin 2,22 4,33 8,07 10,62 11,59 12,88 15,51
metoda cheltuielilor)
GDPFC (PIB la costul 2,99 4,07 8,53 11,20 12,11 13,45 16,32
factorilor)
I (investiţii) 8,67 5,10 10,75 12,48 15,50 17,21 20,34

L (ocuparea forţei de 1,65 1,93 2,70 3,05 3,44 4,10 4,92

muncă)
LLN (ocuparea în sectorul 5,31 6,62 6,78 7,17 7,12 6,91 7,25
N)
LT (ocuparea în sectorul T) 7,40 11,84 16,02 19,16 20,95 23,28 27,41

M (importuri) -6,96 -3,96 -0,85 1,11 1,59 2,20 2,48

X (exporturi) 2,64 3,53 3,53 4,67 6,20 6,90 6,74

ON (output în sectorul N) -3,06 1,79 8,10 11,22 12,03 13,24 16,14

OT (output în sectorul T) 1,31 6,01 12,66 15,70 16,66 18,32 22,08

PGDPE (deflator PIB) -9,55 -8,7 -7,35 -10,1 -12,2 -14,3 -16,12

ULCN (cost unitar al fortei -5,73 -3,05 -2,04 -1,83 -1,63 -1,48 -1,33
de munca in N)
ULCT (cost unitar al fortei -4,98 -2,77 -1,88 -1,80 -1,91 -2,16 -2,32
de munca in T)
UR (rata şomajului) -18,25 -1,42 -4,49 -7,21 -6,63 -6,47 -8,60

WN (salariu mediu în N) -3,75 -4,95 -2,08 -1,84 -1,85 -1,52 -2,09

WT (salariu mediu în T) -3,55 -4,48 -2,25 -1,01 -1,01 -1,69 -2,34

Sursa: Comisia Naţională de prognoză, Impactul fondurilor structuraleîin România- Evaluare cu

ajutorul Modelului Herom, pag 32

4. Programe operationale
4.1 Programul Operational Regional- POR

17
 Obiectivul general al Programului Operational Regional constă în sprijinirea unei dezvoltări
economice, sociale, echilibrate teritorial şi durabile a Regiunilor României, corespunzător nevoilor
lor şi resurselor specifice, prin concentrarea asupra polilor urbani de creştere, prin îmbunătăţirea
condiţiilor infrastructurale şi ale mediului de afaceri pentru a face din regiunile României, în special
cele rămase în urmă, locuri mai atractive pentru a locui, a le vizita, a investi şi a munci.
Obiective specifice:
 Îmbunătăţirea accesibilităţii Regiunilor şi în particular a accesibilităţii centrelor urbane şi a
legăturilor cu zonele înconjurătoare
 Creşterea calităţii infrastructurii sociale a Regiunilor
 Creşterea competitivităţii Regiunilor ca locaţii pentru afaceri
 Creşterea contribuţiei turismului la dezvoltarea Regiunilor
Programul Operaţional Regional va fi finanţat în perioada 2007- 2013 din bugetul de stat şi
bugetele locale, cât şi din surse private, fiind cofinanţat din Fondul European de Dezvoltare
Regională - unul din Fondurile Structurale ale Uniunii Europene. Contribuţia financiară a UE poate
ajunge până la 85% din totalul cheltuielilor naţionale (publice şi private).

4.2 Programul Operational Sectorial Cresterea Competitivitatii Economice - POS CCE

Obiectiv general al POS-Creşterea Competitivităţii Economice îl constituie creşterea
productivităţii întreprinderilor românesti pentru reducerea decalajelor faţă de productivitatea medie
la nivelul Uniunii. Măsurile întreprinse vor genera pâna în 2015 o creştere medie a productivităţii de
cca. 5,5% anual şi vor permite României să atingă un nivel de aproximativ 55% din media UE.
Obiective specifice:
 Consolidarea şi dezvoltarea durabilă a sectorului productiv;
 Crearea unui mediu favorabil dezvoltării durabile a întreprinderilor;
 Creşterea capacităţii de cercetare dezvoltare (C&D), stimularea cooperării între instituţii de
cercetare dezvoltare şi inovare (CDI) şi întreprinderi, precum şi creşterea accesului
întreprinderilor la CDI;
 Valorificarea potenţialului tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor şi aplicarea acestuia în
sectorul public (administraţie) şi cel privat (întreprinderi, cetăţeni);
 Creşterea eficienţei energetice si dezvoltarea durabilă a sistemului energetic, prin
promovarea surselor regenerabile de energie.

4.3 Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane – POSDRU

18
 Obiectivul general al POS DRU este dezvoltarea capitalului uman si cresterea competitivităţii,
prin corelarea educaţiei si învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii si asigurarea de oportunităţi
sporite pentru participarea viitoare pe o piaţă a muncii modernă, flexibilă si inclusivă a 1.650.000 de
persoane.
Obiectivele specifice:
 Promovarea calităţii sistemului de educaţie si formare profesională iniţială si continuă,
inclusiv a învăţământului superior si a cercetării;
 Promovarea culturii antreprenoriale si îmbunătăţirea calităţii si productivităţii muncii;
 Facilitarea inserţiei tinerilor si a somerilor de lungă durată pe piaţa muncii;
 Dezvoltarea unei pieţe a muncii moderne, flexibile si incluzive;
 Promovarea (re)inserţiei pe piaţa muncii a persoanelor inactive, inclusiv în zonele rurale1;
 Îmbunătăţirea serviciilor publice de ocupare;
 Facilitarea accesului la educaţie si pe piaţa muncii a grupurilor vulnerabile.

4.4 Programul Operational Sectorial de Mediu - POS Mediu

Obiectivul general al POS Mediu constă în reducerea decalajului existent între Uniunea
Europeană şi România cu privire la infrastructura de mediu atât din punct de vedere cantitativ cat si
calitativ. Aceasta ar trebui să se concretizeze în servicii publice eficiente, cu luarea în considerare a
principiului dezvoltării durabile şi a principiului „poluatorul plăteşte”.
Obiectivele specifice :
 Îmbunătăţirea calităţii şi a accesului la infrastructura de apă şi apă uzată, prin asigurarea
serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare în majoritatea zonelor urbane până în 2015.
 Dezvoltarea sistemelor durabile de management al deşeurilor , prin îmbunătăţirea
managementului deşeurilor şi reducerea numărului de zone poluate istoric în minimum 30 de
judeţe până în 2015.
 Reducerea impactului negativ cauzat de sistemele de încălzire urbană în cele mai poluate
localităţi până în 2015.
 Protecţia şi îmbunătăţirea biodiversităţii şi a patrimoniului natural prin sprijinirea
managementului ariilor protejate, inclusiv prin implementarea reţelei Natura 2000.
 Reducerea riscului de producere a dezastrelor naturale cu efect asupra populaţiei, prin
implementarea măsurilor preventive în cele mai vulnerabile zone până în 2015.

4.5Programul Operational Sectorial de Transport – POST

19
 Obiectivul general al POS Transport constă în promovarea, în Romania, a unui sistem de transport
durabil, care să permită deplasarea rapidă, eficientă şi în condiţii de siguranţă a persoanelor şi
bunurilor, la servicii de un nivel corespunzător standardelor europene, la nivel naţional, în cadrul
Europei, între şi în cadrul regiunilor României.
Obiective specifice:
 modernizarea şi dezvoltarea axelor prioritare TEN-T, cu aplicarea măsurilor necesare pentru
protecţia mediului înconjurător
 modernizarea şi dezvoltarea reţelelor naţionale de transport, în conformitate cu principiile
dezvoltării durabile
 promovarea transportului feroviar, naval şi intermodal
 sprijinirea dezvoltarii transportului durabil, prin minimizarea efectelor adverse ale
transportului asupra mediului, şi îmbunătăţirea siguranţei traficului şi a sănătăţii umane.

4.6 Programul Operational Dezvoltarea Capacitatii Administrative – PODCA

Obiectivul general al PODCA este acela de a contribui la crearea unei administraţii publice mai
eficiente şi mai eficace în beneficiul socio-economic al societăţii româneşti.
Obiective specifice:
 Obţinerea unor îmbunătăţiri structurale şi de proces ale managementului ciclului de politici
publice.
 Îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei furnizării serviciilor publice, cu accentul pus pe procesul
de descentralizare

4.7 Programul Operational Asistenta Tehnica – POAT

Împreună cu celelalte Programe Operaţionale, POAT va contribui în mod substanţial la realizarea
priorităţii tematice identificate în Cadrul Strategic Naţional de Referinţă, şi anume “Construirea unei
capacităţi administrative eficace”.
Obiectivul general al Programului Operational de Asistenta Tehnica este acela de a asigura
sprijinul necesar procesului de coordonare si implementare sanatoasa, eficienta, eficace si
transparenta a instrumentelor structurale în Romania.

Obiective specifice:

20
  Asigurarea sprijinului şi a instrumentelor adecvate în vederea unei coordonări şi
implementări eficiente şi eficace a instrumentelor structurale pentru perioada 2007-2013 şi
pregătirea pentru următorea perioadă de programare a instrumentele structurale.
 Asigurarea unei diseminări coordonate la nivel naţional a mesajelor generale cu privire la
instrumentele structurale şi implementarea Planului de Acţiuni al ACIS pentru comunicare în
linie cu cu Strategia Naţională de Comunicare pentru Instrumentele Structurale.

4.8 Programul National pentru Dezvoltare Rurala - PNDR

Fondul European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (FEADR) este un instrument de
finanţare creat de uniunea Europeană pentru a sprijini ţările membre în implementarea Politicii
Agricole Comune .
Politica Agricola Comuna este un set de reguli si mecanisme care reglementează producerea,
procesarea şi comercializarea produselor agricole în Uniunea Europeană şi care acordă o mare
atenţie dezvoltării rurale.
FEADR reprezintă o oportunitate de finanţare pentru spaţiul rural românesc, în valoare de
aproximativ 7,5 miliarde de euro, începând cu 2007 şi până în 2013. FEADR se bazează pe
principiul cofinanţării proiectelor de investiţii private.
Fondurile europene pentru agricultură vor putea fi accesate în baza documentului-cheie Programul
Naţional pentru Dezvoltare Rurală(PNDR).

4.9 Programe de Cooperare Teritorala

a)Cooperare Teritoriala Transfrontaliera
Programele de cooperare transfrontalieră sunt acele programe care finanţează proiecte de
accesibilitate, mediu şi prevenirea riscurilor, dezvoltarea economică şi socială şi acţiuni „people to
people la granitele interne si externe ale UE”.
b)Cooperare Teritoriala Transnationala
Programele de cooperarea transnaţională au ca obiectiv principal finanţarea de acţiuni şi dezvoltarea
de reţele care să ducă la dezvoltare teritorială integrată în domenii precum: mediu, dezvoltare
urbană, inovaţie şi accesibilitate
c)Cooperare Teritoriala Interregionala
Programele de cooperarea interregională sprijina cooperarea între autorităţile publice pe probleme de
interes comun, prin transferul de experienţă şi bune practici între regiunile Uniunii Europene, prin
constituirea de reţele între oraşele UE, precum şi între cercetătorii UE.

21
5. Eficienţa politicii structurale în România; Probleme de absorbţie
Herve şi Holzmann au vorbit despre absorbţia fondurilor de input a sistemului economic.
Conform acestora accentul ar trebui sã cadã pe partea de output a economiei şi anume pe sprijinirea
competitivitaţii şi productivitãţii.

5.1 Obstacole şi factori favorizanţi:

Problemele adevãrate de absorbţie se manifestã pe partea de output a sistemului economic

naţional şi pot fi formulate astfel:
 existã mecanisme economice care, la un nivel dat al transferurilor financiare ar putea frâna
manifestarea efectelor maxime de creştere?
 pot conduce transferurile la apariţia de efecte de ofertã sau de cerere asimetrice şi prin
ajustarea preţurilor relative sã punã în pericol ţintele de creştere şi de convergenţã?
În ceea ce priveşte prima categorie de probleme de absorbţie pot fi identificate mai multe
elemente:
1) Incapacitatea tehnicã şi administrativã
Aceasta implicã costuri mai ridicate pentru administrarea fondurilor structurale astfel încât
resursele pentru formarea de capital vor fi diminuate. Cu toate cã în România s-a cheltuit 1% din
fondurile europene pentru asistenţa tehnicã costurile totale ale funcţionãrii sistemului de
implementare a politicii structurale nu sunt cunoscute.
2) Rent-seeking
Sprijinul financiar oferit din fondurile structurale poate sã creeze premisele elaborãrii de proiecte
care vor avea cea mai mare şansã de a fi alese şi nu a acelora care ar genera cele mai mari beneficii.
Pe lângã acest aspect existã şi o asimetrie de informaţii între aplicant şi autoritatea de management
ceea ce poate sã implice cã acesta din urma va finanţa proiecte de investiţii sub-optimale.
În România s-a practicat rent-seeking pe scara generalizatã în perioada de tranziţie în toate
domeniile: la privatizãri, în cazul acordãrii de credite neperformante din bãncile de stat sau prin
acordarea de facilitãţi fiscale sau de subvenţii
Cu toate cã activitãţile de rent-seeking din sectorul public au scãzut în intensitate dupã ce
participarea statului în economie s-a redus şi a fost preluat acquis-ul comunitar în domeniile
specifice, a continuat sã existe o culturã a lobby-ismului netransparent şi a traficului de influenţã
economicã şi politicã pentru a accesa anumite resurse financiare.
3) Considerente public-choice

22
 Se poate întampla ca, de exemplu, creşterea economiei sã nu reprezinte prioritatea numãrul 1 în
ţãrile beneficiare de finanţãri structurale. Alte prioritaţi ale politicienilor pot sã conducã la finanţarea
proiectelor de investiţii neoptimale.

5.2 Ajustarea preţurilor relative

Problemele de absorbţie din cea de-a doua categorie, ce pot avea ca rezultat ajustarea preţurilor
relative, în cazul în care socul fiscal reprezentat de fondurile structurale nu va putea fi “digerat”, sunt
urmãtoarele:
1) Efecte de cerere asimetrice
Intrãrile de fonduri structurale vor avea ca prim efect aprecierea monedei naţionale şi creşterea
cererii interne. Aceasta din urma ar putea sã determine creşterea importurilor, ceea ce ar însemna
înrãutaţirea raportului de schimb şi pe termen lung deprecierea monedei naţionale. Pentru a reveni la
echilibru va fi nevoie de ajustãri în nivelul preţurilor relative.
România ar trebui sã beneficieze anual de transferuri din fondurile structurale în perioada 2007-
2013 în valoare de aproape 4% din PIB. Comparativ cu aceasta cifrã, muncitorii români din
strãinatate au trimis acasã în anul 2007 bani în valoare de aproape 6,5% din PIB. Aceastã sumã a
acoperit aproape 4% din deficitul balanţei comerciale, dar având în vedere cã a fost utilizatã în cea
mai mare parte pentru achiziţii de bunuri de consum din import, pe termen lung vor prelua mai
degraba efectele negative ale acestui fenomen). De aceea este important cã fondurile structurale sã
nu fie folosite pentru consum.
2) Efecte de ofertã asimetrice (fenomenul “bolii olandeze”)
Având în vedere cã transferurile vor avea ca efect creşterea cererii în sectorul necomercializabil
al economiei, acest fenomen poate duce la deprecierea monedei naţionale, sã existe presiuni asupra
salariilor şi preţurilor şi sã declanşeze declinul în sectorul comercializabil.
În cazul României, aproape 6-% din fondurile structurale şi de coeziune vor fi direcţionate spre
proiecte de infrastructurã şi prin urmare vor stimula cererea în sectorul necomercializabil
( construcţii, servicii).
Pentru a preîntâmpina supraîncãlzirea acestui sector, Guvernul si Banca Naţionalã ar trebui sã ia
mãsuri pentru a asigura cã rata de creştere a salariilor nu va depaşi pe cea a productivitãţii, cã
investiţiile vor fi orientate în cea mai mare parte spre sectorul productiv şi cã se promoveazã
mãsurile economice anticiclice. Drept urmare, vom avea de a face cu un risc ridicat în ceea ce
priveşte declanşarea fenomenului “bolii olandeze”, ceea ce va compromite şansele de creştere a
sectorului productiv.

23
6. Politica de coeziune a Uniunii Europene

Actuala crizã economicã mondialã reprezintã o provocare majorã atât pentru Uniunea Europeană
cât şi pentru fiecare stat membru în parte. Preocuparea actualã la nivelul Uniunii constã în gãsirea şi
implementarea unor soluţii rapide şi eficiente in combaterea efectelor crizei asupra economiilor
statelor membre.
Comisia Europeană, împreaunã cu statele membre şi partenerii internaţionali au luat mãsuri în
vederea încurãjarii investiţiilor cu scopul creãrii de locruri de muncã şi a revigorãrii economice.
Politica europeanã de coeziune oferă statelor un suport pentru stabilitate bugetarã, respectiv
injecţii masive de lichiditãţi sub forma unor plaţi in avans suplimentare din fondurile structurale.
Programele Fondului Social European (FSE) trebuie orientate astfel încât şomerii sã se
reintegreze în forţa de muncã, sã prevină şomajul de lungã duratã şi sã ridice standardele generale de
competenţă pentru a rãspunde mai bine nevoilor de pe piata muncii. Statele membre sunt încurajate
sã investeascã în mod inteligent în eficienţa energeticã, în tehnologii ecologice, infrastructurã de
transport durabilã, conexiunile de energie şi reţelele în bandã largã.
Mãsurile adoptate de Comisia Europeana în 2008 se referã la :
• posibilitatea finanţãrii imediate fãrã sã fie necesarã aprobarea prealabilã a Comisiei pentru
„proiectele majore”, respectiv cele care depãşesc 50 de milioane de euro / 25 de milioane de
euro în cazul proiectelor de mediu
• simplificarea sistemului pentru avansurile plãtite beneficiarilor prin sistemele de ajutor de stat.
În practică aceasta înseamna cã avansurile din ajutoarele de stat plãtite beneficiarilor pot
ajunge pânã la 100% din suma luatã în considerare;
• simplificarea sistemului de rambursare pentru reducerea sarcinilor administrative asupra
beneficiarilor şi pentru realizarea mai rapida a plaţilor. Astfel, Comisia va putea sã ramburseze
costurile globale de bazã pe o bazã forfetarã sau sã facã plaţi forfetare pentru proiectele mici
cum ar fi susţinerea grupurilor vulnerabile;
• facilitarea gestionãrii sistemelor de „inginerie financiarã” (FEDER) prin care se combinã
practic subvenţiile şi împrumuturile JEREMIE (resurse europene comune pentru IMM-urile
afectate de criza financiarã).Banca Europeanã de Investiţii şi BERD pot susţine pregãtirea de
proiecte majore prin intermediul JASPERS (asistenţã comunã pentru susţinerea proiectelor din
regiunile europene) si JASMING (acţiune comunã în sprijinul institutiilor de microfinanţari din
Europa);

24
 • posibilitatea oferitã tuturor statelor membre de a folosi pânã la 4% din fondurile FEDER
(Fondul European de Dezvoltare Regionalã) pentru îmbunãtãţiri ale eficienţei energetice şi
mãsuri pentru energie regenerabilã pentru locuinţe. Acest lucru înseamnã cã Uniunea
Europeanã poate cofinanţa proiecte naţionale, cum ar fi: izolarea termicã a pereţilor sau
montarea de panouri solare.
O altã masurã extrem de importantã adoptatã de Comisie se referã la realizarea de autostrãzi cu
sisteme de taxare care ar trebui aplicate numai proiectelor finanţate prin FEDER şi fondul de
coeziune ale cãror costuri totale depãsesc 1 milion de euro.
Toate aceste mãsuri non-legislative sunt prevãzute în Comunicarea Comisiei Europene adoptatã
la 16 decembrie 2008 şi intitulata „Politici de coeziune: investind în economia realã”.
Obiectivele strategice ale planului de redresare european care au ca scop restabilirea încrederii
consumatorilor şi intreprinderilor sunt:
- stimularea rapidã a cererii;
- diminuarea costurilor umane ale încetinirii creşterii economice şi ale impactului acesteia asupra
persoanelor cele mai vulnerabile;
- sprijinul acordat Europei pentru a valorifica creşterea atunci cand acesta se produce astfel încât
economia europeanã sã fie în concordanţã cu cererile competitivitãţii şi necesitãţile viitorului;
- trecerea acceleratã la o economie cu emisii scãzute de carbon, limitarea schimbãrilor climatice şi de
promovare a securitãţii energiei.
Pentru îndeplinirea acestor obiective, planul european de redresare economicã a fost conceput
pentru:
- a valorifica toate mijloacele de acţiune politicã , politicã fiscalã , reformele structurale şi financiare
ale pieţei şi , totodata acţiunile externe disponibile;
- a asigura o coerenţa deplinã între acţiunile imediate şi obiectivele Uniunii Europene pe termen
mediu şi lung.
Deoarece economiile tuturor statelor membre sunt puternic integrate, cu o piaţã unicã şi cu multe
politici economice comune, orice rãspuns la actuala crizã trebuie sã combine aspectele monetare şi
de creditare, politica bugetarã şi acţiuni din Strategia de la Lisabona pentru creştere şi locuri de
muncã.
În vederea creşterii accesului IMM-urilor la finanţare, BEI participã cu un pachet global de 30 de
miliarde de euro destinate împrumuturilor obişnuite din acest sector. De asemenea, BEI
suplimenteazã anual 1 miliard de euro împrumuturile destinate societaţilor mijlocii care reprezintã
un sector cheie al economiei Uniunii Europene.

25
 O altã mãsurã menita sã faciliteze accesul IMM-urilor la finanţare a fost adoptarea pachetului de
simplificare pentru a accelera adoptarea deciziilor cu privire la acordarea ajutorului de stat.Orice
ajutor de stat este canalizat sã promoveze cercetarea, inovaţia, protecţia mediului, transporturile şi
eficienţa energeticã.
Pentru anul 2009-2010 , Comisia Europeanã a propus imobilizarea unei sume suplimentare de 5
miliarde de euro pentru proiecte de infrastructurã, pentru interconexiuni energetice transeuropene şi
de banda largã.
Cu un pachet financiar de peste 347 de miliarde de euro pentru perioada 2007-2019 , politica de
coeziune oferã un sprijin considerabil investiţiilor publice ale statelor membre şi regiunilor. Cu toate
acestea, existã riscul ca presiunea asupra bugetelor naţionale sã încetineasca ritmul investiţiilor
planificate, prin urmare ar trebui accelerată implementarea fondurilor structurale.
Planul european de redresare economicã este o mãsura binevenitã pentru stimularea economiilor
statelor membre aflate în crizã. Cu toate acestea existã o serie de neajunsuri şi probleme în
încercarea de atragere a fondurilor structurale. Principalele probleme cu care se confruntã aplicanţii
privaţi sunt lipsa de comunicare, birocraţia, dar şi dificultatea obţinerii banilor pentru cofinanţare din
cauza scumpirii creditelor , principala problemã de fapt cu care se confruntã IMM-urile.
Prin urmare, politica de creditare a sistemului bancar, reprezintã, probabil singura soluţie în
rezolvarea acestui impediment major. Bãncile ar trebui sã manifeste mai multã deschidere în
stabilirea condiţiilor de acordare a împrumuturilor şi sã evalueze soluţiile de finanţare în funcţie de
complexitatea proiectelor. O altă problemã o reprezintã riscul de creştere a inflaţiei, întrucât odatã cu
creşterea acesteia valoarea fondurilor primite de la Uniunea Europeanã se diminuează şi astfel
fondurile devin insuficiente pentru realizarea proiectului.

Concluzii:
Este clar cã Uniunea Europeana se confruntă şi se va confrunta cu serioase dificultaţi în perioada
de crizã, deoarece efectele încetinirii economiei mondiale şi europene exercitã presiuni asupra
locurilor de muncã şi asupra cererii. Cu toate acestea printr-un efort comun, statele membre şi
instituţiile europene pot acţiona în vederea realizãrii încrederii consumatorilor şi intreprinderilor, a
relansãrii creditelor şi stimulãrii investiţiilor în economiile naţionale, crescând locurile de muncã şi
ajustãnd şomerii sã işi gãseascã noi locuri de muncã.

26
Bibliografie:

Comisia Europeană Changing regions-structural changes in the EU

regions,
Final Report, 2007

Comisia Europeană The Potential Impact of the Fiscal Transfers under the
UE Cohesion Policy Programme, European Economy,
Economic Papers , nr. 283, 2007

Comisia Naţională de Prognoză Impactul Fondurilor Structurale în România-Evaluare

cu ajutorul Modelului Herom, www.cnp.ro

Dinu M., Socol, C., Economie European. O prezentare sinoptică, Editura

Marinaş, M. Economică, Bucureşti, 2004

Dinu M., Socol, C., Mecanisme de convergenţă şi coeziune, Editura

Marinaş, M. Economică, Bucureşti, 2005

Euractiv Dosarul-Totul despre fondurile structurale, 2006

UGIR Fondurile Structurale şi de Coeziune 2007-2013,

îndrumar,2008

27