Cervicalgia inferioară

acută şi cronică
Referat masaj
Tăbăcaru(Tarachiu) Rădiţa
 cervicalgiile acute care se prezintă la
consultaţie au la origine, de cele mai
multe ori , cauze degenerative ale
discurilor intervertebrale şi apofizelor
articulare posterioare, hipertrofia
apofizelor unciforme, localizate la nivelul
ultimelor vertebre cervicale ( C5, C6, C7).
 Examenul clinic
 La inspecţie, se poate constata frecvent, o
pozitie antalgică a capului care se
află fie în înclinaţie laterală, fie rotat, fie în
anteflexie.
 Palparea evidenţiază modificări ale tonusului
musculaturii paravertebrale de intensitate
variabilă. Tot prin palpare, se depistează
punctele de maximă sensibilitate dureroasă,
aşa-numitele “puncte trigger".
 Examenul clinic
 La nivelul capului: mobilizarea pielii păroase a capului
şi presiunile digitale permit evidenţierea aderenţelor
aponevrozei epicraniene şi a punctelor dureroase
din vertex, retroauricular, de-a lungul liniei occipitale.
 La nivelul feţei, punctele dureroase sunt localizate în
regiunea temporală sau preauriculară. De asemenea,
le putem găsi in regiunea supraorbitară, puncte
dureroase sugestive pentru o suferinţă a nervului
articular C2-C3.
 La nivel cervical posterior (C7-D1) se poate depista
prin palpare o zonă aderentă, cu infiltrat celular uneori
foarte dureros spontan cu exacerbare la palpare
sau la presiune.
 Examenul clinic
 Mobilizarea coloanei vertebrale cervicale se evaluează
global cerând bolnavului să execute câteva mişcări
elementare: flexie-extensie, înclinaţie laterală, rotaţii,
circumducţie. La mobilizarea pasivă se menajează
bolnavul, nedepăşind arcul dureros sesizat cu ocazia
mobilizării active efectuate anterior. Prezenţa
cracmentelor (Zgomote sau pocnituri intraarticulare, ce
apar ca urmare a diferitelor afecţiuni ale articulaţiei )nu
are nici o semnificaţie şi acest lucru trebuie explicat
bolnavului care de multe ori este mai speriat de
prezenţa lor decât de durere.
 Masajul
 Relaxarea musculară dar şi blocarea
conductibilităţii nervoase se realizează
cel mai bine prin masaj cu gheaţă. Se ia un cub
de gheaţă de dimensiuni 10/5/3 cm.
se infăşoară într-un material textil şi astfel se
masează corpul muscular contracturat,
inserţiile sale precum şi punctele trigger. Este o
manevră cu durată scurtă (5-10 minute) ce se
repetă de mai multe ori în cursul zilei.
 Masajul
 Deşi tehnica de lucru nu poate fi standardizată, se
poate jalona o suită de manevre clasice în funcţie de
condiţiile patologice locale.
 Asuplizarea planului cutanat (daca este necesară), se
va efectua prin manevre de mobilizare a pliului cutanat
(rulare, tracţiuni perpendiculare).
 Efleurage-ul nu are decât un efect antalgic de moment
şi nu influenţează structurile profunde unde se află de
fapt sediul durerii. Din acest motiv, se poate renunţa la
această manevră în favoarea altora, mai energice care
induc şi o reacţie vasomotorie locală importantă, ce se
traduce printr-o senzaţie de căldură plăcută,
 Se mai pot aplica alte manevre ca: presiunile statice şi
dinamice, fricţiunea, frământarea vor acţiona asupra
structurilor profunde spre care accesul a fost pregătit
de manevrele anterioare.
În cursul fiecărei şedinţe, se
va stabili următorul protocol
 - masaj clasic prin care să se elibereze
infiltratele cutanate şi punctele trigger
prezente la nivelul cefei, coloana dorsală şi
umeri;
 - masaj transversal profund sau simple fricţiuni
la nivelul zonelor de inserţie ale tendoanelor;
 - presiuni locale prelungite pe masa musculară
contracturată (pentru muşchii superficiali) şi
petrisaj profund pentru muşchii profunzi;
 Kinetoterapie
 -- mobilizarea pasivă lentă pentru recâştigarea unui joc articular
normal la
nivelul axului cervical, omoplaţi, articulaţiile sterno- şi acromio-
claviculare precum şi la nivelul articulaţiilor SH;
 - un program de relaxare musculară a întregii regiuni cervico-
scapulare
utilizând în special tehnica ,,tine-relaxeaza" (Kabat) împreună cu
tehnica de relaxare generală Jacobson;
 - exerciţii de forţă şi viteză de reacţie musculară:
 a} contracţii izometrice, puţine la număr dar intense, ale întregului
plan muscular cervico-dorsal posterior;
 b) exerciţii de alungire axială activă împotriva unei minime
rezistenţe aplicată pe vertex, asociind contracţii izometrice scurte
aplicate din mai multe direcţii (rol important în adaptarea tonusului
muscular la solicitări bruşte):
 c) reeducarea respiraţiei cu creşterea ponderii respiraţiei
diafragmatice. Se face iniţial simetric din decubit dorsal, apoi
analitic pentru fiecare hemidiafragm, din decubit lateral. Intr-un al
doilea timp, este solicitată ventilaţia costala inferioară, apoi cea
mijlocie şi în final cea superioară.
 Alte terapii
 În afara masajului clasic este indicat masajul transversal
după metoda Cyriax, în special pentru cazurile la care
durerea este la nivel interspinos sau intercostal şi este
de cauză musculară. Utile se dovedesc şi masajul
reflex, tehnicile de relaxare (Schultz, Yoga, etc.)
precum şi unele activităţi sportive deconectante.
 Pe lângă masaj, obiectivele terapeutice propuse se ating
folosind o gamă largă de proceduri din medicina fizică:
termoterapie locală, electroterapie, fototerapie locală si
unde este posibil hidrokinetoterapie, duş subacval etc.
 Rezultate
 Dacă bolnavul execută acest program zilnic,
conştiincios, rezultatele pe termen
scurt şi mediu sunt bune sau foarte bune în
73% din cazuri. De 6-8 ori în cursul
unui an, aceste şedinţe trebuie efectuate
organizat, sub supravegherea kineto-
terapeutului care verifică în acest fel şi modul
în care evoluează afecţiunea putând
corecta programul în funcţie de noile situaţii
apărute.