Teoria lui Herzberg (intitulată teoria celor doi factori) include

în rândul factorilor igienici: salariul, statutul deţinut,

securitatea postului, condiţiile de lucru, nivelul şi calitatea
controlului, politica şi procedurile companiei şi relaţiile
interpersonale. Autorul consideră că aceşti factori nu conduc
la motivare în sine, ci servesc drept suport pentru a evita
apariţia insatisfacţiei. La rândul lor, factorii de dezvoltare,
care conduc la motivare şi satisfacţie, sunt: natura muncii în
sine, realizările, recunoaşterea, responsabilitatea,
dezvoltarea personală şi avansarea. Specialistului în resurse
umane îi revine sarcina de a consilia managementul firmei în
a asigura pe de o parte condiţiile îndeplinirii factorilor igienici
şi a stimula, pe de altă parte, factorii de
dezvoltare/motivare (mai ales că unele conduceri ale unor
companii au
tendinţa de a considera suficienţi pentru motivare factorii
igienici). În funcţie
de condiţiile practice existente în organizaţiile în care
lucrează, specialiştii în
resurse umane pot să adreseze întrebări asemănătoare cu
cele formulate de
către Herzberg pentru a obţine un rezultat concret şi adaptat
situaţiei date.