Asta da justitie oarba!

Necuvantatoare,
puse sa raspunda in fata legii!
Un principiu de baza in justitie este acela ca fiecare trebuie sa plateasca pentru fapta lui,
ca nimeni nu trebuie sa fie invinuit pentru faradelegea comisa de altul. Dar in istorie s-a
mers uneori prea departe cu acest principiu. S-a ajuns ca animale sa fie condamnate in
tribunalele adevarate pentru fapte de tot felul, pentru ca s-a ajuns la concluzia ca au facut
deliberat si in cunostinta de cauza nelegiuri.

Daca ai fi trait in Evul Mediu si ai fi fost vreun delicvent, ai fi avut mare sanse sa imparti
celula cu vreo cornuta. Legea era sfanta si toata lumea i se supunea... chiar si lumea
animalelor. Om sau vaca - daca greseai, plateai.

Sunt cunoscute mai multe cazuri in care animalele au fost duse in boxa acuzatilor pentru
infractiuni de tot felul. Li s-au respectat chiar si drepturile procesuale si au fost
reprezentate de aparatori legali, prin care... si-au sustinut cauza.

E drept ca in anumite perioade din istorie, cand oamenii erau mai inocenti, sa zicem, cand
toata lumea credea ca Pamantul este plat, animalele erau privite altfel: ca niste fiinte cu
discernamant, perfect capabile sa indeplineasca sarcini, responsabile pentru toate faptele
lor. Iar atunci cand calcau in picioare vreo lege scrisa sau nescrisa de ce sa nu plateasca
exact asa cum se intampla cu oamenii.

Iata cateva cazuri in care animalele au fost tratate in mod egal cu oamenii, in fata legii. .

Porcul si copilul - In Evul Mediu, cand

oamenii erau confuzi, era o practica obisnuita
a adultilor sa se dezica de obligatiile lor de
parinti daca li se intampla ceva rau copiilor
lor, cum ar fi, de exemplu, sa fie sfasiati de un
porc infometat.

In 1386, un porc a fost condamnat pentru

uciderea unui copil. S-a intamplat in
Provence, Franta. Un porc a ucis un copil
mic: asta s-a stabilit dupa ce in jurul ratului
porcului a fost gasit sange, iar anchetatorii au
stabilit ca avea aceeasi culoare ca si sangele
copilului. In fata acestor probe de necontestat
porcul a fost arestat.

A fost convocata o instanta, s-a selectat juriul si a fost numit chiar si un avocat al apararii.
Apoi au imbracat frumos porcul, i-au pus chiar si cravata, si l-au dus la proces.

Avocatul chiar s-a luptat pentru clientul sau si a incercat sa arunce vina asupra parintilor,
pe care i-a acuzat ca si-au lasat copilul in grija unui animal. A spus chiar ca intre porc si
copil nu au existat anterior animozitati si, prin urmare, nu exista motivatia crimei. Dar
argumentele lui nu au avut valoare.

Parintii s-au aparat si au spus ca i-au lasat porcului instructiuni foarte clare: sa aiba grija
de copil si sa nu manance, pana nu se intorc ei acasa. Prin urmare, porcul a fost gasit
vinovat de crima si a fost executat in piata centrala a localitatii. A fost apoi pregatit la
gratar si mancat de toti cei care au asistat la executie.

Albinele posedate de Diavol - In anul 894, in una dintre primele proceduri juridice
cunoscute si care nu ajunge doar un poem epic, instanta a condamnat un stup, dupa ce
albinele au intepat un om pana l-au ucis.

Curtea a hotarat ca nu se ajungea la moarte daca albinele n-ar fi fost posedate de Satana.
Asa ca s-a decis ca stupul trebuie sa fie exorcizat cu o potiune si in felul acesta mierea nu
ar mai fi fost in pericol de a fi otravita.

Dar, in acelasi timp, s-a decis ca acele albine demonice sunt vinovate de crima si trebuie
condamnate la moarte. Punerea in executare a deciziei instantei nu a fost tocmai simpla:
trei calai s-au straduit sa o duca la bun sfarsit.

Lupul varcolac - In 1685, un lup (considerat a fi

reincarnarea primarului din Ansbach - Germania
decedat recent) a fost acuzat ca este varcolac.
Trebuia ucis pentru suspiciunea ca a devorat
femei si copii.

Daca bietul lup nu era “dovedit” de instanta ca

este varcolac, ar fi fost oricum ucis, dar intr-un
mod absolut banal. Prin adaugarea aspectului
supranatural, toti cetatenii decenti ai orasului au
innebunit de-a dreptul si au fost toti de acord ca
lupul-varcolat sa fie torturat.

Pentru a-si explica nebunia lor, l-au imbracat pe lup intr-o panza care avea aspectul unei
bucati de carne si i-au pus peruca si barba. Apoi, ca sa convinga juriul ca lupul este
reincarnarea primarului mort, i-au taiat botului si i-au pus in locul lui o masca ce arata
asemanator cu chipul omul plecat dintre cei vii. "Suficient,", a spus judecatorul si a decis
ca lupul sa fie tarat pe strazi, schingiut si in final ars.

Cainele turbat - Mai recent, in 4 mai 1906, in Delemond, Elvetia, un barbat cu numele
Hans Marger a fost ucis de Anton Scherrer si de fiul acestuia, Bulgur, cu “apriga si
energica complicitate” a cainelui lor, Chomper.

Dupa un process, in care toti trei au fost pusi in boxa acuzatilor, instanta a decis ca
animalul a fost un participant activ la crima, iar fara contributia lui aceasta fapta nu era
infaptuita. Cei doi barbati au fost condamnati la inchisoare pe viata, iar cainele a primit
pedeapsa capitala.

Maimuta din New York - Toate aceste nebunii nu au

putut fi impiedicate sa se raspandeasca si peste Atlantic.
Deci, iata si un caz din New York, unde o maimuta a
avut, de fapt, castig de cauza intr-un proces. Pe 25
octombrie 1907, in New York Times a aparut un articol
despre evenimentele care au dus la arestarea maimutei
unui flasnetar din Bronx.

Michael Salandor, flasnetarul de 78 de ani, era la ceva

distanta de instrumentul lui, cand un baietel a tras-o de
coada pe Jocko, maimuta lui. Animalul l-a muscat pe
copil si de aici a inceput nebunia: mama copilului a
recrutat o armata intraga de mame pentru a se razbuna.
Batranul si maimuta lui nu au facut fata mamelor furioase care au sarit la bataie. Michael
si Jocko a fost salvati in ultimul moment de un politist, al carui birou a devenit un
sanctuar pentru maimuta asaltata. Din nefericire, fata ofiterului a fost brazdata de
zgarieturi, in timp ce Jocko incerca sa-si salveze pielea.

Maimuta a fost data in judecata pentru toate faptele sale, iar cazul a ajuns in instanta. Insa
judecatorul Butts, de la Tribunalul din Bronx, a respins cazul pentru ca nu exista nimeni
in Tribunal care sa vorbeasca limba maimutelor si astfel nu se putea asculta si varianta
maimutei cu privire la cele intamplate.

Maimuta vagaboanta - Pe 30 mai 2003, in Rusia, o maimuta fara stapan a fost arestata
pentru vagabondaj. Intamplarea are la baza o poveste trista; maimuta a fost aruncata in
strada de o familie bogata din Siberia, pentru ca de la o vreme o luase putin razna si a
inceput sa arunce cu fecale in stapanii ei.

Dupa ce a ajuns in strada, maimuta s-a imprietenit cu un grup de oameni fara adapost si
se plimba toata ziua cu ei si cu animalele lor. Cand politia i-a ridicat dintr-o casa pe care
grupul o ocupase abuziv, maimuta si-a amintit de vechiul ei obicei de a improsca cu
fecale si a trecut la fapte.

A fost dusa la Politie, unde ofiterii au incercat sa afle cui apartine maimuta. Au aflat
atunci ca animalul este pe cont propriu, iar politia l-a condamnat pentru vagabondaj si l-
au trimis la o gradina zoologica. Dar maimuta a scapat cel mai ieftin; ceilalti vagabonti
(oamenii) au facut munca in folosul comunitatii timp de 5 ani.

Capre si vaci - Partial din cauza copitelor lor despicate,

caprele au fost invinuite pentru o gramada de lucruri
diabolice de-a lungul timpului. Poate cel mai bizar caz s-a
intamplat in Rouvre, Franta, in anul 1452, cand o capra a
fost acuzata ca era… capul unei bande de vaci.

Banda capro-bovina a terorizat orasul timp de cateva zile si a

“comis multe nazbatii”. Aparent, una din vaci s-a dat de
partea statului, in incercarea de a obtine o pedeapsa mai
mica. Si-a dat laptele in schimbul libertatii, dar aceeasi
pedeapsa au primit-o si celelalte vaci. Toate au fost mulse
pana la ultima picatura de lapte, zilnic. Iar pedeapsa a fost pe
viata – un soi de munca silnica.

In schimb, capra a fost condamnata la “friptura”. Argumentul a fost ca aceasta era de fapt
capul rautatilor, iar vacile erau prea proaste sa realizeze ce tampenii faceau sub comanda
caprei.