CINEMATICA FLUIDELOR

(II)
• Suprafaţa de curent este suprafaţa formată din liniile de
curent care se sprijină pe o curbă deschisă oarecare ,
care nu este linie de curent
• Tubul de curent este o suprafaţă formată din linii de
curent, care, la un moment dat, trec prin toate punctele
unei curbe simplu închise care nu este linie de curent.
Se mai foloseşte şi termenul de vână de fluid
• Lungimea conturului secţiunii transversale se
numeşte perimetrul udat. Considerând un
curent de fluid, mărginit de pereţi solizi, raportul
dintre aria A a secţiunii curentului şi lungimea P
a perimetrului udat se numeşte rază hidraulică.
• Debitul unui curent de fluid printr-o suprafaţă S
este fluxul vectorului prin această suprafaţă.
Debitul se notează, în general, cu Q şi este:
 V
Q   v n d  lim
t 0 t
• S
Debitul astfel definit este debit volumic. Dacă se
consideră masa fluidului care străbate suprafaţă
în unitatea de timp se obţine debitul masic, iar
dacă se consideră greutatea fluidului care trece
prin secţiunea de curgere dată se obţine debitul
de greutate.
• Un fluid curge printr-o conductă cilindrică
circulară de rază R (fig. 6.5.). Liniile de
curent sunt drepte paralele cu axa tubului.
Se presupune că repartiţia vitezelor, în
direcţie radială, este dată de:
•  r2 
V  r   Vm 1  2 
 R 
• Să se calculeze debitul volumic.
2 R R
 r2  R2
Q 
0
0 V  r  r d dr  2 0 Vm 1  R 2  r dr   Vm 2
 • Circulaţia vitezei de-a lungul unei curbe
oarecare AB, definită prin expresia dată
de:

 
 AB  
AB
v dr  
AB
u dx  v dy  w dz
• Vârtejul unei particule de fluid este vectorul definit prin:

 1  1 
  rot v    v
2 2
• Linia de vârtej este curba tangentă la vectorii vârtej ai
particulelor fluide, care, la un moment dat, se găsesc în
punctele de pe această curbă.

dx dy dz
 
 x  x, y , z , t   y  x, y , z , t   z  x, y , z , t 
• Intensitate a tubului de vârtej, definită ca fiind dublul
fluxului vectorilor vârtej printr-o secţiune oarecare S a
tubului:
   
I  2    n d   rot v  n d
S S
 Vorticitatea este un vector microscopic,
măsurând rotaţia unei particule
elementare (infinitezimale).
• Circulaţia vitezei este un scalar
macroscopic care măsoară tendinţele de
rotaţie ale fluidului deasupra unei arii finite
din fluid.
   
v  v     r  grad 
• Teorema (teorema lui Cauchy-Helmholtz)
• Viteza unui punct oarecare, aparţinând unei particule
de fluid, se compune din viteza polului P, viteza de
rotaţie în jurul unei axe instantanee, care trecegrad prin
pol şi viteza mişcării de deformare, dată de
1 .
•
    x x 2   y y 2   z z 2  2 z x  y  2 y x  z  2 x y  z 
2
 Clasificarea mişcării fluidelor
• După criteriul desfăşurării în spaţiu apar:
• mişcări spaţiale (tridimensionale), mişcări
pentru care există deplasări ale particulelor
fluide cu proiecţii nenule pe trei direcţii
necoplanare;
• mişcări plane (bidimensionale), mişcări pentru
care există deplasări ale particulelor fluide cu
proiecţii nenule pe două direcţii necoliniare;
• mişcări liniare, pe direcţia unei singure axe.
• După criteriul variaţiei în timp a
parametrilor mişcării:
• mişcări permanente (staţionare), caz
în care mărimea şi direcţia vitezei,
mărimea presiunii, eventual densitatea
fluidului, sunt constante în timp. Pentru
mişcările permanente, traiectoriile şi
liniile de curent coincid.
• Un exemplu de o astfel de mişcare îl
constituie curgerea lichidului într-o
conductă de secţiune constantă şi debit
constant, curgerea sub sarcină constantă
dintr-un rezervor etc.
• Mişcări nepermanente (nestaţionare)
sunt acele mişcări pentru care parametrii
mişcării sunt funcţii de timp. Mişcările
periodice sunt mişcări nepermanente.
• Când vectorii viteză au direcţii fixe în orice
punct al spaţiului, dar mărimea lor variază
în timp mişcarea se numeşte
semipermanentă (mişcarea de oscilaţie a
apei într-un tub U).
• După natura conturului tubului de curent, s-
au definit:
• curenţi cu suprafaţă liberă;
• curenţi sub presiune, când întregul contur al
secţiunii transversale este mărginit de pereţi
solizi;
• jeturi, când fluidul, pe conturul secţiunii
transversale, este în contact cu un alt fluid.
• După criteriul tipului câmpului de viteze,
mişcările sunt:
• - mişcări potenţiale (cu potenţial de viteză),
dacă există o funcţie - funcţie de coordonate
ale spaţiului, numită funcţie de potenţial,
astfel încât :
• Exemple de astfel de mişcări sunt: mişcarea
de translaţie uniformă, sursa punctiformă (izvor
sau puţ), vârtejul punctiform etc.
• Mişcările potenţiale sunt mişcări cu rotv nul şi,
din acest motiv, se numesc şi mişcări
irotaţionale. Dacă mişcarea se numeşte
rotaţională sau turbionară.
• După criteriul structurii fizice a curgerii unui fluid real,
există:
• - mişcări laminare, când diferitele straturi din fluid se
mişcă paralel unele faţă de altele, fără ca particulele din
straturi să se amestece. Straturile alunecă unele peste
altele,
• - mişcările turbulente sunt mişcări în care viteza poate
varia imprevizibil ca mărime şi direcţie, mişcarea având
un aspect neuniform, particulele diferitelor straturi se
amestecă între ele şi se deplasează după traiectorii
variabile în timp. Apare o difuziune turbulentă, rapidă,
datorită faptului că apar deplasări transversale şi mişcări
rotaţionale ale unor volume de fluid. Apar variaţii ale
• vitezelor şi presiunilor.
• Regim de tranziţie. Reynolds a stabilit un criteriu de trecere de la
un regim la altul, prin intermediul raportului adimensional, definit
prin:
VD
Re 

• După criteriul poziţiei relative fluid-corp solid, se deosebesc
curgeri externe (de exemplu curgerea unor fluide în jurul unor
corpuri solide) şi curgeri interne (curgeri în conducte, în canale).
• După criteriul modalităţii de desfăşurare a mişcării, se disting:
• - curgeri uniforme, pentru care viteza, aria şi forma secţiunii nu
variază în timp (mişcarea sub presiune a unui luchid într-o conductă
de secţiune constantă) şi
• - curgeri neuniforme, caracterizate prin faptul că viteza, ariile
secţiunilor normale în lungul curentului variază în timp (curgerea
apei unui râu, curgerea printr-un robinet deschis parţial).
Re=0,05 10 200 3000