Metode și tehnici de cercetare

calitativă
M. Popa
 Cuprins
1. Metode de cercetare calitativă
2. Tehnici de recoltare a datelor
3. Analiza și interpretarea datelor calitative
4. Concluzii
 1. Metode de cercetare calitativă
a. Metoda fenomenologică
b. Metoda teoriei empirice
c. Metoda etnografică
d. Metoda biografică
e. Studiul de caz
 a. Metoda fenomenologică
• Fenomenologia (Husserl, Heiddeger)
– curent filozofic care promovează investigarea reflectării
realității la nivelul conștiinței umane
– fenomenele de conștiință primează asupra realității
– Obiective de cercetare:
• modul în care oamenii percep realitatea
• sensul atribuit experiențelor de viață
• experiența individuală în raport cu un eveniment sau
fenomen
• Willard-Holt (1998)
– performanța academică și caracteristicile de personalitate
a studenților cu blocaje mintale
 b. Metoda teoriei empirice (1)
• ”grounded theory”
– Barney G. Glaser și Anselm L. Strauss, 1967, The Discovery
of Grounded Theory
– teorie aprofundată/întemeiată?
• dezvoltarea inductivă a unei teorii, care este derivată
direct din corpul datelor recoltate în procesul de
cercetare
– propunere: ”teorie empirică”
– caută cea mai bună explicație teoretică pentru anumite
date empirice concrete
• se bazează mai ales pe studiul cazurilor individuale
– ”întregul” este mai relevant decât variabilele separate
 b. Metoda teoriei empirice (2)
• Abordare secvențială:
1) dezvoltarea unei definiții primare a fenomenului care
trebuie explicat;
2) formularea unei ipoteze explicative a fenomenului;
3) examinarea unui singur caz pentru a vedea dacă acesta se
potrivește cu ipoteza;
4) revizuirea ipotezei, dacă există o diferență între datele
cazului și aceasta;
5) repetarea procesului cu noi cazuri, ajustându-se de
fiecare dată ipoteza la noile date, până când se ajunge la
verificarea unei ipoteze care se potrivește cu ansamblul
datelor recoltate
 b. Metoda teoriei empirice (3)
• Finalizare
– teorii de rază medie, dezvoltate pe baze empirice
– rezultatele sunt raportate, de regulă, în termenii unor afirmații
probabilistice sau sunt integrate în ipoteze
• Utilizare
– atunci când apare necesitatea explicării unui fenomen sau proces încă
neexplicat
– atunci când o teorie existentă nu se potrivește cu anumite cazuri sau
evenimente
• criterii de validitate:
– potrivirea (cât de bine explică teoria datele existente)
– relevanța (în ce măsură studiul se referă la o problemă reală, care prezintă
un interes practic)
– aplicabilitatea (teoria funcționează în rezolvarea problemei studiate)
– modificabilitatea (teoria poate fi alterată de apariția unor noi date
relevante)
• O teorie empirică nu este apreciată ca ”adevărată” sau ”falsă”, ci ca
”potrivită„ sau ”nepotrivită” cu datele
 b. Metoda teoriei empirice (4)
• Exemplu
– Crocodilii orbi (NG)
– Strandmark și Hallberg (2007):
• fenomenul abuzului la locul de muncă (bullying)
• ”respingerea și excluderea”, ca formă de rezolvare a unor conflicte
între colegi
• ”conduite agresive indirecte”: denigrarea imaginii personale
• ”pierderea suportului din partea celorlalți„ (colegi, prieteni sau chiar
membri de familie)
• Avantaje
– Găsește explicații la situații concrete
• Critici
– Subiectivismul nu poate fi evitat
– Datele empirice pot fi uneori extrem de complexe, ceea ce face
codificarea și interpretarea un proces dificil
– Există întotdeauna date contradictorii în raport cu teoria
 c. Metoda etnografică (1)
• vizează descrierea și analiza practicilor și credințelor
culturale specifice anumitor comunități
• Conceptul de bază: CULTURA
– ansamblul experienţelor şi trăirilor comune unei categorii de
oameni
– conţinutul
• elemente de natură cognitivă, practici cotidiene, obiceiuri,
atitudini, credinţe, moduri de expresie, stiluri interacţionale
– Extinderea
• elemente comune ale unei culturi umane (câteva componente ale
acesteia: condamnarea incestului, cultul morţilor, relaţia familială
etc.)
• culturi de nivel continental (europeană, asiatică, nord-americană),
• Culturi specifice anumitor organizaţii (politice, de afaceri, militare,
religioase etc.)
• Culturi specifice unor categorii de persoane (de vârstă, de gen,
profesionale)
 c. Metoda etnografică (2)
• Studiul de tip etnografic vizează:
– istoricul, contextul situațional social, economic, sau natural (geografic)
– funcționalitatea (relații și interacțiuni)
– ritualurile, simbolurile, particularitățile economice și educaționale
• Urmărește
– înțelegerea caracteristicilor particulare ale unor categorii de persoane,
prin circumscrierea într-un anumit ”spațiu cultural” specific
– evidențierea diferențelor și asemănărilor dintre aceste categorii
• Finalitate:
– favorizarea adaptării persoanelor care trebuie să călătorească și să
muncească în afara mediului lor cultural specific
– prevenirea și aplanarea conflictelor interetnice
– proiectarea tehnologiilor complexe astfel încât să poată fi operate
eficient și în alte medii culturale etc.
 d. Metoda biografică (1)
• Desemnează o mare varietate de forme de expresie ale
cunoașterii retrospective:
– narațiuni scrise sau orale
– istorii personale
– Autobiografii
– metode interpretative
– memorii etc.
• caracteristici fundamentale
– încărcătură personală și individuală
– evidențiază traiectoria de viață personală în raport cu mediul
interpersonal și social-organizațional
– perspectivă longitudinală
– Cazurile ”tipice” servesc drept bază de generalizare
– biografiile individuale pot fi utilizate pentru evidențierea
particularităților procesului de dezvoltare psihică a unor personalități
științifice sau culturale
 d. Metoda biografică (2)
• Exemplu: N. Papadiuk; Metoda biografică din perspectiva
orientării feministe
– Alegerea temei: problema tinerelor studente aflate la studii în
afara țării de origine.
– Cercetare preliminară în vederea identificării unui grup de femei
– Studiul extensiv al literaturii științifice dedicate studenților
străini și psihologiei interculturale, precum și problematicii
relațiilor maritale
– Contactul și recrutarea subiecților (5 tinere femei)
– Analiza și interpretarea informațiilor obținute
– Clasificarea diferitelor tipuri de informații precodificate, în
structuri bazate pe un sens comun.
– Trecerea în revistă a datelor și elaborarea raportului de
cercetare, structurat pe două mari direcții:
• probleme de viață personală
• aspecte ale adaptării culturale
 e. Studiul de caz (1)
• circumscrierea cercetării la o anumită entitate
– individuală (un anumit elev sau pacient de ex.)
– colectivă (o anumită organizație)
• modalitate de cercetare intensivă a unei anumite
entități individuale sau colective
– mijloace variate: interviu, chestionar, observație, studiul
documentelor etc.
• perceput uneori ca o sub specie a metodei biografice
 e. Studiul de caz (2)
• tipuri
– Studiul de caz intrinsec
• descrierea și înțelegerea unicității cazului studiat.
– Studiul de caz instrumental
• vizează aspecte de profunzime, care pot susține dezvoltări
teoretice.
– Studii colective de caz
• analiza se extinde la mai multe cazuri, de regulă în scopuri
instrumentale
• Problema ”eșantionului”
– Caz tipic
– Caz deviant
– Cazuri extreme
 2. Tehnici de recoltare a datelor
a. Observația
b. Interviul
c. Focus grup
d. Documente
e. Materiale audio/video
 a. Observația (1)
• accesibilă
• Avantaje
– relație directă cu realitatea investigată;
– contact cu mediul natural în care se manifestă fenomenul
studiat;
– contact în timp real cu fenomenul studiat
• Dezavantaje
– riscul influenței observatorului
• Efectul de prezență
• Efectul caracteristicilor personale ale observatorului
– personalitate, atitudine, experiența personală, similitudinea
cu subiectul observat etc.
 a. Observația (2)
• Probleme de rezolvat:
• Care este obiectul observației?
• comportamentul verbal lingvistic
• Comportamentul extralingvistic
• comportamentul non-verbal
• dinamica și raporturile spațiale între persoanele observate
• activități profesionale (performanța individuală, cooperare etc.)
• Unde și când va avea loc procesul observației?
• Selectarea eșantionului de timp
• Cum vor fi înregistrate/consemnate datele?
• Corectitudine, completitudine, accesibilitate
• Cât de mare este inferența cercetătorului în realitatea supusă
observației?
• observarea ca participant;
• participarea ca observator;
• mai mult participant decât observator;
• mai mult observator decât participant;
• observator în primă fază și apoi participant în a doua fază.
 b. Interviul (1)
• Modalitate principală în cercetarea calitativă
• de cele mai multe ori nestructurat sau slab structurat
– explorarea liberă a universului supus investigației, fără
constrângeri legate de forma, numărul sau ordinea
întrebărilor
• nu este orientat pe ”adevărul” răspunsurilor, ci pe
”percepția și trăirile” subiecților în raport cu
fenomenul studiat
– resorturi intime, motivații
• etichetat și ca
– Interviu în profunzime (in-depth)
– Interviu cuprinzător (comprehensive)
 b. Interviul (2)
• Avantaje:
• posibilitatea de a explora atitudini și caracteristici
afective exprimate într-o formă naturală;
• poate fi înțeleasă structura și dinamica motivațională
în raport cu anumite situații;
• permite studierea unor fenomene sau evenimente a
greu abordabile prin metode standardizate;
• favorizează apropierea și încrederea dintre cercetător
și persoana investigată
– abordarea unor subiecte sensibile
 b. Interviul (3)
• Bracketing interview (metoda fenomenologică)
– Intervievarea cercetătorului de către un expert, neimplicat
în cercetarea respectivă
– ”pune între paranteze” experiențele, trăirile și concepțiile
personale ale cercetătorului
• favorizarea înțelegerea mai profundă a răspunsurilor
subiecților
• evitarea erorilor de proiecție subiectivă
 c. Focus grup (1)
• tehnică inițiată în domeniul sociologiei
– prima jumătate a secolului XX (Merton & Kendall, 1946)
• Definiții … variante
– interviu de grup
– grup de discuții atent planificat pentru a obține informații
cu privire la un subiect propus de cercetător
– grup informal de discuții între persoane selecționate, cu
privire la un anumit subiect
• Practic
– ședințe la care participă între 8 și 12 persoane, care
răspund la întrebări sau dezbat o anumită temă introdusă
de unul sau doi moderatori
 c. Focus grup (2)
• Variante de organizare:
• Focul grupul pe două căi (two-way focus group)
– unul dintre grupuri observă și discută interacțiunile și concluziile celuilalt
grup.
• Focus grupul cu doi moderatori cooperanți
– unul din moderatori administrează conținutul discuțiilor, iar celălalt are
grijă ca toate subiectele propuse să fie atinse.
• Focus grupul cu doi moderatori opozanți
– moderatorii adoptă în mod deliberat o poziție contradictorie.
• Focus grup moderat de participanți
– unul sau mai mulți participanți sunt invitați să adopte poziția de
moderator.
• Mini focus grup
– număr mai redus de participanți (4-5) față de numărul standard (8-12).
• Focus grup prin teleconferință sau online
– participanții nu se află în aceeași încăpere, ci comunică prin intermediul
tehnologiei
 c. Focus grup (3)
• Avantaje:
• Relativa ușurință a organizării
– nu sunt costisitoare
– Flexibilitate
– adaptabile la o varietate destul de mare de probleme de cercetare.
• Poate fi utilizat chiar și cu participanți cu un nivel redus de
instruire
– inclusiv cu copii
• Înregistrarea discuțiilor permite analiza contribuțiilor fiecărui
participant
• Oferă o cantitate mare de informații
• Favorizează spontaneitate participanților
• Stimulează dezvoltarea de interacțiuni și relații interpersonale
 c. Focus grup (4)
• Dezavantaje:
• Dificultatea de control mai redusă a moderatorului decât
în cazul unui interviu individual
– risipă de timp
– abandonarea unor teme importante
• Datele pot fi uneori mai dificil de analizat
– amestecul de informații relevante și divagații nerelevante
• Relevanța concluziilor poate fi pusă sub semnul
incertitudinii, din cauza volumului și reprezentativității
grupului
• Impactul moderatorului asupra opiniilor participanților
– modul în care acesta pune întrebările
– efectul statutului de autoritate
– opiniile personale pot fi influențate de ”presiunea” grupului
 c. Focus grup (5)
• Situații în care nu este recomandat:
• în cazul subiectelor sensibile, care ating probleme de ordin
personal sau intim
– aspecte familiale, religioase, sexuale etc.
• În mediul instituțional participanții pot avea rețineri în a-și
exprima față de colegi opiniile cu privire la
– aspecte negative de la locul de muncă
– modul de organizare
– climatul interpersonal
– relațiile de conducere.
• atunci când obiectivul cercetării este acea de a obține
informații de profunzime
– discuțiile în grup se mențin, de regulă, la nivelul informației ”de
suprafață”.
• atunci când participanții au o atitudine ostilă
– medii sau situații marcate de probleme, tensiuni sau conflicte acute.
 d. Documente
• documente publice
– ziare, reviste, jurnale, înregistrări oficiale, documente de arhivă etc.
• documente private
– memorii, jurnale personale, notițe, însemnări etc.
• Avantaje
– prezintă situații și evenimente așa cum au fost ele consemnate
– limbaj personal al autorilor și fără a fi fost afectate de orientări induse
de cercetător
• Dezavantaje
– dificultatea de a le localiza și de a avea acces la ele, la cele rare, cu
caracter personal sau clasificate, mai ales;
– de multe ori pot fi inexacte, incomplete sau pur si simplu neautentice
– atunci când sunt scrise de mână, citirea lor poate fi o problemă, mai
ales dacă sunt documente vechi
 e. Materiale audio/video
• Importanță crescândă odată cu dezvoltarea tehnologiei
informaționale
• surse sonore
– benzi audio, fișiere computerizate
• surse vizuale
– filme, fotografii dar și desene, schițe sau picturi
• Imaginile pot fi prezentate subiecților ca sursă evocatoare
• Avantaje
– similare celor documentare
– informațiile vizuale, excelează prin concretețe
• Dezavantaje
– dificultatea de transcriere, în cazul surselor audio
– Probleme de interpretare în cazul celor vizuale
– În cazul fotografiilor se pune și problema selecționării (de regulă sunt
numeroase)
3. Analiza și interpretarea datelor calitative (1)
• identificare a semnificațiilor și de interpretare a
diferitelor surse de informație
• Soluții
– Abordare holistică pură
• interpretarea intuitiv-reflexivă a materialului colectat, ca
întreg
– analiza de detaliu
• descompuse în elemente semnificative, codificare
• structurare în clase categorii sau structuri relaționale
• Nu există un standard unic
– creativitatea cercetătorului
 3. Analiza și interpretarea datelor calitative (2)
• Practici uzuale:
• Datele recoltate trebuie aduse din forma lor inițială într-o formă
analizabilă
– Transcrierea interviurilor sau înregistrărilor audio/video
– formatul transcrierii va trebui să permită adnotarea și marcarea ulterioară
• Identificarea aspectelor elementare semnificative pentru categorii
interpretative mai generale
– schemă de codificare
• Analiza (codificarea) și interpretarea se desfășoară în paralel, fiind
dependente una de alta
– este de așteptat ca soluțiile inițiale să fie contrazise pe parcursul analizei
– este un proces reiterativ, de multe ori laborios.
• concluziile reprezintă rezultatul unui proces de interpretare
personală
– corespunde înțelegerii și viziunii cercetătorului cu privire la informația
recoltată și la subiectul supus cercetării
3. Analiza și interpretarea datelor calitative (2)
• Practici uzuale:
• Metoda manuală
• Metoda computerizată : WEFT QDA (http://www.pressure.to/qda/)
– Importă documente text sau PDF
– Codifică până la nivel de caracter, utilizând o structura arborescentă de
categorii
– Elaborare de categorii și notițe (memo)
– Căutarea codurilor
– Căutare în text
– Statistici simple ale codurilor
– Combinarea codurilor și căutări booleene (AND, OR, ȘI, NOT)
– Revizuirea codurilor pentru a compara codificarea mai multor categorii
– Exportul datelor in format HTML și CSV (Excel)
– Salvarea proiectului de analiză într-un singur fișier.
– Disponibil atât pentru sistemul de operare Windows cât și pentru Linux
 4. Concluzii
• Cercetarea calitativă reprezintă un domeniu extrem de
complex
• Expansiune teoretică și metodologică
• Abordarea calitativă nu mai este în prezent
”cenușăreasa” cercetării științifice dar:
– impune multă rigoare teoretică și metodologică
– cere o pregătire aparte și o specializare temeinică
• Aceste două cursuri au doar un rol de deschidere și de
orientare
• Abordarea unei astfel de cercetări reclamă în mod
necesar aprofundarea și lărgirea tematicii discutate
– se poate apela la bogata literatură științifică dedicată acestui
domeniu