LPM371/2006

Versiunea originala
ID intern unic: 320384
Fişa actului juridic
Версия на русском

Republica Moldova

PARLAMENTUL

LEGE Nr. 371

din 01.12.2006

cu privire la asistenţa juridică internaţională în materie penală

Publicat : 02.02.2007 în Monitorul Oficial Nr. 14-17 art Nr : 42

MODIFICAT
LP89-XVI din 24.04.08, MO99-101/06.06.08 art.366, în vigoare 01.07.08

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I
Dispoziţii generale
Articolul 1. Scopul şi domeniul de reglementare
(1) Scopul prezentei legi este stabilirea mecanismului de realizare a reglementărilor Codului de
procedură penală, partea specială titlul III capitolul IX, privind asistenţa juridică internaţională în
materie penală, precum şi ale tratatelor internaţionale în domeniu la care Republica Moldova este
parte.
(2) Aplicarea prezentei legi are drept scop protecţia intereselor de suveranitate, securitate,
ordine publică şi a altor interese ale Republicii Moldova, definite prin Constituţie.
(3) Prevederile prezentei legi se aplică următoarelor forme de cooperare juridică internaţională
în materie penală:
a) transmiterea înscrisurilor, datelor şi informaţiilor;
b) comunicarea actelor de procedură;
c) citarea martorilor, experţilor şi persoanelor urmărite;
d) comisiile rogatorii;
e) transferul, la solicitare, de proceduri penale;
f) extrădarea;
g) transferul persoanelor condamnate;
h) recunoaşterea hotărîrilor penale ale instanţelor judecătoreşti străine;
i) comunicarea cazierului judiciar.
Articolul 2. Noţiuni principale
Termenii şi expresiile utilizate în prezenta lege au următorul sens dacă nu există o menţiune
deosebită:
a) cerere de asistenţă juridică internaţională în materie penală (în continuare - cerere de
asistenţă juridică) - cerere prin care se solicită asistenţă într-o cauză penală în una din formele
prevăzute la art.1;
 b) stat solicitant - statul care formulează cererea de asistenţă juridică;
c) stat solicitat - statul căruia îi este adresată cererea de asistenţă juridică;
d) stat de tranzit - statul prin care se efectuează trecerea persoanei extrădate din statul solicitat
în statul solicitant;
e) autoritate centrală - autoritatea competentă a statului solicitant sau a statului solicitat
desemnată pentru transmiterea cererilor de asistenţă juridică;
f) autoritate judecătorească - instanţele judecătoreşti şi organele procuraturii stabilite potrivit
legislaţiei Republicii Moldova, precum şi autorităţile care au această calitate în statul străin
conform declaraţiilor acestuia formulate în tratatele internaţionale aplicabile;
g) persoană urmărită - persoana care formează obiectul unei ordonanţe emise de organul de
urmărire penală;
h) persoană a cărei extrădare se cere - persoana care formează obiectul unei proceduri de
extrădare;
i) extrădat sau persoană extrădată - persoana a cărei extrădare a fost admisă;
j) condamnare - orice pedeapsă pronunţată prin hotărîre a instanţei judecătoreşti ca urmare a
constatării vinovăţiei în săvîrşirea unei infracţiuni;
k) măsură preventivă - orice măsură privativă de libertate dispusă prin hotărîre judecătorească
pentru completarea sau înlocuirea unei pedepse;
l) arest provizoriu în vederea extrădării - formă de arest preventiv dispusă de instanţa
judecătorească competentă în vederea extrădării persoanei;
m) hotărîre judecătorească - hotărîre a instanţei judecătoreşti prin care se pronunţă o sentinţă
de condamnare;
n) stat de condamnare - statul în care este condamnată persoana pasibilă de transfer sau deja
transferată;
o) stat de executare - statul în care condamnatul poate fi transferat sau a fost deja transferat în
vederea continuării executării condamnării sale.
Articolul 3. Aplicarea principiului reciprocităţii
(1) În lipsa unui tratat internaţional, poate fi acordată asistenţă juridică internaţională pe
principiul reciprocităţii prin canalele diplomatice. Asigurarea reciprocităţii pentru toate formele
de asistenţă juridică internaţională se face conform prevederilor Codului de procedură penală
art.536 alin.(2).
(2) Prevederile alin.(1) şi prevederile respective ale Codului de procedură penală constituie un
drept comun în materie pentru autorităţile judecătoreşti din Republica Moldova.
(3) Lipsa reciprocităţii nu împiedică executarea pe teritoriul Republicii Moldova a unei cereri
de asistenţă juridică dacă:
a) cererea de asistenţă juridică se dovedeşte necesară datorită naturii faptei sau caracterului
imperios al luptei împotriva unor anumite forme grave de criminalitate;
b) cererea de asistenţă juridică poate contribui la ameliorarea situaţiei inculpatului ori a
condamnatului sau la reintegrarea lui socială;
c) cererea de asistenţă juridică poate servi la clarificarea situaţiei juridice a unui cetăţean al
Republicii Moldova.
Articolul 4. Motivele de refuz al asistenţei juridice
internaţionale
(1) La examinarea cererii de asistenţă juridică adresate Republicii Moldova, se va ţine cont şi
de următoarele situaţii, care, suplimentar la cele prevăzute în Codul de procedură penală la
art.534, pot atrage refuzul în acordarea asistenţei solicitate:
a) procedura penală din statul solicitant nu îndeplineşte sau nu respectă condiţiile Convenţiei
europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiate la Roma la 4
noiembrie 1950, sau ale oricărui alt tratat internaţional pertinent în domeniu ratificat de
Republica Moldova;
b) cererea de asistenţă juridică este formulată într-o cauză aflată pe rolul unor instanţe
extraordinare, altele decît cele constituite prin tratatele internaţionale pertinente, sau în vederea
executării unei pedepse aplicate de o asemenea instanţă;
c) fapta care motivează cererea de asistenţă juridică face obiectul unei proceduri în curs sau
această faptă trebuie sau poate face de asemenea obiectul unei urmăriri penale ce ţine de
competenţa organelor de urmărire penală ale Republicii Moldova;
d) acceptarea cererii de asistenţă juridică poate antrena consecinţe grave pentru persoana vizată
din cauza vîrstei, a stării de sănătate sau a oricărui alt motiv cu caracter personal.
(2) În sensul Codului de procedură penală art.534 alin.(1) pct.1), nu sînt considerate infracţiuni
de natură politică:
a) atentatul la viaţa unui şef de stat sau a unui membru de familie al acestuia;
b) crimele împotriva umanităţii prevăzute de Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea crimei
de genocid, adoptată la 9 decembrie 1948 de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, la care
Republica Moldova a aderat în temeiul Hotărîrii Parlamentului nr.707-XII din 10 septembrie
1991;
c) infracţiunile prevăzute în Convenţia de la Geneva din 1949 pentru îmbunătăţirea sorţii
răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie la art.50, în Convenţia de la Geneva din
1949 pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor forţelor armate maritime la
art.51, în Convenţia de la Geneva din 1949 cu privire la tratamentul prizonierilor de război la
art.129 şi în Convenţia de la Geneva din 1949 cu privire la protecţia persoanelor civile în timp de
război la art.147, la care Republica Moldova a aderat în temeiul Hotărîrii Parlamentului nr.1318-
XII din 2 martie 1993;
d) orice violare similară a legilor războiului care nu este prevăzută în convenţiile de la Geneva
enumerate la lit.c);
e) infracţiunile prevăzute în Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului la art.1,
adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1997, în alte tratate internaţionale pertinente;
f) acţiunile prevăzute în Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse sau tratamente crude,
inumane sau degradante, adoptată la 17 decembrie 1984 de Adunarea Generală a Naţiunilor
Unite;
g) orice altă infracţiune al cărei caracter politic a fost eliminat de tratatele internaţionale la care
Republica Moldova este parte.
Articolul 5. Respectarea principiului necondamnării
repetate pentru una şi aceeaşi faptă
(1) Asistenţa juridică internaţională nu este admisibilă dacă în Republica Moldova sau în orice
alt stat s-a desfăşurat un proces penal pentru aceeaşi faptă şi dacă:
a) printr-o hotărîre judecătorească definitivă s-a dispus achitarea sau încetarea procesului
penal;
b) pedeapsa aplicată printr-o hotărîre judecătorească definitivă de condamnare a fost executată
sau a format obiectul unei graţieri sau amnistii în totalitatea ei ori asupra părţii neexecutate.
(2) Dispoziţiile alin.(1) nu se aplică dacă asistenţa juridică este solicitată pentru revizuirea
hotărîrii judecătoreşti definitive în unul din motivele care justifică promovarea unei căi
extraordinare de atac.
Articolul 6. Confidenţialitatea
(1) Republica Moldova asigură, în limitele legii, la cererea statului solicitant, confidenţialitatea
cererilor de asistenţă juridică şi a actelor anexate lor. În cazul în care condiţia păstrării
confidenţialităţii nu poate fi asigurată, Republica Moldova înştiinţează statul străin, care va
decide.
(2) Prevederile alin.(1) se aplică în modul corespunzător în situaţia în care Republica Moldova
este statul solicitant.
Articolul 7. Modul de transmitere a cererilor
de asistenţă juridică
(1) Cererile de asistenţă juridică se adresează prin intermediul autorităţilor centrale, care sînt
Ministerul Justiţiei şi Procuratura Generală. Prin intermediul Ministerului Justiţiei se transmit
cererile de asistenţă juridică formulate în fazele de judecată şi de executare a pedepsei, iar prin
intermediul Procuraturii Generale, cele formulate în faza de urmărire penală. Cererile de asistenţă
juridică pot fi transmise fie direct, de către autorităţile străine, fie pe cale diplomatică sau prin
intermediul Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol).
(2) În cazul în care cererile de asistenţă juridică se transmit direct organelor de urmărire penală
ori autorităţilor judecătoreşti ale Republicii Moldova, acestea din urmă vor fi în drept să le
execute numai după obţinerea autorizaţiei de executare din partea autorităţilor centrale.
(3) În caz de urgenţă, cererea de asistenţă juridică poate fi transmisă prin poştă, inclusiv
electronică, prin telegraf, telex, fax sau prin orice alt mijloc de comunicare adecvat care lasă
urmă scrisă, cu garantarea transmiterii ulterioare pe cale oficială.
Articolul 8. Competenţa naţională în domeniul asistenţei
juridice internaţionale în materie penală
Competenţa autorităţilor Republicii Moldova pentru a formula o cerere de asistenţă juridică
sau a executa o asemenea cerere adresată Republicii Moldova este stabilită în Codul de procedură
penală, în prezenta lege, precum şi în alte acte normative în vigoare.
Articolul 9. Limbile utilizate
(1) Cererile de asistenţă juridică formulate de autorităţile Republicii Moldova şi actele anexate
vor fi însoţite de traduceri în una din limbile prevăzute în tratatul internaţional aplicabil în relaţia
cu statul solicitat. Traducerea cererilor de asistenţă juridică şi a actelor anexate se realizează de
Republica Moldova dacă prin prezenta lege nu este stabilit altfel.
(2) Răspunsul la cererile de asistenţă juridică formulate de autorităţile Republicii Moldova va
fi redactat în limba moldovenească, cu traducerea acestuia în una din limbile prevăzute în tratatul
internaţional aplicabil în relaţia cu statul solicitant dacă prin prezenta lege nu este stabilit altfel.
Articolul 10. Computarea duratei arestului
Durata arestului efectuat în străinătate în îndeplinirea unei cereri de asistenţă juridică formulate
de autoritatea Republicii Moldova în temeiul Codului de procedură penală şi al prezentei legi este
luată în calcul în cadrul procedurii penale a Republicii Moldova şi se compută din durata
pedepsei aplicate de instanţa judecătorească naţională.
Articolul 11. Suportarea cheltuielilor
(1) Cheltuielile de îndeplinire a cererii de asistenţă juridică sînt suportate, de regulă, de statul
solicitat.
(2) Statul solicitant suportă:
a) remuneraţiile martorilor şi experţilor, cheltuielile lor de călătorie şi de şedere în statul
solicitant;
b) cheltuielile de remitere a obiectelor;
c) cheltuielile de transfer al persoanelor pe teritoriul statului solicitant;
d) cheltuielile de tranzit al persoanelor de pe teritoriul unui stat terţ;
e) cheltuielile de recurgere la o videoconferinţă pentru îndeplinirea cererii de asistenţă juridică;
f) alte cheltuieli considerate drept extraordinare de statul solicitat în funcţie de mijloacele
umane şi tehnologice utilizate pentru îndeplinirea cererii de asistenţă juridică.
(3) Ca urmare a unui acord între autorităţile Republicii Moldova solicitate şi autorităţile străine
solicitante, se poate deroga, în cazuri excepţionale, de la dispoziţiile alin.(1).
Articolul 12. Remiterea de obiecte şi de alte valori
(1) În cazul în care cererea de asistenţă juridică are ca obiect sau implică remiterea de obiecte
sau de alte valori, acestea pot fi predate atunci cînd nu sînt necesare dovedirii unei fapte penale
ale cărei urmărire şi judecată ţin de atribuţiile autorităţilor competente ale Republicii Moldova.
(2) Remiterea de obiecte şi de alte valori poate fi amînată sau efectuată cu condiţia restituirii.
(3) Dispoziţiile alin.(1) şi (2) nu aduc atingere drepturilor terţilor de bună-credinţă şi nici
statului Republicii Moldova atunci cînd aceste obiecte şi valori pot reveni lui.
(4) Obiectele şi alte valori vor fi predate doar în temeiul unei hotărîri judecătoreşti definitive,
pronunţate în acest sens de autoritatea judecătorească competentă.
(5) În cazul cererilor de extrădare, predarea obiectelor şi altor valori prevăzute la alin.(1) se
poate efectua chiar dacă nu se acordă extrădarea, în special din cauza evadării sau decesului
persoanei a cărei extrădare se cere.
Articolul 13. Transmiterea de înscrisuri, date şi informaţii
(1) Republica Moldova, prin intermediul Ministerului Justiţiei, comunică, în măsura în care
autorităţile sale dispun de ele, extrase din cazierul judiciar şi orice date referitoare la acesta
pentru o cauză penală la solicitarea expresă a statului străin.
(2) Republica Moldova transmite statului străin interesat informaţii despre hotărîrile
judecătoreşti şi despre măsurile ulterioare care se referă la cetăţenii acelui stat şi care au făcut
obiectul unei menţiuni în cazierul judiciar. Aceste informaţii se comunică cel puţin o dată pe an.
(3) Dacă persoana în cauză este cetăţean al mai multor state, informaţiile se comunică fiecărui
stat interesat, în afara cazului în care persoana are şi cetăţenia Republicii Moldova.
(4) Informaţiile la care se referă alin.(2) şi (3) se transmit prin intermediul Ministerului
Justiţiei, la prezentarea lor din partea autorităţilor naţionale competente.
(5) Informaţiile de acelaşi gen parvenite de la autorităţi străine în cadrul schimbului de
informaţii se primesc de Ministerul Justiţiei, care le transmite Ministerului Afacerilor Interne
spre înregistrare, în vederea respectării principiului necondamnării repetate pentru una şi aceeaşi
faptă.
Capitolul II
Comunicarea actelor procedurale. Citarea martorilor, experţilor
şi persoanelor urmărite. Comisiile rogatorii
Secţiunea 1. Comunicarea actelor procedurale
Articolul 14. Obligaţia de comunicare
Republica Moldova va proceda la comunicarea către destinatarul aflat pe teritoriul său a
actelor procedurale transmise în acest scop de statul solicitant.
Articolul 15. Actele procedurale
Prin acte procedurale se înţelege, în principal, citaţiile pentru părţi sau martori, ordonanţa de
punere sub învinuire, alte acte de urmărire penală, hotărîrile judecătoreşti, cererile pentru
exercitarea căilor de control judiciar sau actele privind executarea unei pedepse, plata unei
amenzi ori plata cheltuielilor de procedură.
Articolul 16. Comunicarea şi dovada comunicării
(1) Comunicarea actelor procedurale se efectuează prin simpla lor transmitere către destinatar.
Dacă statul solicitant cere în mod expres, Republica Moldova va efectua comunicarea în una din
formele prevăzute de legislaţia naţională pentru înmînări similare sau într-o formă specială
compatibilă cu această legislaţie.
(2) Dovada comunicării se face printr-un document datat şi semnat de destinatar sau printr-o
declaraţie a organului solicitat, în care se constată faptul comunicării, forma şi data efectuării ei.
(3) Documentul sau declaraţia se transmite de organul solicitat fără întîrziere, prin intermediul
autorităţilor centrale, către statul solicitant. La cererea acestuia din urmă, Republica Moldova va
preciza dacă notificarea a fost făcută în conformitate cu legislaţia naţională.
(4) În cazul în care comunicarea nu s-a putut face, Republica Moldova înştiinţează de îndată
statul solicitant despre motivul necomunicării, specificat, totodată, în documentul menţionat la
alin.(2).
Articolul 17. Termenul necesar comunicării
Citaţia unei persoane care se află pe teritoriul Republicii Moldova se transmite organelor
competente cu cel puţin 50 de zile înainte de data înfăţişării, termen de care se ţine cont la fixarea
datei înfăţişării şi la transmiterea citaţiei.
Articolul 18. Adresarea de comunicare în străinătate
a actelor procedurale
(1) Prevederile art.15-17 se aplică în modul corespunzător şi în situaţia în care Republica
Moldova este statul solicitant.
(2) Organul de urmărire penală sau instanţa judecătorească din Republica Moldova va formula
cererea de comunicare în străinătate a actelor procedurale, ţinînd cont de prevederile Codului de
procedură penală art.537 alin.(1). La cerere se vor anexa actele a căror comunicare se solicită,
precum şi dovada comunicării care urmează a fi completată în urma executării cererii de către
organul străin competent. De asemenea, acest set de acte va fi însoţit de traducerile necesare, în
conformitate cu prevederile şi rezervele la tratatul internaţional aplicabil formulate de statul
solicitat. Cererile menţionate în prezentul alineat, răspunsurile la ele vor fi adresate prin
intermediul autorităţilor centrale.
(3) Autorităţile centrale ale Republicii Moldova pot transmite direct, prin poştă, actele
procedurale şi hotărîrile judecătoreşti persoanelor care se află pe teritoriul unui stat străin dacă
prin tratatul juridic internaţional aplicabil în relaţia cu acel stat se prevede astfel şi nu a fost
formulată nici o rezervă în acest sens din partea statelor implicate.
(4) În cazul prevăzut la alin.(3), actele procedurale şi hotărîrile judecătoreşti sînt însoţite de o
notă care indică faptul că destinatarul poate obţine de la autoritatea emitentă informaţii asupra
drepturilor şi obligaţiilor sale.
Secţiunea a 2-a. Citarea martorilor, experţilor şi a persoanelor urmărite
Articolul 19. Participarea martorilor sau experţilor
(1) Dacă Republica Moldova, în calitate de stat solicitant, consideră că participarea în persoană
a unui martor sau expert în faţa organelor de urmărire penală sau a instanţelor sale judecătoreşti
este deosebit de necesară, trebuie să menţioneze acest fapt în cererea de asistenţă juridică privind
înmînarea citaţiei. Statul străin solicitat va comunica Republicii Moldova răspunsul martorului
sau al expertului.
(2) În cazul prevăzut la alin.(1), în cererea de asistenţă juridică sau în citaţie se menţionează
cuantumul indemnizaţiilor, precum şi cel al cheltuielilor de călătorie şi de şedere rambursabile,
sau garanţiile privind restituirea acestor cheltuieli. Cuantumul cheltuielilor rambursabile se
stabilesc la niveluri cel puţin egale cu cele prevăzute de tarifele şi regulamentele în vigoare în
statul în care trebuie să aibă loc audierea.
(3) Dacă i se prezintă o cerere în acest sens, statul solicitat poate acorda martorului sau
expertului un avans, care se va menţiona în citaţie şi va fi rambursat de Republica Moldova ca
stat solicitant.
Articolul 20. Neprezentarea martorului sau a expertului.
Refuzul de a depune mărturii
(1) Martorul sau expertul care nu s-a prezentat la citaţie, a cărui comunicare a fost cerută, nu
poate fi supus nici unei sancţiuni sau măsuri de constrîngere, chiar dacă citaţia cuprinde un ordin
categoric, în afară de cazul în care martorul sau expertul revine din proprie iniţiativă pe teritoriul
Republicii Moldova, ca stat solicitant, şi dacă este citat din nou aici, în mod legal.
(2) Martorul citat care se prezintă în faţa autorităţilor centrale ale Republicii Moldova, ca stat
solicitant, şi refuză a depune mărturie în totalitate sau în parte nu poate fi supus nici unei măsuri
de restrîngere a libertăţii şi nici împiedicat în alt mod să părăsească Republica Moldova, chiar
dacă, potrivit legislaţiei naţionale, un asemenea refuz ar constitui infracţiune sau ar putea atrage
măsuri coercitive.
Articolul 21. Imunităţi
(1) Martorului sau expertului care s-a prezentat în faţa autorităţii centrale a Republicii
Moldova, ca stat solicitant, i se aplică imunităţile garantate prin legislaţie.
(2) Dacă în timpul procesului penal ar putea fi dispusă arestarea unui martor bănuit de
săvîrşirea, în legătură cu declaraţiile sale făcute în faţa organului de urmărire penală sau instanţei
judecătoreşti a Republicii Moldova, ca stat solicitant, unei infracţiuni, alta decît refuzul de a
depune mărturie, se va lua în considerare posibilitatea unei protecţii mai bune a intereselor
justiţiei prin încredinţarea urmăririi către statul străin solicitat.
(3) Nici o persoană, indiferent de cetăţenie, citată în faţa autorităţilor centrale ale Republicii
Moldova care desfăşoară procesul penal în vederea executării anumitelor acţiuni procesuale pe
teritoriul Republicii Moldova nu va putea fi nici urmărită, nici deţinută, nici supusă vreunei alte
măsuri de restrîngere a libertăţii în Republica Moldova pentru fapte sau condamnări anterioare
plecării sale de pe teritoriul statului străin solicitat nemenţionate în citaţie.
(4) Imunitatea prevăzută de prezentul articol încetează în condiţiile stabilite de legislaţie.
Articolul 22. Transferul temporar al martorilor deţinuţi
(1) Orice persoană deţinută a cărei prezenţă în vederea audierii ca martor sau a confruntării
este cerută de statul solicitant va fi transferată temporar pe teritoriul acelui stat, cu condiţia
revenirii sale în termenul menţionat de Republica Moldova şi sub rezerva dispoziţiilor art.21, în
măsura în care acestea pot fi aplicate în modul corespunzător.
(2) Transferarea de pe teritoriul Republicii Moldova poate fi refuzată dacă:
a) persoana deţinută nu consimte la transfer;
b) prezenţa persoanei deţinute este necesară într-un proces penal în curs pe teritoriul statului
solicitat;
c) transferul persoanei deţinute îi poate prelungi detenţia; sau
d) transferul său pe teritoriul statului solicitant este împiedicat din alte considerente întemeiate.
(3) În cazul prevăzut la alin.(1), tranzitul persoanei deţinute prin teritoriul unui stat terţ va fi
acordat la cererea adresată de ministerul justiţiei al statului solicitant ministerului justiţiei al
statului solicitat pentru tranzit, însoţită de documentele necesare.
(4) Republica Moldova poate să nu acorde transfer cetăţenilor săi.
(5) Persoana transferată rămîne în detenţie pe teritoriul statului solicitant şi, dacă este cazul, pe
teritoriul statului solicitat pentru tranzit, cu excepţia cazului în care statul solicitat pentru transfer
cere punerea persoanei în libertate.
(6) Perioada în care persoana deţinută a fost transferată, conform dispoziţiilor prezentului
articol, se scade din durata pedepsei aplicate.
(7) Locul predării va fi, de regulă, un punct de trecere a frontierei de stat a Republicii
Moldova. Deţinutul este predat şi preluat sub escortă de către Departamentul Instituţiilor
Penitenciare al Ministerului Justiţiei, care va informa Ministerul Justiţiei sau Procuratura
Generală, după caz.
(8) Dispoziţiile alin.(7) se aplică în modul corespunzător în cazul în care Republica Moldova
este stat solicitant.
Articolul 23. Protecţia martorilor
Martorii audiaţi conform dispoziţiilor prezentei secţiuni beneficiază, după caz, de protecţie,
potrivit legislaţiei naţionale în vigoare.
Secţiunea a 3-a. Comisiile rogatorii
Articolul 24. Obligaţia de executare
(1) Comisia rogatorie este o formă de asistenţă juridică internaţională care constă în
împuternicirea pe care un organ de urmărire penală sau o instanţă judecătorească competentă
dintr-un stat, sau o instanţă internaţională o acordă unor autorităţi similare din alt stat pentru a
îndeplini în locul şi în numele său activităţi procesuale referitoare la un anumit proces penal.
(2) Republica Moldova asigură îndeplinirea, în conformitate cu legislaţia sa, comisiilor
rogatorii care îi sînt adresate de către autorităţile de drept competente ale statului solicitant.
Articolul 25. Obiectivele comisiei rogatorii
(1) Obiectivele cererii de comisie rogatorie sînt în special:
a) localizarea şi identificarea persoanelor şi obiectelor; audierea învinuitului sau a inculpatului,
ascultarea părţii vătămate, a celorlalte părţi, a martorilor şi experţilor, confruntarea; percheziţia,
ridicarea de obiecte sau documente, sechestrul şi confiscarea specială; cercetarea la faţa locului şi
reconstituirea; expertizele, constatarea tehnico-ştiinţifică şi constatarea medico-legală;
transmiterea de informaţii necesare într-un anumit proces; interceptările şi înregistrările audio şi
video, examinarea documentelor de arhivă şi a fişierelor specializate, alte acte de procedură
similare;
b) transmiterea probelor materiale;
c) comunicarea de documente sau dosare.
(2) Dacă statul solicitant doreşte ca martorii sau experţii să depună jurămînt, va cere aceasta în
mod expres. Republica Moldova poate satisface această cerere dacă ea nu contravine legislaţiei
naţionale.
(3) Republica Moldova va transmite numai copii sau fotocopii autentificate de pe documentele
sau dosarele cerute. Copiile de pe documente sau din dosare solicitate printr-o comisie rogatorie
internaţională se autentifică pentru conformitate de către organul de urmărire penală sau de
autoritatea judecătorească, sau de orice altă autoritate care deţine documentele şi dosarele
originale, prin semnătura persoanei împuternicite să efectueze copiile şi să aplice ştampila
instituţiei emitente. Dacă statul solicitant cere în mod expres transmiterea documentelor
originale, o astfel de cerere se execută în măsura posibilităţii.
(4) Dacă statul solicitant cere în mod expres, Republica Moldova îl va informa despre data şi
locul îndeplinirii comisiei rogatorii. Autorităţile şi persoanele în cauză, menţionate de statul
solicitant, vor putea să asiste şi să colaboreze la efectuarea comisiei rogatorii în limitele permise
de legislaţia naţională.
Articolul 26. Percheziţiile, ridicarea de obiecte sau
documente, sechestrul
(1) Comisiile rogatorii care au ca obiect percheziţiile, ridicarea de obiecte sau documente,
sechestrul pot fi executate în următoarele condiţii:
a) pentru infracţiunea care motivează comisia rogatorie, urmează a fi acceptată extrădarea în
Republica Moldova;
b) îndeplinirea comisiei rogatorii trebuie să fie compatibilă cu legislaţia Republicii Moldova.
(2) Condiţiile prevăzute la alin.(1) pot să atragă aplicarea principiului de reciprocitate.
Articolul 27. Remiterea obiectelor, dosarelor
şi a documentelor
(1) Republica Moldova poate amîna remiterea obiectelor, dosarelor şi a documentelor a căror
prezentare este cerută dacă îi sînt necesare pentru o procedură penală în curs.
(2) Obiectele, originalele dosarelor şi ale documentelor transmise pentru îndeplinirea unei
comisii rogatorii se restituie cît mai curînd posibil Republicii Moldova de către statul solicitant,
în afară de cazul în care se va renunţa la ele.
Articolul 28. Audierile prin teleconferinţă
(1) În cazul în care o persoană care se află pe teritoriul Republicii Moldova trebuie să fie
audiată ca martor sau expert de către organele de urmărire penală ori instanţele judecătoreşti ale
unui stat străin, ori de către o instanţă internaţională şi este inoportun sau imposibil pentru acea
persoană să se prezinte personal pe teritoriul acelui stat, statul străin poate solicita ca audierea să
aibă loc prin teleconferinţă, potrivit prevederilor prezentei legi.
 (2) Solicitarea prevăzută la alin.(1) poate fi acceptată de Republica Moldova în condiţiile
prevăzute de Codul de procedură penală privind modalităţile speciale de audiere a martorului şi
protecţia lui, în condiţia dispunerii de mijloace tehnice care să permită efectuarea audierii prin
teleconferinţă.
(3) În cererea de audiere prin teleconferinţă trebuie să se precizeze, în afară de informaţiile
prevăzute în Codul de procedură penală la art.537 alin.(1), motivul pentru care este inoportun sau
imposibil ca martorul ori expertul să fie prezent la audiere, precum şi denumirea instanţei
judecătoreşti sau a organului de urmărire penală, numele persoanelor care vor participa la
audiere.
(4) Martorul sau expertul vor fi citaţi potrivit procedurii prevăzute în Codul de procedură
penală.
(5) Audierea prin teleconferinţă se desfăşoară potrivit următoarelor reguli:
a) audierea are loc în prezenţa unui judecător de instrucţie competent, asistat, după caz, de un
interpret; judecătorul de instrucţie verifică identitatea persoanei audiate şi este obligat să asigure
respectarea principiilor fundamentale ale legislaţiei procesual-penale naţionale. Dacă se constată
încălcarea acestor principii, judecătorul de instrucţie ia de îndată măsuri pentru a asigura
desfăşurarea audierii în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova;
b) autorităţile centrale competente ale Republicii Moldova şi cele ale statului solicitant convin,
după caz, asupra măsurilor de protecţie a martorului sau expertului;
c) audierea se efectuează direct de către autoritatea competentă a statului solicitant ori sub
coordonarea acesteia, în conformitate cu legislaţia naţională;
d) martorul sau expertul are dreptul să fie asistat, după caz, de un interpret, potrivit legislaţiei
Republicii Moldova;
e) persoana chemată ca martor sau expert poate invoca dreptul de a nu depune mărturie,
conferit de legislaţia Republicii Moldova ori de legislaţia statului solicitat.
(6) Fără a aduce atingere măsurilor convenite pentru protecţia martorilor, declaraţiile
martorului sau cele ale expertului, audiat în condiţiile prezentului articol, se înregistrează prin
mijloace tehnice video şi se consemnează în procesul-verbal, încheiat în conformitate cu
prevederile Codului de procedură penală. Procesul-verbal se transmite autorităţii competente a
statului solicitant prin intermediul autorităţilor centrale, precum şi prin canale diplomatice.
(7) Dispoziţiile prezentului articol se pot aplica şi în cazul audierii învinuiţilor sau inculpaţilor
dacă persoana în cauză consimte şi dacă există un acord în acest sens între Republica Moldova şi
statul solicitant.
Articolul 29. Transmiterea imediată de informaţii
(1) Autorităţile centrale abilitate ale Republicii Moldova pot, fără cerere prealabilă, să
transmită autorităţilor unui stat parte la Convenţia europeană privind asistenţa juridică în materie
penală, adoptată la Strasbourg la 20 aprilie 1959 şi amendată prin cele două protocoale
adiţionale, informaţiile obţinute în cadrul activităţilor operative de investigaţie sau al urmăririi
penale în cazul în care consideră că acestea ar putea ajuta statul destinatar să iniţieze o procedură
penală sau informaţiile ar putea servi formulării unei cereri de asistenţă juridică. Informaţiile
obţinute în cadrul activităţilor operative de investigaţie sau al urmăririi penale vor fi transmise de
către organul de urmărire penală procurorului, care le va prezenta ulterior Procuraturii Generale
în vederea expedierii către statul străin vizat.
(2) În cazul în care utilizarea informaţiilor transmise potrivit alin.(1) este restricţionată şi
impune unele condiţii sau informaţiile constituie secret de stat, comercial sau bancar, acestea vor
fi expediate numai în cazul autorizării expedierii de către judecătorul de instrucţie, la demersul
motivat al procurorului.
(3) Procedura de transmitere a informaţiilor va avea forma unei comisii rogatorii, în al cărei
conţinut se indică expres condiţiile sau restricţiile impuse, astfel fiind aduse la cunoştinţă statului
străin, care va fi obligat să le respecte la utilizarea acestor categorii de informaţii.
Articolul 30. Supravegherea transfrontalieră
(1) Cu excepţia cazurilor cînd există dispoziţii contrare în tratatul internaţional aplicabil în
relaţia cu un stat străin, reprezentanţii organului de urmărire penală al unui stat, care, în cadrul
unei urmăriri penale, supraveghează pe teritoriul altui stat o persoană presupusă a fi participat la
săvîrşirea unei infracţiuni care permite extrădarea sau o persoană faţă de care există motive
serioase a se crede că poate duce la identificarea sau localizarea presupusului participant la
săvîrşirea infracţiunii, sînt autorizaţi, în baza unei cereri prealabile de asistenţă juridică, să
continue această supraveghere pe teritoriul Republicii Moldova. La cerere, supravegherea poate
fi exercitată de autorităţile competente ale Republicii Moldova.
(2) Cererea de asistenţă juridică prevăzută la alin.(1) se adresează Procuraturii Generale.
(3) În caz de urgenţă, dacă nu poate fi solicitată autorizarea prealabilă a Republicii Moldova,
reprezentanţii organelor de urmărire penală străine ce acţionează în cadrul urmăririi penale sînt
autorizaţi să continue pe teritoriul Republicii Moldova supravegherea unei persoane bănuite că a
comis una din faptele enumerate la alin.(5), în următoarele condiţii:
a) trecerea frontierei va fi comunicată imediat, în timpul supravegherii, Procuraturii Generale
prin intermediul Ministerului Afacerilor Interne şi al Serviciului Grăniceri;
b) cererea de asistenţă juridică, prevăzută la alin.(1), în care sînt expuse motivele ce justifică
trecerea frontierei fără autorizaţie prealabilă va fi transmisă fără întîrziere.
(4) Supravegherea prevăzută la alin.(1) şi (3) poate fi efectuată în următoarele condiţii:
a) reprezentanţii observatori ai organelor de urmărire penală străine trebuie să respecte
dispoziţiile legislaţiei Republicii Moldova, inclusiv ale prezentului articol;
b) în afară de cazurile prevăzute la alin.(3), în timpul supravegherii, reprezentanţii observatori
ai organelor de urmărire penală străine vor avea asupra lor un document care să ateste că le-a fost
acordată permisiunea;
c) reprezentanţii observatori ai organelor de urmărire penală străine trebuie să justifice
calitatea lor oficială;
d) reprezentanţii observatori ai organelor de urmărire penală străine pot purta, în timpul
supravegherii, armă de serviciu, a cărei utilizare este interzisă, cu excepţia cazului de legitimă
apărare;
e) pătrunderea în domiciliul unei persoane şi în alte locuri inaccesibile publicului este
interzisă;
f) reprezentanţii observatori ai organelor de urmărire penală străine nu pot reţine sau aresta
persoana supravegheată;
g) orice operaţiune va face obiectul unui raport, care va fi prezentat organelor competente ale
Republicii Moldova;
h) autorităţile statului căruia îi aparţin reprezentanţii observatori ai organelor de urmărire
penală ale acestui stat, la cererea autorităţilor Republicii Moldova, contribuie la desfăşurarea în
bune condiţii a urmăririi penale ce urmează operaţiunii la care au participat.
(5) Supravegherea poate avea loc doar la infracţiuni considerate drept grave, deosebit de grave
şi excepţional de grave, conform Codului penal al Republicii Moldova.
Articolul 31. Confiscarea sau ridicarea
Bunurile provenite din săvîrşirea infracţiunii care face obiectul cererii de comisie rogatorie se
confiscă ori se ridică potrivit legislaţiei în vigoare.
Articolul 32. Principiul specialităţii comisiei rogatorii
Republica Moldova va utiliza documentele şi informaţiile primite de la statul solicitat doar în
scopul îndeplinirii obiectului comisiei rogatorii.
Articolul 33. Măsuri provizorii
La cererea statului solicitant, se pot lua măsuri asigurătorii provizorii, stabilite de legislaţia
Republicii Moldova, în vederea protejării mijloacelor de probă, menţinerii situaţiei existente sau
protejării intereselor ameninţate.
Capitolul III
Transferul procedurilor penale
Secţiunea 1. Preluarea de către autorităţile centrale ale
Republicii Moldova a urmăririi penale şi a cauzelor
penale aflate în faza judiciară a procesului penal
Articolul 34. Obligativitatea preluării urmăririi penale la
cererea unui stat străin
Cererea autorităţilor centrale ale statelor străine privind preluarea urmăririi penale în cauze
penale aflate în procedură prejudiciară, transmisă conform Codului de procedură penală,
prezentei legi şi tratatelor internaţionale, este examinată de Procuratura Generală, care decide
asupra admisibilităţii ei. Cererea instanţei judecătoreşti competente a unui alt stat privind
preluarea cauzelor penale aflate în procedură judiciară, transmisă conform Codului de procedură
penală, prezentei legi şi tratatelor internaţionale, se examinează de către Ministerul Justiţiei, care
decide asupra admisibilităţii.
Articolul 35. Temeiurile de preluare a urmăririi penale
(1) Preluarea urmăririi penale şi a cauzelor penale aflate în procedură judiciară poate fi admisă
dacă:
a) persoana bănuită, învinuită sau inculpatul este cetăţean al Republicii Moldova;
b) cetăţeanul străin sau apatridul are reşedinţă permanentă în Republica Moldova;
c) persoana execută sau trebuie să execute în Republica Moldova o pedeapsă privativă de
libertate;
d) persoana este urmărită penal în Republica Moldova pentru aceeaşi infracţiune;
e) fapta constituie infracţiune conform legislaţiei Republicii Moldova;
f) persoana care a comis o infracţiune este pasibilă de răspundere penală conform legislaţiei
Republicii Moldova.
(2) Preluarea urmăririi penale sau a cauzelor aflate în procedură judiciară poate fi refuzată
dacă:
a) fapta nu este prevăzută în Codul penal al Republicii Moldova;
b) persoana a fost condamnată pentru aceeaşi faptă de instanţa judecătorească competentă a
unui alt stat;
c) termenul de prescripţie conform legislaţiei Republicii Moldova a expirat, precum şi
prelungirea lui cu 6 luni conform prevederilor internaţionale;
d) fapta a fost comisă în afara teritoriului statului solicitant;
e) persoana nu este cetăţean al Republicii Moldova sau cetăţean străin, sau apatrid care nu are
domiciliu permanent în Republica Moldova;
f) există temeiuri pentru a se crede că cererea de preluare a urmăririi penale sau a cauzelor
penale aflate în procedură judiciară este motivată prin consideraţii de ordin politic, religios,
rasial şi etnic;
g) este vorba de infracţiuni politice, militare sau de infracţiuni conexe lor;
h) urmărirea penală contravine angajamentelor internaţionale asumate de Republica Moldova.
(3) Preluarea urmăririi penale în cazurile în care, conform legislaţiei Republicii Moldova, este
necesară plîngerea prealabilă a părţii vătămate poate fi admisă cu condiţia confirmării de către
statul solicitant a acordului părţii vătămate.
Articolul 36. Valabilitatea actelor
Toate actele procedurale întocmite în conformitate cu legislaţia statului solicitant au aceeaşi
valoare şi forţă probantă ca şi în cazul executării lor de către organele de urmărire penală din
Republica Moldova.
 Articolul 37. Procedura de preluare a urmăririi penale
(1) Preluarea urmăririi penale se face în baza cererii organelor de drept competente ale statului
solicitant, cu anexarea materialelor sau a copiilor autentificate din dosarul cauzei penale, precum
şi a altor probe materiale. Toate materialele transmise vor fi însoţite de traduceri în conformitate
cu art.9.
(2) După examinarea cererii de preluare a urmăririi penale şi actelor transmise de statul
solicitant, Procuratura Generală poate lua una din următoarele decizii:
a) se admite cererea;
b) se respinge cererea;
c) se cer noi informaţii, acte şi date.
(3) În cazul în care se ajunge la concluzia admisibilităţii cererii de preluare a urmăririi penale,
Procurorul General emite o rezoluţie de preluare a urmăririi penale, care, pe lîngă elementele
prevăzute de Codul de procedură penală, va cuprinde încadrarea juridică a faptei conform
Codului penal al Republicii Moldova şi dispoziţia de transmitere a dosarului spre efectuarea
urmăririi penale către organul competent. Urmărirea penală pe astfel de cauze se efectuează în
conformitate cu prevederile Codului de procedură penală.
(4) În cazul în care se ajunge la concluzia că cererea de preluare a urmăririi penale înaintată de
statul solicitant este inadmisibilă, Procuratura Generală anunţă statul solicitant despre motivele
refuzului şi restituie materialele cauzei penale.
(5) La luarea unei decizii de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a
urmăririi penale, Procuratura Generală informează statul solicitant şi îi remite o copie
autentificată de pe decizie.
Articolul 38. Procedura de preluare a cauzelor penale
aflate în faza judiciară a procesului penal
(1) Dispoziţiile art.37 se aplică şi în procedura de preluare a cauzelor penale aflate în faza
judiciară de examinare a procesului penal. Ministerul Justiţiei este autoritatea competentă să
decidă asupra preluării sau refuzului de preluare a unor asemenea cauze.
(2) Dacă ministrul justiţiei emite o decizie de admitere a cererii de preluare a cauzelor penale
din partea statului solicitant, actele cu demersul ministrului justiţiei se remit instanţei
judecătoreşti, conform competenţei prevăzute de Codul de procedură penală, care va examina
cauza în fond.
(3) În cazul emiterii unei decizii de refuz al admiterii cererii de preluare a cauzelor penale,
Ministerul Justiţiei anunţă statul solicitant despre motivele refuzului.
(4) În cazul pronunţării unei hotărîri judecătoreşti definitive pe o cauză penală preluată în
condiţiile prezentului articol, Ministerul Justiţiei va informa statul solicitant şi îi va remite o
copie autentificată de pe hotărîre.
Secţiunea a 2-a. Transmiterea procedurilor represive către autorităţile străine
Articolul 39. Transmiterea cauzelor penale aflate în faza
de urmărire penală a procesului penal
(1) Transmiterea cauzelor penale aflate în faza de urmărire penală a procesului penal către alte
state are loc în cazul în care:
a) persoana care a comis infracţiunea este cetăţean al acelui stat sau are domiciliu permanent în
acel stat;
b) infracţiunea a fost comisă pe teritoriul acelui stat;
c) fapta constituie infracţiune conform legislaţiei acelui stat şi legislaţiei Republicii Moldova;
d) transmiterea procedurii penale se efectuează pentru buna administrare a justiţiei şi/sau
favorizarea reintegrării sociale în caz de condamnare;
e) inculpatul execută o pedeapsă pe teritoriul statului solicitat pentru o infracţiune mai gravă
decît cea comisă în Republica Moldova;
 f) statul solicitat refuză extrădarea persoanei.
(2) În cazurile enumerate la alin.(1), ofiţerul de urmărire penală prezintă spre confirmare
procurorului care conduce urmărirea penală o propunere motivată de declinare a competenţei,
invocînd argumentele acestei decizii.
(3) Procurorul, după examinarea materialelor în cauza penală şi studierea legalităţii,
caracterului exhaustiv al actelor de urmărire penală care urmează a fi executate în Republica
Moldova, emite o decizie asupra propunerii ofiţerului de urmărire penală.
(4) În cazul acceptării propunerii ofiţerului de urmărire penală, procurorul emite o ordonanţă
de transmitere a dosarului conform competenţei şi efectuează alte acţiuni, cerute prin tratatele
internaţionale la care Republica Moldova este parte. Toate materialele se expediază Procurorului
General, care urmează să decidă asupra oportunităţii transmiterii cauzei penale.
(5) Urmărirea penală poate fi reluată în cazul în care statul solicitat refuză preluarea urmăririi
penale în condiţiile prevăzute de tratatele internaţionale.
Articolul 40. Transmiterea cauzelor penale aflate în
examinare judiciară
(1) În cazul în care cauza se află în examinare judiciară, judecătorul emite o încheiere
argumentată despre necesitatea transmiterii cauzei către instanţa judecătorească a unui alt stat şi
le expediază ministrului justiţiei, care urmează să decidă asupra oportunităţii transmiterii.
Temeiurile de transmitere, prevăzute la art.39 alin.(1), se aplică în modul corespunzător.
(2) Judecarea cauzei va fi reluată dacă statul solicitat refuză preluarea cauzei penale spre
judecare, în condiţiile prevăzute de tratatele internaţionale.
Articolul 41. Efectele transmiterii procedurilor penale
(1) După ce transmiterea procedurilor penale a fost consimţită de statul solicitat, nici o altă
procedură pentru aceeaşi faptă nu mai poate fi iniţiată de autorităţile Republicii Moldova.
(2) Republica Moldova redobîndeşte dreptul de a iniţia sau, după caz, de a relua urmărirea
penală pentru acea faptă dacă:
a) statul solicitat o informează că nu poate finaliza urmărirea penală ce i-a fost transmisă;
b) ia cunoştinţă ulterior de existenţa unui motiv care, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, ar
împiedica transmiterea procedurii penale.
Capitolul IV
Extrădarea
Secţiunea 1. Extrădarea din Republica Moldova
Articolul 42. Persoanele pasibile de extrădare şi
persoanele care nu pot fi extrădate
(1) Poate fi extrădat din Republica Moldova, la cererea unui stat, cetăţeanul străin sau apatridul
urmărit penal sau condamnat în acel stat.
(2) Nu pot fi extrădaţi de pe teritoriul Republicii Moldova:
a) cetăţenii Republicii Moldova;
b) persoanele cărora li s-a acordat drept de azil;
c) persoanele cărora li s-a acordat statutul de refugiat politic;
d) persoanele străine care se bucură în Republica Moldova de imunitate de jurisdicţie, în
condiţiile şi în limitele stabilite în tratatele internaţionale;
e) persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca părţi, martori sau experţi în
faţa unei autorităţi judecătoreşti sau unui organ de urmărire penală, în limitele imunităţilor
conferite prin tratat internaţional.
Articolul 43. Refuzul extrădării
(1) La examinarea cererii de extrădare adresate Republicii Moldova, în sensul posibilului
refuz, pe lîngă condiţiile de refuz specificate în Codul de procedură penală la art.546, se va ţine
cont şi de următoarele situaţii procesuale:
 a) persoana a cărei extrădare este cerută urmează să fie judecată în statul solicitant de către o
instanţă extraordinară, instituită pentru un caz particular, precum şi în cazul în care persoana a
cărei extrădare se cere ar fi judecată în statul solicitant de o instanţă judecătorească care nu
asigură garanţiile fundamentale de procedură şi de protecţie a drepturilor la apărare;
b) fapta penală pentru care se cere extrădarea este o încălcare a disciplinei militare şi nu
constituie infracţiune de drept comun;
c) pedeapsa prevăzută pentru infracţiune de legislaţia părţii solicitante este pedeapsă capitală.
Prin derogare de la această regulă, extrădarea persoanei poate fi acordată numai în cazul în care
statul solicitant dă asigurări, considerate ca suficiente de către Republica Moldova, că pedeapsa
capitală nu se va executa, urmînd să fie comutată.
(2) Refuzul extrădării persoanei necondamnate din Republica Moldova se decide de
Procurorul General, iar în privinţa persoanei condamnate, de ministrul justiţiei.
Articolul 44. Transferul procedurii penale în caz de refuz
al extrădării
Refuzul extrădării propriului cetăţean ori a refugiatului politic obligă Republica Moldova, la
cererea statului solicitant, să înainteze cauza către autorităţile sale competente, astfel încît să se
poată exercita urmărirea penală şi judecata dacă este cazul. În acest scop, statul solicitant
urmează să transmită gratuit Procuraturii Generale, în faza de urmărire penală, sau Ministerului
Justiţiei, în faza judiciară, cauzele penale, informaţiile şi obiectele privind infracţiunea. Statul
solicitant va fi informat despre rezultatul cererii sale.
Articolul 45. Dubla incriminare
(1) Extrădarea poate fi admisă, potrivit Codului de procedură penală art.544 alin.(3), numai
dacă fapta pentru care este învinuită sau a fost condamnată persoana a cărei extrădare se solicită
este prevăzută ca infracţiune atît de legea statului solicitant, cît şi de legea Republicii Moldova.
(2) Prin derogare de la dispoziţiile alin.(1), extrădarea poate fi acordată şi în cazul în care fapta
nu este prevăzută de legislaţia Republicii Moldova dacă pentru această faptă este exclusă cerinţa
dublei incriminări printr-un tratat internaţional la care Republica Moldova este parte.
(3) Diferenţele existente între calificarea juridică şi denumirea dată aceleiaşi infracţiuni de
legile celor două state nu prezintă relevanţă dacă prin tratatul internaţional sau, în lipsa acestuia,
prin declaraţie de reciprocitate nu se prevede altfel.
Articolul 46. Infracţiunile fiscale
(1) În materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar, extrădarea va fi acordată,
potrivit dispoziţiilor tratatului internaţional aplicabil, pentru fapte cărora le corespund infracţiuni
de aceeaşi natură, conform legislaţiei Republicii Moldova.
(2) Extrădarea nu poate fi refuzată pentru motivul că legislaţia Republicii Moldova nu impune
acelaşi tip de taxe sau de impozite ori nu cuprinde, pentru cauzele prevăzute la alin.(1), acelaşi
tip de reglementare ca şi legislaţia statului solicitant.
Articolul 47. Gravitatea pedepsei
(1) Extrădarea este acordată de Republica Moldova în vederea urmăririi penale sau a judecăţii
numai pentru fapte pasibile de pedeapsă privativă de libertate mai mare de 1 an, potrivit
legislaţiei Republicii Moldova şi a statului solicitant.
(2) Extrădarea în vederea executării unei sancţiuni penale se acordă numai dacă este permisă
extrădarea în condiţiile alin.(1) şi dacă urmează a fi executată o pedeapsă privativă de libertate.
În acest caz, extrădarea se va acorda în situaţia în care termenul de detenţie ce urmează a fi
executat sau cumulul termenelor de detenţie ce urmează a fi executate este de cel puţin 6 luni
dacă tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte nu prevede altfel.
(3) Persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea condiţionată a
executării pedepsei poate fi extrădată în caz de anulare a condamnării, cu suspendarea
condiţionată şi trimiterea condamnatului pentru a executa pedeapsa stabilită prin hotărîre
judecătorească, dacă pedeapsa care a rămas să fie executată răspunde exigenţelor de gravitate
prevăzute la alin.(2) şi nu există alte impedimente legale la extrădare.
(4) Dacă fapta pentru care se cere extrădarea este pedepsită cu moartea de către legea statului
solicitant, extrădarea va putea fi acordată doar cu condiţia ca acel stat să prezinte asigurări,
considerate ca satisfăcătoare pentru Republica Moldova, că pedeapsa capitală nu se va executa,
fiind comutată.
Articolul 48. Infracţiunile comise într-un stat terţ
În cazul infracţiunilor comise pe teritoriul unui alt stat decît statul solicitant, extrădarea poate
fi acordată atunci cînd legislaţia Republicii Moldova conferă competenţa de urmărire penală şi de
judecată organelor competente naţionale pentru infracţiuni de acelaşi fel săvîrşite în afara
teritoriului Republicii Moldova sau atunci cînd statul solicitant face dovada faptului că statul terţ
pe al cărui teritoriu a fost săvîrşită infracţiunea nu va cere extrădarea pentru fapta respectivă.
Articolul 49. Judecarea în lipsa persoanei a cărei
extrădare se cere
(1) În cazul în care se solicită extrădarea unei persoane în vederea executării unei pedepse
pronunţate, printr-o hotărîre judecătorească, împotriva sa in absentia, Republica Moldova poate
refuza extrădarea în acest scop dacă va considera că procedura de judecată nu a luat în vedere
dreptul la apărare, recunoscut oricărei persoane învinuite de săvîrşirea unei infracţiuni.
Extrădarea se acordă totuşi dacă statul solicitant dă asigurări apreciate ca fiind suficiente pentru a
garanta persoanei a cărei extrădare se cere dreptul la o nouă procedură de judecată care să îi
garanteze dreptul la apărare.
(2) În cazul în care Republica Moldova comunică persoanei a cărei extrădare se cere hotărîrea
judecătorească de condamnare pronunţată în lipsa ei, statul solicitant nu va considera această
comunicare drept un act care atrage efecte faţă de procedura penală în acest stat.
Articolul 50. Cererea de extrădare şi actele anexate
(1) Cererea de extrădare, formulată în scris de autoritatea competentă a statului solicitant, se
adresează Procuraturii Generale în cazul în care persoana a cărei extrădare se cere este urmărită
penal sau Ministerului Justiţiei în cazul în care persoana a cărei extrădare se cere a fost
condamnată. Dacă se adresează pe cale diplomatică, cererea se transmite neîntîrziat Procuraturii
Generale sau, după caz, Ministerului Justiţiei. O altă cale poate fi convenită prin înţelegere
directă între statul solicitant şi Republica Moldova.
(2) Cererea de extrădare se întocmeşte în temeiul tratatului internaţional la care Republica
Moldova şi statul solicitant sînt părţi sau în temeiul condiţiilor de reciprocitate scrise.
(3) Cererea va fi însoţită:
a) în funcţie de faza procesului penal, de originalele sau copiile autentificate ale hotărîrii
judecătoreşti de condamnare definitive, cu menţiunea rămînerii definitive, ale deciziilor
pronunţate ca urmare a exercitării căilor legale de atac, de originalele sau copiile autentificate ale
mandatului de arest preventiv, ale ordonanţei de punere sub învinuire sau ale rechizitoriului, după
caz, ori ale altor acte procedurale avînd putere egală. Autentificarea copiilor de pe aceste acte se
face gratuit de instanţa judecătorească sau de procuratura competentă, după caz;
b) de expunerea faptelor pentru care se cere extrădarea, de indicarea, în modul cel mai exact
posibil, a datei şi locului săvîrşirii lor, a calificării lor juridice, de referirile la dispoziţiile legale
aplicabile şi, în mod obligatoriu, de indicarea sancţiunii aplicabile;
c) de copia de pe dispoziţiile legale aplicabile sau, dacă nu este posibil, de declaraţia asupra
dreptului aplicabil, precum şi de caracteristicile cele mai precise ale persoanei a cărei extrădare
se cere şi de orice alte informaţii care determină identitatea şi cetăţenia acesteia;
d) de datele privind durata părţii neexecutate din pedeapsă, în cazul cererii de extrădare a unei
persoane condamnate care a executat numai o parte din pedeapsă.
Articolul 51. Verificarea corespunderii cererii de extrădare
 cu dispoziţiile tratatului internaţional
(1) Procuratura Generală sau, după caz, Ministerul Justiţiei va face de urgenţă verificarea
corespunderii cererii de extrădare cu prevederile tratatului internaţional pentru a se constata
dacă:
a) există un tratat internaţional la care Republica Moldova şi statul solicitant sînt părţi sau
există obligaţii reciproce scrise;
b) există vreun alt impediment legal, cum ar fi existenţa unuia dintre cazurile de refuz al
asistenţei juridice internaţionale prevăzute în Codul de procedură penală la art.546 şi în prezenta
lege la art.43 sau neidentificarea persoanei pe teritoriul Republicii Moldova ori decesul persoanei
a cărei extrădare se cere;
c) cererea şi actele privitoare la extrădare în vederea judecăţii sau executării pedepsei sînt
însoţite de traduceri, conform art.9.
(2) În cazul neîndeplinirii condiţiei prevăzute la alin.(1) lit.a) şi b), Procurorul General sau,
după caz, ministrul justiţiei refuză extrădarea prin decizie motivată şi restituie cererea şi actele
anexate. În situaţia în care cererea de extrădare şi actele anexate nu sînt însoţite de traduceri în
limba de stat, urmează să se ia măsuri pentru efectuarea cît mai urgentă a unei traduceri.
Articolul 52. Concursul de cereri
(1) Dacă extrădarea este cerută de mai multe state fie pentru aceeaşi faptă, fie pentru fapte
diferite, Republica Moldova decide extrădarea ţinînd cont de toate împrejurările şi în mod
deosebit de gravitatea şi de locul săvîrşirii infracţiunilor, de data depunerii cererii, de cetăţenia
persoanei solicitate, de existenţa reciprocităţii de extrădare în raport cu Republica Moldova şi de
posibilitatea unei extrădări ulterioare către un alt stat solicitant.
(2) Despre existenţa concursului de cereri, Procuratura Generală sau, după caz, Ministerul
Justiţiei va înştiinţa de urgenţă autorităţile centrale ale statelor solicitante.
Articolul 53. Procedura de extrădare din Republica Moldova
(1) Decizia privind extrădarea din Republica Moldova se ia de către instanţa judecătorească
competentă.
(2) Dacă Procurorul General sau, după caz, ministrul justiţiei consideră că cererea de extrădare
a statului străin sau a instanţei internaţionale întruneşte toate condiţiile de admisibilitate şi că nu
există impedimente pentru extrădarea persoanei, înaintează în instanţa judecătorească un demers,
la care se anexează cererea şi actele însoţitoare ale părţii solicitante în condiţiile Codului de
procedură penală art.544 alin.(6).
(3) Încheierea judecătorului de instrucţie, devenită definitivă, se expediază Procuraturii
Generale sau Ministerului Justiţiei spre executare sau informare a statului solicitant.
(4) Procuratura Generală sau, după caz, Ministerul Justiţiei va comunica autorităţii centrale a
statului solicitant soluţia dispusă privind admisibilitatea cererii de extrădare sau a cererii de arest
provizoriu în vederea extrădării, pronunţate de instanţa de judecată competentă.
Articolul 54. Reprezentarea statului solicitant
Autorităţilor centrale ale statului solicitant li se poate permite, la cerere, să asiste, prin
intermediul unui reprezentant desemnat în acest scop, la examinarea în instanţă judecătorească a
demersului de extrădare din Republica Moldova, instanţa de judecată fiind în drept să acorde o
asemenea permisiune.
Articolul 55. Arestul provizoriu. Sesizarea instanţei
judecătoreşti
(1) După primirea cererii de extrădare, Procuratura Generală sau, după caz, Ministerul Justiţiei
va lua neîntîrziat măsuri pentru arestarea persoanei a cărei extrădare este cerută, conform
normelor Codului de procedură penală. Reprezentanţii organului care a efectuat reţinerea sub
conducerea procurorului competent vor proceda, în termen de 72 de ore de la primirea cererii de
extrădare şi a actelor anexate, la identificarea persoanei a cărei extrădare se cere, căreia îi
înmînează mandatul de arestare, precum şi celelalte acte transmise de autorităţile statului
solicitant.
(2) După identificare, de îndată urmează a fi sesizată instanţa judecătorească din raza
teritorială a Ministerului Justiţiei pentru a se decide asupra măsurii arestului provizoriu în
vederea extrădării persoanei a cărei extrădare se cere şi continuării procedurii judiciare de
soluţionare a cererii de extrădare. Demersul de arest provizoriu va fi depus în numele
Procurorului General.
(3) Arestul provizoriu în vederea extrădării se dispune şi se prelungeşte de către judecătorul de
instrucţie învestit cu soluţionarea cererii de extrădare, care se pronunţă printr-o încheiere ce
poate fi atacată cu recurs doar împreună cu hotărîrea judecătorească pronunţată asupra cererii de
extrădare.
(4) Persoana a cărei extrădare se cere şi în a cărei privinţă a fost luată măsura arestului
provizoriu va fi arestată de către organele corespunzătoare ale Ministerului Afacerilor Interne.
(5) Pe parcursul soluţionării cauzei, instanţa judecătorească va reexamina din oficiu, la fiecare
30 de zile, necesitatea menţinerii măsurii arestului provizoriu, dispunînd, după caz, prelungirea
ori înlocuirea ei cu măsura de a nu părăsi ţara sau localitatea sau cu o măsură de alternativă
arestului neprivativă de libertate, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală.
(6) Fiecare prelungire acordată potrivit alin.(5) nu va depăşi 30 de zile. Durata totală a măsurii
arestului provizoriu nu poate depăşi 180 de zile.
(7) În caz de admitere a cererii de extrădare, arestul provizoriu în vederea extrădării se
prelungeşte la fiecare 30 de zile, pînă la predarea persoanei extrădate, cu condiţia respectării
termenelor prevăzute la alin.(5) şi (6). Arestul provizoriu încetează de drept dacă persoana
extrădată nu este preluată de autorităţile competente ale statului solicitant în termen de 30 de zile
de la data convenită pentru predare.
(8) Cu excepţia cazului prevăzut la art.66 alin.(5), instanţa judecătorească poate dispune, din
oficiu, la sesizarea Procurorului General sau la cererea persoanei a cărei extrădare se cere,
încetarea stării de arest în vederea extrădării dacă persoana extrădată nu va fi preluată de
autorităţile competente ale statului solicitant în termen de 15 zile de la data convenită pentru
predare, cu excepţia cazului în care tratatul bilateral nu prevede condiţii mai benefice pentru
această persoană.
(9) În cazul în care împotriva persoanei a cărei extrădare se cere instanţa judecătorească
naţională competentă a emis un mandat de arest preventiv sau un mandat de executare a pedepsei
închisorii pentru fapte săvîrşite pe teritoriul Republicii Moldova, mandatul de arest provizoriu în
vederea extrădării devine efectiv de la data la care asupra persoanei în cauză nu se mai răsfrîng
prevederile mandatului de arest preventiv sau de executare a pedepsei închisorii.
Articolul 56. Arestul provizoriu în caz de urgenţă
(1) În caz de urgenţă, Procurorul General sau, după caz, ministrul justiţiei poate cere din oficiu
sau la cererea părţii solicitante arestarea provizorie a persoanei urmărite, chiar înainte de
formularea şi transmiterea cererii formale de extrădare.
(2) În cererea de arest provizoriu în vederea extrădării urmează să fie indicată existenţa unui
mandat de arest preventiv sau a unui mandat de executare a pedepsei aplicate printr-o hotărîre
judecătorească definitivă, o expunere sumară a faptelor care trebuie să precizeze data şi locul
unde au fost comise şi să menţioneze dispoziţiile legale aplicabile, precum şi datele disponibile
asupra identităţii, cetăţeniei şi localizării persoanei urmărite.
(3) La transmiterea organelor solicitante a cererii de arest provizoriu în vederea extrădării se
pot aplica atît dispoziţiile art.50 alin.(1), cît şi cele ale art.7 alin.(3).
(4) Cererea de arest provizoriu în vederea extrădării poate fi examinată doar dacă nu există
nici o îndoială asupra competenţei autorităţii solicitante, iar cererea conţine elementele prevăzute
la alin.(2).
 (5) Dispoziţiile art.55 se aplică în modul corespunzător.
(6) Instanţa judecătorească poate dispune, din oficiu, la demersul Procurorului General sau la
cererea persoanei a cărei extrădare se cere, încetarea stării de arest provizoriu dacă, în termen de
18 zile de la luarea măsurii, Republica Moldova nu a fost sesizată prin cerere de extrădare,
însoţită de documentele prevăzute la art.50. Arestul provizoriu încetează de drept după trecerea
unui termen de 40 de zile, care include durata mandatului iniţial şi perioada pentru care acesta a
fost prelungit, dacă în acest interval de timp nu primesc cererea de extrădare şi înscrisurile
necesare.
(7) Punerea în libertate provizorie nu exclude un nou arest provizoriu în vederea extrădării şi
nici extrădarea dacă cererea de extrădare este primită ulterior.
Articolul 57. Reţinerea în vederea extrădării
Persoana care se află în urmărire interstatală (pentru ţările membre ale C.S.I.) sau
internaţională, prin intermediul Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol), şi a
cărei arestare este cerută de autorităţile centrale ale statului solicitant în vederea extrădării va
putea fi reţinută de organele naţionale de urmărire penală, în condiţiile prevăzute de Codul de
procedură penală, pentru cel mult 72 de ore. Organele de urmărire penală vor anunţa de îndată
procurorii teritoriali şi pe cei ai procuraturilor specializate în a căror jurisdicţie a fost reţinută
persoana şi vor efectua verificările de rigoare referitor la identitatea, cetăţenia şi domiciliul ei, la
azilul politic, motivele urmăririi penale, circumstanţele care ar exclude, amîna sau ar condiţiona
extrădarea şi care, la rîndul lor, vor anunţa de îndată Procuratura Generală în vederea luării
măsurilor ce se impun.
Articolul 58. Procedura examinării demersului de extrădare
(1) Iniţial, instanţa judecătorească asigură luarea unei declaraţii de la persoana a cărei
extrădare se cere şi care va fi asistată gratuit de un interpret şi de un avocat care acordă asistenţă
juridică garantată de statdacă nu există un avocat ales. Prezenţa procurorului este obligatorie.
Procedura este publică dacă persoana a cărei extrădare se cere sau procurorul nu se opune sau
dacă interesele justiţiei o cer, este orală şi ţinută în contradictoriu.
[Art.58 al.(1) modificat prin LP89-XVI din 24.04.08, MO99-101/06.06.08 art.366, în vigoare
01.07.08]
(2) Persoana a cărei extrădare se cere sau procurorul poate cere instanţei judecătoreşti un
termen suplimentar, care nu va depăşi 8 zile, pentru motive suficient de justificate. Procurorul
este obligat să contribuie la prezentarea datelor şi actelor necesare pentru a se stabili dacă sînt
îndeplinite condiţiile extrădării şi să dispună ridicarea şi depunerea la instanţa judecătorească a
obiectelor specificate la art.12.
(3) După interogatoriu, persoana a cărei extrădare se cere poate să opteze fie pentru extrădare
voluntară, fie pentru continuarea procedurii în caz de opunere la extrădare.
Articolul 59. Extrădarea simplificată
(1) Persoana a cărei extrădare se cere are dreptul să declare în faţa instanţei judecătoreşti că
renunţă la beneficiile pe care i le poate conferi legea de a se apăra împotriva cererii de extrădare
şi că îşi dă consimţămîntul să fie extrădată şi predată autorităţilor competente ale statului
solicitant. Declaraţia este consemnată într-un proces-verbal, semnat de preşedintele completului
de judecată, grefier, persoana a cărei extrădare se cere, de avocatul ei şi de interpret. După ce
constată că persoana a cărei extrădare se cere este pe deplin conştientă de consecinţele opţiunii
sale, instanţa judecătorească, luînd în considerare şi concluziile procurorului, examinează
existenţa vreunui impediment care ar exclude extrădarea. Dacă se constată că extrădarea
simplificată este admisibilă, instanţa judecătorească ia act despre acest fapt prin încheiere şi
dispune, totodată, asupra măsurii preventive necesare a fi luată pînă la predarea persoanei a cărei
extrădare se cere. Încheierea este definitivă, se redactează în 24 de ore şi se transmite de îndată,
în copie autentificată, Procurorului General sau ministrului justiţiei pentru emiterea unei decizii
legale.
(2) Consimţămîntul dat conform alin.(1) nu poate fi revocat odată ce a fost confirmat de către
instanţa judecătorească.
(3) În cazul prevăzut la alin.(1), prezentarea unei cereri formale de extrădare şi a actelor
prevăzute la art.50 alin.(3) nu mai este necesară dacă se prevede astfel prin tratatul internaţional
aplicabil în relaţia cu statul solicitant sau în cazul în care legislaţia acelui stat permite o asemenea
procedură simplificată de extrădare şi aceasta a fost aplicată unor cereri de extrădare formulate de
Republica Moldova.
Articolul 60. Opunerea la extrădare a persoanei a cărei
extrădare se cere
(1) Dacă se opune la extrădare, persoana a cărei extrădare se cere îşi va putea formula
argumentele oral şi în scris, totodată va putea propune probe.
(2) În urma audierii persoanei a cărei extrădare se cere, dosarul cauzei este pus la dispoziţia
apărătorului ei pentru a putea prezenta în scris, în termen de pînă la 8 zile, o opunere motivată la
cererea de extrădare şi a indica mijloacele de probă admise de legislaţia Republicii Moldova,
numărul de martori fiind limitat la doi.
(3) Opunerea nu poate fi întemeiată decît pe faptul că persoana arestată nu este cea urmărită
sau că nu sînt îndeplinite condiţiile pentru extrădare.
(4) Odată prezentată opunerea la extrădare sau odată expirat termenul de prezentare a opunerii,
procurorul poate solicita un termen de pînă la 8 zile pentru a răspunde opunerii sau a administra
probe, în condiţiile prevăzute la alin.(2).
Articolul 61. Administrarea probelor
Mijloacele de probă acceptate de instanţa judecătorească vor fi administrate în maximum 15
zile în prezenţa persoanei a cărei extrădare se cere, asistată de apărător şi, dacă este nevoie, de
interpret, precum şi în prezenţa procurorului.
Articolul 62. Informaţii suplimentare
(1) Dacă informaţiile comunicate de statul solicitant se dovedesc a fi insuficiente pentru a
permite Republicii Moldova să pronunţe o hotărîre în aplicarea prezentei legi, instanţa
judecătorească competentă va solicita complinirea informaţiilor necesare. În acest scop, va fixa
un termen de 2 luni.
(2) Solicitarea privind informaţiile suplimentare, precum şi răspunsul se transmit pe una din
căile prevăzute la art.50.
Articolul 63. Soluţionarea cauzei
(1) După examinarea cererii de extrădare, a materialului probator şi a concluziilor prezentate
de partea a cărei extrădare se cere şi de procuror, instanţa judecătorească:
a) dispune, în cazul concursului de cereri prevăzut la art.52, conexarea dosarelor, chiar dacă se
referă la fapte diferite;
b) dispune, în cazul necesităţii de a primi informaţii suplimentare de la statul solicitant potrivit
art.62, amînarea soluţionării cererii de extrădare pentru un termen de 2 luni, cu posibilitatea
reiterării cererii, şi acordarea unui ultim termen de încă 2 luni;
c) constată, prin încheiere, dacă sînt sau nu întrunite condiţiile extrădării.
(2) Instanţa judecătorească nu este competentă să se pronunţe asupra temeiniciei urmăririi
penale sau condamnării pentru care autoritatea centrală străină cere extrădarea, nici asupra
oportunităţii extrădării.
(3) În cazul în care constată că sînt îndeplinite condiţiile de extrădare, instanţa judecătorească
hotărăşte admiterea cererii de extrădare, dispunînd, totodată, menţinerea stării de arest provizoriu
în vederea extrădării, pînă la predarea persoanei extrădate, conform art.66.
(4) Hotărîrea prin care s-a dispus extrădarea se redactează în cel mult 5 zile de la data
pronunţării.
 (5) În cazul extrădării temporare sau extrădării sub condiţie, instanţa judecătorească va
menţiona în dispozitivul încheierii condiţiile prevăzute pentru astfel de cazuri.
(6) În cazul admiterii cererii de extrădare, dacă se remit şi obiecte conform art.12, se va face
menţiune despre acestea în cuprinsul încheierii, anexîndu-se eventual un borderou.
(7) Dacă instanţa judecătorească constată că nu sînt îndeplinite condiţiile pentru extrădare,
respinge cererea şi dispune punerea în libertate a persoanei a cărei extrădare se cere. Hotărîrea se
redactează în 24 de ore de la pronunţare şi este transmisă Procurorului General sau ministrului
justiţiei.
(8) În termen de 10 zile de la pronunţare, hotărîrea judecătorească asupra extrădării poate fi
atacată cu recurs la Curtea de Apel Chişinău de către Procurorul General, precum şi de persoana
a cărei extrădare se cere. Recursul declarat împotriva hotărîrii judecătoreşti prin care s-a respins
cererea de extrădare este suspensiv de executare. Recursul declarat împotriva hotărîrii
judecătoreşti prin care s-a dispus extrădarea este suspensiv de executare, cu excepţia dispoziţiilor
referitoare la starea de arest provizoriu în vederea predării.
(9) Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică în modul corespunzător şi în cazurile în care
instanţa judecătorească se pronunţă cu privire la amînarea extrădării, admiterea sub condiţie a
extrădării, consimţămîntul extinderii obiectului extrădării şi reextrădarea către un stat terţ.
Articolul 64. Evadarea persoanei extrădate
Persoana extrădată care, după ce a fost predată statului solicitant, evadează înainte de
soluţionarea cauzei sau de executarea pedepsei pentru care a fost acordată extrădarea şi care se
întoarce sau este identificată pe teritoriul Republicii Moldova va fi din nou arestată şi predată, în
baza unui mandat emis de autoritatea competentă a statului solicitant, cu excepţia cazului în care
acesta a încălcat condiţiile în care a fost acordată extrădarea.
Articolul 65. Predarea persoanei extrădate
(1) Este considerat bază legală necesară şi suficientă pentru predarea extrădatului un extras din
hotărîrea judecătorească rămasă definitivă prin care se dispune extrădarea.
(2) După intrarea în vigoare a hotărîrii judecătoreşti de admitere a extrădării, instanţa
judecătorească informează Procurorul General sau, după caz, ministrul justiţiei, pentru
informarea ulterioară a statului solicitant sau a instanţei internaţionale, despre locul şi data
predării persoanei extrădate, precum şi despre durata detenţiei executate în legătură cu
extrădarea.
(3) Data predării este fixată în termen de 15 zile de la data devenirii definitive a hotărîrii
judecătoreşti de extrădare.
Articolul 66. Termenele pentru predarea persoanei
extrădate
(1) Procurorul General sau, după caz, ministrul justiţiei va face cunoscută de urgenţă autorităţii
competente a statului solicitant soluţia adoptată asupra extrădării, comunicîndu-i totodată un
extras din hotărîrea definitivă.
(2) Orice soluţie de respingere totală sau parţială va fi motivată.
(3) Locul predării va fi, de regulă, un punct de trecere a frontierei de stat a Republicii
Moldova. Ministerul Afacerilor Interne va asigura predarea, comunicînd despre aceasta
Procuraturii Generale sau, după caz, Ministerului Justiţiei. Persoana extrădată este predată şi
preluată sub escortă.
(4) Cu excepţia cazului prevăzut la alin.(3), dacă nu va fi preluată la data stabilită, persoana a
cărei extrădare se cere va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, calculat de
la această dată, şi, în orice caz, va fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 30 de zile,
calculat de la data stabilită pentru predare, dacă tratatul bilateral nu prevede condiţii mai benefice
pentru această persoană.
(5) În caz de forţă majoră care împiedică predarea sau primirea persoanei extrădate, statul
interesat va informa despre aceasta celălalt stat. Ambele state se vor pune de acord asupra unei
noi date de predare, aplicînd dispoziţiile alin.(3).
Articolul 67. Predarea amînată
(1) Existenţa unui proces penal în Republica Moldova împotriva persoanei a cărei extrădare se
cere sau faptul că această persoană execută o pedeapsă privativă de libertate nu împiedică
extrădarea.
(2) În cazurile prevăzute la alin.(1), predarea extrădatului poate fi amînată. În caz de amînare,
extrădarea poate deveni efectivă numai după ce procesul penal a luat sfîrşit, iar în caz de
condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, numai după ce aceasta a fost executată sau
considerată ca executată.
(3) Predarea persoanei extrădate poate fi amînată şi atunci cînd, în baza unei expertize
medicale, se constată că suferă de o boală care i-ar putea pune viaţa în pericol.
(4) În cazul amînării predării persoanei a cărei extrădare a fost aprobată, instanţa
judecătorească emite un mandat de arest provizoriu în vederea extrădării. În cazul în care asupra
persoanei extrădate, la momentul admiterii cererii de extrădare, se răsfrîng prevederile unui
mandat de arest preventiv sau de executare a pedepsei închisorii emis de organele de drept
competente ale Republicii Moldova, mandatul de arest provizoriu în vederea extrădării intră în
vigoare la data încetării motivelor care au justificat amînarea.
Articolul 68. Predarea temporară sau sub condiţie
(1) Conform art.67 alin.(1), persoana extrădată poate fi predată temporar în cazul în care statul
solicitant face dovada faptului că amînarea predării ar provoca un prejudiciu grav cum ar fi
împlinirea prescripţiei, cu condiţia ca această predare să nu dăuneze desfăşurării procesului penal
în curs în Republica Moldova şi ca statul solicitant să dea asigurări că, odată îndeplinite actele
procesuale pentru care a fost acordată extrădarea, va retrimite persoana extrădată.
(2) La cererea statului solicitant, transmisă pe una din căile prevăzute de prezenta lege,
predarea temporară se aprobă prin încheiere a instanţei judecătoreşti care a judecat în primă
instanţă cererea de extrădare.
(3) În vederea soluţionării cererii de predare temporară, instanţa va analiza îndeplinirea
criteriilor prevăzute la alin.(1), solicitînd şi avizul organului de urmărire penală care efectuează
urmărirea penală sau al instanţei judecătoreşti pe al cărei rol se află judecarea cauzei ori, după
caz, al organului de executare.
(4) Dacă persoana predată temporar execută o pedeapsă sau o măsură preventivă, executarea se
consideră suspendată de la data la care persoana a fost predată autorităţilor competente ale
statului solicitant şi pînă la data la care este retrimisă autorităţilor Republicii Moldova.
Articolul 69. Tranzitul
(1) Tranzitul pe teritoriul Republicii Moldova al unei persoane extrădate care nu este cetăţean
al Republicii Moldova poate fi acordat în cazul unei infracţiuni ce permite extrădarea conform
legislaţiei Republicii Moldova şi cu condiţia respectării ordinii publice.
(2) Dacă persoana extrădată are cetăţenia Republicii Moldova, tranzitul este acordat doar în
situaţiile în care se poate aproba extrădarea propriilor cetăţeni.
(3) Tranzitul este acordat la cererea statului interesat, formulată şi transmisă pe calea prevăzută
la art.50 alin.(1), la care se anexează cel puţin mandatul de arest preventiv sau mandatul de
executare a pedepsei închisorii care a justificat acordarea extrădării.
(4) Cererea de tranzit este soluţionată de Procurorul General sau, după caz, de ministrul
justiţiei.
(5) Decizia Procurorului General sau a ministrului justiţiei este comunicată de îndată
Ministerului Afacerilor Interne pentru organizarea tranzitului persoanei extrădate, precum şi
statului solicitant.
(6) În cazul tranzitului aerian, atunci cînd nu este prevăzută o aterizare pe teritoriul Republicii
Moldova, este suficientă o notificare transmisă de autoritatea competentă a statului solicitant
Ministerului Justiţiei. În caz de aterizare forţată, această notificare va produce efectele cererii de
arest provizoriu în vederea extrădării, iar statul solicitant va adresa de îndată o cerere formală de
tranzit. Dispoziţiile alin.(3) se aplică în modul corespunzător.
(7) Extrădatul în tranzit rămîne în stare de arest provizoriu în perioada şederii sale pe teritoriul
Republicii Moldova.
Articolul 70. Reextrădarea către un stat terţ
(1) În afara aplicării regulii specialităţii, consimţămîntul Republicii Moldova este necesar
pentru a permite statului solicitant să predea unui alt stat persoana care i-a fost predată şi care
este căutată de către statul terţ pentru infracţiuni anterioare predării. Republica Moldova poate
cere prezentarea actelor prevăzute la art.50 alin.(3).
(2) Dispoziţiile art.63 se aplică în modul corespunzător.
Secţiunea a 2-a. Solicitarea extrădării de către Republica Moldova
Articolul 71. Obligaţia de a solicita extrădarea
Extrădarea unei persoane împotriva căreia instanţa judecătorească competentă a Republicii
Moldova a emis un mandat de arest preventiv sau un mandat de executare a pedepsei închisorii
ori căreia i s-a aplicat o măsură de siguranţă va fi solicitată statului străin pe al cărui teritoriu
persoana a fost localizată, în toate cazurile în care sînt întrunite condiţiile prevăzute de prezenta
lege.
Articolul 72. Competenţa
(1) Cererea de extrădare se face în temeiul tratatului internaţional la care Republica Moldova şi
statul solicitat sînt părţi sau în temeiul obligaţiilor scrise în condiţii de reciprocitate.
(2) În cazul în care nu a fost încheiat un tratat internaţional cu statul solicitat, înaintarea cererii
de extrădare se soluţionează pe cale diplomatică.
(3) Competenţa de soluţionare a înaintării către autorităţile statului solicitat a cererii de
extrădare a unei persoane necondamnate o are Procurorul General. În privinţa unei persoane
condamnate, competenţa de înaintare a cererii de extrădare o soluţionează ministrul justiţiei.
(4) În privinţa persoanei condamnate care a evadat din locul de detenţie situat pe teritoriul
Republicii Moldova, în cazul în care, pentru evadare, a fost pornită urmărire penală, Procuratura
Generală va solicita extrădarea atît pentru tragere la răspundere penală, cît şi pentru executare. În
cazul în care urmărirea penală nu este pornită, Ministerul Justiţiei va cere extrădarea în vederea
executării părţii neexecutate din pedeapsă.
Articolul 73. Cadrul juridic
(1) Dispoziţiile secţiunii 1 a prezentului capitol se aplică în modul corespunzător în cazul în
care Republica Moldova are calitatea de stat solicitant.
(2) În afara condiţiei privind gravitatea pedepsei prevăzute la art.47, o condiţie suplimentară
pentru ca Republica Moldova să poată solicita extrădarea în vederea efectuării urmăririi penale
este ca persoanei în a cărei privinţă este pornită urmărirea penală să i se aducă în mod oficial
învinuirea, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală.
Articolul 74. Actele necesare pentru înaintarea cererii
de extrădare a persoanei din Republica
Moldova
(1) Prevederile art.50 alin.(3) se aplică în modul corespunzător.
(2) Actele enumerate la art.50 alin.(3) se prezintă, de către organele care au iniţiat procedura
de extrădare, Procuraturii Generale sau, după caz, Ministerului Justiţiei în două exemplare: unul
în limba de stat a Republicii Moldova, altul cu traducere în limba statului solicitat sau în orice
altă limbă, potrivit prevederilor sau rezervelor formulate la tratatul internaţional aplicabil.
Articolul 75. Cererea de arest provizoriu în vederea
extrădării
 (1) În caz de urgenţă, dacă sînt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege pentru a se
solicita extrădarea, organele competente ale Republicii Moldova pot solicita, înainte de
formularea unei cereri formale de extrădare, arestul provizoriu în vederea extrădării persoanei
date în urmărire internaţională în baza unui mandat de arest preventiv sau de executare a
pedepsei închisorii emis de instanţa judecătorească competentă.
(2) Cererea de arest provizoriu în vederea extrădării este formulată de autoritatea emitentă a
mandatului de arest preventiv sau de executare a pedepsei închisorii şi se transmite direct
Procuraturii Generale sau Ministerului Justiţiei, sau prin intermediul Biroului Naţional Central
Interpol în Republica Moldova care are obligaţia de a o difuza pe canalele Organizaţiei
Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol).
(3) Autorităţile Republicii Moldova au obligaţia de a retrage cererea de arest provizoriu în
vederea extrădării în cazul în care asupra persoanei a cărei extrădare se cere nu se mai răsfrîng
prevederile mandatului de arest preventiv sau de executare a pedepsei.
Articolul 76. Rejudecarea cauzei persoanei extrădate
Prin cererea de extrădare, Republica Moldova dă asigurări, în condiţiile art.49 alin.(1), privind
rejudecarea cauzei în prezenţa persoanei extrădate.
Articolul 77. Solicitarea reextrădării către Republica
Moldova
Dispoziţiile art.70 sînt aplicabile în modul corespunzător în cazul în care Republica Moldova
solicită unui stat străin reextrădarea unei persoane a cărei extrădare fusese acordată anterior
acestui stat de către un stat terţ.
Articolul 78. Preluarea persoanei extrădate
Dispoziţiile referitoare la predarea-preluarea persoanei extrădate prevăzute la art.65 şi 66 se
aplică în modul corespunzător în cazul persoanelor extrădate Republicii Moldova.
Articolul 79. Primirea persoanei extrădate
(1) Persoana extrădată adusă în Republica Moldova va fi predată de urgenţă administraţiei
penitenciare sau organului competent, după caz.
(2) Dacă a fost condamnată în lipsa ei, persoana extrădată va fi rejudecată, la cerere, cu
respectarea drepturilor prevăzute de legislaţia procesual-penală.
(3) Dacă, prin hotărîre judecătorească, persoana extrădată a fost condamnată pentru săvîrşirea
mai multor infracţiuni, fiind dispus cumulul de pedepse, iar statul solicitat a acceptat extrădarea
numai pentru o singură infracţiune sau pentru mai puţine din cele cumulate, Ministerul Justiţiei
adresează instanţei judecătoreşti emitente a hotărîrii de condamnare solicitarea de a disjunge
pedepsele stabilite prin hotărîrea judecătorească iniţială şi de a dispune asupra modului de
executare a pedepselor în vederea respectării regulii specialităţii.
Articolul 80. Suspendarea examinării cererii de extrădare
Dacă statul solicitat suspendă examinarea cererii de extrădare, organul naţional care a iniţiat
procedura de extrădare va fi informat de autorităţile centrale şi, după expirarea termenului de
suspendare, va înainta repetat materialele necesare extrădării.
Articolul 81. Refuzul extrădării
În cazul în care statul solicitat refuză extrădarea solicitată, Republica Moldova va cere
transmiterea procedurilor penale sau recunoaşterea şi executarea hotărîrii judecătoreşti, în
conformitate cu prezenta lege.
Articolul 82. Cheltuieli
(1) Cheltuielile aferente procedurii de extrădare efectuată pe teritoriul său le suportă Republica
Moldova prin bugetele autorităţilor şi instituţiilor implicate, în funcţie de atribuţiile stabilite.
(2) Cheltuielile de tranzit le suportă statul solicitant.
Articolul. 83. Frauda la extrădare
Predarea unei persoane prin expulzare, readmisie, reconducere la frontieră sau printr-o altă
măsură similară este interzisă ori de cîte ori se intenţionează încălcarea regulilor de extrădare.
Capitolul V
Transferul persoanelor condamnate
Secţiunea 1. Prevederi generale
Articolul 84. Prevederi generale
(1) Persoana condamnată pe teritoriul Republicii Moldova poate fi transferată, în condiţiile
Codului de procedură penală partea specială titlul III capitolul IX secţiunea a 3-a şi ale prezentei
legi, pe teritoriul unui alt stat pentru a executa pedeapsa aplicată prin hotărîre pronunţată de o
instanţă judecătorească a Republicii Moldova.
(2) Persoana condamnată în alt stat poate fi transferată în mod corespunzător, în condiţiile
Codului de procedură penală partea specială titlul III capitolul IX secţiunea a 3-a şi ale prezentei
legi, pe teritoriul Republicii Moldova.
(3) Republica Moldova, fie ca stat de condamnare, fie ca stat de executare, poate declanşa
procedura transferului persoanei condamnate atît la cererea acesteia, cît şi la adresarea
reprezentanţilor legali, avocatului, soţului, rudelor apropiate, fraţilor sau surorilor.
(4) Cererea de transfer înaintată fie de statul de condamnare, fie de statul de executare va fi
formulată cu indicarea tratatului internaţional în al cărui temei se va efectua transferul solicitat
ori cu solicitarea recurgerii la condiţii de reciprocitate convenite şi garantate între state.
Articolul 85. Cheltuieli
(1) Cheltuielile de aplicare a prezentei legi le suportă statul de executare, cu excepţia
cheltuielilor legate exclusiv de aflarea pe teritoriul statului de condamnare.
(2) Cheltuielile de efectuare a transferului din/în Republica Moldova al persoanelor
condamnate se acoperă din mijloacele prevăzute anual la bugetul de stat pentru finanţarea
activităţii sistemului penitenciar.
(3) Persoana condamnată, reprezentanţii legali, avocatul, soţul, rudele apropiate, fraţii sau
surorile pot adresa ministrului justiţiei solicitarea permisiunii de a transporta pe cont propriu
persoana condamnată, suportînd toate cheltuielile de transport fără dreptul de a pretinde statului
rambursarea lor. Asemenea solicitări trebuie să fie motivate. Ministrul justiţiei poate accepta
astfel de solicitări în situaţii în care se solicită transportul urgent al persoanei condamnate,
determinat de starea nesatisfăcătoare a sănătăţii ei, de condiţiile deplorabile de detenţie în statul
de condamnare, de pericolul pentru viaţă sau sănătate pe care îl prezintă întîrzierea transportului,
în alte cazuri similare. Refuzul ministrului justiţiei poate fi contestat în condiţiile art.92.
Articolul 86. Aplicarea în timp
Dispoziţiile prezentului capitol se aplică executării pedepselor pronunţate înainte, precum şi
după intrarea în vigoare a prezentei legi.
Secţiunea a 2-a. Republica Moldova ca stat de condamnare
Articolul 87. Obligaţia de a furniza informaţii
(1) Orice persoană condamnată care poate fi subiectul unui transfer va fi informată de către
Departamentul Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei, prin administraţia penitenciară,
despre dreptul său de a solicita transferul în statul de executare, precum şi despre conţinutul exact
al tratatului internaţional aplicabil.
(2) Dacă persoana condamnată exprimă dorinţa de a fi transferată, Ministerul Justiţiei va
informa despre acest fapt autoritatea centrală competentă a statului de executare, prezentînd
informaţiile indicate în Codul de procedură penală la art.553 alin.(3), de la care va cere actul
prevăzut în acelaşi cod la art.554 alin.(2) pct.1), o copie a prevederilor legale ale statului de
executare din care să rezulte că faptele care au determinat pronunţarea hotărîrii judecătoreşti în
statul de condamnare constituie o infracţiune prevăzută şi pedepsită în dreptul intern al statului de
executare sau ar fi constituit o astfel de infracţiune dacă se comitea pe teritoriul său.
(3) Persoana condamnată va fi informată în scris de către Ministerul Justiţiei, direct sau prin
intermediul administraţiei penitenciare a Departamentului Instituţiilor Penitenciare, despre orice
acţiune întreprinsă de către statul de condamnare sau statul de executare, precum şi despre orice
hotărîre luată de unul dintre aceste două state în legătură cu o cerere de transfer.
Articolul 88. Consimţămîntul condamnatului de a fi
transferat
(1) Departamentul Instituţiilor Penitenciare va asigura respectarea condiţiei prevăzute în Codul
de procedură penală la art.555 alin.(1), procedînd astfel încît persoana care trebuie să-şi dea
consimţămîntul la transfer în temeiul aceluiaşi cod, art.552 alin.(1) pct.4), să o facă de bunăvoie
şi în deplină cunoştinţă de consecinţele juridice care decurg din aceasta.
(2) La solicitarea statului de executare, Ministerul Justiţiei, prin intermediul Departamentului
Instituţiilor Penitenciare, va acorda statului de executare posibilitatea de a verifica prin
intermediul unui consul sau unui alt funcţionar desemnat, de comun acord cu statul de executare,
că acest consimţămînt a fost dat în condiţiile alin.(1).
Articolul 89. Procedura soluţionării cererii de transfer
(1) Cererea de transfer formulată de persoana condamnată sau de una dintre persoanele
menţionate la art.85 alin.(3) se înaintează Ministerului Justiţiei. Drept consecinţă, ministerul
solicită să i se remită în termen de pînă la 15 zile:
a) de către instanţa judecătorească competentă - actele şi informaţiile la care se referă
prevederile Codului de procedură penală art.553 alin.(3) şi art.554 alin.(2) pct.3);
b) de către Departamentul Instituţiilor Penitenciare - actele prevăzute în Codul de procedură
penală la art.554 alin.(2) pct.4) şi alin.(5), cum ar fi: orice raport medical sau social despre
condamnat, orice informaţie asupra tratamentului său pe teritoriul statului de condamnare şi orice
recomandare pentru continuarea acestui tratament în statul de executare; un act care atestă
executarea unei pedepse complementare, dacă aceasta a fost aplicată; informaţii despre
prejudiciul cauzat în urma comiterii infracţiunii, precum şi despre repararea acestuia, însoţite,
după caz, de traducerea solicitată.
(2) Actele menţionate la alin.(1) pot fi solicitate şi ca urmare a unei cereri de transfer,
formulate de oricare dintre cele două state vizate.
(3) După primirea actelor şi informaţiilor prevăzute la alin.(1), Ministerul Justiţiei, în urma
examinării lor, poate decide refuzul în cazul în care deţine informaţii sau acte care justifică
refuzul transferului solicitat. Emiterea unei astfel de decizii poate fi precedată de o coordonare
efectuată pe plan naţional prin supunerea cererii de transfer al persoanei condamnate examinării
în Procuratura Generală, precum şi în alte instituţii, după caz.
(4) În lipsa motivelor de refuz, Ministerul Justiţiei, după examinarea actelor, organizează
traducerea lor conform cerinţelor aplicabile fiecărui caz în parte, cu respectarea rezervelor
formulate de statul solicitat la tratatul internaţional în al cărui temei se efectuează transferul, şi le
va transmite, împreună cu cererea de transfer, autorităţii competente din statul de executare, cărei
va cere acceptul de efectuare a transferului. Odată cu transmiterea cererii de transfer şi a
documentelor anexate, statul de executare poate fi solicitat să comunice care dintre cele două
proceduri indicate la art.99 alin.(1) va fi aplicată.
(5) În cazul unei decizii motivate de refuz al transferului, menţionate la alin.(3), Ministerul
Justiţiei informează în acest sens, în termen de pînă la 15 zile, autoritatea centrală competentă a
statului de executare. Informarea condamnatului se face conform art.87 alin.(3).
(6) După înlăturarea impedimentelor care justifică refuzul transferului, cererea de transfer
menţionată la alin.(1) poate fi formulată repetat şi i se va da curs în conformitate cu procedura
stabilită prin prezenta lege.
Articolul 90. Acceptarea cererii de transfer
(1) Dacă procedura de soluţionare a cererii de transfer continuă, în cazul prevăzut la art.89
alin.(4), toate actele, inclusiv cele furnizate de statul de executare, sînt supuse de către Ministerul
Justiţiei unei verificări de corespundere cu dispoziţiile din tratatele internaţionale, adică de
respectare a condiţiilor pentru efectuarea transferului.
(2) După ce transferul a fost acceptat de statul de condamnare şi statul de executare, Ministerul
Justiţiei va cere ca statul de executare să întreprindă măsurile necesare pentru obţinerea
autorizaţiei de tranzit pe teritoriile statelor terţe la escortarea persoanei condamnate în cazul
traversării acestor teritorii pe cale terestră.
(3) Predarea persoanei condamnate o efectuează Departamentul Instituţiilor Penitenciare, care
va colabora direct cu autoritatea competentă a statului de executare în vederea stabilirii
modalităţii de predare-preluare efectivă, şi anume a datei, locului, orei, escortei, precum şi a altor
detalii pertinente. Preluarea de către autoritatea competentă a statului de executare va avea loc, în
măsura posibilităţilor, la un punct de trecere a frontierei de stat a Republicii Moldova.
(4) În cazul unei persoane care, după ce a fost condamnată printr-o sentinţă definitivă
pronunţată de o instanţă judecătorească a Republicii Moldova, evadează şi se refugiază pe
teritoriul statului al cărui cetăţean este sau pe teritoriul statului în care îşi are domiciliu
permanent, sau în care are permis de şedere fiind cetăţean străin sau apatrid, Republica Moldova
poate adresa acestui stat o cerere prin care să solicite preluarea executării pedepsei. Cererea poate
fi formulată de organul competent să soluţioneze chestiuni cu privire la executarea pedepsei şi
transmisă statului solicitat prin Ministerul Justiţiei. În cerere se poate include şi solicitarea ca
statul de refugiu al condamnatului să ia măsuri în vederea arestării lui sau orice altă măsură
pentru a se garanta că evadatul va rămîne pe teritoriul său în aşteptarea unei decizii asupra cererii
formulate. Arestarea persoanei în aceste condiţii nu va duce la agravarea situaţiei sale penale.
Articolul 91. Refuzul transferului persoanei condamnate
Cererea de transfer al persoanei condamnate poate fi refuzată din următoarele motive:
a) persoana a fost condamnată pentru infracţiuni care au sesizat negativ opinia publică din
Republica Moldova;
b) pedeapsa prevăzută de legislaţia statului de executare este vădit superioară sau inferioară în
raport cu cea stabilită prin hotărîrea pronunţată de instanţa judecătorească din Republica
Moldova;
c) există indicii suficiente că, odată transferată, persoana condamnată ar putea fi pusă în
libertate imediat sau într-un termen scurt faţă de durata pedepsei rămase de executat conform
legislaţiei Republicii Moldova;
d) persoana condamnată nu a reparat pagubele produse prin comiterea infracţiunii şi nici nu a
plătit sau garantat daunele şi cheltuielile la care a fost obligată prin sentinţa pronunţată de
instanţa judecătorească a Republicii Moldova;
e) există indicii suficiente că statul de executare nu va respecta regula specialităţii, trecînd la
represiunea penală a persoanei condamnate pentru fapte anterioare transferului, altele decît cele
care au motivat aplicarea pedepsei, fără a obţine mai întîi, în acest scop, autorizarea Republicii
Moldova;
f) există pericolul expunerii persoanei al cărei transfer se solicită unei atitudini degradante sau
inumane de către autorităţile statului de executare. În caz de necesitate, autorităţile competente
ale Republicii Moldova pot solicita statului de executare permisiunea verificării la locul deţinerii
a condiţiilor de deţinere existente în acest stat.
Articolul 92. Contestarea refuzului
Decizia de refuz al efectuării transferului persoanei condamnate luată de autorităţile Republicii
Moldova ca stat de condamnare poate fi contestată în procedură de contencios administrativ la
Curtea de Apel Chişinău.
Articolul 93. Suspendarea şi încetarea procedurii de
transfer
(1) La apariţia unor circumstanţe care împiedică adoptarea deciziei definitive privind acceptul
sau refuzul transferului solicitat, fie privind efectuarea transportării persoanei condamnate,
Republica Moldova, ca stat de condamnare, poate decide asupra suspendării procedurii de
transfer, care va fi reluată după înlăturarea cauzelor ce au determinat luarea deciziei de
suspendare, informînd despre aceste decizii statul de executare şi persoana condamnată.
(2) Procedura de transfer declanşată încetează la retragerea cererii de transfer al persoanei
condamnate sau la refuzul acesteia de a fi transferată, cu informarea reciprocă a statelor vizate.
Articolul 94. Consecinţele transferului pentru statul de
condamnare
(1) Preluarea persoanei condamnate de către autorităţile statului de executare are drept efect
suspendarea executării pedepsei în Republica Moldova.
(2) Republica Moldova nu mai poate executa pedeapsa atunci cînd statul de executare
consideră, potrivit propriei legislaţii, executarea condamnării ca fiind terminată.
Articolul 95. Revizuirea hotărîrii
Numai Republica Moldova, ca stat de condamnare, are dreptul de a stabili orice formă de
recurs vizînd revizuirea hotărîrii judecătoreşti, care poate fi solicitată de către persoana
condamnată chiar şi după efectuarea transferului.
Secţiunea a 3-a. Republica Moldova ca stat de executare
Articolul 96. Actele necesare
(1) Dispoziţiile privitoare la Republica Moldova ca stat de condamnare se aplică în modul
corespunzător în cazul în care Republica Moldova are calitatea de stat de executare.
(2) Republica Moldova ca stat de executare, la cererea statului de condamnare, va furniza
acestuia, prin intermediul Ministerului Justiţiei, actele prevăzute în Codul de procedură penală la
art.554 alin.(2) pct.1), o copie a prevederilor legale ale statului de executare din care să rezulte că
faptele care au determinat pronunţarea hotărîrii judecătoreşti în statul de condamnare constituie o
infracţiune prevăzută şi pedepsită în dreptul intern al statului de executare sau ar fi constituit o
astfel de infracţiune dacă se comitea pe teritoriul său, precum şi orice altă informaţie relevantă.
(3) Ministerul Justiţiei va solicita organului competent al statului de condamnare informaţiile
prevăzute în Codul de procedură penală la art.554 alin.(2) pct.2)-4) şi, de fiecare dată cînd va fi
cazul, orice raport medical ori social despre condamnat, orice informaţie asupra tratamentului său
pe teritoriul statului de condamnare şi orice recomandare pentru continuarea acestui tratament în
statul de executare; actul care atestă executarea vreunei pedepse complementare; informaţii
despre prejudiciul cauzat prin comiterea infracţiunii şi despre repararea lui.
Articolul 97. Consimţămîntul persoanei condamnate
(1) Ministerul Justiţiei va solicita autorităţii centrale competente a statului de condamnare o
declaraţie în care să se consemneze consimţămîntul condamnatului la transfer, benevol şi în
deplină cunoştinţă de consecinţele juridice care decurg din transferul său în Republica Moldova.
(2) Organele competente ale Republicii Moldova pot solicita, prin intermediul Ministerului
Afacerilor Externe şi Integrării Europene, oficiului consular moldovenesc competent să verifice
dacă declaraţia persoanei condamnate sau a reprezentantului ei a fost dată în condiţiile prevăzute
la alin.(1). Totodată, oficiul consular moldovenesc poate fi solicitat să întocmească un înscris
asupra situaţiei sociale şi familiale a persoanei condamnate, luînd în considerare afirmaţiile
acesteia şi indicînd posibilităţile ei de readaptare în Republica Moldova.
(3) În aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor din Codul de procedură penală art.554 alin.(5),
organele competente ale Republicii Moldova pot solicita autorităţii competente a statului de
condamnare copia de pe cazierul judiciar al persoanei condamnate şi orice informaţie
suplimentară privitoare la condamnare sau necesară soluţionării cererii de transfer, executării
pedepsei şi reintegrării sociale a persoanei condamnate după încetarea executării sentinţei.
Articolul 98. Procedura soluţionării cererii de transfer
(1) În cazul în care la Ministerul Justiţiei parvine o cerere de transfer din partea persoanei
condamnate în alt stat, fie din partea unei alte persoane menţionate la art.84 alin.(3), fie din
partea statului de condamnare, se procedează în felul următor:
a) autorităţii centrale competente din statul de condamnare i se vor transmite informaţiile
prevăzute în Codul de procedură penală la art.553 alin.(3) şi actele prevăzute în prezenta lege la
art.96 alin.(2), cu solicitarea, în lipsa oricăror impedimente care ar putea justifica refuzul,
prezentării actelor prevăzute la acelaşi art.96 alin.(3);
b) dacă se constată că cererea de transfer nu poate fi satisfăcută, Ministerul Justiţiei
înştiinţează solicitantul, precum şi persoana condamnată, în condiţiile art.87 alin.(3).
(2) După ce primeşte acordul statului de condamnare asupra transferului împreună cu actele
prevăzute la art.96 alin.(3), Ministerul Justiţiei verifică gradul de corespundere a acestuia cu
dispoziţiile tratatelor internaţionale şi transmite cererea de transfer, împreună cu demersul
ministrului justiţiei şi actele menţionate la art.96 alin.(2) şi (3), spre soluţionare instanţei
judecătoreşti specificate în Codul de procedură penală la art.556 alin.(1), egalitatea instanţelor
fiind stabilită în raport cu competenţa jurisdicţională. Odată cu transmiterea cererii de transfer,
Ministerul Justiţiei specifică procedura, în sensul art.99 alin.(1), care urmează a fi aplicată
ţinîndu-se cont de rezervele statelor la acest capitol formulate la momentul ratificării/aderării la
tratatul internaţional aplicabil, precum şi de orice altă solicitare expresă a statului de condamnare
în acest sens.
(3) Demersul ministrului justiţiei se soluţionează conform procedurii stabilite în Codul de
procedură penală la art.556 şi 557, cu participarea reprezentantului Ministerului Justiţiei din
subdiviziunea specializată în acordarea de asistenţă juridică internaţională.
(4) Încheierea motivată, adoptată în termen cît mai restrîns, în care se va specifica şi termenul
pedepsei care urmează a fi executată în Republica Moldova, tipul penitenciarului, regimul
detenţiei, pedeapsa complementară şi modul de reparare a prejudiciului în cazul acţiunii civile,
încheiere pasibilă de atac în recurs în termen de 10 zile de la înştiinţare, va fi transmisă
Ministerului Justiţiei de către instanţa judecătorească în termen de 3 zile lucrătoare de la
adoptare. Înştiinţarea persoanei condamnate se face de către Ministerul Justiţiei prin fax sau prin
alt mijloc de comunicare prin intermediul autorităţii centrale din statul de condamnare, cu
solicitarea prezentării dovezii autentificate de înştiinţare a persoanei condamnate. După ce
rămîne definitivă, încheierea instanţei judecătoreşti a Republicii Moldova se transmite prin
Ministerul Justiţiei autorităţii centrale competente din statul de condamnare pentru ca transferul
persoanei condamnate să poată avea loc.
(5) După ce transferul este acceptat de către state, Ministerul Justiţiei, în caz de necesitate, va
întreprinde toate măsurile pentru obţinerea autorizaţiei de tranzit prin formularea, în numele
ministrului justiţiei, unei cereri de tranzit, solicitînd în prealabil Departamentului Instituţiilor
Penitenciare stabilirea itinerarului escortei. Cererea va conţine sau va fi suplinită cu informaţii
pertinente în privinţa persoanei condamnate, cu o copie de pe legile aplicabile, de pe sentinţa de
condamnare şi cu orice alte informaţii solicitate de statul de tranzit pentru soluţionarea cererii. De
asemenea, cererea de tranzit poate să conţină solicitarea asigurării indicate la art.106 alin.(2).
(6) După obţinerea autorizaţiei corespunzătoare din partea statelor de tranzit, predarea-
preluarea persoanei condamnate se efectuează de către Departamentul Instituţiilor Penitenciare în
condiţiile art.90 alin.(3).
(7) Persoana condamnată transferată în Republica Moldova nu mai poate fi urmărită penal
pentru aceeaşi infracţiune care a constituit obiectul condamnării în străinătate.
(8) Prevederile prezentului articol se completează cu prevederile art.89, 90 şi 92, care se aplică
în modul corespunzător.
Articolul 99. Consecinţele transferului pentru statul de
executare
(1) Autorităţile competente ale Republicii Moldova sînt obligate:
 a) să continue executarea sentinţei imediat sau în baza unei hotărîri judecătoreşti, în condiţiile
art.100; ori
b) să schimbe condamnarea printr-o hotărîre judecătorească, înlocuind astfel pedeapsa aplicată
în statul de condamnare printr-o pedeapsă prevăzută de legislaţia Republicii Moldova pentru
aceeaşi infracţiune, în condiţiile art.101.
(2) La cererea statului de condamnare, Ministerul Justiţiei va indica, înainte de transferul
persoanei condamnate, una dintre cele două proceduri prevăzute la alin.(1) care va fi urmată.
(3) Executarea sentinţei este guvernată de legea statului de executare, iar acest stat este
singurul competent pentru a lua hotărîrile de rigoare în domeniu.
Articolul 100. Continuarea executării sentinţei
(1) În cazul în care Republica Moldova aplică procedura pentru continuarea executării
sentinţei pronunţate în statul de condamnare, instanţa judecătorească trebuie să respecte natura
juridică şi durata sancţiunii aşa cum rezultă din sentinţă.
(2) Prevederile din Codul de procedură penală art.557 alin.(2) se aplică în modul
corespunzător.
Articolul 101. Schimbarea condamnării
(1) În cazul schimbării condamnării, limitele schimbării pedepsei se stabilesc de către instanţa
judecătorească a Republicii Moldova, cu respectarea următoarelor condiţii:
a) instanţa se va baza şi va ţine cont doar de constatarea faptelor în măsura în care acestea
figurează, direct sau indirect, în hotărîrea judecătorească pronunţată în statul de condamnare;
b) instanţa nu va putea schimba o pedeapsă privativă de libertate printr-o pedeapsă pecuniară;
c) instanţa va reduce integral din pedeapsă perioada de privaţiune de libertate executată de
condamnat;
d) instanţa nu va agrava situaţia penală a condamnatului, dar nici nu se va orienta spre limita
inferioară a pedepsei eventual prevăzute de legislaţia statului de condamnare pentru infracţiunea
săvîrşită.
(2) Cînd procedura de schimbare a condamnării are loc după transferul persoanei condamnate,
Republica Moldova menţine această persoană în deţinere sau ia alte măsuri pentru a asigura
prezenţa ei pe teritoriul Republicii Moldova pînă la finalizarea acestei proceduri.
Articolul 102. Refuzul transferului
Cererea de transfer al persoanei condamnate poate să fie refuzată din următoarele motive:
a) procesul în care s-a pronunţat sentinţa de condamnare nu s-a desfăşurat în conformitate cu
dispoziţiile pertinente din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale;
b) în Republica Moldova s-a pronunţat o sentinţă împotriva persoanei condamnate pentru
aceeaşi faptă sau este în curs o procedură penală pentru aceeaşi faptă şi împotriva aceleiaşi
persoane;
c) persoana condamnată a părăsit demult Republica Moldova, stabilindu-şi domiciliul în alt
stat, iar legăturile sale cu Republica Moldova nu mai sînt semnificative;
d) persoana condamnată a comis o infracţiune gravă care a sesizat negativ opinia publică sau a
întreţinut relaţii strînse cu membrii unor organizaţii criminale, ceea ce face îndoielnică
reintegrarea ei socială în Republica Moldova;
e) transferul poate prezenta pericol pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea
economică a statului, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a
moralei ori apărarea drepturilor şi libertăţilor altora.
Articolul 103. Încetarea executării. Informaţii privind executarea
(1) Executarea sentinţei încetează de îndată ce Republica Moldova este informată de către
statul de condamnare despre orice hotărîre judecătorească sau măsură care are ca efect înlăturarea
caracterului executoriu al sentinţei.
 (2) Republica Moldova furnizează informaţii statului de condamnare în ceea ce priveşte
executarea sentinţei:
a) cînd consideră terminată executarea sentinţei;
b) în cazul în care condamnatul a evadat;
c) dacă statul de condamnare solicită un raport special.
(3) Informaţiile menţionate la alin.(1) se furnizează Ministerului Justiţiei de către
Departamentul Instituţiilor Penitenciare în vederea comunicării lor autorităţii centrale competente
din statul de condamnare.
Articolul 104. Graţierea şi amnistia. Modificarea sau
anularea sentinţei
(1) Atît statul de condamnare, cît şi statul de executare poate acorda graţiere sau amnistie,
poate modifica sau anula sentinţa aplicată persoanei condamnate, la care se referă prezenta lege.
(2) În cazul în care Republica Moldova este statul de condamnare, Departamentul Instituţiilor
Penitenciare prezintă Ministerului Justiţiei orice informaţie pertinentă în sensul alin.(1) în
vederea comunicării autorităţii centrale competente din statul de executare pentru a înceta
executarea sentinţei pe teritoriul acelui stat.
Secţiunea a 4-a. Republica Moldova ca stat de tranzit
Articolul 105. Adresarea cererii de tranzit
(1) Republica Moldova autorizează, în conformitate cu legislaţia naţională, tranzitul pe
teritoriul său al persoanei condamnate dacă cererea de tranzit a fost formulată de către un alt stat,
care s-a înţeles cu un al treilea stat asupra transferului spre sau dinspre teritoriul său al unei
persoane condamnate.
(2) Cererea de tranzit şi răspunsul se comunică prin intermediul Ministerului Justiţiei.
Răspunsul privind acceptul sau refuzul tranzitului solicitat va fi formulat în urma coordonării cu
diferite organe, care va permite depistarea temeiurilor pentru refuzul în autorizarea tranzitului.
(3) Cererea de tranzit nu este necesară dacă se foloseşte spaţiul aerian al Republicii Moldova şi
nu este prevăzută nici o aterizare pe teritoriul ei.
Articolul 106. Acţiuni asigurătorii
(1) În caz că i se solicită tranzitul, Republica Moldova poate deţine persoana condamnată pe o
perioadă strict necesară tranzitării teritoriului său. Deţinerea este asigurată de către
Departamentul Instituţiilor Penitenciare.
(2) Republicii Moldova, ca stat solicitat să acorde tranzitul, i se poate cere asigurarea că
persoana condamnată nu va fi nici urmărită, nici deţinută, cu excepţia aplicării alin.(1), nici
supusă vreunei alte restricţii a libertăţii sale individuale pe teritoriul statului de tranzit pentru
fapte sau condamnări anterioare plecării sale de pe teritoriul statului de condamnare.
Articolul 107. Temeiuri pentru refuzul autorizării tranzitului
Republica Moldova poate refuza să acorde tranzitul:
a) dacă persoana condamnată este cetăţean al ei ori este domiciliată permanent pe teritoriul
său, ori este cetăţean străin sau apatrid cu permis de şedere în teritoriul ei;
b) dacă infracţiunea care a servit obiectul condamnării nu constituie infracţiune conform
legislaţiei sale.
Capitolul VI
Recunoaşterea hotărărilor penale ale instanţelor judecătoreşti străine
Secţiunea 1. Recunoaşterea şi executarea hotărîrilor penale străine
Articolul 108. Dispoziţii generale
(1) Hotărîrile penale străine rămase definitive pot fi executate în Republica Moldova în
condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală şi de prezenta secţiune.
(2) Prevederile menţionate la alin.(1) nu se aplică procedurii transferului persoanelor
condamnate reglementate de Codul de procedură penală, partea specială titlul III capitolul IX
secţiunea a 3-a, şi de prezenta lege, capitolul V.
Articolul 109. Condiţii speciale de admisibilitate
(1) Pe teritoriul Republicii Moldova, executarea unei hotărîri străine are loc la cererea de
recunoaştere şi executare formulată de autorităţile competente ale statului de condamnare.
(2) Cererea de recunoaştere şi executare este admisibilă atunci cînd, pe lîngă condiţiile
generale stabilite în Codul de procedură penală la art.558 alin.(2), sînt întrunite următoarele
condiţii speciale:
a) persoana condamnată este cetăţean al Republicii Moldova ori este domiciliată permanent pe
teritoriul acesteia, ori este cetăţean străin sau apatrid cu permis de şedere în teritoriul ei;
b) în privinţa faptei pentru care a fost pronunţată sentinţa de condamnare nu este pornită
urmărire penală în Republica Moldova;
c) executarea hotărîrii în Republica Moldova poate favoriza reintegrarea socială a persoanei
condamnate;
d) executarea hotărîrii în Republica Moldova poate favoriza repararea pagubei provocate prin
infracţiune;
e) durata pedepsei sau a măsurilor de siguranţă dispuse prin hotărîre este mai mare de un an.
(3) Hotărîrea străină, de asemenea, poate fi executată dacă persoana condamnată ispăşeşte pe
teritoriul Republicii Moldova o pedeapsă pentru o altă infracţiune decît cea stabilită prin sentinţa
a cărei executare a fost cerută.
(4) Executarea unei hotărîri străine prin care a fost dispusă o pedeapsă sau o măsură de
siguranţă este posibilă şi atunci cînd autorităţile Republicii Moldova refuză extrădarea persoanei
condamnate, chiar dacă nu sînt respectate condiţiile prevăzute la alin.(2) lit.c)-e).
Articolul 110. Limitele executării
(1) Executarea hotărîrii străine se limitează la:
a) executarea unei pedepse privative de libertate sau a unei măsuri de siguranţă privative de
libertate;
b) executarea unei amenzi dacă pe teritoriul Republicii Moldova există bunuri suficiente
pentru a se garanta în întregime sau parţial această executare;
c) executarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale;
d) executarea decăderilor din drepturi aşa cum sînt definite în Convenţia europeană privind
valoarea internaţională a hotărîrilor represive de la Haga din 28 mai 1970.
(2) Republica Moldova poate refuza executarea în cazul în care:
a) consideră că sancţiunea a fost pronunţată în privinţa unei infracţiuni de natură fiscală sau
religioasă;
b) sancţiunea a fost pronunţată pentru o faptă care, potrivit legislaţiei Republicii Moldova, ar fi
de competenţa exclusivă a unei autorităţi administrative;
c) hotărîrea străină a fost pronunţată de autorităţile statului solicitant la o dată cînd acţiunea
penală în privinţa infracţiunii a cărei săvîrşire a fost sancţionată ar fi fost prescrisă potrivit
legislaţiei Republicii Moldova;
d) hotărîrea a fost emisă in absentia, persoana condamnată neavînd posibilitatea să exercite o
cale de atac în faţa unei instanţe judecătoreşti;
e) hotărîrea străină este emisă sub forma unei ordonanţe penale, după cum este definită prin
Convenţia europeană privind valoarea internaţională a hotărîrilor represive de la Haga din 28 mai
1970.
(3) Pedeapsa complementară pronunţată prin hotărîre străină se execută în măsura în care este
prevăzută de legislaţia Republicii Moldova şi nu a fost executată în statul de condamnare.
Articolul 111. Procedura de recunoaştere
(1) Cererea de recunoaştere a hotărîrii străine a cărei executare se solicită se transmite
Ministerului Justiţiei. În cerere se indică tratatul internaţional în al cărui temei se solicită
executarea.
(2) Cererea de recunoaştere este însoţită de o copie autentică de pe hotărîre şi, dacă este
prevăzut de tratatul internaţional aplicabil, de o declaraţie prin care persoana condamnată îşi
exprimă consimţămîntul, precum şi de o informaţie privind durata arestului preventiv sau a părţii
de pedeapsă executate pînă la data prezentării cererii.
(3) Ministerul Justiţiei, prin subdiviziunea sa specializată, va efectua verificarea corespunderii
cererii de recunoaştere a executării şi actelor anexate cu dispoziţiile tratatelor internaţionale,
potrivit Codului de procedură penală art.559 alin.(1), după care o va transmite instanţei
judecătoreşti competente sau o va remite Procuraturii Generale potrivit competenţei.
Articolul 112. Consecinţele executării
(1) Executarea unei hotărîri penale străine are loc în conformitate cu legislaţia Republicii
Moldova.
(2) Hotărîrile străine recunoscute şi admise spre executare pe teritoriul Republicii Moldova au
aceleaşi efecte juridice ca şi hotărîrile pronunţate de instanţele judecătoreşti naţionale.
(3) Doar statul străin care solicită executarea hotărîrii proprii poate decide în privinţa
declanşării unei căi extraordinare de atac împotriva acestei hotărîri.
(4) Amnistia şi graţierea pot fi acordate atît de Republica Moldova, cît şi de statul străin.
(5) Statul străin va informa Republica Moldova despre intervenţia oricărei cauze, prevăzute la
alin.(3) şi (4), care ar determina schimbarea sau încetarea executării.
(6) Începutul executării pedepsei în Republica Moldova are ca efect renunţarea statului străin
la această executare pe teritoriul propriu, cu excepţia cazului cînd persoana condamnată se
eschivează de la executarea pedepsei, situaţie în care statul străin redobîndeşte dreptul la
executare. În cazul pedepsei amenzii, statul străin redobîndeşte dreptul la executare din data cînd
este informat asupra neexecutării totale sau parţiale a acestei pedepse.
Articolul 113. Destinaţia amenzilor şi obiectelor
sechestrate
(1) Executarea pedepsei amenzii se face în lei, la cursul oficial de schimb al zilei.
(2) Sumele de bani rezultate din executarea amenzilor aplicate prin hotărîri străine de
condamnare se varsă la bugetul de stat al Republicii Moldova.
(3) La cererea statului de condamnare, sumele de bani prevăzute la alin.(2) pot fi predate
acestuia dacă în circumstanţe similare sumele de bani obţinute din executarea amenzilor aplicate
prin hotărîri pronunţate în Republica Moldova vor fi remise acesteia.
(4) Obiectele confiscate în temeiul unei hotărîri străine revin Republicii Moldova, dar la
cererea statului de condamnare ele pot fi predate dacă prezintă un interes deosebit pentru acel stat
şi există garanţia reciprocităţii.
(5) Dispoziţiile alin.(2)-(4) se aplică în modul corespunzător în caz de solicitare a executării
unei hotărîri emise de instanţa judecătorească a Republicii Moldova într-un stat străin.
Secţiunea a 2-a. Executarea hotărîrilor penale naţionale în străinătate
Articolul 114. Condiţiile delegării executării
(1) Solicitarea executării în străinătate a unei hotărîri penale emise de instanţa judecătorească a
Republicii Moldova poate avea loc în cazul existenţei uneia din următoarele condiţii:
a) persoana condamnată este cetăţean al statului solicitat ori are domiciliu permanent pe
teritoriul acestuia, ori este cetăţean străin sau apatrid cu permis de şedere pe teritoriul lui;
b) persoana condamnată este cetăţean al Republicii Moldova cu domiciliu permanent pe
teritoriul statului solicitat;
c) persoana condamnată are şi cetăţenia statului solicitat;
d) extrădarea persoanei condamnate în Republica Moldova în vederea executării pedepsei nu
este admisă potrivit legislaţiei statului solicitat;
e) există temeiuri a considera că executarea hotărîrii în statul solicitat poate favoriza
reintegrarea socială a persoanei condamnate;
f) durata pedepsei aplicate este mai mare de un an;
g) persoana condamnată îşi dă consimţămîntul după ce a fost informată în privinţa
consecinţelor executării în străinătate.
(2) De asemenea, executarea poate fi solicitată dacă:
a) persoana condamnată execută în statul străin pedeapsă privativă de libertate stabilită pentru
o altă faptă decît cea pentru care a fost condamnată în Republica Moldova;
b) persoanei condamnate i s-a aplicat măsura de siguranţă a expulzării.
(3) Executarea în statul străin se solicită cu condiţia neagravării în acel stat a pedepsei aplicate
prin hotărîre pronunţată în Republica Moldova.
Articolul 115. Procedura executării hotărîrilor penale
naţionale în străinătate
(1) Cererea de încuviinţare a executării pe teritoriul statului străin este formulată de organul
responsabil pentru executare din oficiu sau la cererea procurorului competent sau a persoanei
condamnate dacă sînt îndeplinite condiţiile art.114.
(2) Cererea de încuviinţare a executării, însoţită de actele indicate la art.111 alin.(2), se
înaintează autorităţilor străine prin intermediul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova.
(3) Dacă este necesar consimţămîntul persoanei condamnate, deţinute în Republica Moldova,
Departamentul Instituţiilor Penitenciare, prin intermediul administraţiei penitenciare, certifică
voinţa exprimată a persoanei condamnate, care urmează a fi făcută de bunăvoie şi în deplină
cunoştinţă de consecinţele juridice care decurg din aceasta. În cazul în care persoana condamnată
se află în străinătate, consimţămîntul poate fi certificat de către un funcţionar consular al
Republicii Moldova sau prin orice altă modalitate prevăzută de legislaţia statului în care este
deţinută.
(4) În cazul în care persoana condamnată se află pe teritoriul Republicii Moldova şi nu a
formulat ea însăşi cererea, organul care va înainta cererea de încuviinţare a executării potrivit
alin.(1) notifică persoanei condamnate faptul formulării cererii. Lipsa unui răspuns din partea
persoanei condamnate echivalează cu consimţămîntul la formularea cererii.
Articolul 116. Consecinţele formulării cererii de
încuviinţare a executării
(1) Acceptarea de către statul străin a cererii de încuviinţare a executării are ca efect renunţul
Republicii Moldova de a executa hotărîrea pe teritoriul său.
(2) Republica Moldova poate redobîndi dreptul la executarea hotărîrii în cazul în care persoana
condamnată se sustrage de la executare.
(3) Prevederile art.112 alin.(3)-(6) se aplică în modul corespunzător.
Capitolul VII
Dispoziţii finale şi tranzitorii
Articolul 117
(1) Prezenta lege se aplică exclusiv pe teritoriul controlat de Republica Moldova.
(2) Prezenta lege intră în vigoare după 30 de zile de la data publicării.
(3) Prevederile prezentei legi nu se extind asupra rapoartelor care au apărut pînă la intrarea ei
în vigoare.
(4) Guvernul, în termen de 6 luni:
va prezenta Parlamentului propuneri pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
penală şi aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU

 Nr.371-XVI. Chişinău, 1 decembrie 2006.

LPM371/2006
Versiunea originala
ID intern unic: 320384
Fişa actului juridic
Версия на русском

LPC139/2010
ID intern unic: 336156 Fişa actului juridic
Версия на русском

Republica Moldova

PARLAMENTUL

LEGE Nr. 139

din 02.07.2010

privind dreptul de autor şi drepturile conexe

Publicat : 01.10.2010 în Monitorul Oficial Nr. 191-193 art Nr : 630 Data intrarii in vigoare :
01.01.2011

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Cadrul juridic
(1) Dreptul de autor şi drepturile conexe, protecţia acestor drepturi şi răspunderea pentru
încălcarea lor se reglementează de Constituţia Republicii Moldova, tratatele internaţionale la care
Republica Moldova este parte, prezenta lege şi de alte acte normative.
(2) Prezenta lege reglementează raporturile ce apar la crearea şi valorificarea operelor literare,
artistice şi ştiinţifice (drept de autor), a interpretărilor, fonogramelor, videogramelor şi
emisiunilor organizaţiilor de difuziune (drepturi conexe), precum şi alte drepturi care sînt
recunoscute în legătură cu activitatea intelectuală din domeniul literaturii, artei şi ştiinţei.
Articolul 2. Tratate internaţionale. Tratament naţional
(1) În cazul în care un tratat internaţional la care Republica Moldova este parte stabileşte alte
norme decît cele prevăzute de prezenta lege, se aplică normele tratatului internaţional.
(2) Persoanele fizice şi persoanele juridice străine ale căror opere sau obiecte ale drepturilor
conexe sînt protejate printr-un tratat internaţional la care Republica Moldova este parte
beneficiază de o protecţie echivalentă cu cea acordată prin prezenta lege persoanelor fizice sau
persoanelor juridice din Republica Moldova (tratament naţional).
(3) Prezenta lege se aplică tuturor operelor şi obiectelor drepturilor conexe protejate prin
tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte, care, la momentul intrării în vigoare a
tratatului corespunzător, nu au intrat în domeniul public în ţara lor de origine ca urmare a
expirării termenului de protecţie acordat anterior şi care nu au intrat în domeniul public în
Republica Moldova ca urmare a expirării termenului de protecţie acordat anterior.
Articolul 3. Noţiuni principale
În prezenta lege se utilizează următoarele noţiuni:
autor – persoană fizică prin a cărei activitate creatoare a fost creată opera;
bază de date – compilaţie de date sau de alte materiale, indiferent dacă acestea sînt sau nu
protejate de dreptul de autor sau de drepturile conexe, atît în formă mecanolizibilă, cît şi în altă
formă, aranjate sistematizat ori metodic şi accesibile prin mijloace electronice sau de alt gen;
comunicare publică – transmitere prin eter, inclusiv prin satelit (teleradiodifuziune), prin cablu
sau prin alte mijloace a imaginilor şi/sau a sunetelor operelor ori a obiectelor drepturilor conexe,
astfel încît imaginile sau sunetele să poată fi percepute de persoane care nu fac parte din cercul
obişnuit al unei familii şi al cunoscuţilor apropiaţi în locuri în care, fără actul de transmitere, ele
nu ar putea percepe imaginile şi/sau sunetele. Comunicarea semnalelor codificate reprezintă o
transmitere prin eter sau prin cablu (comunicare publică) în cazul în care mijloacele de
decodificare sînt oferite publicului de către organizaţia de difuziune prin eter sau, respectiv, de
către organizaţia de difuziune prin cablu ori cu consimţămîntul acesteia. Retransmiterea prin eter
(redifuzarea) sau prin cablu care nu se efectuează simultan cu comunicarea publică originală sau
care include schimbări (dublări, subtitrări, inserări de reclame) se consideră un nou act de
comunicare publică prin eter sau prin cablu;
demonstrare publică – expunere a originalului sau a copiei unei opere, directă sau indirectă,
prin intermediul mijloacelor de proiecţie a imaginii unei opere, prin slide-uri ori prin alte
mijloace, pe ecran ori în alt mod similar (cu excepţia comunicării prin eter sau prin cablu), în
care opera, copia sau imaginea ei este expusă într-un loc public ori în orice alt loc din care poate
fi percepută de persoane care nu fac parte din cercul obişnuit al familiei sau al cunoscuţilor
apropiaţi. Demonstrarea publică a operei audiovizuale presupune demonstrarea neconsecutivă a
unor imagini izolate ale ei, dat fiind faptul că demonstrarea obişnuită consecutivă a imaginilor
unei opere audiovizuale constituie interpretare publică;
distribuire – punere în circulaţie, prin vînzare sau prin orice alt mod de transmitere în
proprietate, cu titlu oneros ori gratuit, a originalului ori a copiilor unei opere sau a unor obiecte
ale drepturilor conexe, precum şi oferirea publică a acestora;
emisiune a unei organizaţii de difuziune prin eter sau prin cablu – emisiune creată nemijlocit
de către organizaţia de difuziune prin eter sau prin cablu ori, la comandă şi din mijloacele
financiare ale acesteia, de către o altă organizaţie;
expresie folclorică – creaţie constînd din elemente caracteristice patrimoniului cultural
tradiţional, manifestate şi perpetuate de către comunitate sau de către indivizi, reflectînd
moştenirea artistică tradiţională a comunităţii;
fonogramă – imprimare exclusiv sonoră a oricărei interpretări, opere sau expresii folclorice, a
sunetelor ori reprezentărilor lor, cu excepţia imprimărilor sonore incluse în opera audiovizuală;
imprimare (înregistrare) – fixarea, prin orice mijloace şi în orice mod, a sunetelor şi/sau a
imaginilor ori a reprezentărilor acestora pe orice suport material, inclusiv electronic, care permite
perceperea, reproducerea sau comunicarea lor;
informaţie despre gestiunea drepturilor – orice informaţie, furnizată de către titularul de
drepturi, care identifică opera sau alt obiect protejat de prezenta lege, autorul sau alt titular de
drepturi ori informaţia privind condiţiile de valorificare a operei sau a altui obiect protejat,
precum şi orice cifre şi coduri reprezentînd asemenea informaţie;
interpret – actor, cîntăreţ, muzician, dansator, dirijor sau oricare altă persoană care prezintă,
recită, cîntă, joacă, dansează sau interpretează în orice alt mod o operă, expresii folclorice sau
spectacole de orice fel, inclusiv de varietăţi, folclorice, de circ, de păpuşi ori de marionete;
interpretare publică – prezentarea operelor, interpretărilor sau a fonogramelor prin
reprezentare scenică, recitare, cîntec sau printr-o altă modalitate, atît pe viu, cît şi prin
intermediul diferitelor dispozitive, mijloace sau procedee (cu excepţia comunicării publice), în
locuri accesibile publicului ori în orice alte locuri în care operele, interpretările sau fonogramele
pot fi percepute de persoane care nu fac parte din cercul obişnuit al familiei sau al cunoscuţilor
apropiaţi;
împrumut – punere la dispoziţie a publicaţiilor în orice format spre utilizare, prin intermediul
unor instituţii accesibile publicului, pentru o perioadă limitată de timp şi fără obţinerea unui
avantaj economic sau comercial, direct sau indirect;
închiriere – punere la dispoziţie spre utilizare, pentru o perioadă limitată de timp şi pentru
obţinerea unui avantaj economic sau comercial, direct sau indirect, a unei opere sau a unui obiect
de drept conex;
măsuri tehnologice de protecţie – utilizare a oricărui echipament tehnic sau a unor
componente ale acestuia, care, prin fireasca sa funcţionare, are destinaţia să controleze accesul la
opere sau la obiecte de drepturi conexe, împiedicînd ori limitînd acţiunile care nu sînt autorizate
de titularii drepturilor protejate de prezenta lege. Măsurile tehnologice sînt considerate eficiente
cînd valorificarea unei opere sau a unui alt obiect protejat de prezenta lege este controlată de
către titularii de drepturi prin aplicarea unui cod de acces ori a unui procedeu de protecţie,
precum sînt codarea, criptarea sau orice altă transformare a operei sau a altui obiect protejat, ori
prin aplicarea unui mecanism de control al copierii, care, dacă nu sînt eludate, îndeplinesc
obiectivele de protecţie;
operă – rezultat al creaţiei intelectuale originale în domeniul literaturii, artei şi ştiinţei,
indiferent de mijloacele de creare, de modul concret şi de forma de exprimare, de valoarea şi
importanţa acesteia;
operă audiovizuală – operă care constă dintr-o succesiune de imagini coerente fixate, însoţite
sau nu de sunete, producînd impresia mişcării, destinată perceperii vizuale şi auditive (în cazul în
care imaginile sînt însoţite de sunet) prin intermediul unui anumit dispozitiv;
operă colectivă – operă creată de mai multe persoane fizice – contribuţia cărora formează un
tot indivizibil, încît identificarea contribuţiei fiecăruia este imposibilă – din iniţiativa şi sub
conducerea unei persoane fizice sau juridice, care urmează să publice opera sub numele său;
producător de fonograme – persoană fizică sau juridică din a cărei iniţiativă şi pe a cărei
responsabilitate, inclusiv financiară, se efectuează prima imprimare a sunetelor interpretării, a
altor sunete ori a reprezentărilor de sunete;
producător de opere audiovizuale – persoană fizică sau juridică din a cărei iniţiativă şi pe a
cărei responsabilitate, inclusiv financiară, este creată opera audiovizuală;
producător de videograme – persoană fizică sau juridică din a cărei iniţiativă şi pe a cărei
responsabilitate, inclusiv financiară, este imprimată videograma;
program pentru calculator – ansamblu de instrucţiuni, comenzi şi/sau de coduri exprimate în
orice formă sau mod, destinate funcţionării calculatorului pentru a atinge un anumit scop sau
rezultat. Noţiunea „program pentru calculator” se extinde şi asupra programului încorporat în
memoria calculatorului, a materialului de însoţire a unui program creat, a materialului pregătitor
obţinut în procesul elaborării unui program cu condiţia că acesta este conceput şi exprimat într-o
astfel de formă încît materialul pregătitor se poate solda ulterior cu elaborarea programului de
calculator. Programul de calculator poate fi exprimat în orice limbaj, fie în codul-sursă, fie în
codul-obiect;
publicare – oferirea de exemplare ale unei opere, ale unei interpretări, ale unei fonograme,
videograme sau emisiuni publicului, cu consimţămîntul autorului ori al altui titular al dreptului
de autor sau al drepturilor conexe, într-un număr suficient pentru a satisface necesităţile
rezonabile ale publicului;
punere la dispoziţie în regim interactiv – a pune la dispoziţie o operă sau un obiect al
drepturilor conexe prin intermediul mijloacelor cu sau fără fir, inclusiv prin internet ori prin alte
reţele de calculatoare, astfel încît oricare dintre membrii publicului să poată avea acces la acestea
din orice loc şi în orice moment ales în mod individual de ei;
reproducere – realizarea unuia ori a mai multor exemplare ale unei opere sau ale unui obiect al
drepturilor conexe, fie directă sau indirectă, temporară sau permanentă, prin orice mijloc sau sub
orice formă, inclusiv în scopul de imprimare audio ori video şi/sau al stocării unei opere ori a
unui obiect al drepturilor conexe pe suporturi materiale sau electronice;
reproducere reprografică – reproducerea în facsimil (copie exactă) a originalului operei scrise sau
grafice, în dimensiune naturală, mărită sau micşorată, prin intermediul fotocopierii ori prin
oricare alte mijloace tehnice similare, altele decît cele de editare. Reproducerea reprografică nu
include fixarea operei în formă electronică (inclusiv digitală), optică sau în oricare altă formă
mecanolizibilă;
retransmitere – difuzarea simultană, prin eter sau prin cablu, de către o organizaţie de
difuziune prin eter sau prin cablu a emisiunilor unei alte organizaţii de difuziune prin eter sau
prin cablu;
satelit – orice satelit ce operează pe benzi de frecvenţă care sînt rezervate, conform legislaţiei
privind telecomunicaţiile, comunicării publice (transmitere prin eter) a semnalelor în scopul
recepţionării de către public sau care sînt rezervate comunicării private, de la un punct la altul.
Totodată, în ultimul caz, circumstanţele în care are loc recepţia semnalelor de către membrii
publicului trebuie să fie comparabile cu cele existente în primul caz;
valorificare – orice acţiune ce ţine de utilizarea sub orice formă şi în orice mod a obiectelor
dreptului de autor, ale drepturilor conexe sau ale altor drepturi protejate de prezenta lege;
videogramă – prima imprimare a unor imagini, însoţite sau nu de sunete, indiferent de faptul
dacă reprezintă sau nu o operă audiovizuală.
Articolul 4. Atribuţii şi sarcini ale Agenţiei de Stat
pentru Proprietatea Intelectuală în
domeniul dreptului de autor şi al drepturilor
conexe
(1) Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (în continuare – AGEPI):
a) contribuie la elaborarea şi realizarea, în limitele competenţei sale, a politicii adecvate de
protecţie, exercitare şi implementare a dreptului de autor, a drepturilor conexe şi a altor drepturi
protejate în conformitate cu prezenta lege, cu angajamentele internaţionale şi cu interesele
naţionale ale Republicii Moldova;
b) înaintează propuneri Guvernului, ministerelor şi altor autorităţi administrative centrale
atunci cînd întreprinderea anumitor măsuri necesare pentru implementarea politicii menţionate la
lit. a) nu ţine de competenţa sa;
c) acumulează informaţiile necesare, desfăşoară activităţi de instruire şi consultări pentru
informarea ministerelor, a altor autorităţi administrative centrale, a autorităţilor judecătoreşti şi a
altor instituţii, a titularilor de drepturi şi a utilizatorilor despre importanţa şi aspectele legale şi
practice ale protecţiei, exercitării şi implementării dreptului de autor, a drepturilor conexe şi a
altor drepturi protejate de prezenta lege, elaborînd şi distribuind în acest scop materiale
informative, organizînd campanii de informare şi colaborînd activ cu mass-media;
d) participă la elaborarea proiectelor de acte normative privind protecţia, exercitarea şi
implementarea dreptului de autor, a drepturilor conexe şi a altor drepturi protejate de prezenta
lege;
e) reprezintă Republica Moldova în organizaţiile internaţionale şi regionale din domeniul
dreptului de autor, al drepturilor conexe şi al altor drepturi protejate de prezenta lege;
f) stabileşte şi întreţine, în conformitate cu actele legislative şi normative, relaţii de cooperare
reciproc avantajoase cu oficii similare, agenţii şi instituţii de cercetări, cu alte organizaţii din alte
ţări care activează în domeniul dreptului de autor, al drepturilor conexe şi al altor drepturi
protejate de prezenta lege;
g) recepţionează şi examinează cererile de înregistrare a obiectelor dreptului de autor şi ale
drepturilor conexe, înregistrează şi eliberează, în numele statului, certificate de înregistrare a
acestora;
h) avizează, monitorizează şi supraveghează activitatea organizaţiilor de gestiune colectivă a
dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe;
i) eliberează marcaje de control în conformitate cu legislaţia.
(2) AGEPI instituie Comisia de mediere şi Arbitrajul specializat în domeniul proprietăţii
intelectuale, care examinează şi soluţionează litigiile atribuite în competenţa lor conform legilor
speciale din domeniul proprietăţii intelectuale, inclusiv conform prevederilor prezentei legi,
precum şi litigiile din domeniul gestiunii colective a dreptului de autor şi a drepturilor conexe.
Comisia de mediere şi Arbitrajul specializat în domeniul proprietăţii intelectuale activează
conform regulamentului aprobat de către Guvern.
Capitolul II
DREPTUL DE AUTOR
Articolul 5. Condiţiile de protecţie
(1) În conformitate cu prezenta lege, beneficiază de protecţie toate operele exprimate într-o
anumită formă obiectivă din domeniul literar, artistic şi ştiinţific, indiferent de faptul dacă
acestea au fost sau nu aduse la cunoştinţa publicului.
(2) Autorul beneficiază de protecţia dreptului de autor asupra operei sale prin însuşi faptul de
creare a ei. Pentru apariţia şi exercitarea dreptului de autor nu este necesară înregistrarea operei,
nici alt act de notificare sau alte formalităţi.
(3) Dreptul de autor se constituie din drepturi patrimoniale şi drepturi morale (personale
nepatrimoniale).
(4) Dreptul de autor nu depinde de dreptul de proprietate asupra obiectului material în care şi-a
găsit expresie opera respectivă. Procurarea unui asemenea obiect nu conferă proprietarului
acestuia nici unul din drepturile acordate autorului de prezenta lege.
(5) Drepturile patrimoniale pot aparţine autorului ori altei persoane fizice sau juridice care
deţine, în mod legal, drepturile respective (titularul de drepturi).
(6) Protecţia dreptului de autor se extinde asupra formei de exprimare, dar nu se extinde asupra
ideilor, teoriilor, descoperirilor ştiinţifice, procedeelor, metodelor de funcţionare sau asupra
conceptelor matematice ca atare şi nici asupra invenţiilor cuprinse într-o operă, oricare ar fi
modul de preluare, explicare sau de exprimare.
Articolul 6. Domeniul de acţiune a dreptului de autor
(1) Dreptul de autor se extinde asupra:
a) operelor, indiferent de locul primei lor publicări, al căror titular al dreptului de autor este o
persoană fizică sau juridică din Republica Moldova;
b) operelor publicate pentru prima dată în Republica Moldova, indiferent de domiciliul sau de
sediul titularului dreptului de autor asupra respectivelor opere;
c) altor opere, în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(2) Opera, de asemenea, se consideră publicată pentru prima dată în Republica Moldova dacă a
fost publicată în Republica Moldova în decurs de 30 de zile de la data primei sale publicări peste
hotare.
Articolul 7. Opere protejate de dreptul de autor
(1) Dreptul de autor se extinde asupra operelor literare, artistice şi ştiinţifice exprimate în
următoarele forme:
a) scrisă (manuscris, text dactilografiat, partitură etc.);
b) orală (interpretare publică etc.);
c) imprimare audio sau video (mecanică, magnetică, digitală, optică etc.);
d) de imagine (desen, schiţă, pictură, plan, fotocadru etc.);
e) tridimensională (sculptură, model, machetă, construcţie etc.);
f) în alte forme.
(2) Obiecte ale dreptului de autor sînt:
a) operele literare (povestiri, eseuri, romane, poezii etc.);
b) programele pentru calculator care se protejează ca şi operele literare;
c) operele ştiinţifice;
d) operele dramatice şi dramatico-muzicale, scenariile şi proiectele de scenarii, libretele,
sinopsisul filmului;
e) operele muzicale cu sau fără text;
f) operele coregrafice şi pantomimele;
g) operele audiovizuale;
h) operele de pictură, sculptură, grafică şi alte opere de artă plastică;
i) operele de arhitectură, urbanistică şi de artă horticolă;
j) operele de artă aplicată;
k) operele fotografice şi operele obţinute printr-un procedeu analog fotografiei;
l) hărţile, planşele, schiţele şi lucrările tridimensionale din domeniul geografiei, topografiei,
arhitecturii şi din alte domenii ale ştiinţei;
m) bazele de date;
n) alte opere.
(3) Fără a prejudicia drepturile autorului operei originale, de asemenea, se protejează prin
dreptul de autor operele derivate şi integrante la baza cărora stau una ori mai multe opere şi/sau
oricare alte materiale preexistente, şi anume:
a) traducerile, adaptările, adnotările, aranjamentele muzicale şi orice alte transformări ale
operelor literare, artistice sau ştiinţifice, cu condiţia că constituie rezultate ale creaţiei
intelectuale;
b) culegerile de opere literare, artistice ori ştiinţifice (enciclopediile şi antologiile, compilaţiile
altor materiale sau date, indiferent dacă sînt ori nu protejate, inclusiv bazele de date), cu condiţia
că, din considerentul de selectare şi sistematizare a conţinutului lor, constituie rezultate ale
creaţiei intelectuale.
(4) Prin dreptul de autor, de asemenea, se protejează ca atare şi o parte componentă ori un alt
element al operei (inclusiv titlul sau personajele operei) care reprezintă în sine o creaţie
intelectuală.
(5) Operele, precum şi părţile componente sau alte elemente ale operelor specificate la alin.
(1)–(4) beneficiază de protecţie dacă sînt originale în sensul că reprezintă prin sine înseşi creaţii
intelectuale de autor. Nu se aplică alte criterii, cum ar fi caracteristicile de ordin cantitativ,
calitativ sau estetic, pentru a determina dacă aceste opere sînt pasibile de protecţie.
Articolul 8. Creaţii şi alte obiecte neprotejate prin
dreptul de autor
Protecţia dreptului de autor, conform prezentei legi, nu se extinde asupra:
a) documentelor oficiale de caracter normativ, administrativ sau politic (legi, hotărîri
judecătoreşti etc.), precum şi asupra traducerilor oficiale ale acestora;
 b) simbolurilor de stat şi a semnelor oficiale ale statului (drapele, steme, decoraţii, semne
băneşti etc.);
c) expresiilor folclorice;
d) noutăţilor zilei şi a diverselor fapte ce reprezintă o simplă informaţie.
Articolul 9. Subiectul dreptului de autor. Prezumţia
paternităţii şi simbolul protecţiei dreptului
de autor
(1) Se consideră a fi autor, în absenţa unei probe contrare, persoana fizică sub al cărei nume
pentru prima dată este publicată opera.
(2) Cînd opera a fost publicată anonim sau sub un pseudonim care nu permite identificarea
autorului, editura, al cărei nume este indicat pe operă, se consideră, în absenţa unei probe
contrare, reprezentant al autorului, avînd în această calitate dreptul să protejeze şi să exercite
drepturile autorului.
(3) Persoana fizică sau juridică al cărei nume ori denumire apare pe o operă audiovizuală,
videogramă sau fonogramă se consideră, pînă la proba contrară, producător al operei
audiovizuale, videogramei sau al fonogramei respective.
(4) Pentru a informa publicul despre drepturile sale, titularul dreptului de autor va folosi
simbolul protecţiei dreptului de autor, care se va aplica pe fiecare exemplar al operei şi constă
din trei elemente:
a) litera latină „C” inclusă în cerc;
b) numele sau denumirea titularului dreptului exclusiv de autor;
c) anul primei publicări a operei.
(5) Folosirea simbolului protecţiei dreptului de autor nu constituie o condiţie pentru a acorda
operei protecţia prevăzută de prezenta lege.
(6) Titularul dreptului exclusiv de autor asupra unei opere publicate sau nepublicate poate să o
înregistreze în registrele oficiale de stat în decursul termenului de protecţie a dreptului de autor.
(7) Persoanei a cărei operă a fost înregistrată i se eliberează un certificat de modelul stabilit. În
conformitate cu art. 5 alin. (2) şi cu alin. (1) al prezentului articol, acest certificat nu poate servi
drept prezumţie a paternităţii. În caz de litigiu, instanţa de judecată poate recunoaşte înregistrarea
drept prezumţie a paternităţii dacă nu se va dovedi contrariul.
(8) Înregistrarea de stat a operelor protejate de dreptul de autor şi de drepturile conexe se
efectuează de AGEPI în conformitate cu regulamentul aprobat de către Guvern.
Articolul 10. Drepturile morale ale autorului
(1) Autorul unei opere beneficiază de următoarele drepturi morale:
a) dreptul la paternitate – dreptul de a fi recunoscut în calitate de autor al operei sale şi dreptul
de a pretinde o atare recunoaştere, inclusiv prin indicarea numelui său pe toate exemplarele
operei publicate sau prin referirea la numele său, după cum se obişnuieşte, în cazul oricărei
valorificări a operei, cu excepţia cazurilor cînd acest lucru este imposibil şi cînd lipsa obligaţiei
de a indica numele autorului decurge din alte prevederi ale prezentei legi;
b) dreptul la nume – dreptul autorului de a decide cum va figura numele său la valorificarea
operei (numele adevărat, pseudonimul sau anonim);
c) dreptul la respectarea integrităţii operei – dreptul la protecţia operei sale contra oricărei
denaturări, schimonosiri sau a oricărei alte atingeri aduse operei, care prejudiciază onoarea sau
reputaţia autorului;
d) dreptul la divulgarea operei – dreptul de a decide dacă opera va fi adusă la cunoştinţa
publică, în ce mod şi cînd;
e) dreptul la retractarea operei – dreptul autorului de a retracta opera sa din circuitul comercial,
despăgubind pe titularul dreptului de valorificare, dacă acesta este prejudiciat prin exercitarea
retractării.
 (2) Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunţări sau cesiuni şi sînt imprescriptibile,
chiar şi în cazul în care autorul cedează drepturile sale patrimoniale.
Articolul 11. Drepturile patrimoniale exclusive
(1) Autorul sau alt titular al dreptului de autor are dreptul exclusiv să efectueze, să permită sau
să interzică valorificarea operei, inclusiv prin:
a) reproducerea operei;
b) distribuirea originalului sau a exemplarelor operei;
c) închirierea exemplarelor operei, cu excepţia operelor de arhitectură şi a operelor de artă
aplicată;
d) importul exemplarelor operei în vederea distribuirii, inclusiv al exemplarelor confecţionate
cu consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor;
e) demonstrarea publică a operei;
f) interpretarea publică a operei;
g) comunicarea publică a operei prin eter, inclusiv prin satelit (tele- radiodifuziune), sau prin
cablu;
h) retransmiterea simultană şi fără modificări, prin eter sau prin cablu, a operei transmise prin
eter sau prin cablu;
i) punerea la dispoziţie în regim interactiv a operei;
j) traducerea operei;
k) transformarea, adaptarea, aranjamentul sau alte modificări ale operei, cu excepţia cazurilor
cînd efectuarea unor acţiuni din cele enumerate la lit. a)–k) nu se încadrează în forma de
exprimare a operei şi pentru care nu pot fi stabilite sancţiuni.
(2) Autorul sau alt titular al drepturilor patrimoniale exclusive de autor are dreptul la o
remuneraţie echitabilă. Cuantumul şi modul de achitare a remuneraţiei de autor pentru fiecare caz
şi mod de valorificare a operei se stabilesc în contractul de autor sau în contractele pe care
organizaţiile de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale le-au încheiat cu utilizatorii.
(3) Dreptul de distribuire menţionat la alin. (1) lit. b) se epuizează odată cu prima vînzare sau
cu altă primă transmitere a dreptului de proprietate asupra originalului ori exemplarelor operei pe
teritoriul Republicii Moldova.
(4) În cazul în care un autor a transmis sau a cesionat unui producător de fonograme sau de
opere audiovizuale dreptul său de închiriere a fonogramei sau a operei audiovizuale menţionat la
alin. (1) lit. c) din prezentul articol, autorul îşi păstrează dreptul la o remuneraţie echitabilă
pentru fiecare închiriere. Acest drept este inalienabil şi se exercită numai prin intermediul
organizaţiilor de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale.
(5) Dreptul de retransmisie prin cablu prevăzut la alin. (1) lit. h) se exercită exclusiv prin
intermediul unei organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale. Suma remuneraţiei
de autor pentru dreptul de retransmisie prin cablu se stabileşte luînd ca bază orice tip de plăţi pe
care operatorii reţelei prin cablu le încasează de la membrii publicului pentru serviciile
corespunzătoare, inclusiv pentru accesul tehnic, precum şi pentru menţinerea şi deservirea
tehnică a echipamentului utilizat pentru realizarea retransmisiei. Suma se stabileşte pentru
achitarea atît a remuneraţiei cuvenite autorilor sau altor titulari ai dreptului de autor pentru
drepturile lor exclusive prevăzute la alin. (1) lit. h) din prezentul articol, cît şi a remuneraţiei
echitabile cuvenite interpreţilor şi producătorilor de fonograme, prevăzută la art. 37 alin. (1) lit.
c).
(6) Pentru determinarea cuantumului remuneraţiei, plata căreia este prevăzută la alin. (5) din
prezentul articol, şi pentru stabilirea altor clauze, precum şi pentru soluţionarea unor eventuale
litigii între părţi, se vor aplica prevederile art. 50, cu respectarea următoarelor condiţii:
a) părţile care determină cuantumul remuneraţiei sînt organizaţia de gestiune colectivă a
drepturilor patrimoniale, menţionată la alin. (7) lit. a) din prezentul articol, pe de o parte, şi
operatorii reţelei prin cablu, pe de altă parte;
b) indiferent de modul de determinare a cuantumului remuneraţiei, acesta nu poate fi mai mic
decît tarifele minime aprobate de Guvern.
(7) În cazul în care acordul dintre reprezentanţii titularilor de drepturi nu conţine alte
prevederi, toate sumele remuneraţiei, menţionate la alin. (5):
a) se acumulează de organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale care îi
reprezintă pe autori şi pe alţi titulari ai dreptului de autor;
b) după deducerea cheltuielilor efective aferente gestionării drepturilor, se repartizează în
modul următor:
– în cazul emisiunilor de televiziune retransmise prin cablu: producătorilor de opere
audiovizuale sau de videograme – 15%, autorilor de opere audiovizuale, alţii decît compozitorii
şi autorii de text pentru operele muzicale – 25%, compozitorilor şi autorilor de text pentru
operele muzicale – 20%, autorilor de opere literare – 2,5%, autorilor de opere de artă şi
fotografice – 2,5%, interpreţilor a căror interpretare este fixată pe fonogramă – 15%, interpreţilor
de opere audiovizuale – 10%, producătorilor de fonograme – 10%;
– în cazul emisiunilor de radio retransmise prin cablu: compozitorilor şi autorilor de text
pentru operele muzicale – 40%, autorilor de opere literare – 10%, interpreţilor – 25%,
producătorilor de fonograme – 25%.
(8) Organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, menţionată la alin. (7) lit. a),
va transfera cotele remuneraţiilor prevăzute la alin. (7) lit. b), datorate categoriilor de titulari de
drepturi pe care nu îi reprezintă, organizaţiilor de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale
sau altor organizaţii care îi reprezintă pe respectivii titulari şi care sînt responsabile de
acumularea şi repartizarea între aceştia a sumelor corespunzătoare.
Articolul 12. Dreptul la remuneraţie pentru împrumut
(1) În cazul în care proprietarul dă cu împrumut originalul sau exemplarele unei opere, cu
excepţia operelor de arhitectură şi a operelor de artă aplicată, nu este necesar consimţămîntul
autorului sau al altui titular al dreptului de autor, însă autorul sau alt titular al dreptului de autor
are dreptul la o remuneraţie echitabilă.
(2) Bibliotecile şi alte instituţii similare ce nu urmăresc obţinerea unui avantaj economic sau
comercial, direct ori indirect, sînt scutite de obligaţia de a plăti remuneraţia prevăzută la alin.
(1).
(3) Dreptul de împrumut, prevăzut la alin. (1), se exercită numai prin intermediul unei
organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale împuternicite de către autor sau de
către alt titular de drepturi.
(4) Pentru determinarea cuantumului remuneraţiei şi stabilirea altor clauze, precum şi pentru
soluţionarea unor eventuale litigii între părţi, se va aplica art. 50, cu respectarea următoarelor
condiţii:
a) părţile care determină cuantumul remuneraţiei sînt organizaţia de gestiune colectivă a
drepturilor patrimoniale sau titularii de drepturi, pe de o parte, şi reprezentanţii bibliotecilor sau
ai altor instituţii similare interesate, pe de altă parte;
b) cuantumul remuneraţiei convenite nu poate fi mai mic decît tarifele minime aprobate de
Guvern.
(5) Guvernul va stabili cota-parte din remuneraţia pentru împrumut, care poate fi repartizată
autorilor individuali şi altor titulari ai dreptului de autor, precum şi cota-parte care va fi folosită
în scopuri colective, cum ar fi promovarea creativităţii şi aprecierea realizărilor creative
remarcabile.
Articolul 13. Copaternitatea
(1) Dreptul de autor asupra unei opere create prin efortul comun a două sau a mai multor
persoane aparţine coautorilor în comun, indiferent de faptul dacă această operă constituie un tot
indivizibil sau este formată din părţi.
(2) Fiecare dintre coautori îşi menţine dreptul de autor asupra părţii create de el şi are dreptul
să dispună de aceasta cum crede de cuviinţă, cu condiţia că această parte are caracter de sine
stătător. Se consideră că o parte componentă a operei este de sine stătătoare în cazul în care ea
poate fi valorificată independent de alte părţi ale acestei opere.
(3) Relaţiile dintre coautori se stabilesc, de regulă, în baza unui contract. În lipsa unui
asemenea contract, dreptul de autor asupra operei este exercitat în comun de toţi autorii, iar
remuneraţia se împarte între ei proporţional contribuţiei fiecăruia, dacă aceasta poate fi
determinată. În cazul în care contribuţia fiecăruia dintre coautori nu poate fi determinată,
remuneraţia se împarte în cote egale.
(4) În cazul în care opera nu poate fi divizată în părţi de sine stătătoare, coautorii pot exercita
dreptul de autor numai de comun acord.
Articolul 14. Dreptul de autor asupra operelor
de serviciu
(1) Drepturile morale asupra unei opere create ca urmare a îndeplinirii unei misiuni
încredinţate de angajator sau ca urmare a îndeplinirii atribuţiilor de serviciu (operă de serviciu)
aparţin autorului acestei opere.
(2) Autorul operei menţionate la alin. (1) nu are dreptul să interzică angajatorului său să o
publice sau să o facă în alt mod accesibilă pentru public.
(3) În lipsa unor prevederi legale sau a unor clauze contractuale contrare, în măsura în care
valorificarea operei este condiţionată de misiunea încredinţată autorului de a crea această operă,
dreptul patrimonial asupra operei de serviciu aparţine angajatorului.
(4) Cuantumul remuneraţiei de autor pentru fiecare mod de valorificare a operei de serviciu se
stabileşte în contractul încheiat între autor şi angajator.
(5) La valorificarea operei de serviciu, numele autorului se indică în cazul cînd realmente acest
lucru este posibil. Angajatorul, de asemenea, are dreptul să ceară indicarea numelui său la orice
valorificare a operei de serviciu.
Articolul 15. Dreptul de autor asupra operelor
colective
(1) Persoana fizică sau juridică la iniţiativa, din contul şi sub conducerea căreia este creată şi
sub al cărei nume sau denumire este publicată o operă colectivă (cum ar fi enciclopediile,
dicţionarele şi alte culegeri similare, ziarele, revistele şi alte publicaţii periodice) beneficiază de
drepturile patrimoniale asupra operei colective respective. Aceste persoane au dreptul să-şi indice
numele sau denumirea ori să ceară o atare indicare la orice valorificare a operei colective în
cauză.
(2) În cazul în care contractul încheiat între autori şi persoana fizică sau juridică menţionată la
alin. (1) nu prevede altfel, autorii operelor incluse într-o operă colectivă îşi menţin drepturile,
stipulate de prezenta lege, asupra operelor proprii şi pot dispune de ele independent de opera
colectivă în care acestea sînt incluse.
Articolul 16. Dreptul de autor asupra operelor
derivate
(1) Traducătorii şi alţi autori ai operelor derivate beneficiază de dreptul de autor asupra
traducerilor, adaptărilor, aranjărilor sau asupra altor transformări ale operei realizate de ei.
(2) Traducerea sau altă operă derivată poate fi realizată doar cu consimţămîntul autorului
operei originale. Dreptul de autor al traducătorului sau al altui autor al unei opere derivate nu va
prejudicia drepturile autorului a cărui operă originală a fost tradusă, adaptată, aranjată sau
transformată în alt mod.
(3) Dreptul de autor al traducătorului sau al altui autor al unei opere derivate nu constituie un
impediment pentru alte persoane de a efectua, cu consimţămîntul autorului operei originale,
traducerea sau transformarea aceleiaşi opere.
Articolul 17. Dreptul de autor asupra operelor
integrante
(1) Alcătuitorul unei culegeri sau al altei opere integrante beneficiază de dreptul de autor
asupra compilaţiei şi aranjării materialelor dacă această compilaţie şi aranjare constituie
rezultatul creaţiei sale intelectuale.
(2) O operă protejată de dreptul de autor poate fi inclusă într-o operă integrantă doar cu
consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor asupra operei protejate. Dreptul
de autor al alcătuitorului nu va prejudicia drepturile autorilor niciuneia din operele incluse în
opera integrantă.
(3) Autorii operelor incluse în opera integrantă au dreptul să îşi valorifice operele lor
independent de opera integrantă, în cazul în care contractul de autor nu prevede altfel.
(4) Dreptul de autor al alcătuitorului nu constituie un impediment pentru alte persoane de a
compila şi aranja aceleaşi materiale pentru a realiza noi opere integrante, cu condiţia că au
obţinut consimţămîntul autorilor sau al altor titulari de drepturi asupra operelor protejate pe care
urmează să le includă în opera integrantă.
(5) Culegerile ce includ diverse materiale informative (articole şi informaţii, comunicate şi
eseuri, diagrame, tabele etc.) sînt pasibile de protecţie ca atare în cazul în care selectarea şi
aranjarea materialelor constituie rezultatul unei activităţi intelectuale. Protecţia nu se extinde
asupra datelor numerice şi nici asupra conţinutului materialelor informative incluse în culegere.
Articolul 18. Dreptul de autor asupra operelor
audiovizuale
(1) Autori (coautori) ai operei audiovizuale sînt:
a) realizatorul principal (regizorul-scenograf);
b) autorul scenariului (scenaristul);
c) autorul dialogului;
d) compozitorul – autorul oricărei opere muzicale (cu sau fără text) special creată pentru opera
audiovizuală;
e) operatorul;
f) pictorul-scenograf;
g) alţi posibili autori care au contribuit în mod creativ la realizarea operei audiovizuale.
(2) Autorul unei opere create anterior care a fost inclusă, după transformare sau nemodificată,
într-o operă audiovizuală, de asemenea, este considerat coautor al acestei opere audiovizuale.
(3) În cazul în care contractul nu prevede altfel, încheierea contractului de autor pentru crearea
operei audiovizuale atrage transmiterea, în schimbul unei remuneraţii echitabile, de către autorii
operei către producătorul acesteia a următoarelor drepturi exclusive de valorificare a operei
audiovizuale: de reproducere, distribuire, închiriere, demonstrare publică, interpretare publică,
comunicare publică, retransmitere prin eter, de punere la dispoziţie în regim interactiv a operei,
precum şi de subtitrare şi dublare a textului.
(4) Producătorul operei audiovizuale are dreptul să-şi indice numele sau denumirea ori să
ceară o atare indicare la orice valorificare a operei. Autorii operei audiovizuale nu se pot opune
publicării operei audiovizuale, precum şi utilizării versiunii definitive a operei audiovizuale în
întregime sau a unei părţi a ei.
(5) Ca excepţie de la prevederile alin. (3) din prezentul articol, în cazul în care autorii transmit
dreptul lor de închiriere către producătorii de opere audiovizuale, ei îşi menţin, conform art. 11
alin. (4), dreptul la o remuneraţie echitabilă, asupra căreia părţile vor conveni de comun acord,
pentru fiecare închiriere. Autorii unor opere muzicale, cu sau fără text, care transmit dreptul lor
de interpretare publică şi de comunicare publică către producătorii de opere audiovizuale, de
asemenea, îşi menţin dreptul la o remuneraţie echitabilă pentru fiecare caz de interpretare
publică, comunicare publică sau de retransmisie prin eter a operei în cauză.
(6) Fără permisiunea autorilor sau a altor titulari ai drepturilor patrimoniale de autor şi ai
drepturilor conexe asupra operei audiovizuale este interzisă distrugerea variantei definitive a
operei audiovizuale (a clişeelor, fixărilor originale).
Articolul 19. Dreptul de autor asupra operelor de artă
plastică. Dreptul de acces
(1) Autorul unei opere de artă plastică are dreptul să ceară proprietarului operei să-i permită să
reproducă opera (dreptul de acces). Concomitent, proprietarului nu i se poate cere expedierea
operei autorului acesteia.
(2) Crearea şi difuzarea unei opere de artă plastică ce conţine un portret se permit numai cu
consimţămîntul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia.
Articolul 20. Dreptul de autor asupra operelor de artă.
Dreptul de suită
(1) În cazul fiecărei revînzări a operei originale de artă, ulterioară primei cesionări de către
autor a dreptului de proprietate, vînzătorul este obligat să achite autorului sau succesorilor săi o
remuneraţie în cuantum de 5% din preţul de revînzare dacă acest preţ constituie cel puţin 20 de
salarii minime (dreptul de suită). Dreptul de suită este inalienabil toată viaţa autorului şi trece
exclusiv la succesorii legali sau testamentari ai autorului pentru durata de protecţie a dreptului de
autor.
(2) Dreptul de suită prevăzut la alin. (1) se aplică în toate cazurile de revînzare a unei opere
originale de artă, care îi implică, în calitate de vînzători, cumpărători sau intermediari, pe
comercianţii de opere de artă, cum sînt organizatorii de licitaţii, saloane, galerii de artă, magazine
etc.
(3) În sensul prezentului articol, prin opere originale de artă se înţeleg operele de artă plastică
sau grafică (imaginile, colajele, picturile, desenele, gravurile, tipăriturile, litografiile, sculpturile,
tapiseriile, articolele din ceramică, din sticlă şi fotografiile) dacă acestea sînt create personal de
artist sau reprezintă exemplare considerate opere originale de artă. Exemplarele operelor
originale de artă care au fost executate într-un număr limitat personal de către autorul lor sau cu
consimţămîntul acestuia (de regulă, numerotate, semnate sau în alt mod autentificate de către
acesta) sînt considerate opere originale de artă.
(4) Dreptul de suită, prevăzut la alin. (1), poate fi exercitat numai prin intermediul unei
organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale.
(5) În decurs de 3 ani de la data revînzării, titularul dreptului de suită sau organizaţia de
gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, care reprezintă interesele acestuia, are dreptul să
ceară oricărui comerciant de opere de artă, menţionat la alin. (2), să prezinte informaţia necesară
pentru a asigura plata sumelor datorate pentru revînzare.
(6) Titularul dreptului de suită, prevăzut la alin. (1), care nu este cetăţean al Republicii
Moldova şi nu are domiciliu permanent pe teritoriul Republicii Moldova poate beneficia de
respectivul drept numai dacă legislaţia ţării al cărei cetăţean este acordă dreptul de suită
titularilor de drepturi care sînt cetăţeni ai Republicii Moldova.
Articolul 21. Dreptul de autor asupra operelor
fotografice
(1) Transmiterea dreptului de proprietate asupra negativului sau asupra altei fixări similare a
operei fotografice, în baza căreia pot fi confecţionate exemplare ale operei, are ca efect, dacă în
contract nu este prevăzut altfel, transmiterea drepturilor patrimoniale asupra operei, cu excepţia
dreptului de suită.
(2) În lipsa unor prevederi contractuale contrare, opera fotografică ce conţine imaginea
persoanei la comanda căreia a fost executată fotografia poate fi publicată, reprodusă şi pusă la
dispoziţia publicului în regim interactiv de către persoana din imagine.
 (3) Crearea, reproducerea, modificarea şi distribuirea unei opere fotografice ce conţine un
portret se permit doar cu consimţămîntul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia.
(4) În lipsa unei clauze contractuale contrare, consimţămîntul persoanei reprezentate în opera
fotografică nu este necesar:
a) daca persoana reprezentată este model de profesie şi/sau a primit o remuneraţie pentru a
poza;
b) dacă persoana reprezentată este general cunoscută şi opera fotografică a fost executată cu
prilejul activităţilor sale publice;
c) dacă persoana reprezentată constituie numai un detaliu al unei opere fotografice ce prezintă
un peisaj, un grup de persoane sau o manifestare publică.
Articolul 22. Dreptul de autor asupra operelor de artă
aplicată (design) şi a operelor de
arhitectură
(1) Protecţia oferită de prezenta lege operelor de artă aplicată (design) se extinde asupra
aspectului exterior al obiectelor, stabilit prin astfel de caracteristici cum sînt liniile, contururile,
forma, texturile, indiferent de faptul dacă obiectul este bidimensional sau tridimensional.
(2) Protecţia oferită de prezenta lege operelor de arhitectură se extinde asupra:
a) obiectelor de arhitectură;
b) proiectelor de arhitectură şi a documentaţiei tehnice elaborate în baza lor;
c) proiectelor de complexe arhitecturale.
(3) Dreptul de transformare, adaptare şi de alte modificări similare ale operei de artă aplicată
sau de arhitectură, prevăzut la art. 11 alin. (1) lit. k), nu se extinde asupra modificărilor ce nu
produc schimbarea aspectului exterior al operei.
(4) Referitor la operele de artă aplicată şi de arhitectură:
a) dreptul la respectarea integrităţii operei, prevăzut la art. 10 alin. (1) lit. c), nu se extinde
asupra modificărilor ce nu produc schimbarea aspectului exterior al operei;
b) odată cu transmiterea proiectelor de arhitectură şi a proiectelor de complexe arhitecturale, în
vederea începerii lucrărilor de construcţie, se epuizează dreptul la divulgare prevăzut la art. 10
alin. (1) lit. d);
c) dreptul la retractare prevăzut la art. 10 alin. (1) lit. e) nu se aplică.
Articolul 23. Termenele de protecţie a dreptului
de autor
(1) Drepturile patrimoniale exclusive şi dreptul la remuneraţie, prevăzute de prezenta lege în
privinţa operelor (în continuare în prezentul articol – drepturi patrimoniale), cu excepţia unor
drepturi similare prevăzute în privinţa operelor de artă aplicată, se protejează pe tot timpul vieţii
autorului şi timp de 70 de ani după deces, începînd cu 1 ianuarie al anului următor celui al
decesului autorului, dacă prezentul articol nu prevede altfel.
(2) Drepturile patrimoniale asupra operei audiovizuale se protejează timp de 70 de ani,
începînd cu 1 ianuarie al anului următor celui al decesului ultimului dintre următorii coautori:
a) realizatorul principal (regizorul-scenograf);
b) autorul scenariului (scenaristul);
c) autorul dialogului;
d) compozitorul – autorul operei muzicale (cu sau fără text) special create pentru această operă
audiovizuală.
(3) Drepturile patrimoniale asupra unei opere anonime sau apărute sub pseudonim, cu excepţia
celei de artă aplicată, se protejează timp de 70 de ani, începînd cu 1 ianuarie al anului următor
celui al publicării legale a operei. Dacă autorul unei opere anonime sau apărute sub pseudonim
îşi dezvăluie identitatea sau dacă identitatea lui, în decursul acestei perioade, devine cunoscută,
se aplică prevederile alin. (1) şi (2).
 (4) Drepturile patrimoniale asupra operei create în copaternitate, cu excepţia operei de artă
aplicată, se protejează pe parcursul întregii vieţi a fiecăruia dintre coautori şi timp de 70 de ani,
începînd cu 1 ianuarie al anului următor celui al decesului ultimului coautor supravieţuitor.
(5) Termenele de protecţie a drepturilor patrimoniale asupra operelor colective se stabilesc în
conformitate cu prevederile alin. (4). Totuşi, în cazul în care contribuţiile coautorilor la opera
colectivă sînt determinate, durata protecţiei drepturilor patrimoniale ale fiecăruia dintre aceştia se
stabileşte în conformitate cu prevederile alin. (1) şi (3).
(6) Dacă opera a fost publicată în volume, serii, ediţii sau episoade şi termenul de protecţie a
dreptului de autor începe din momentul cînd opera a fost adusă legal la cunoştinţa publicului,
termenul de protecţie va fi calculat pentru fiecare dintre aceste componente.
(7) Drepturile patrimoniale asupra operei de artă aplicată se protejează timp de 25 de ani de la
data creării ei, cu excepţia desenelor şi modelelor industriale neînregistrate conform Legii
privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, create în scop industrial de reproducere, care
se protejează timp de 3 ani de la data creării lor.
(8) Dacă termenul de protecţie a drepturilor patrimoniale asupra operei în ţara de origine este
mai mare decît termenele de protecţie prevăzute de prezenta lege, se aplică normele prezentei
legi, iar dacă acest termen este mai mic, se aplică normele legislaţiei ţării de origine.
(9) La expirarea termenului de protecţie a drepturilor patrimoniale, opera intră în domeniul
public. Operele intrate în domeniul public pot fi valorificate liber, cu condiţia de respectare a
drepturilor morale ale autorilor şi ale altor titulari de drepturi, precum şi de achitare a
remuneraţiei în conformitate cu art. 47.
(10) Drepturile morale ale autorului sînt protejate pe un termen nelimitat. După decesul
autorului, protecţia drepturilor sale morale este exercitată de către moştenitori şi de organizaţiile
abilitate în modul corespunzător să asigure protecţia drepturilor autorilor. Astfel de organizaţii
asigură protecţia drepturilor morale ale autorilor şi în cazul cînd aceştia nu au moştenitori sau în
cazul de stingere a dreptului lor de autor.
Capitolul III
EXCEPŢII ŞI LIMITĂRI ALE DREPTURILOR
PATRIMONIALE
Articolul 24. Criterii generale de aplicare a excepţiilor
şi limitărilor
Excepţiile şi limitările prevăzute de prezentul capitol se aplică numai în cazurile în care nu
contravin valorificării normale a operelor şi dacă nu prejudiciază interesele legitime ale autorilor
sau ale altor titulari ai dreptului de autor.
Articolul 25. Reproducerea temporară a operelor
Fără consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor şi fără plata remuneraţiei
de autor, se permite reproducerea temporară a operelor dacă actele de reproducere:
a) sînt tranzitorii sau ocazionale;
b) constituie o parte integrantă şi esenţială a unui proces tehnologic;
c) urmăresc unicul scop de a facilita:
– transmiterea de către un intermediar în cadrul unei reţele din terţe persoane;
– utilizarea licită a unei opere;
d) nu au o semnificaţie economică de sine stătătoare.
Articolul 26. Reproducerea operelor în scopuri
personale. Copia privată
(1) Reproducerea unei opere publicate legal se permite fără consimţămîntul autorului sau al
altui titular al dreptului de autor, dar cu plata unei remuneraţii compensatorii în condiţiile alin.
(3)–(11), atunci cînd reproducerea este făcută de o persoană fizică exclusiv pentru uz personal şi
dacă nu urmăreşte obţinerea vreunui avantaj comercial direct sau indirect. Dreptul la remuneraţie
compensatorie poate fi exercitat exclusiv prin intermediul unei organizaţii de gestiune colectivă a
drepturilor patrimoniale.
(2) Prevederile alin. (1) din prezentul articol nu se aplică în caz de:
a) reproducere a unei opere de arhitectură în formă de clădire sau de construcţie similară;
b) reproducere a unei baze de date electronice;
c) reproducere a unui program pentru calculator, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 29;
d) reproducere integrală a unei cărţi, partituri sau a originalului unei opere de artă plastică;
e) reproducere a unei opere audiovizuale în timpul interpretării ei publice;
f) reproducere a oricărei opere în baza unui exemplar sau dintr-o sursă despre care persoana
care reproduce opera cunoaşte sau, în virtutea unor circumstanţe concrete, are motive rezonabile
să cunoască că sînt ilicite.
(3) Remuneraţia compensatorie menţionată la alin. (1) se achită de către persoanele fizice şi
juridice care produc sau importă orice echipament (audio, videomagnetofoane, drivere pentru
discuri etc.) şi suporturi materiale (suporturi pentru imprimarea sonoră şi/sau video, casete,
discuri laser, compact-discuri etc.) care pot fi utilizate pentru efectuarea unor atare reproduceri.
(4) Nu se achită remuneraţie compensatorie în privinţa echipamentului şi a suporturilor
materiale destinate imprimărilor specificate la alin. (3) dacă acestea:
a) sînt obiecte de export;
b) au menire profesională şi nu pot fi folosite în condiţii casnice;
c) sînt importate de o persoană fizică exclusiv pentru uz personal.
(5) Remuneraţia compensatorie specificată la alin. (1):
a) se achită de către producătorii şi importatorii echipamentului şi suporturilor materiale
destinate imprimărilor, specificate la alin. (3), organizaţiei de gestiune colectivă a drepturilor
patrimoniale, menţionată la alin. (10) lit. a), pînă la punerea echipamentului sau suporturilor în
circulaţie (adică, pînă a le include în reţeaua de distribuire, imediat după producerea sau importul
acestora);
b) se stabileşte atît pentru compensarea autorilor şi a altor titulari ai dreptului de autor ale căror
opere pot fi reproduse în modul menţionat la alin. (1), cît şi pentru compensarea interpreţilor şi
producătorilor de opere audiovizuale, videograme şi fonograme, ale căror interpretări, opere
audiovizuale, videograme şi fonograme, la rîndul lor, pot fi reproduse în mod similar;
c) se determină ţinîndu-se cont de faptul dacă titularii de drepturi asupra operelor audiovizuale,
videogramelor sau fonogramelor au aplicat sau nu mijloace tehnologice.
(6) Pentru determinarea cuantumului remuneraţiei şi stabilirea altor clauze, precum şi pentru
soluţionarea unor eventuale litigii între părţi, se va aplica art. 50, cu respectarea următoarelor
condiţii:
a) părţile care determină cuantumul remuneraţiei sînt organizaţia de gestiune colectivă a
drepturilor patrimoniale, menţionată la alin. (10) lit. a) din prezentul articol, pe de o parte, şi
persoanele fizice şi juridice care sînt obligate să plătească remuneraţia compensatorie, pe de altă
parte;
b) cuantumul remuneraţiei convenite va constitui cel puţin 3% din suma încasată din vînzarea
(revînzarea) echipamentului şi a suporturilor specificate la alin. (3) din prezentul articol.
(7) Producătorii şi importatorii, la punerea în circulaţie a echipamentului şi a suporturilor
specificate la alin. (3):
a) vor informa organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, menţionată la alin.
(10) lit. a), despre plata remuneraţiei compensatorii şi vor pune la dispoziţia acesteia
documentele necesare care indică numărul de unităţi de echipamente şi/sau de suporturi produse
ori importate, precum şi datele privind identitatea distribuitorilor care au pus sau prin intermediul
cărora au fost puse în circulaţie echipamentul ori suporturile;
b) vor transmite distribuitorilor care pun sau prin intermediul cărora este pus în circulaţie
echipamentul şi suporturile documentele ce confirmă achitarea remuneraţiei compensatorii către
organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale.
(8) Distribuitorii oricărei părţi componente a reţelei de distribuţie, inclusiv unităţile comerciale
(magazine, centre comerciale etc.), care deţin în scopuri comerciale echipament şi suporturi
specificate la alin. (3) trebuie să facă dovada, în temeiul documentelor confirmatoare cu
semnificaţie juridică, că remuneraţia compensatorie prevăzută la alin. (1) a fost achitată pentru
aceste echipamente şi suporturi. Distribuitorii, la solicitarea organizaţiei de gestiune colectivă a
drepturilor patrimoniale, sînt obligaţi să prezinte orice documente relevante şi să dezvăluie
identitatea şi datele de contact ale producătorului, importatorului sau ale altei persoane fizice sau
juridice din reţeaua de distribuţie care le-a furnizat echipamentele şi suporturile.
(9) Distribuitorii care nu pot prezenta organizaţiei de gestiune colectivă a drepturilor
patrimoniale, menţionată la alin. (10) lit. a), documentele şi/sau datele de contact prevăzute la
alin. (8), necesare pentru a verifica dacă remuneraţia compensatorie a fost achitată în modul
corespunzător, sînt ei înşişi obligaţi la plata acesteia.
(10) În cazul în care acordul dintre reprezentanţii diferitelor categorii de titulari de drepturi
menţionaţi la alin. (5) lit. b) nu prevede altfel, remuneraţia compensatorie:
a) se acumulează, pentru toate categoriile de titulari de drepturi de autor şi de drepturi conexe,
de către organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale care este învestită de către
AGEPI cu aceste împuterniciri;
b) se repartizează, după deducerea cheltuielilor efective aferente gestionării drepturilor, în
modul următor:
– referitor la reproducerea operelor audiovizuale sau a videogramelor: autorilor – 40%,
interpreţilor – 30%, producătorilor acestora – 30%;
– referitor la reproducerea fonogramelor: autorilor – 50%, interpreţilor – 25%, producătorilor
de fonograme – 25%.
(11) Organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, după deducerea cheltuielilor
efective aferente gestionării drepturilor, va transmite cotele corespunzătoare de remuneraţie,
prevăzute la alin. (10) lit. b), datorate titularilor categoriilor de drepturi pe care nu îi reprezintă,
către organizaţiile de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale sau către alte organizaţii care
îi reprezintă pe titularii de drepturi în cauză.
(12) Remuneraţia compensatorie se repartizează între autori şi alţi titulari ai dreptului de autor,
interpreţi, producători ai operelor audiovizuale, videogramelor şi ai fonogramelor, despre ale
căror opere, interpretări, videograme şi fonograme se poate presupune că au fost reproduse în
modul prevăzut la alin. (1).
Articolul 27. Reproducerea reprografică de către
biblioteci, arhive şi de alte instituţii
(1) Se permite fără consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor şi fără
plata remuneraţiei de autor, însă cu indicarea obligatorie a numelui autorului a cărui operă este
valorificată şi a sursei de împrumut, reproducerea, în măsură justificată de scopul urmărit:
a) a unei opere publicate legal atunci cînd reproducerea se face de către biblioteci şi arhive şi
nu urmăreşte obţinerea unui avantaj economic sau comercial, direct sau indirect, ci pentru a
înlocui exemplarele pierdute, distruse sau devenite inutilizabile ori pentru a pune exemplare la
dispoziţia altor biblioteci sau arhive similare în vederea înlocuirii, în colecţiile lor proprii, a
operelor pierdute, distruse sau devenite inutilizabile, dacă obţinerea pe cale obişnuită a unor
asemenea exemplare ale operei nu este posibilă;
b) a unor articole aparte şi a altor opere cu volum mic sau a unor extrase de proporţii reduse
din opere literare publicate legal (cu excepţia programelor de calculator) atunci cînd
reproducerea se face de către biblioteci sau arhive pentru necesităţile persoanelor fizice, care
utilizează exemplarele astfel reproduse în scopuri private de studiu sau cercetare, şi nu urmăreşte
obţinerea unui avantaj economic sau comercial, direct sau indirect;
c) a unor articole aparte şi a altor opere cu volum mic sau a unor extrase de proporţii reduse
din opere literare publicate legal (cu excepţia programelor de calculator) atunci cînd
reproducerea se face de către instituţiile de învăţămînt în scopuri de studiu sau de cercetare şi nu
urmăreşte obţinerea unui avantaj economic sau comercial, direct sau indirect.
(2) În alte cazuri decît cele menţionate la alin. (1) se permite, fără consimţămîntul autorului
sau al altui titular al dreptului de autor, dar cu plata unei remuneraţii compensatorii, reproducerea
reprografică a unei opere, exceptînd cărţile în întregime şi partiturile. Dreptul la remuneraţie
compensatorie poate fi exercitat doar prin intermediul unei organizaţii de gestiune colectivă a
drepturilor patrimoniale.
(3) Remuneraţia compensatorie menţionată la alin. (2) se achită de către:
a) persoanele fizice sau juridice care produc sau importă echipamentul (copiatoare, scannere
etc.) utilizat pentru reproducerea reprografică (redevenţe aferente producerii/importului de
echipament);
b) persoanele fizice sau juridice care utilizează echipamentul de reproducere reprografică în
locuri publice (redevenţele aferente utilizării echipamentului).
(4) Remuneraţia compensatorie menţionată la alin. (2):
a) se achită de către producătorii şi importatorii de echipament specificat la alin. (3) lit. a)
organizaţiei de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, menţionată la alin. (2), pînă la
punerea acestui echipament în circulaţie (adică pînă a fi inclus în reţeaua de distribuţie, imediat
după producerea sau importul acestuia);
b) se stabileşte atît pentru remuneraţia compensatorie a autorilor, cît şi a editurilor, despre ale
căror opere şi, respectiv, publicaţii se poate presupune că au fost reproduse în modul prevăzut la
alin. (2).
(5) Pentru determinarea cuantumului remuneraţiei şi stabilirea altor clauze, precum şi pentru
soluţionarea unor eventuale litigii între părţi, se vor aplica prevederile art. 50, cu respectarea
următoarelor condiţii:
a) părţile care determină cuantumul remuneraţiei sînt organizaţia de gestiune colectivă a
drepturilor patrimoniale menţionată la alin. (2) din prezentul articol, pe de o parte, şi persoanele
fizice şi juridice obligate să achite remuneraţia compensatorie, pe de altă parte;
b) cuantumul convenit al remuneraţiei menţionate la alin. (3) lit. a) din prezentul articol va
constitui cel puţin 3% din suma încasată din vînzarea (revînzarea) echipamentului, iar în cazul
remuneraţiei menţionate la alin. (3) lit. b) din prezentul articol – nu va fi mai mic decît tarifele
minime aprobate de Guvern.
(6) Producătorii şi importatorii, la punerea în circulaţie a echipamentului menţionat la alin. (3)
lit. a):
a) vor informa organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale menţionată la alin.
(2) despre plata remuneraţiei compensatorii şi vor pune la dispoziţia acesteia documentele
necesare ce indică numărul de unităţi de echipamente produse sau importate, precum şi datele
privind identitatea distribuitorilor care au pus sau prin intermediul cărora a fost pus în circulaţie
echipamentul;
b) vor transmite distribuitorilor care pun sau prin intermediul cărora este pus în circulaţie
echipamentul documentele ce confirmă achitarea remuneraţiei compensatorii către organizaţia de
gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale.
(7) În cazul în care producătorii, importatorii sau distribuitorii închiriază sau transferă în alt
mod dreptul lor de proprietate sau de posesie asupra unui echipament specificat la alin. (3) lit. a)
oricărui utilizator al unui asemenea echipament, vor transmite acestuia şi documentele
menţionate la alin. (6) lit. b).
(8) Distribuitorii oricărei părţi componente a reţelei de distribuţie, inclusiv unităţile comerciale
(magazine, centre comerciale etc.) care deţin în scopuri comerciale echipamentul specificat la
alin. (3) lit. a), trebuie să facă dovada, în temeiul unor documente confirmatoare cu semnificaţie
juridică, că remuneraţia compensatorie menţionată la alin. (2) a fost achitată pentru acest
echipament. Distribuitorii, la solicitarea organizaţiei de gestiune colectivă a drepturilor
patrimoniale, sînt obligaţi să prezinte orice documente relevante şi să dezvăluie identitatea şi
datele de contact ale producătorului, importatorului ori ale altei persoane fizice sau juridice din
reţeaua de distribuţie care le-a furnizat echipamentele.
(9) Distribuitorii care nu pot prezenta organizaţiei de gestiune colectivă a drepturilor
patrimoniale, menţionată la alin. (2), documentele şi/sau datele de contact, prevăzute la alin. (8),
necesare pentru a verifica dacă remuneraţia compensatorie a fost achitată în modul
corespunzător, sînt ei înşişi obligaţi la plata acesteia.
(10) Prevederile alin. (8) şi (9) se vor aplica mutatis mutandis, de asemenea, obligaţiilor şi
răspunderii utilizatorilor de echipament menţionaţi la alin. (3) lit. b).
(11) În cazul în care acordul dintre reprezentanţii autorilor şi editurilor nu prevede altfel,
remuneraţia compensatorie acumulată de organizaţia de gestiune colectivă, după deducerea
cheltuielilor efective aferente gestionării drepturilor, se repartizează în cote egale autorilor despre
ale căror opere şi editurilor despre ale căror publicaţii se poate presupune că au fost reproduse în
modul prevăzut la alin. (2).
Articolul 28. Alte excepţii şi limitări
Sînt permise fără consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor şi fără plata
vreunei remuneraţii următoarele acţiuni:
a) utilizarea unor citate de proporţii reduse în cadrul unei alte opere, în scop de cercetare sau
de critică, cu condiţia ca acestea să se refere la o operă sau la un alt obiect protejat care a fost
deja pus, în mod legal, la dispoziţia publicului, indicîndu-se sursa şi numele autorului, exceptînd
cazurile în care acest lucru este imposibil; folosirea citatelor în conformitate cu practica
pertinentă şi în măsura impusă de un scop specific;
b) utilizarea operelor ca material ilustrativ în publicaţii, emisiuni sau în imprimări audio sau
video de caracter didactic, cu condiţia să se indice sursa şi numele autorului, exceptînd cazurile
în care acest lucru este imposibil, şi în măsura justificată de atingerea unui scop necomercial;
c) reproducerea şi distribuirea în presă, comunicarea publică sau punerea la dispoziţia
publicului în regim interactiv a articolelor publicate legal cu privire la subiectele de actualitate
economică, politică ori religioasă sau a unor opere radiodifuzate ori televizate, sau a altor obiecte
protejate de acelaşi caracter ori aduse la cunoştinţa publică în regim interactiv în cazurile în care
astfel de utilizări nu sînt interzise în mod expres şi dacă se indică sursa şi numele autorului;
d) utilizarea operelor sau a altor obiecte protejate pentru relatarea evenimentelor curente, în
măsura justificată de scopul de informare şi cu condiţia să fie indicată sursa şi numele autorului,
exceptînd cazurile în care acest lucru este imposibil;
e) utilizarea discursurilor publice şi a extraselor din prelegerile publice, opere sau din alte
obiecte protejate de caracter similar, în măsura justificată de scopul de informare şi cu condiţia să
fie indicată sursa şi numele autorului, exceptînd cazurile în care acest lucru este imposibil;
f) utilizarea în scopul securităţii publice sau pentru a asigura derularea şi reflectarea adecvată a
procedurilor parlamentare, administrative sau judiciare;
g) imprimarea operelor pentru utilizare temporară, realizată de organizaţiile de difuziune la
propriile instalaţii şi pentru propriile emisiuni. Asemenea imprimări vor fi şterse şi distruse după
şase luni, în afară de cele care au valoare documentară excepţională, urmînd a fi păstrate în
arhiva de stat;
h) utilizarea operelor în folosul persoanelor cu deficienţe vizuale, avînd legătură directă cu
deficienţa respectivă şi fiind de natură necomercială, în măsura justificată de o astfel de utilizare;
i) imprimarea emisiunilor organizaţiilor de difuziune de către instituţiile sociale nonprofit,
precum sînt spitalele, cu condiţia ca titularii de drepturi să primească o remuneraţie echitabilă;
j) utilizarea operelor în timpul ceremoniilor religioase sau al ceremoniilor oficiale organizate
de autorităţi publice;
k) utilizarea operelor, precum ar fi cele de arhitectură sau sculptură amplasate permanent în
locuri publice;
l) utilizarea operelor în scop de reclamă a expoziţiilor publice sau a vînzărilor de opere de artă,
în măsura necesară pentru promovarea evenimentului, excluzînd orice alte scopuri comerciale;
m) utilizarea operelor cu scopul de a caricaturiza sau a parodia;
n) utilizarea operelor în legătură cu demonstrarea sau reparaţia unui echipament;
o) utilizarea unei opere artistice sub forma unei machete sau a unui desen ori plan al unui
imobil în scop de reconstrucţie a imobilului respectiv;
p) utilizarea, prin comunicare sau prin punerea la dispoziţia publicului în regim interactiv, în
scop privat de studiu sau de cercetare de către persoanele fizice, prin intermediul unor
echipamente speciale din localurile instituţiilor menţionate la art. 27 alin. (1), a operelor şi a altor
obiecte protejate aflate în colecţiile lor şi care nu fac obiectul achiziţionării sau al licenţierii;
q) fixarea în formă electronică a operelor intrate în domeniul public în scopuri de arhivare de
către biblioteci, fără obţinerea unui avantaj economic sau comercial, direct ori indirect.
Articolul 29. Utilizarea programelor pentru calculator
şi a bazelor de date. Decompilarea progra
melor pentru calculator
(1) În absenţa unor clauze contractuale exprese, achizitorul legal al unui program de calculator
sau al unei baze de date nu trebuie să obţină consimţămîntul autorului sau al altui titular al
dreptului de autor pentru a le utiliza în conformitate cu destinaţia acestora, inclusiv pentru a
corecta erorile.
(2) Realizarea, în măsura în care aceasta este necesară pentru utilizarea respectivă, a unei copii
de rezervă de către o persoană care are dreptul să utilizeze programul de calculator nu poate fi
împiedicată prin contract.
(3) Persoana care are dreptul să utilizeze o copie a unui program de calculator poate, fără
consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor, să examineze, să studieze ori să
testeze funcţionarea programului în vederea identificării ideilor şi principiilor care stau la baza
oricărui element al programului atunci cînd efectuează oricare dintre actele de încărcare,
prezentare, rulare, transmitere sau stocare a programului pentru calculator pe care are dreptul să
le execute.
(4) Consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor nu este necesar atunci
cînd reproducerea codului şi traducerea formei acestui cod sînt indispensabile pentru obţinerea
informaţiei necesare pentru asigurarea interoperabilităţii cu alt program de calculator creat în
mod independent de către alţi autori, cu respectarea următoarelor condiţii:
a) aceste acte sînt efectuate de licenţiat ori de o altă persoană care are dreptul să utilizeze o
copie a programului sau, în numele acestora, de către o persoană autorizată în acest scop;
b) informaţia necesară pentru realizarea interoperabilităţii nu a fost anterior pusă la dispoziţia
persoanelor specificate la lit. a);
c) aceste acte sînt limitate la părţi din programul original care sînt necesare pentru realizarea
interoperabilităţii.
(5) Prevederile alin. (4) nu permit ca informaţia obţinută prin aplicarea programului pentru
calculator:
a) să fie utilizată în alte scopuri decît la realizarea interoperabilităţii programului pentru
calculator creat în mod independent;
b) să fie transmisă persoanelor terţe, cu excepţia cazurilor cînd aceasta este necesară pentru
interoperabilitatea programului pentru calculator creat în mod independent;
 c) să fie utilizată pentru dezvoltarea, producerea sau comercializarea unui program de
calculator similar în exprimarea sa ori pentru orice alt act care încalcă dreptul de autor.
(6) Utilizarea programelor pentru calculator de către autorităţile publice va fi efectuată în
temeiul licenţelor unice negociate de Guvern cu titularii programelor pentru calculator, la un preţ
rezonabil, fără a prejudicia interesele titularilor de drepturi.
Capitolul IV
CONTRACTELE DE AUTOR
Articolul 30. Transmiterea drepturilor patrimoniale
prin contracte de autor
(1) Autorii sau alţi titulari ai dreptului de autor pot transmite prin contract de cesiune, dacă
prezenta lege nu prevede altfel, drepturile patrimoniale exclusive, precum şi dreptul la
remuneraţie de autor. În urma unei asemenea cesiuni, titular de drepturi devine cesionarul.
(2) În cazul în care prezenta lege nu prevede altfel, drepturile patrimoniale exclusive pot fi
transmise, de asemenea, prin acordarea de licenţe exclusive sau neexclusive. Dacă în contractul
de licenţă nu se stipulează expres că licenţa este exclusivă, aceasta se consideră neexclusivă.
(3) Licenţa exclusivă prevede transmiterea dreptului de valorificare a operei în limitele
stabilite de această licenţă numai licenţiatului. Licenţiatul, de asemenea, are dreptul, în limitele
stabilite de licenţă, să permită sau să interzică valorificarea operei de către alte persoane.
(4) În cazul unei licenţe neexclusive, licenţiatul poate, în limitele stabilite de această licenţă,
valorifica opera ca şi persoanele care au obţinut dreptul de valorificare a acesteia. Licenţiatul nu
are dreptul să permită sau să interzică valorificarea operei de către alte persoane.
Articolul 31. Condiţiile şi forma contractului de autor
(1) Contractul de autor trebuie să fie încheiat în formă scrisă şi să prevadă modul de
valorificare a operei (dreptul concret care se transmite prin acest contract), termenul de
valabilitate, teritoriul de acţiune a dreptului, cuantumul remuneraţiei sau baza de calcul a acesteia
pentru fiecare tip de valorificare a operei, condiţiile şi termenul de plată ale remuneraţiei, precum
şi alte clauze pe care părţile le consideră esenţiale. Contractul de autor privind valorificarea
operelor în ziare şi în alte publicaţii periodice poate fi încheiat şi în formă verbală.
(2) În cazul în care în contractul de autor lipseşte clauza privind teritoriul pe care se exercită
dreptul, dreptul transmis prin acest contract se exercită numai în limitele teritoriului Republicii
Moldova.
(3) În cazul în care în contractul de autor care prevede acordarea unei licenţe nu este indicat
termenul său de valabilitate, contractul de autor se consideră încheiat pe un termen de 3 ani de la
data încheierii, dacă se referă la valorificarea unei opere fără modificări, şi pe un termen de 5 ani,
dacă se referă la valorificarea unei opere adaptate sau altfel modificate ori traduse.
(4) Clauzele contractului de autor care contravin prevederilor prezentei legi se consideră nule
şi în locul acestora se aplică condiţiile prevăzute de prezenta lege.
(5) Orice clauze ale contractului de autor care îl limitează pe autor de a crea în viitor opere pe
o anumită temă sau într-un anumit domeniu se consideră nule.
(6) În contractul de autor, remuneraţia de autor se stabileşte în cote procentuale din venitul
obţinut ca urmare a valorificării în modul corespunzător a operei sau sub forma unei taxe
forfetare, sau în conformitate cu tarifele remuneraţiei aprobate de organizaţiile de gestiune
colectivă a drepturilor patrimoniale, sau în oricare alt mod.
(7) Guvernul aprobă tarifele minime ale remuneraţiei de autor în procente sau sub formă de
taxe forfetare.
Capitolul V
DREPTURILE CONEXE
Articolul 32. Subiecţii drepturilor conexe. Domeniul de
acţiune a drepturilor conexe
 (1) Subiecţi ai drepturilor conexe sînt interpreţii, producătorii de fonograme, producătorii de
videograme şi organizaţiile de difuziune prin eter sau prin cablu. Drepturile conexe se exercită
fără a prejudicia dreptul de autor.
(2) Pentru apariţia şi exercitarea drepturilor conexe nu este necesară respectarea vreunei
formalităţi. În absenţa unei probe contrare, persoana fizică sau juridică al cărei nume sau
denumire apare în mod obişnuit pe o imprimare a interpretării, pe o fonogramă, videogramă sau
pe o imprimare a unei emisiuni se consideră interpret, producător de fonogramă sau videogramă,
respectiv, organizaţie de difuziune prin eter sau prin cablu.
(3) Pentru a informa publicul despre drepturile lor, interpreţii şi producătorii de fonograme sau
videograme, organizaţiile de difuziune prin eter sau prin cablu pot indica, pe fiecare exemplar
sau ambalaj al fonogramei, videogramei, emisiunii, simbolul protecţiei drepturilor conexe, care
constă din trei elemente:
a) litera latină “P” inclusă în cerc;
b) numele sau denumirea titularului de drepturi conexe exclusive;
c) anul primei publicări a interpretării, fonogramei, videogramei, emisiunii.
(4) Drepturile interpretului se protejează în conformitate cu prezenta lege dacă:
a) interpretul este cetăţean al Republicii Moldova;
b) interpretarea a avut loc pe teritoriul Republicii Moldova;
c) interpretarea a fost imprimată pe o fonogramă sau videogramă în conformitate cu
prevederile alin. (5);
d) interpretarea nu este imprimată pe o fonogramă sau videogramă, dar este inclusă într-o
emisiune a organizaţiei de difuziune prin eter sau prin cablu în conformitate cu prevederile alin.
(6).
(5) Drepturile producătorului de fonograme sau videograme se protejează în conformitate cu
prezenta lege dacă:
a) producătorul de fonogramă sau videogramă este cetăţean al Republicii Moldova sau
persoană juridică cu sediul permanent în Republica Moldova;
b) fonograma sau videograma a fost publicată pentru prima dată în Republica Moldova sau a
fost publicată pe teritoriul ţării în decurs de 30 de zile de la data primei ei publicări în altă ţară.
(6) Drepturile organizaţiei de difuziune prin eter sau prin cablu se protejează în conformitate
cu prevederile prezentei legi dacă organizaţia respectivă are sediul permanent în Republica
Moldova şi difuzează programe de la un transmiţător amplasat pe teritoriul Republicii Moldova.
(7) Drepturile conexe ale interpreţilor, producătorilor de fonograme sau videograme şi ale
organizaţiilor de difuziune prin eter sau prin cablu străine se protejează în conformitate cu
prevederile tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Articolul 33. Drepturile interpreţilor
(1) Interpretul beneficiază de următoarele drepturi morale în privinţa interpretării sale:
a) dreptul la paternitate – dreptul de a se considera interpret şi de a cere o atare recunoaştere,
inclusiv prin comunicarea sau indicarea numelui său la fiecare valorificare a interpretării sale,
dacă prin prezenta lege nu sînt stabilite alte prevederi sau excepţii;
b) dreptul la nume – dreptul interpretului de a decide cum va figura numele său la valorificarea
interpretării (numele adevărat, pseudonimul sau anonim);
c) dreptul la respectarea integrităţii interpretării – dreptul la protecţia interpretării sale contra
oricărei denaturări, schimonosiri sau contra oricăror altor atingeri care pot prejudicia onoarea sau
reputaţia interpretului.
(2) Interpretul are dreptul exclusiv să permită sau să interzică următoarele acţiuni:
a) imprimarea interpretării sale încă neimprimate;
b) reproducerea imprimării interpretării sale;
c) distribuirea imprimării interpretării sale;
 d) închirierea imprimării interpretării sale;
e) comunicarea publică prin eter sau prin cablu a interpretării sale, cu excepţia cazului cînd
interpretarea este ea însăşi o interpretare televizată ori radiodifuzată sau este executată de pe o
imprimare;
f) punerea la dispoziţie în regim interactiv a interpretării sale imprimate.
(3) Interpretul sau, în cazul unei interpretări colective, conducătorul ori o altă persoană
împuternicită de acest colectiv poate permite utilizatorului acţiunile prevăzute la alin. (2) prin
contract încheiat în formă scrisă cu acesta.
(4) Încheierea contractului de creare a unei opere audiovizuale între interpret şi producătorul
operei audiovizuale, dacă contractul nu prevede altfel, atrage transmiterea de către interpret a
drepturilor sale prevăzute la alin. (2).
(5) În cazul în care contractul nu prevede altfel, drepturile exclusive asupra interpretării create
ca urmare a îndeplinirii misiunii încredinţate de angajator sau ca urmare a îndeplinirii atribuţiilor
de serviciu aparţin angajatorului.
(6) Drepturile exclusive ale interpretului prevăzute la alin. (2) din prezentul articol pot fi
transmise altor persoane prin contract de cesiune sau de licenţă, în condiţiile art. 30–31.
(7) Dreptul de distribuire prevăzut la alin. (2) lit. c) se epuizează odată cu prima vînzare sau cu
altă primă transmitere a dreptului de proprietate asupra imprimării interpretării pe teritoriul
Republicii Moldova.
(8) În cazul în care un interpret a transmis sau a cesionat unui producător de fonograme,
videograme sau de opere audiovizuale dreptul său de închiriere, prevăzut la alin. (2) lit. d),
interpretul îşi păstrează dreptul la o remuneraţie echitabilă, asupra căreia părţile vor conveni de
comun acord, pentru închirierea fonogramei, videogramei sau a operei audiovizuale ce conţine
interpretarea sa. Acest drept este inalienabil şi se exercită exclusiv prin intermediul unei
organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale.
Articolul 34. Drepturile producătorilor de fonograme
(1) Producătorul de fonograme are dreptul exclusiv să permită sau să interzică următoarele
acţiuni în privinţa fonogramei sale:
a) reproducerea fonogramei;
b) distribuirea exemplarelor de fonogramă;
c) închirierea exemplarelor de fonogramă;
d) importul, în scop de distribuire, al exemplarelor de fonogramă, inclusiv al exemplarelor
executate cu consimţămîntul producătorului de fonograme;
e) punerea la dispoziţia publicului în regim interactiv a fonogramei;
f) adaptarea sau orice altă transformare a fonogramei.
(2) Drepturile exclusive ale producătorului de fonograme prevăzute la alin. (1) din prezentul
articol pot fi transmise altor persoane prin contract de cesiune sau de licenţă, în condiţiile art. 30
şi 31.
(3) Dreptul de distribuire prevăzut la alin. (1) lit. b) se epuizează odată cu prima vînzare sau cu
altă primă transmitere a dreptului de proprietate asupra fonogramei pe teritoriul Republicii
Moldova.
Articolul 35. Drepturile producătorilor de videograme
(1) Producătorul de videograme are dreptul exclusiv să permită sau să interzică următoarele
acţiuni în privinţa videogramei sale:
a) reproducerea videogramei;
b) distribuirea originalului sau a exemplarelor de videogramă;
c) închirierea exemplarelor de videogramă;
d) importul, în scop de distribuire, al exemplarelor de fonogramă, inclusiv al exemplarelor
executate cu consimţămîntul producătorului de fonograme;
 e) punerea la dispoziţia publicului în regim interactiv a videogramei.
(2) Drepturile exclusive ale producătorului de videograme prevăzute la alin. (1) din prezentul
articol pot fi transmise altor persoane prin contract de cesiune sau licenţă, în condiţiile art. 30 şi
31.
(3) Dreptul de distribuire prevăzut la alin. (1) lit. b) se epuizează odată cu prima vînzare sau cu
altă primă transmitere a dreptului de proprietate asupra videogramei pe teritoriul Republicii
Moldova.
Articolul 36. Drepturile organizaţiilor de difuziune
prin eter sau prin cablu
(1) Organizaţia de difuziune prin eter sau prin cablu are dreptul exclusiv să permită sau să
interzică următoarele acţiuni în privinţa emisiunilor sale:
a) imprimarea emisiunii;
b) reproducerea unei imprimări a emisiunii;
c) distribuirea imprimării emisiunii;
d) comunicarea publică prin eter sau prin cablu a emisiunii;
e) retransmiterea emisiunii;
f) comunicarea publică a emisiunii în locuri accesibile publicului cu plată pentru intrare;
g) punerea la dispoziţia publicului în regim interactiv a imprimării emisiunii.
(2) Drepturile exclusive ale organizaţiei de difuziune prin eter sau prin cablu prevăzute la alin.
(1) din prezentul articol pot fi transmise altor persoane prin contract de cesiune sau de licenţă, în
condiţiile art. 30 şi 31.
(3) Dreptul de distribuire prevăzut la alin. (1) lit. c) se epuizează odată cu prima vînzare sau cu
altă primă transmitere a dreptului de proprietate asupra imprimării emisiunii pe teritoriul
Republicii Moldova.
Articolul 37. Valorificarea fonogramelor publicate
în scop comercial
(1) Fără consimţămîntul producătorului fonogramei publicate în scop comercial şi al
interpretului a cărui interpretare este imprimată pe o asemenea fonogramă, dar cu plata unei
remuneraţii echitabile, asupra căreia părţile vor conveni de comun acord, sînt permise
următoarele acţiuni:
a) interpretarea publică a fonogramei;
b) comunicarea publică a fonogramei prin eter sau prin cablu;
c) retransmiterea simultană şi fără modificări prin cablu a fonogramei;
d) punerea la dispoziţia publicului în regim interactiv a fonogramei.
(2) Dreptul la remuneraţia echitabilă prevăzut la alin. (1) poate fi exercitat de către titularul de
drepturi sau prin intermediul unei organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale.
(3) Pentru determinarea cuantumului remuneraţiei şi pentru stabilirea altor condiţii de plată a
remuneraţiei echitabile pentru acţiunile specificate la alin. (1) lit. a) şi b) din prezentul articol,
precum şi pentru soluţionarea unor eventuale litigii între părţi, se vor aplica prevederile art. 50,
cu respectarea următoarelor condiţii:
a) părţile care determină cuantumul remuneraţiei sînt organizaţia de gestiune colectivă a
drepturilor patrimoniale menţionată la alin. (4) din prezentul articol, pe de o parte, şi persoanele
fizice şi juridice care efectuează acţiunile specificate la alin. (1) lit. a) şi b) din prezentul articol,
pe de altă parte;
b) cuantumul convenit al remuneraţiei nu poate fi mai mic decît tarifele minime aprobate de
Guvern.
(4) În cazul în care acordul încheiat între interpreţii şi producătorii de fonograme nu prevede
altfel, remuneraţia menţionată la alin. (1) se acumulează de către organizaţia de gestiune
colectivă a drepturilor patrimoniale, abilitată cu această funcţie prin acordul comun al
reprezentanţilor titularilor de drepturi interesaţi, şi, după deducerea cheltuielilor efective aferente
gestionării drepturilor, se împarte în cote egale interpreţilor şi producătorilor de fonograme
despre ale căror interpretări şi fonograme se poate presupune că au fost folosite în conformitate
cu alin. (1) lit. a) sau b).
Articolul 38. Excepţii şi limitări ale drepturilor conexe
Excepţiile şi limitările dreptului de autor prevăzute la art. 24–26 şi la art. 28 se aplică mutatis
mutandis drepturilor conexe.
Articolul 39. Termenele de protecţie a drepturilor
conexe
(1) Drepturile interpretului prevăzute la art. 33 şi la art. 37 se protejează timp de 50 de ani de
la data interpretării. Totuşi, dacă în această perioadă, imprimarea interpretării a fost legal
publicată sau comunicată public, drepturile interpretului se protejează timp de 50 de ani de la
data efectuării celei mai vechi a respectivelor acţiuni. Drepturile interpretului la paternitate, nume
şi la respectarea integrităţii interpretării se protejează pe un termen nelimitat.
(2) Drepturile producătorului de fonograme, prevăzute la art. 34 şi la art. 37, se protejează
timp de 50 de ani de la data imprimării fonogramei. Totuşi, dacă în această perioadă fonograma a
fost legal publicată sau comunicată public, drepturile menţionate se protejează timp de 50 de ani
de la data efectuării celei mai vechi a respectivelor acţiuni.
(3) Drepturile producătorului de videograme, prevăzute la art. 35, se protejează timp de 50 de
ani de la data imprimării videogramei. Totuşi, dacă în această perioadă videograma a fost legal
publicată sau comunicată public, drepturile producătorului de videograme se protejează timp de
50 de ani de la data efectuării celei mai vechi a respectivelor acţiuni.
(4) Drepturile organizaţiei de difuziune prin eter sau prin cablu, prevăzute la art. 36, se
protejează timp de 50 de ani de la prima difuzare a emisiunii de către asemenea organizaţie.
(5) Termenele de protecţie, prevăzute la alin. (1)–(4), încep să curgă de la 1 ianuarie al anului
următor celui în care a avut loc acţiunea cu semnificaţie juridică, în temeiul căreia se calculează
termenul.
(6) Dacă termenul de protecţie a drepturilor patrimoniale asupra unui obiect al drepturilor
conexe în ţara de origine este mai mare decît termenele de protecţie prevăzute de prezenta lege,
se aplică normele prezentei legi, iar dacă acest termen este mai mic, se aplică normele legislaţiei
ţării de origine.
(7) Drepturile conexe trec, în limitele părţii rămase a termenelor de protecţie prevăzute la alin.
(1)–(4), la succesorii în drepturi ai interpretului, producătorului de fonograme, producătorului de
videograme şi ai organizaţiei de difuziune prin eter sau prin cablu.
Capitolul VI
ALTE DREPTURI. DOMENIUL PUBLIC
Articolul 40. Drepturile producătorilor bazelor
de date. Obiectul protecţiei
(1) Producătorul unei baze de date care dovedeşte că a făcut o investiţie substanţială din punct
de vedere calitativ şi/sau cantitativ în obţinerea, verificarea sau prezentarea conţinutului ei are
dreptul să interzică extragerea şi/sau reutilizarea conţinutului integral sau a unei părţi
substanţiale, evaluate calitativ şi/sau cantitativ, a acelei baze de date.
(2) În prezentul capitol se folosesc noţiunile:
extragere – transferul permanent sau temporar al conţinutului integral sau al unei părţi
substanţiale a conţinutului bazei de date pe un alt suport prin orice mijloace sau în orice formă;
reutilizare – orice mod prin care este pus la dispoziţia publicului conţinutul integral sau o parte
substanţială a acestui conţinut al bazei de date, prin distribuirea de copii, prin închiriere, prin
transmitere on-line sau prin alte moduri de transmitere. Prima vînzare a unei copii de pe o bază
de date pe teritoriul Republicii Moldova de către titularul dreptului sau cu consimţămîntul
acestuia are ca efect epuizarea dreptului de control asupra revînzării copiei respective.
(3) Dreptul prevăzut la alin. (1) poate fi transmis prin contract de licenţă.
(4) Dreptul prevăzut la alin. (1) se aplică indiferent de faptul dacă baza de date sau conţinutul
acesteia sînt sau nu pasibile de protecţia dreptului de autor sau a altor drepturi. Protecţia bazei de
date prin dreptul prevăzut la alin. (1) nu va afecta drepturile existente în privinţa conţinutului ei.
(5) Nu este permisă extragerea şi/sau reutilizarea repetată şi sistematică a unor părţi
nesubstanţiale din conţinutul unei baze de date, însoţită de acte contrare unei exploatări legale a
acelei baze de date sau care prejudiciază nejustificat interesele legitime ale producătorului bazei
de date.
Articolul 41. Drepturile şi obligaţiile utilizatorilor legali
ai bazelor de date
(1) Producătorul unei baze de date, care este pusă la dispoziţia publicului în orice mod, nu
poate să interzică unui utilizator legal al bazei de date să extragă şi/sau să reutilizeze părţi
nesubstanţiale din conţinutul acesteia, evaluate cantitativ şi/sau calitativ, oricare ar fi scopul
utilizării. Atunci cînd un utilizator legal al bazei de date are permisiunea de a extrage şi/sau de a
reutiliza doar o parte a bazei de date, prezentul alineat se aplică numai părţii respective. Orice
clauză contrară prevederilor acestui alineat este nulă.
(2) Utilizatorul legal al bazei de date, care este pusă la dispoziţia publicului în orice mod, nu
poate efectua acte contrare unei exploatări normale a acestei baze de date sau care prejudiciază
nejustificat interesele legitime ale producătorului bazei de date.
(3) Utilizatorul legal al bazei de date, care este pusă la dispoziţia publicului în orice mod, nu
poate cauza prejudicii titularului dreptului de autor sau al drepturilor conexe asupra operelor sau
a altor obiecte protejate cuprinse în baza de date.
Articolul 42. Excepţii referitoare la drepturile
producătorilor bazelor de date
Utilizatorul legal al bazei de date, care este pusă la dispoziţia publicului în orice mod, poate
fără consimţămîntul producătorului bazei de date să extragă şi/sau să reutilizeze o parte
substanţială din conţinutul acesteia în următoarele cazuri:
a) la extragerea în scopuri personale a conţinutului unei baze de date neelectronice;
b) la extragerea în scopuri de studiu sau de cercetare, cu condiţia de a indica sursa şi în măsura
justificată de scopul necomercial urmărit;
c) la extragerea şi/sau reutilizarea în scop de asigurare a securităţii publice ori în scop de
asigurare a derulării şi reflectării adecvate a procedurilor parlamentare, administrative sau
judiciare.
Articolul 43. Termenul de protecţie a drepturilor
producătorilor bazelor de date
(1) Dreptul prevăzut la art. 40 se protejează timp de 15 ani, începînd cu 1 ianuarie al anului
următor celui de finalizare a bazei de date.
(2) În cazul în care baza de date este pusă la dispoziţia publicului în orice mod înainte de
expirarea perioadei prevăzute la alin. (1), termenul de protecţie a dreptului producătorului bazei
de date expiră după 15 ani, calculaţi începînd cu 1 ianuarie al anului următor celui cînd baza de
date a fost pusă pentru prima dată la dispoziţia publicului.
(3) Orice modificare substanţială, evaluată calitativ sau cantitativ, a conţinutului unei baze de
date, inclusiv orice modificare substanţială rezultînd din acumularea completărilor, eliminărilor
sau a schimbărilor succesive, care denotă o nouă investiţie semnificativă, evaluată calitativ sau
cantitativ, permite atribuirea unui termen de protecţie propriu bazei de date care rezultă din
această investiţie.
Articolul 44. Beneficiarii de protecţia drepturilor
producătorilor bazelor de date
 (1) Dreptul prevăzut la art. 40 se aplică bazelor de date al căror producător sau titular de
drepturi este cetăţean al Republicii Moldova sau are domiciliu permanent pe teritoriul Republicii
Moldova.
(2) Dreptul prevăzut la art. 40 se aplică, de asemenea, persoanelor juridice constituite în
conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, avînd sediul înregistrat, organele de conducere
sau locul principal de desfăşurare a activităţii pe teritoriul Republicii Moldova. În cazul în care o
asemenea persoană juridică are doar sediul pe teritoriul Republicii Moldova, activitatea sa
trebuie sa aibă o legătură reală şi continuă cu economia Republicii Moldova.
(3) Bazele de date realizate în alte ţări şi care nu cad sub incidenţa prevederilor alin. (1) şi (2)
din prezentul articol se protejează în baza tratatelor internaţionale la care Republica Moldova
este parte. Termenul de protecţie extins asupra bazelor de date elaborate în alte ţări nu va depăşi
termenul prevăzut de art. 43.
Articolul 45. Protecţia operelor nepublicate anterior
intrate în domeniul public
(1) Oricare persoană care, după expirarea termenului de protecţie a dreptului de autor, pentru
prima dată, în mod legal, publică sau pune la dispoziţia publicului prin orice mod o operă
nepublicată anterior beneficiază de o protecţie echivalentă cu cea a drepturilor patrimoniale ale
autorilor.
(2) Termenul de protecţie a drepturilor patrimoniale menţionate la alin. (1) este de 25 de ani de
la data la care opera a fost pentru prima dată, în mod legal, publicată sau pusă la dispoziţia
publicului.
Articolul 46. Protecţia publicaţiilor critice şi ştiinţifice
ale operelor intrate în domeniul public
(1) Oricare persoană care, după expirarea termenului de protecţie a dreptului de autor, editează
o publicaţie critică sau ştiinţifică a unei opere intrate în domeniul public beneficiază de o
protecţie echivalentă cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorilor.
(2) Termenul de protecţie a drepturilor patrimoniale prevăzute la alin. (1) este de 30 de ani de
la data la care publicaţia a fost pentru prima dată editată legal.
Articolul 47. Remuneraţia pentru valorificarea operelor
intrate în domeniul public şi a expresiilor
folclorice
(1) Remuneraţia se achită pentru următoarele moduri de valorificare a operelor intrate în
domeniul public şi a expresiilor folclorice:
a) interpretarea publică şi comunicarea publică a unor asemenea opere muzicale şi a
expresiilor folclorice muzicale;
b) revînzarea unor asemenea opere originale de artă şi a expresiilor folclorice artistice.
(2) Remuneraţia prevăzută la alin. (1) din prezentul articol se achită:
a) organizaţiei de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale care îi reprezintă pe autorii şi pe
alţi titulari ai dreptului de autor asupra operelor muzicale – pentru acţiunile specificate la alin. (1)
lit. a) din prezentul articol;
b) organizaţiei de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale menţionate la art. 20 alin. (4) –
pentru acţiunea specificată la alin. (1) lit. b) din prezentul articol.
(3) Pentru stabilirea cuantumului remuneraţiei prevăzute la alin. (1) din prezentul articol şi
pentru soluţionarea eventualelor litigii în legătură cu achitarea acesteia se aplică mutatis
mutandis:
а) prevederile art. 50 – în cazul acţiunilor specificate la alin. (1) lit. a) din prezentul articol;
b) prevederile art. 20 alin. (1) – în cazul acţiunii specificate la alin. (1) lit. b) din prezentul
articol.
(4) După deducerea cheltuielilor aferente gestionării drepturilor, remuneraţia pentru modul de
valorificare menţionat la alin. (1) se repartizează după cum urmează:
a) suma acumulată pentru valorificarea operelor intrate în domeniul public va fi folosită pentru
promovarea creativităţii şi pentru aprecierea realizărilor creative remarcabile, precum şi pentru
acordarea de ajutoare autorilor care, din motive de boală, vîrstă înaintată sau din alte motive
similare, au nevoie de sprijin financiar;
b) suma acumulată pentru valorificarea expresiilor folclorice va fi folosită atît pentru scopurile
menţionate la lit. a), cît şi pentru susţinerea activităţilor de cercetare şi conservare a folclorului,
inclusiv pentru aprecierea realizărilor obţinute în domeniul respectiv şi în cel al interpretării
expresiilor folclorice.
Capitolul VII
GESTIUNEA COLECTIVĂ A DREPTULUI DE AUTOR
ŞI A DREPTURILOR CONEXE
Articolul 48. Înfiinţarea organizaţiilor de gestiune
colectivă a drepturilor patrimoniale
(1) Autorii, interpreţii, producătorii de fonograme, producătorii de videograme, precum şi alţi
titulari ai dreptului de autor şi ai drepturilor conexe pot, din proprie iniţiativă, înfiinţa organizaţii
de gestiune colectivă a drepturilor lor patrimoniale (denumite în continuare organizaţii de
gestiune colectivă).
(2) Organizaţiile de gestiune colectivă au statutul de persoane juridice şi se înfiinţează prin
liberă asociere şi nemijlocit de titularii dreptului de autor şi/sau ai drepturilor conexe, care fie
devin membri ai acestor organizaţii, fie le deleagă împuterniciri printr-un contract în formă
scrisă.
(3) Se admite înfiinţarea organizaţiilor de gestiune colectivă a drepturilor cîtorva categorii de
titulari de drepturi privind un anumit drept sau a organizaţiilor de gestiune colectivă a mai multor
drepturi în interesul unei categorii de titulari ai drepturilor de autor, precum şi înfiinţarea
organizaţiilor de gestiune colectivă a diferitelor drepturi şi în interesul diferitelor categorii de
titulari de drepturi.
(4) Organizaţiile de gestiune colectivă îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prezenta
lege, cu alte acte normative relevante ale Republicii Moldova, în baza statutelor proprii şi, cu
excepţia cazurilor prevăzute la alin. (13), în limitele împuternicirilor care le-au fost delegate de
titularii dreptului de autor şi/sau ai drepturilor conexe, funcţionînd potrivit reglementărilor
privind asociaţiile fără scop lucrativ.
(5) Organizaţia de gestiune colectivă îşi desfăşoară activitatea dacă:
a) este înregistrată ca organizaţie în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare;
b) este avizată în calitate de organizaţie de gestiune colectivă de către AGEPI.
(6) AGEPI avizează o organizaţie de gestiune colectivă în modul stabilit de Guvern dacă
aceasta întruneşte următoarele condiţii:
a) majoritatea membrilor organizaţiei sau majoritatea titularilor de drepturi care, în alt mod, i-
au încredinţat în gestiune drepturile lor sînt titulari de drepturi care au cetăţenia Republicii
Moldova sau care au domiciliul, iar în cazul persoanelor juridice – sediul, pe teritoriul Republicii
Moldova şi la aceasta se pot asocia alţi titulari de drepturi care doresc acest lucru, în conformitate
cu statutul respectivei organizaţii;
b) a încheiat acorduri de reprezentare reciprocă a intereselor cu organizaţii similare care îi
reprezintă pe titularii de drepturi din străinătate sau, cel puţin, întreprinde toate acţiunile necesare
pentru încheierea unor asemenea acorduri;
c) are capacitatea de a gestiona, pe principii colective, drepturile patrimoniale corespunzătoare,
inclusiv dispune de personal şi de mijloace tehnice adecvate;
d) dispune de mecanisme adecvate de acumulare, distribuire şi de plată a remuneraţiei de autor
sau a remuneraţiei cuvenite titularilor de drepturi conexe;
 e) garantează un tratament egal titularilor de drepturi şi utilizatorilor atunci cînd este vorba de
aceleaşi condiţii obiective;
f) statutul şi alte regulamente ale organizaţiei corespund prevederilor prezentei legi şi altor
acte normative relevante ale Republicii Moldova, precum şi tratatelor internaţionale la care
Republica Moldova este parte.
(7) Organizaţia de gestiune colectivă care depune la AGEPI o cerere de eliberare a avizului
trebuie să prezinte, în conformitate cu prevederile alin.(6), toată informaţia şi actele necesare
AGEPI pentru ca aceasta să adopte o decizie în privinţa respectivei cereri.
(8) În cazul în care mai multe organizaţii au depus cereri de eliberare a avizului în privinţa
gestionării aceloraşi categorii de drepturi ale aceloraşi categorii de titulari de drepturi, AGEPI va
elibera aviz acelei organizaţii care într-o măsură mai mare întruneşte condiţiile stipulate la alin.
(6).
(9) Decizia de eliberare a avizului unei organizaţii de gestiune colectivă, cu indicarea
drepturilor şi a categoriilor titularilor de drepturi asupra cărora se extinde gestiunea colectivă, se
publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(10) Pînă la soluţionarea eventualului litigiu în legătură cu adoptarea de AGEPI a deciziei
privind refuzul de eliberare a avizului, organizaţia de gestiune colectivă care a depus contestaţie
sau titularii de drepturi pe care îi reprezintă, pentru a putea revendica plata remuneraţiei ce i se
cuvine, vor prezenta, într-un termen rezonabil de la depunerea contestaţiei, toate actele necesare,
care îi atestă pe titularii pe care îi reprezintă şi drepturile pe care le are în administrare,
organizaţiei de gestiune colectivă care dispune de avizul privind gestionarea acelor drepturi şi a
acelor categorii de drepturi la care se referea cererea de eliberare a avizului.
(11) Gestiune colectivă extinsă (licenţă extinsă). Efectele unei licenţe eliberate utilizatorilor de
către organizaţia de gestiune colectivă în numele titularilor de drepturi, membri ai acesteia sau
care, în alt mod, i-au încredinţat în gestiune drepturile, se extind, de asemenea, asupra titularilor
de drepturi care nu au calitatea de membru al acestei organizaţii şi nici nu i-au încredinţat, în
vreun alt mod, drepturile în gestiune, cu condiţia că aceştia nu şi-au retras drepturile din
repertoriul organizaţiei de gestiune colectivă, cu referire la următoarele drepturi:
a) dreptul de interpretare publică, de comunicare publică prin eter sau prin cablu (cu excepţia
comunicării publice prin satelit, atunci cînd aceasta nu este simultană cu tele-, radiodifuzarea
terestră efectuată de aceeaşi organizaţie de difuziune), precum şi dreptul de retransmisie prin eter
şi dreptul de a pune la dispoziţia publicului în regim interactiv operele muzicale şi fragmentele
din operele muzical-dramatice;
b) dreptul de reproducere a operelor sub formă de fonograme, în cazul în care titularii de
drepturi vizaţi au transmis anterior unui producător de fonograme dreptul la o asemenea
reproducere;
c) dreptul interpreţilor de a pune la dispoziţia publicului în regim interactiv interpretările lor
imprimate pe fonograme;
d) dreptul autorilor şi al producătorilor de fonograme de a pune la dispoziţia publicului în
regim interactiv operele şi fonogramele lor.
(12) În cazul gestiunii colective extinse, prevăzută la alin. (11), titularii de drepturi care nu sînt
membri ai organizaţiei de gestiune colectivă şi nici nu i-au încredinţat, în alt mod, în gestiune
drepturile lor pot notifica, în formă scrisă, organizaţiei de gestiune colectivă, nu mai tîrziu decît
cu 3 luni înainte de sfîrşitul anului calendaristic, despre faptul că îşi retrag drepturile din sistemul
de gestiune colectivă. O astfel de retragere a drepturilor îşi produce efectele începînd cu 1
ianuarie al anului următor celui în care s-a făcut notificarea.
(13) Gestiune colectivă obligatorie (licenţă obligatorie). În conformitate cu prevederile
prezentei legi, pot fi exercitate exclusiv prin intermediul unei organizaţii de gestiune colectivă
avizate de AGEPI următoarele drepturi:
 a) dreptul la remuneraţie compensatorie, asupra căreia părţile vor conveni de comun acord,
pentru reproducerea reprografică, conform prevederilor art. 27 alin. (2)–(11);
b) dreptul autorilor şi al altor titulari ai dreptului de autor şi ai drepturilor conexe la
remuneraţie compensatorie, asupra căreia părţile vor conveni de comun acord, pentru executarea
unei copii private de pe operele lor şi/sau de pe obiectele drepturilor conexe, conform
prevederilor art. 26;
c) dreptul la remuneraţie echitabilă, asupra căreia părţile vor conveni de comun acord, rezervat
autorilor şi interpreţilor după cesionarea dreptului lor exclusiv de închiriere producătorilor de
fonograme, videograme sau de opere audiovizuale, conform prevederilor art. 11 alin. (4) şi art.
33 alin. (8);
d) dreptul interpreţilor şi al producătorilor de fonograme la remuneraţie echitabilă, asupra
căreia părţile vor conveni de comun acord, pentru fiecare caz de interpretare şi comunicare
publică a fonogramelor publicate în scopuri comerciale, conform prevederilor art. 37;
e) dreptul autorilor şi al altor titulari ai dreptului de autor şi ai drepturilor conexe la
retransmiterea, simultană şi fără modificări, prin cablu a operelor, interpretărilor şi fonogramelor
lor, conform prevederilor art. 11 alin. (1) lit. h) şi alin. (5)–(8) şi art. 37 alin. (1) lit. c);
f) dreptul de suită, conform prevederilor art. 20.
(14) Organizaţia de gestiune colectivă nu are dreptul să desfăşoare activitate comercială sau să
valorifice operele şi obiectele drepturilor conexe care i-au fost încredinţate în gestiune.
(15) Posibilele pretenţii patrimoniale ale titularilor dreptului de autor sau ai drepturilor conexe,
înaintate utilizatorilor, care se referă la modul de valorificare a operelor sau a obiectelor
drepturilor conexe prevăzut de licenţă, se examinează şi se soluţionează de către organizaţia de
gestiune colectivă care a eliberat licenţa respectivă.
Articolul 49. Atribuţiile, drepturile şi obligaţiile
organizaţiilor de gestiune colectivă
(1) Organizaţia de gestiune colectivă exercită, în numele titularilor de drepturi pe care îi
reprezintă şi în limitele împuternicirilor acordate de aceştia, iar în cazurile pentru care se prevede
gestiunea colectivă obligatorie şi în numele celor pe care nu-i reprezintă, următoarele atribuţii:
a) eliberează utilizatorilor licenţe pentru valorificarea operelor sau a obiectelor drepturilor
conexe, drepturile asupra cărora le-au fost încredinţate în gestiune de titularii de drepturi sau sînt
exercitate în virtutea legii;
b) negociază cu utilizatorii cuantumul remuneraţiei pentru valorificarea operelor sau a
obiectelor drepturilor conexe, precum şi alte condiţii de licenţiere;
c) acumulează remuneraţia stipulată, conform prevederilor lit. b), în licenţele eliberate şi/sau
pe cea care este datorată în virtutea dreptului la o remuneraţie echitabilă (drept din gestiunea sa);
d) repartizează remuneraţia acumulată, o achită la timp şi, pe cît este posibil, echitabil şi
proporţional cu valoarea şi valorificarea reală a operelor şi obiectelor drepturilor conexe
corespunzătoare;
e) îi reprezintă pe titularii de drepturi, inclusiv pe cei străini (în persoana organizaţiilor de
gestiune colectivă din ţara corespunzătoare), în instanţele de judecată şi în cadrul altor proceduri
legale, precum şi în organele şi organizaţiile de stat, în legătură cu drepturile transmise de aceştia
sau de prezenta lege în gestiune şi efectuează orice alte acte juridice necesare pentru protecţia şi
asigurarea drepturilor respective, inclusiv în nume propriu;
f) asigură exercitarea drepturilor membrilor săi în străinătate prin încheierea acordurilor de
reprezentare reciprocă a intereselor cu organizaţii similare de gestiune colectivă din străinătate;
g) întreprinde orice alte acţiuni în limitele împuternicirilor care i-au fost delegate de către
titularii dreptului de autor şi ai drepturilor conexe.
(2) Organizaţia de gestiune colectivă are dreptul să ceară utilizatorilor de opere şi/sau de
obiecte ale drepturilor conexe prezentarea rapoartelor privind operele valorificate (identificate
după titularii de drepturi), a altor documente şi informaţii referitoare la orice mod de valorificare,
ce corespunde unui drept care cade sub incidenţa gestiunii respectivei organizaţii, precum şi a
altei informaţii necesare pentru calcularea, acumularea şi repartizarea remuneraţiei.
(3) Organizaţia de gestiune colectivă are, în interesele titularilor dreptului de autor şi ai
drepturilor conexe, următoarele obligaţii:
a) să utilizeze remuneraţia acumulată exclusiv pentru repartizarea şi plata ei titularilor
dreptului de autor şi ai drepturilor conexe. Totuşi, organizaţia are dreptul să reţină din
remuneraţia acumulată cheltuielile efective aferente gestionării drepturilor, precum şi sumele
destinate unor fonduri speciale create de organizaţie, cu condiţia că întemeierea acestora a fost
autorizată fie de titularii de drepturi, fie, în cazul titularilor de drepturi străini, de organizaţia de
gestiune colectivă care îi reprezintă;
b) să repartizeze, după deducerea sumelor menţionate la lit. a), remuneraţia acumulată şi să
efectueze plăţi regulate, proporţional cu valorificarea reală a operelor şi/sau a obiectelor
drepturilor conexe;
c) să prezinte titularilor dreptului de autor şi ai drepturilor conexe, concomitent cu plata
remuneraţiei, dări de seamă cu privire la valorificarea drepturilor lor.
(4) În cazul gestiunii colective extinse, titularii dreptului de autor şi ai drepturilor conexe care
nu sînt membri ai organizaţiei de gestiune colectivă şi care nu i-au încredinţat, în vreun alt mod,
în gestiune drepturile lor şi nici nu şi-au retras, conform art. 48 alin. (11), drepturile din
repertoriul respectivei organizaţii au dreptul la aceeaşi remuneraţie care li se cuvine titularilor
reprezentaţi de aceasta pentru anumite modalităţi de valorificare a anumitor categorii de opere
sau de obiecte ale drepturilor conexe, precum şi la excluderea operelor sau a obiectelor
drepturilor conexe din licenţele eliberate utilizatorilor de către această organizaţie.
(5) Organizaţia de gestiune colectivă are dreptul să redistribuie sumele remuneraţiei acumulate
de la utilizatori, care, în decurs de 3 ani de la data încasării lor la contul său, nu au fost
revendicate, prin adăugarea lor la sumele care urmează a fi repartizate titularilor de drepturi sau
în alt mod stabilit ce ţine cont de interesele titularilor de drepturi şi care nu contravine legislaţiei
în vigoare.
Articolul 50. Stabilirea tarifelor. Soluţionarea litigiilor
(1) Organizaţia de gestiune colectivă stabileşte cuantumul remuneraţiei, precum şi alte condiţii
de licenţiere aplicabile modurilor de valorificare a obiectelor ale căror drepturi i-au fost delegate
în gestiune, în baza negocierilor cu persoanele care au obligaţia să plătească remuneraţia sau cu
asociaţiile care le reprezintă.
(2) În cazul în care părţile interesate nu pot conveni în privinţa cuantumului remuneraţiei şi a
altor condiţii de licenţiere menţionate la alin. (1), oricare dintre părţi poate apela la Comisia de
mediere sau la Arbitrajul specializat în domeniul proprietăţii intelectuale, instituite de AGEPI.
(3) Cuantumul remuneraţiei care se stabileşte prin negocieri sau prin mediere nu poate fi mai
mic decît tarifele minime ale remuneraţiei de autor, aprobate de Guvern sau prevăzute de
prezenta lege.
(4) Cuantumurile remuneraţiei aplicabile (tarifele remuneraţiei de autor) şi condiţiile de
licenţiere convenite de părţi sau stabilite conform alin. (2) din prezentul articol se publică în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Această prevedere se referă şi la tarifele stabilite
conform art. 11 alin. (7), art. 12 alin. (4), art. 20 alin. (1), art. 26 alin. (6), art. 27 alin. (5), art. 37
alin. (3) şi art. 47 alin. (3).
Articolul 51. Monitorizarea activităţii organizaţiilor
de gestiune colectivă
(1) Monitorizarea activităţii organizaţiilor de gestiune colectivă este exercitată de AGEPI.
(2) În acest scop, organizaţiile de gestiune colectivă prezintă AGEPI:
a) statutul şi regulamentele lor, cu toate modificările şi completările la acestea;
 b) acordurile bilaterale şi multilaterale încheiate cu organizaţiile de gestiune colectivă străine;
c) hotărîrile adunării generale;
d) bilanţul anual, rapoartele anuale privind remuneraţia achitată, cu specificarea pentru fiecare
titular al drepturilor de autor şi al drepturilor conexe în parte, rezultatele auditului intern şi
extern, în cazul efectuării lui;
e) informaţia referitor la persoanele împuternicite să le reprezinte;
f) alte documente indispensabile pentru a verifica corespunderea activităţii organizaţiei cu
prevederile prezentei legi şi ale altor acte normative.
(3) AGEPI efectuează o dată pe an controlul general al activităţii organizaţiei de gestiune
colectivă. Totuşi, în perioada dintre două controale generale anuale, AGEPI are dreptul să
efectueze controale speciale în baza sesizărilor înaintate de titularii de drepturi, inclusiv de
membrii organizaţiei, şi de utilizatori, sau parvenite din alte surse relevante, care conţin
informaţii ce produc dubii rezonabile cu privire la corespunderea activităţii organizaţiei cu
prevederile prezentei legi, ale altor acte normative relevante şi ale statutelor proprii. În cadrul
controalelor efectuate de AGEPI, organizaţia de gestiune colectivă controlată este obligată să
pună la dispoziţia AGEPI orice documente şi informaţii solicitate şi să prezinte copii de pe
acestea, dacă sînt solicitate.
(4) În urma fiecărui control menţionat la alin. (3), AGEPI întocmeşte acte de control în care
indică, atunci cînd e cazul, dispoziţiile prevăzute la alin. (5). Organizaţia de gestiune colectivă
este obligată să examineze actul de control şi să informeze AGEPI, în termenele stabilite, despre
măsurile întreprinse pentru anihilarea încălcărilor în cazul depistării lor.
(5) Dacă în urma controlului se constată că organizaţia de gestiune colectivă nu mai
îndeplineşte condiţiile ori nu activează în conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte normative
relevante, AGEPI atenţionează organizaţia în privinţa neregulilor constatate, acordîndu-i un
termen rezonabil pentru a aduce activitatea sa în concordanţă cu legislaţia în vigoare. În cazul în
care organizaţia de gestiune colectivă nu se conformează acestei dispoziţii, AGEPI poate solicita
suspendarea activităţii acesteia în conformitate cu prevederile legislaţiei privind asociaţiile
obşteşti.
CAPITOLUL VIII
MĂSURI TEHNOLOGICE DE PROTECŢIE.
INFORMAŢIA DESPRE GESTIUNEA DREPTURILOR
Articolul 52. Măsuri tehnologice de protecţie
(1) Sînt interzise următoarele acţiuni, indiferent de faptul dacă are loc sau nu încălcarea, într-
un mod sau altul, a dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de
prezenta lege:
a) eludarea măsurilor tehnologice de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe în
condiţii în care persoana implicată o face cu bună ştiinţă sau are motive rezonabile să ştie că
urmăreşte scopuri de eludare;
b) producerea, importul, distribuirea, închirierea, publicitatea pentru vînzare sau închiriere ori
posesiunea, în scopuri comerciale sau pentru prestarea serviciilor, a echipamentelor, produselor
sau componentelor acestora care:
– sînt promovate, fac obiectul publicităţii sau sînt comercializate în scop de eludare;
– au drept scop principal al utilizării eludarea şi/sau aceasta este rezultatul utilizării lor;
– sînt proiectate, produse, adaptate sau executate, în principal, cu scopul de a permite sau de a
facilita eludarea.
(2) Fără a prejudicia protecţia juridică prevăzută la alin. (1) din prezentul articol, în lipsa
măsurilor voluntare întreprinse de către titularii de drepturi, inclusiv a acordurilor dintre titularii
de drepturi şi alte părţi implicate, persoanele care beneficiază de excepţiile şi limitările
specificate la art. 27 alin. (1) şi la art. 28 lit. a), b), f), g), h) şi i) sau organizaţia ai cărei membri
sînt pot apela la Comisia de mediere, căreia îi pot cere să intervină şi să asigure ca titularii de
drepturi să le pună la dispoziţie mijloacele la care se referă acea excepţie sau limitare pentru a
beneficia în măsura necesară de acea excepţie sau limitare, cu condiţia că aceştia au acces legal
la opera protejată şi/sau la obiectele drepturilor conexe şi ale altor drepturi protejate de prezenta
lege.
(3) Protecţia juridică prevăzută de prezentul articol se extinde atît asupra măsurilor tehnologice
de protecţie aplicate benevol de titularii de drepturi, inclusiv asupra celor aplicate în scop de
implementare a acordurilor voluntare, cît şi asupra celor aplicate în conformitate cu o hotărîre
arbitrală sau cu o decizie judecătorească.
(4) Prevederile alin. (2) şi (3) nu se aplică operelor sau obiectelor drepturilor conexe
specificate în prezenta lege care au fost puse, în baza unor clauze contractuale, la dispoziţia
publicului în regim interactiv.
Articolul 53. Informaţia despre gestiunea drepturilor
Sînt interzise următoarele acţiuni efectuate intenţionat şi fără permisiunea necesară:
a) înlăturarea de pe opere sau de pe alte obiecte protejate ori modificarea pe acestea a oricărei
informaţii în formă electronică despre gestiunea drepturilor;
b) distribuirea, importul în scop de distribuire, comunicarea publică sau punerea la dispoziţia
publicului în regim interactiv a operelor, obiectelor drepturilor conexe sau ale altor drepturi
protejate de prezenta lege, de pe care, fără permisiunea titularului de drepturi, a fost înlăturată
sau modificată informaţia în formă electronică despre gestiunea drepturilor, dacă o asemenea
persoană cunoaşte sau are motive rezonabile să ştie că astfel provoacă, permite, facilitează sau
tăinuieşte o încălcare a dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de
prezenta lege.
CAPITOLUL IX
APLICAREA DREPTULUI DE AUTOR,
A DREPTURILOR CONEXE ŞI A ALTOR DREPTURI
Articolul 54. Încălcarea dreptului de autor,
a drepturilor conexe şi a altor drepturi
(1) Orice valorificare a obiectelor dreptului de autor, ale drepturilor conexe sau ale altor
drepturi protejate de prezenta lege se consideră nelegitimă dacă are loc cu încălcarea acestor
drepturi.
(2) Orice exemplar al obiectelor dreptului de autor, ale drepturilor conexe sau ale altor drepturi
protejate de prezenta lege a cărui reproducere, import, distribuire, închiriere sau împrumut atrage
încălcarea acestor drepturi se consideră contrafăcut.
(3) Depozitarea în scopuri comerciale a exemplarelor obiectelor dreptului de autor, ale
drepturilor conexe sau ale altor drepturi protejate de prezenta lege se consideră nelegitimă dacă
are loc cu încălcarea acestor drepturi.
(4) Încălcarea drepturilor recunoscute şi garantate prin prezenta lege atrage răspundere civilă,
contravenţională sau penală, după caz, potrivit legii. Dispoziţiile procedurale prevăzute de
prezenta lege se completează cu cele de drept comun.
Articolul 55. Iniţierea acţiunilor privind încălcarea
drepturilor
(1) Orice persoană fizică sau juridică care are pretenţii în privinţa valorificării unui obiect al
dreptului de autor, al drepturilor conexe sau al altor drepturi protejate de prezenta lege are dreptul
să iniţieze acţiuni în instanţa de judecată competentă ori să sesizeze altă autoritate pentru
aplicarea măsurilor, procedurilor şi remediilor prevăzute în prezentul capitol.
(2) Proceduri judiciare în privinţa încălcării dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor
drepturi protejate de prezenta lege pot fi iniţiate:
a) de titularii de drepturi sau de autorităţile abilitate cu protecţia drepturilor acestora;
 b) de alte persoane care beneficiază de astfel de drepturi, în special de licenţiaţi;
c) de organizaţiile de gestiune colectivă a dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe;
d) de organizaţiile profesionale de apărare şi de alţi reprezentanţi ai titularilor de drepturi şi ai
licenţiaţilor.
(3) Instanţele de judecată şi alte autorităţi competente vor aplica măsurile, procedurile şi
remediile prevăzute în prezentul capitol într-o manieră corectă şi echitabilă, astfel încît să nu fie
excesiv de dificile sau costisitoare şi să nu impună limite de timp exagerate sau tergiversări
neprevăzute. Aplicarea acestor măsuri, proceduri şi remedii va fi una eficientă şi proporţionată,
nu va crea obstacole în calea comerţului legal şi va oferi protecţie împotriva folosirii lor abuzive.
Articolul 56. Probele
(1) La cererea părţii care a prezentat probe rezonabile, acceptabile şi suficiente în susţinerea
pretenţiilor sale şi a precizat, în argumentarea acelor pretenţii, elemente de probă care sînt sub
controlul părţii opuse, instanţa de judecată competentă poate dispune, sub rezerva de protecţie a
informaţiei confidenţiale, ca aceste elemente de probă să fie prezentate de partea opusă. În sensul
prezentului alineat, instanţa de judecată va considera ca probă suficientă un eşantion rezonabil de
exemplare ale unei opere sau ale unui alt obiect protejat de prezenta lege.
(2) În condiţiile specificate la alin. (1), dacă încălcarea s-a comis la scară comercială, instanţa
de judecată poate dispune, la cererea uneia dintre părţi, prezentarea documentelor bancare,
financiare sau comerciale care se află sub controlul părţii opuse, sub rezerva de protecţie a
informaţiei confidenţiale.
Articolul 57. Măsuri de asigurare a probelor
(1) Înainte de examinarea unei acţiuni în fond, la cererea uneia dintre părţi care a prezentat
probe rezonabile, acceptabile şi suficiente în susţinerea afirmaţiilor sale precum că le sînt
încălcate drepturile sau că o astfel de încălcare este iminentă, pentru asigurarea probelor, instanţa
de judecată poate dispune, sub rezerva de protecţie a informaţiei confidenţiale, aplicarea de
măsuri provizorii prompte şi eficiente.
(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) pot cuprinde descrierea detaliată, cu sau fără luarea
mostrelor, ori sechestrarea bunurilor ce constituie obiect al litigiului şi, după caz, a materialelor
şi echipamentelor utilizate la producerea şi/sau distribuirea acestor bunuri, precum şi a
documentelor referitoare la acestea.
(3) Măsurile prevăzute la alin. (1) pot fi întreprinse, dacă este necesar, fără să se anunţe pîrîtul,
în special atunci cînd orice tergiversare ar putea cauza prejudicii ireparabile titularului de
drepturi sau atunci cînd există un risc vădit ca proba să fie distrusă.
(4) Dacă măsurile prevăzute la alin. (1) sînt întreprinse fără ca cealaltă parte să fie audiată,
aceasta trebuie să fie informată imediat despre luarea măsurilor. La cererea părţii interesate, va
avea loc o revizuire, care poate include şi audieri, pentru a decide, într-un termen rezonabil după
notificarea măsurilor, dacă măsurile trebuie modificate, revocate sau confirmate.
(5) Măsurile prevăzute la alin. (1) pot fi dispuse sub rezerva depunerii de către reclamant a
unei cauţiuni sau a unei garanţii echivalente, avînd menirea să asigure compensarea, prevăzută la
alin. (7), a eventualelor prejudicii suportate de pîrît.
(6) Măsurile prevăzute la alin. (1) pot fi revocate la cererea pîrîtului, fără a i se afecta dreptul
de a cere despăgubiri, dacă reclamantul nu a iniţiat, în decurs de 20 de zile lucrătoare, proceduri
care să conducă la examinarea cazului de către instanţa de judecată.
(7) În cazul în care măsurile prevăzute la alin. (1) sînt revocate sau decad din cauza oricărui
act al reclamantului ori a omisiunii sale sau dacă, ulterior, nu se constată nici o încălcare sau
tentativă de încălcare a dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de
prezenta lege, instanţa de judecată poate decide ca reclamantul, la cererea pîrîtului, să repare
acestuia prejudiciile cauzate prin aplicarea acelor măsuri.
Articolul 58. Dreptul la informare
 (1) În contextul procedurilor privind încălcarea dreptului de proprietate intelectuală şi ca
răspuns la cererea justificată a reclamantului, instanţa de judecată poate dispune ca informaţia
despre originea şi reţelele de distribuire a bunurilor şi serviciilor care încalcă dreptul de autor,
drepturile conexe sau alte drepturi protejate de prezenta lege să fie furnizată de violatorul
drepturilor sau de oricare altă persoană în privinţa căreia s-a constatat că:
a) are în posesie bunuri contrafăcute la scară comercială;
b) utilizează, la scară comercială, servicii cu bunuri contrafăcute;
c) furnizează la scară comercială servicii utilizate în activităţi de contrafacere;
d) a fost indicată de către persoana menţionată la lit. a), b) sau c) ca fiind implicată în acţiuni
de producere, confecţionare sau distribuire a bunurilor sau de prestare a serviciilor.
(2) Informaţia menţionată la alin. (1) cuprinde, după caz:
a) numele şi adresele producătorilor, distribuitorilor, furnizorilor, deţinătorilor anteriori ai
bunurilor sau ai serviciilor, precum şi ale vînzătorilor angro şi cu amănuntul;
b) informaţii despre cantităţile de bunuri sau servicii produse, confecţionate, livrate, primite
sau comandate, precum şi despre preţul lor.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică fără să afecteze alte prevederi legale care:
a) permit titularului de drepturi să obţină informaţii mai detaliate;
b) reglementează utilizarea în cauze civile sau penale a informaţiilor comunicate în
conformitate cu prezentul articol;
c) reglementează răspunderea pentru abuzul de dreptul la informare;
d) dau posibilitatea de a fi respinsă furnizarea de informaţii care ar constrînge persoana
menţionată la alin. (1) să recunoască participarea sa nemijlocită sau cea a rudelor apropiate la o
încălcare a dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege;
e) reglementează protecţia confidenţialităţii surselor de informare ori procesarea datelor de
caracter personal.
Articolul 59. Măsuri provizorii şi de asigurare
(1) La cererea reclamantului, instanţa de judecată poate:
a) să emită, în privinţa presupusului violator, o încheiere cu scopul de a preveni orice încălcare
iminentă a dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege
ori să interzică, sub rezerva aplicării unor sancţiuni pecuniare repetate, continuarea pretinselor
încălcări ale dreptului vizat, ori să ceară prezentarea unor garanţii destinate să asigure
despăgubirea titularului de drepturi;
b) în aceleaşi condiţii, să emită o încheiere în privinţa unui intermediar ale cărui servicii sînt
utilizate de o terţă persoană care încalcă dreptul de autor, drepturile conexe sau alte drepturi
protejate de prezenta lege, inclusiv în privinţa intermediarilor ale căror calculatoare şi servicii de
telecomunicaţii sînt utilizate de o terţă persoană care comite o astfel de încălcare;
c) să dispună sechestrarea sau confiscarea bunurilor presupuse că încalcă dreptul de autor,
drepturile conexe sau alte drepturi protejate de prezenta lege, în scop de prevenire a introducerii
sau răspîndirii acestora în reţelele de comerţ.
(2) În cazul unei încălcări comise la scară comercială, atunci cînd reclamantul demonstrează
existenţa unor circumstanţe susceptibile să compromită compensarea prejudiciilor, instanţa de
judecată poate să dispună măsuri provizorii precum sînt sechestrarea bunurilor mobile şi imobile
ale presupusului violator, inclusiv blocarea conturilor bancare şi a altor active ale acestuia. În
acelaşi scop, instanţa de judecată poate cere prezentarea documentelor bancare, financiare sau
comerciale ori accesul la informaţia relevantă.
(3) Pentru a se pronunţa în privinţa măsurilor prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa de judecată
poate să ceară reclamantului să prezinte probe concludente pentru a se asigura în deplină măsură
că el este titularul de drepturi şi că drepturile sale au fost încălcate sau că o atare încălcare este
iminentă.
 (4) Măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) vor fi întreprinse, după caz, fără ca pîrîtul să fie
anunţat, îndeosebi cînd orice tergiversare ar cauza un prejudiciu ireparabil titularului de drepturi.
În acest caz, părţile vor fi informate imediat despre luarea măsurilor. La cererea pîrîtului va avea
loc o reexaminare, incluzînd şi audieri, pentru a decide, într-un termen rezonabil după notificarea
măsurilor, dacă măsurile urmează să fie modificate, revocate sau confirmate.
(5) Instanţa de judecată poate dispune măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) cu condiţia ca
reclamantul să depună o cauţiune sau o garanţie echivalentă, avînd menirea să asigure repararea,
prevăzută la alin. (7), a eventualelor prejudicii cauzate pîrîtului.
(6) Măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) pot fi revocate la cererea pîrîtului dacă reclamantul nu
a iniţiat, în decurs de 20 de zile lucrătoare, proceduri care să conducă la examinarea cazului de
către instanţa de judecată.
(7) În cazul în care măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) sînt revocate ori decad din cauza
oricărui act al reclamantului sau a omisiunii acestuia, ori dacă, ulterior, nu se constată nici o
încălcare sau tentativă de încălcare a dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi
protejate de prezenta lege, instanţa de judecată poate să-l oblige pe reclamant, la cererea pîrîtului,
să repare eventualele prejudicii cauzate prin aplicarea acelor măsuri.
Articolul 60. Măsuri de corecţie
(1) Fără a-l scuti de plata oricăror despăgubiri datorate titularului de drepturi în urma încălcării
şi fără compensare de orice gen, instanţa de judecată poate dispune, la cererea reclamantului, să
fie întreprinse măsuri în privinţa bunurilor considerate ca provenind din încălcarea dreptului de
autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege şi, după caz, în privinţa
materialelor şi echipamentului care au servit la crearea sau confecţionarea acelor bunuri.
Asemenea măsuri prevăd:
a) retragerea provizorie din circuitul comercial;
b) retragerea definitivă din circuitul comercial;
c) confiscarea şi distrugerea.
(2) Instanţa de judecată poate dispune ca măsurile prevăzute la alin. (1) să fie întreprinse din
contul violatorului numai dacă nu sînt motive pentru a se proceda altfel.
(3) La examinarea cererii de aplicare a măsurilor de corecţie se va respecta principiul
proporţionalităţii între gravitatea încălcării şi remediile dispuse, precum şi interesele terţelor
persoane.
Articolul 61. Asigurarea executării hotărîrii
judecătoreşti
(1) Dacă prin hotărîre judecătorească s-a constatat o încălcare a dreptului de autor, a
drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege, instanţa de judecată poate, în
vederea asigurării executării acestei hotărîri, să emită o încheiere prin care violatorul să fie somat
să înceteze orice acţiune ce constituie o încălcare a drepturilor menţionate. O încheiere similară
poate fi emisă, de asemenea, în privinţa intermediarului ale cărui servicii sînt utilizate de o terţă
persoană care încalcă dreptul de autor, drepturile conexe sau alte drepturi protejate de prezenta
lege, inclusiv în privinţa intermediarilor ale căror calculatoare şi servicii de telecomunicaţii sînt
utilizate de o terţă persoană care comite o asemenea încălcare.
(2) Nerespectarea încheierii menţionate la alin. (1) va antrena, după caz, aplicarea unei
sancţiuni pecuniare repetate pentru a asigura executarea acesteia.
Articolul 62. Măsuri alternative
La cererea persoanei pasibile a fi subiectul măsurilor prevăzute în prezentul capitol, dacă
aceasta a acţionat neintenţionat sau din neglijenţă, instanţa de judecată poate dispune, în locul
aplicării acestor măsuri, ca persoana respectivă să plătească persoanei lezate despăgubiri
pecuniare dacă aplicarea măsurilor prevăzute i-ar cauza un prejudiciu disproporţionat şi dacă
pentru partea lezată despăgubirea pecuniară pare a fi rezonabilă şi satisfăcătoare.
 Articolul 63. Despăgubirile
(1) În cadrul procedurilor judiciare iniţiate în privinţa încălcării dreptului de autor, a
drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege, persoanele specificate la art. 55
alin. (2) pot solicita instanţelor de judecată sau altor organe competente, după caz, recunoaşterea
drepturilor lor, constatarea încălcării acestora şi repararea prejudiciului prin stabilirea unor
despăgubiri.
(2) Instanţa de judecată, la stabilirea despăgubirii, va ţine cont de necesitatea:
a) restabilirii situaţiei existente pînă la violarea dreptului şi a încetării acţiunilor care comportă
violarea dreptului sau creează pericolul violării lui;
b) recuperării pierderilor, inclusiv a beneficiului ratat, suportate de partea lezată;
c) perceperii profitului obţinut ilegal de persoana care a violat drepturile;
d) achitării unei compensaţii de la 500 pînă la 500 000 lei pentru dreptul încălcat.
(3) Atunci cînd violatorul a comis o încălcare neintenţionat sau neavînd motive rezonabile să
cunoască acest lucru, instanţa de judecată poate stabili despăgubiri sub formă de taxe forfetare,
cum ar fi cel puţin suma remuneraţiei sau a tarifului pe care ar fi datorat-o violatorul dacă ar fi
fost autorizat prin licenţă să valorifice dreptul în cauză.
(4) Titularul de drepturi lezat în drepturile protejate de prezenta lege poate revendica şi
repararea materială a prejudiciului moral.
(5) Persoana culpabilă de violarea dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi
protejate de prezenta lege poartă răspundere în conformitate cu legislaţia civilă, contravenţională
şi penală.
(6) Pentru violarea drepturilor morale, autorul sau titularul drepturilor conexe are dreptul să
ceară, prin judecată, de la persoana care le-a violat:
a) introducerea rectificărilor cuvenite în operă şi publicarea în presă sau anunţarea într-un alt
mod despre restabilirea dreptului violat;
b) interzicerea publicării operei sau îndeplinirea cerinţei de a înceta distribuirea ei şi de a
confisca exemplarele publicate;
c) repararea materială a prejudiciului moral.
(7) Instanţa de judecată are dreptul să pronunţe hotărîrea privind sechestrarea şi confiscarea
tuturor exemplarelor operelor, ale fonogramelor sau videogramelor presupuse a fi contrafăcute,
precum şi a materialelor şi echipamentelor destinate pentru confecţionarea şi reproducerea
acestora.
(8) Organul de urmărire penală, în cazul în care dispune de suficiente probe privind violarea
dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege, este obligat
să întreprindă măsurile cuvenite pentru a depista şi a sechestra:
a) exemplarele de opere, de fonograme şi de videograme presupuse a fi contrafăcute;
b) materialele şi echipamentele destinate pentru confecţionarea şi reproducerea exemplarelor
contrafăcute;
c) bonurile şi alte documente care pot servi drept probe ale acţiunilor de încălcare a prezentei
legi.
(9) Organele vamale au dreptul să reţină exemplarele operelor, fonogramelor şi ale
videogramelor introduse în ţară sau scoase din ţară ilegal. În cazul în care aceste exemplare ale
operelor, fonogramelor şi ale videogramelor au fost recunoscute contrafăcute, instanţa de
judecată poate aplica faţă de violator oricare din măsurile prevăzute la alin. (2) lit. b)–d).
Articolul 64. Cheltuieli de judecată
(1) La depunerea cererii în cauzele privind dreptul de autor, drepturile conexe sau alte drepturi
protejate de prezenta lege, persoanele specificate la art. 55 alin. (2) se scutesc de achitarea taxei
de stat. Aceasta urmează să fie încasată, în modul şi mărimea stabilite de legislaţie, de la
persoana recunoscută vinovată de violarea dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor
drepturi protejate de prezenta lege.
(2) Cheltuielile de judecată rezonabile şi proporţionale şi alte cheltuieli suportate de partea
care a avut cîştig de cauză, de regulă, vor fi încasate de la persoana care a pierdut procesul, cu
excepţia cazului cînd spiritul de echitate nu permite acest lucru.
Articolul 65. Publicarea hotărîrilor judecătoreşti
În cadrul unei proceduri de încălcare a dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor
drepturi protejate de prezenta lege, instanţa de judecată poate dispune, la cererea reclamantului şi
pe cheltuiala violatorului, măsuri corespunzătoare pentru difuzarea informaţiei despre hotărîrea
de judecată, inclusiv expunerea ori publicarea ei integrală sau parţială.
Articolul 66. Încălcarea drepturilor de autor şi a dreptu-
rilor conexe prin intermediul reţelelor
de calculatoare
(1) Persoana fizică sau juridică care acordă servicii de hosting şi/sau transmisii de date
(internet/intranet), inclusiv internet-provider, se consideră complice atunci cînd contribuie
nemijlocit la încălcarea dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe şi poartă răspundere pentru
încălcarea acestor drepturi în următoarele cazuri:
a) dacă, avînd posibilitate tehnică să blocheze, să restricţioneze accesul şi/sau să şteargă în
timp oportun obiectele ce sînt publicate şi/sau utilizate cu încălcarea dreptului de autor şi/sau a
drepturilor conexe şi fiind înştiinţată de titularul de drepturi respective sau de reprezentanţii săi
(cu indicarea obiectului concret) despre încălcarea în cauză, nu a executat cerinţele titularului
dreptului de autor şi/sau al drepturilor conexe privind blocarea, restricţionarea accesului şi/sau
ştergerea obiectelor indicate;
b) dacă, fiind informată despre activitatea ilegală din domeniul dreptului de autor şi/sau al
drepturilor conexe, favorizează, finanţează şi contribuie la acţiunile ilegale ale altei persoane;
c) dacă publică informaţie eronată, modifică sau şterge informaţia privind titularul dreptului de
autor şi/sau al drepturilor conexe, inclusiv distribuie exemplare de opere şi/sau de obiecte ale
drepturilor conexe despre care această informaţie a fost modificată sau ştearsă;
d) dacă pune intenţionat la dispoziţia terţelor persoane orice informaţie (linkuri, adrese web)
care creează posibilitatea de a avea acces ilegal la obiectele dreptului de autor şi/sau ale
drepturilor conexe.
(2) Persoana fizică sau juridică care acordă servicii de hosting şi/sau transmisii de date
(internet/intranet), inclusiv internet-provider, nu poartă răspundere pentru acţiunile ilegale ale
altor persoane care se folosesc de serviciile sale pentru a încălca dreptul de autor şi/sau drepturile
conexe dacă nu dispunea de informaţia despre acţiunile acestor persoane ori dacă nu are
posibilitatea să restricţioneze accesul sau să şteargă obiectele publicate sau folosite cu încălcarea
dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe.
Articolul 67. Încălcarea prevederilor referitoare
la măsurile tehnologice de protecţie
şi la informaţia despre gestiunea
drepturilor
(1) În caz de încălcare a prevederilor referitoare la măsurile tehnologice de protecţie prevăzute
la art. 52 şi la informaţia despre gestiunea drepturilor prevăzută la art. 53, indiferent dacă s-a
încheiat sau nu cu încălcarea dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate
de prezenta lege, se aplică aceleaşi măsuri, proceduri, remedii şi sancţiuni care sînt prevăzute de
prezentul capitol şi de actele normative relevante pentru încălcarea dreptului de autor, a
drepturilor conexe sau a altor drepturi protejate de prezenta lege.
(2) În cazul exemplarelor contrafăcute şi al echipamentului utilizat în scop de contrafacere,
măsurile, procedurile, remediile şi sancţiunile prevăzute la alin. (1) din prezentul articol se aplică
mutatis mutandis şi echipamentului, produselor, componentelor specificate la art. 52 alin. (1) lit.
b).
Articolul 68. Protecţia social-juridică a autorilor
şi a titularilor drepturilor conexe
(1) Utilajele, schiţele, machetele, manuscrisele şi orice alte bunuri similare ce servesc direct la
crearea unei opere ce dă naştere unui drept de autor nu pot face obiectul unei urmăriri silite.
(2) Remuneraţia cuvenită autorilor şi titularilor de drepturi conexe, ca urmare a utilizării
operelor şi obiectelor lor, beneficiază de aceeaşi protecţie ca şi salariile, inclusiv în sensul că nu
poate fi urmărită în cadrul procedurii de executare decît în aceleaşi condiţii ca şi salariul, fiind
scutită de impozitul pe valoarea adăugată.
(3) Hotărîrile judecătoreşti privind încasarea remuneraţiei vor fi executate imediat după
pronunţare dacă instanţa va considera aceasta necesar.
(4) În scop de protecţie eficientă a drepturilor patrimoniale ale autorilor şi ale titularilor de
drepturi conexe contra inflaţiei şi a altor factori social-economici negativi, se procedează la
indexarea tarifelor minime ale remuneraţiei, stabilite în sumă fixă, concomitent şi proporţional cu
majorarea salariului minim pe ţară, reglementat de legislaţia muncii (salarizarea). Aceasta nu
înseamnă că cuantumul tarifului minim trebuie să corespundă cuantumului salariului minim pe
ţară.
CAPITOLUL X
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 69. Intrarea în vigoare
(1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 3 luni de la data publicării.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 293-XIII din 23 noiembrie 1994
privind dreptul de autor şi drepturile conexe se abrogă.
Articolul 70. Aplicabilitatea
(1) Prevederile art. 23 se vor aplica tuturor operelor al căror termen de protecţie, calculat în
conformitate cu prevederile legii anterioare, nu a expirat înainte de intrarea în vigoare a prezentei
legi.
(2) Dacă la intrarea în vigoare a prezentei legi se extinde termenul de protecţie a drepturilor
patrimoniale exclusive ale autorului operei sau termenul de protecţie a dreptului său la o
remuneraţie echitabilă, valorificarea acestei opere în perioada dintre data de expirare a
termenului de protecţie, calculat conform legii anterioare, şi data de intrare în vigoare a prezentei
legi se va considera valorificare liberă.
(3) Valorificarea liberă a operei, menţionată la alin. (2), este permisă pe o perioadă de un an de
la intrarea în vigoare a prezentei legi, în aceeaşi măsură în care opera era valorificată pînă la data
intrării în vigoare a acesteia.
(4) Prevederile alin. (3) se aplică operelor pentru care, pînă la data intrării în vigoare a
prezentei legi, au fost efectuate pregătiri efective şi serioase în vederea valorificării, cu condiţia
ca aceste opere să fie valorificate numai în limitele pregătirilor respective.
(5) Orice traduceri, adaptări şi alte transformări ale operelor, efectuate pe parcursul perioadei
menţionate la alin. (2), se vor considera efectuate cu permisiunea autorului. Dacă aceste
traduceri, adaptări sau transformări sînt folosite după intrarea în vigoare a prezentei legi, titularii
dreptului de autor asupra operelor originale au dreptul la o remuneraţie echitabilă.
Articolul 71. Organizarea executării
În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul:
a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă
cu prezenta lege, precum şi proiectul de lege specială cu privire la Agenţia de Stat pentru
Proprietatea Intelectuală;
b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.
PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI Mihai GHIMPU

Nr. 139. Chişinău, 2 iulie 2010.

Capitolul VII
PROTECŢIA PROPRIETĂŢII INTELECTUALE ŞI ASIGURAREA
INFORMAŢIONALĂ A SFEREI ŞTIINŢEI ŞI INOVĂRII
Secţiunea 1
PROTECŢIA PROPRIETĂŢII INTELECTUALE
Articolul 106. Noţiuni generale
(1) Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (în continuare
- Agenţia de Stat) organizează şi efectuează protecţia juridică a
proprietăţii intelectuale sub formă de proprietate industrială, drepturi
de autor şi de drepturi conexe pe teritoriul Republicii Moldova, are
statut de întreprindere de stat şi îşi desfăşoară activitatea pe
principiile autogestiunii şi autofinanţării.
(2) Agenţia de Stat este persoană juridică, dispune, în condiţiile
legii, de balanţă autonomă şi de conturi bancare (inclusiv valutare), de
ştampilă cu Stema de Stat a Republicii Moldova şi cu denumirea sa, de
formulare cu antet.
(3) Agenţia de Stat este independentă în adoptarea de hotărîri
privind protecţia juridică a obiectelor de proprietate intelectuală.
Aceste hotărîri pot fi atacate în Comisia de apel a Agenţiei de Stat, în
arbitrajul specializat sau pe cale judiciară.
(4) Agenţia de Stat eliberează, în numele statului, titluri de
protecţie.
(5) Agenţia de Stat reprezintă Republica Moldova în Organizaţia
Mondială pentru Proprietate Intelectuală, în alte organizaţii
internaţionale şi organizaţii interstatale pentru protecţia proprietăţii
intelectuale, întreţine relaţii de cooperare cu ele în domeniu. Articolul 107. Cadrul juridic
Agenţia de Stat îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu
Constituţia Republicii Moldova, cu prezentul cod, cu alte acte
legislative, cu decretele Preşedintelui Republicii Moldova, cu
hotărîrile şi ordonanţele Guvernului, cu tratatele internaţionale
privind proprietatea intelectuală la care Republica Moldova este parte.
Articolul 108. Funcţiile Agenţiei de Stat
Agenţia de Stat:
a) elaborează propuneri referitoare la politica de stat şi la cadrul
normativ-legislativ privind protecţia proprietăţii intelectuale, precum
şi propuneri vizînd perfecţionarea legislaţiei naţionale în domeniu;
b) organizează şi gestionează sistemul naţional de protecţie a
proprietăţii intelectuale în conformitate cu legislaţia în vigoare a
Republicii Moldova şi cu tratatele internaţionale la care Republica
Moldova este parte;
c) elaborează propuneri privind dezvoltarea sistemului naţional de
protecţie a proprietăţii intelectuale şi exercită supravegherea asupra
executării şi respectării legislaţiei Republicii Moldova şi a tratatelor
internaţionale în domeniu la care Republica Moldova este parte;
d) administrează, păstrează, dezvoltă şi comercializează bazele de
date în domeniul proprietăţii intelectuale prin schimburi internaţionale
şi achiziţii, asigură accesul, inclusiv automatizat, la bazele de date
naţionale şi străine;
e) elaborează, coordonează şi execută programele de dezvoltare şi
acordurile de colaborare cu alte ţări sau cu organizaţii internaţionale
în domeniul său de activitate;
f) elaborează şi implementează programe de formare teoretică şi
practică şi de perfecţionare a specialiştilor în domeniul proprietăţii
intelectuale;
g) înregistrează rezultatele cercetărilor ştiinţifice (obiecte ale
proprietăţii intelectuale) ale organizaţiilor din sfera ştiinţei şi
inovării;
h) elaborează şi execută programe de implementare a proprietăţii
intelectuale, de stimulare a activităţii în sfera ştiinţei şi inovării;
i) exercită alte funcţii şi prestează servicii aferente în domeniu
în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 109. Atribuţiile Agenţiei de Stat în domeniul
proprietăţii industriale
Agenţia de Stat:
a) recepţionează şi supune expertizei cererile privind eliberarea
titlurilor de protecţie pentru obiectele proprietăţii industriale;
b) gestionează registrele naţionale de cereri şi titluri de
protecţie acordate pentru invenţii, pentru noi soiuri de plante şi rase
de animale, pentru mărci de produse şi servicii, pentru denumiri de
origine ale produselor, pentru desene şi modele industriale, pentru
modele de utilitate, pentru topografii ale circuitelor integrate, pentru
alte obiecte ale proprietăţii industriale, registrele naţionale ale
contractelor de licenţă şi cesiune, ale reprezentanţilor şi
consilierilor în domeniul proprietăţii industriale;
c) administrează, conservă şi completează Colecţia naţională de
brevete prin achiziţii şi schimburi de informaţie cu organizaţii internaţionale şi oficii de
proprietate intelectuală din străinătate;
d) examinează şi înregistrează contractele de licenţă, de cesiune,
de gaj şi de franchising a drepturilor privind obiectele proprietăţii
industriale;
e) instituie Comisia de apel pentru examinarea contestaţiilor ce ţin
de protecţia proprietăţii industriale, aprobă regulamentul şi
organizează activitatea ei;
f) elaborează, publică şi difuzează descrierile brevetelor de
invenţie;
g) elaborează, publică şi difuzează Buletinul Oficial de Proprietate
Industrială, revista de proprietate intelectuală "Intellectus", alte
publicaţii în domeniu;
h) organizează, certifică şi autorizează activitatea
reprezentanţilor, consilierilor şi evaluatorilor în domeniul
proprietăţii industriale;
i) acordă solicitanţilor, la cerere sau în mod planificat, servicii
sau asistenţă de specialitate în domeniul proprietăţii industriale;
j) verifică şi confirmă la cerere calculele evaluării proprietăţii
industriale în întreprinderi, instituţii şi organizaţii;
k) efectuează, la cerere, expertiza de domeniu a tematicii şi
rezultatelor tehnico-ştiinţifice.
Articolul 110. Atribuţiile Agenţiei de Stat în domeniul
dreptului de autor şi drepturilor conexe
Agenţia de Stat:
a) asigură protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale
autorilor, titularilor dreptului de autor şi ai drepturilor conexe,
precum şi ale succesorilor lor de drept în teritoriul Republicii Moldova
şi peste hotare;
b) acordă asistenţă juridică autorilor şi titularilor dreptului de
autor şi ai drepturilor conexe, adoptă măsurile de rigoare pentru
prevenirea încălcărilor şi restabilirea drepturilor violate;
c) înscrie în Registrul de stat operele protejate de dreptul de
autor;
d) acumulează informaţii şi creează baze de date privind repertoriul
de opere şi listele autorilor din Republica Moldova ale căror drepturi
patrimoniale sînt gestionate în mod colectiv;
e) elaborează, în modul stabilit, tarifele minime ale remuneraţiei
de autor;
f) monitorizează activitatea organizaţiilor de gestiune colectivă a
drepturilor patrimoniale;
g) familiarizează cetăţenii altor ţări cu lucrările de valoare din
sfera ştiinţei şi inovării, inclusiv din domeniul literaturii şi artei,
ale unor autori din Republica Moldova;
h) acordă asistenţă specializată persoanelor fizice şi persoanelor
juridice în vederea stabilirii de relaţii contractuale pentru
valorificarea în ţară şi străinătate a operelor protejate de dreptul de
autor şi de drepturile conexe;
i) administrează drepturile patrimoniale ale autorilor, ale
titularilor dreptului de autor şi drepturilor conexe, precum şi ale
succesorilor lor de drept care nu au transmis drepturile lor
patrimoniale către alte organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor
patrimoniale;
j) mediază încheierea de contracte şi încheie contracte cu persoane fizice şi juridice străine
(dacă este autorizată expres în acest sens de
autorul sau de titularul drepturilor) privind valorificarea peste hotare
a creaţiilor autorilor din Republica Moldova, mediază încheierea de
contracte şi încheie contracte cu titulari de drepturi străini (dacă
este autorizată expres în acest sens de către beneficiari) privind
valorificarea pe teritoriul Republicii Moldova a creaţiilor de autori
străini;
k) apără drepturile autorilor şi titularilor de drepturi conexe
străini în cazul valorificării creaţiei lor în ţara noastră dacă statul
în care domiciliază este parte la tratatele internaţionale la care şi
Republica Moldova este parte sau dacă ţara noastră a încheiat cu statul
respectiv tratate bilaterale în domeniu;
l) elaborează, în comun cu organizaţiile interesate, contracte-model
de autor şi le aprobă;
m) elaborează, editează şi difuzează din contul unor mijloace
speciale buletine informative, instrucţiuni şi materiale explicative
vizînd domeniul protecţiei dreptului de autor şi drepturilor conexe;
n) acordă sprijin la constituirea în domeniul ocrotirii dreptului de
autor şi drepturilor conexe a unor organizaţii de gestiune colectivă a
drepturilor patrimoniale şi/sau la reorganizarea lor;
o) solicită şi primeşte de la ministere, departamente, servicii de
stat, întreprinderi, instituţii şi organizaţii informaţiile necesare
exercitării atribuţiilor sale, precum şi date despre modul în care
acestea folosesc creaţiile literare, muzicale, de artă plastică, date
din domeniul informaticii etc., protejate de dreptul de autor şi de
drepturile conexe;
p) solicită şi primeşte spre examinare din partea organizaţiilor de
gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale dările de seamă anuale,
aprobate de adunarea generală a asociaţilor, şi raportul comisiei de
revizie privind gestiunea economică şi financiară şi folosirea
remuneraţiei de autor, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
q) înaintează, în modul stabilit, organelor abilitate propuneri
privind aplicarea sancţiunilor în cazul încălcării drepturilor de autor
şi drepturilor conexe;
r) înaintează acţiuni în instanţele judecătoreşti atît în numele
unor autori sau titulari ai drepturilor de autor şi ai drepturilor
conexe (la solicitarea lor), cît şi în numele Agenţiei de Stat;
s) încheie procese-verbale şi cere restabilirea drepturilor de autor
şi drepturilor conexe violate, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Articolul 111. Administrarea Agenţiei de Stat

(1) Administrarea Agenţiei de Stat se efectuează de către directorul
general, numit şi eliberat din funcţie de Guvern, la propunerea
preşedintelui Academiei de Ştiinţe.
(2) Directorul general are 2 vicedirectori generali, numiţi în
funcţie şi eliberaţi din funcţie de Guvern, la propunerea directorului
general.
(3) Structura şi statutul Agenţiei de Stat se aprobă de Guvern, la
propunerea directorului general.
(4) în absenţa directorului general, funcţiile acestuia le
îndeplineşte unul dintre vicedirectorii generali. Articolul 112. Directorul general
Directorul general:
a) organizează activitatea Agenţiei de Stat şi este responsabil de
buna ei desfăşurare;
b) acţionează fără procură în numele Agenţiei de Stat, o reprezintă
în relaţiile cu persoanele fizice şi persoanele juridice atît în
Republica Moldova, cît şi în străinătate;
c) dispune de bunurile Agenţiei de Stat în conformitate cu
legislaţia în vigoare şi cu prezentul cod;
d) încheie în numele Agenţiei de Stat tranzacţii, acorduri,
contracte, alte acte juridice atît în Republica Moldova, cît şi în
străinătate;
e) emite ordine şi dispoziţii;
f) angajează şi eliberează din funcţie, aplică sancţiuni
disciplinare şi măsuri de stimulare, conform legislaţiei în vigoare;
g) exercită alte atribuţii în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 113. Patrimoniul Agenţiei de Stat
(1) Patrimoniul Agenţiei de Stat este proprietate de stat şi se
formează din:
a) aportul în natură al fondatorilor;
b) investiţii capitale;
c) beneficiul obţinut din comercializarea producţiei, executarea de
lucrări, prestarea de servicii, din alte genuri de activitate economică;
d) cote de amortizare;
e) credite bancare şi alte credite;
f) taxe, inclusiv în valută;
g) alte surse legale (inclusiv donaţii şi sponsorizări).
(2) Agenţia de Stat foloseşte mijloacele virate la conturile sale
sub formă de taxe, inclusiv cele în valută străină, pentru dotarea sa
tehnică, crearea unui sistem automatizat şi fond de informare brevetară
şi utilizarea acestora, pentru salarizarea, pregătirea şi stimularea
personalului, a sferei ştiinţei şi inovării.