Curs 1

Raportul juridic de drept international

Diferenta dintre raportul juridic de drept international privat si oricare alt raport
juridic de drept constitutional consta in existenta unui element de extremitate.Prin acest
element se poate intelege o imprejurare de fapt in legatura cu un raport juridic datorita
caruia acest raport va avea legatura cu mai multe sisteme de drept sau cu anumite legi ce
apartin unor state diferit.Acest element de extremitate poate conduce la aplicarea unor
norme materiale interne sau unificate ,iar in alte situatii poate da nastere unui conflict
de legi.

Normele materiale
Elementul de extramitate, nu e intotdeauna un element international, asa cum il are
dreptul comertului international. El de constramitate poate consta in urmatoarele: partile
raportate juridic sau numai una din acestea in sensul ca au cetatenia sau nationalitatea in
cazul persoanelor juridice a unei tari straine sau domiciliul respectiv strain, in cazul
persoanelor juridice, intr-o asemenea tara.
Ca exemplu, un contract incheiat, intre o societate romana si o societate elvetiana
prezinta elemente de extraneitate in privinta artii elvetiene. Obiectul raportului juridic
rezulta drepturile de bunul …
In acest sens, dca aintr-o tara straina sunt situate anuite bunuri ce fac obiecctul
dezbaterii unei succesiuni, sau in situatia in care obiectul unui contract de vanzare-
cumparare se afla pe teritoriul unui stat strain. Locul producerii factorii generatori,
modificatori, extinctivi, al raportului juridic se afla in strainatate. Aici vom regasi mai
multe ipoteze:
1. locul incheierii actului juridic este in strainatate
2. cetateni romani incheie casatoria in strainatate sau un cetatean isi intocmeste
testamentul intr-un stat strain. Locul producerii prejudiciului se afla in
strainatate. Ex: un tir international apartinand romaniei, este implcat iintr-un
accident de circulatie intr-o taa straina; locul decesului unei persoane este in
strainatate; locul unde este executata factorul juridic ese in strainatate, predarea
unei cantitati de marfa, vanduta de o firma romana, unei firme belgene, se face
printr-u port aflat in brazilia, iar plata pe arfa se face intr-o alta tara. Locul
judecarii litigiului se gaseste intr-o tara straina. Ex: atunci cand doi cetateni
straini solicita unei instante judecaoresti din romania, pronuntarea unei hotarari
prin care sa fie desfacuta casatoria incheiata in romania.

Caracteristicile raportului juridic de drept international privat

1. raportul juridic se stabileste intre persoane fizice sau persoane juridice cu
elemente de extramitate (un stat incheie in virtutea calitatii sale de subiect de
drept civil, nu contract de cooperare economic). Nu trebuie confundata
capacitatea juridica a astatului de a fi drept international privat cu capacitatea
juridica al statului intalnita in cadrul raportului de dret international public.
2. raportul juridic cu elemente extraneitate specific tocmai datorita acestui element
intr-ucat va conduce la aplicarea ai multor sisteme de drept.
3. raportul juridic cu element de extraneitate, este un raport civil, comercial, de
dreeptul muncii, de procedura civila, sau alt raport de drept privat (pe scurt un
raport de drept civil in sens larg).

1
sunt cuprinse in sfera raporturilor de drept international privat, raporturi de drept civil,
familial, comercial, sid e munca. O problema specifica a dreptului international privat
consta in aceea ca aici imporant este modul in care este solutionat conflictul de legi
atunci cand se pune problema stabilirii domeniului de aplicare a legii proprii, si a legilor
straine, cu care raportul juridic are legatura prin el de extraneitate. In cazul conflictului
de legi se va ivi posibilitatea de a fi aplicat si n text cuprins intr-o norma straina. S-a pus
problema in literatura de specialitate, dcaa conflictul de legi poate fi extins inclusiv la
materia dreptului financia sa a dreptului penal. In cazul acestor materii, conflictul de
legi si conflictul de jurisdictii nu sunt distincte, ca in cazul domeniului dreptului civil in
sens larg. Insantele romane cerceteaza faptele penale, precum si cele financiare in
virtutea dispozitiei legale romanesti, iar in sitatia in care se va constata ca legea romana
nu etse aplicabila, acestea se vor declara necompetente.
Se poate concluziona ca in acest caz competenta legislativa coincide cu competenta
judecatoreasca. Prin notiunea de biect al dreptului international privat, vom intelege
totalitatea raportului de drept civil, in sens larg ce cuprinde un element de extraneitate.

Metoda de reglementare a raportului cu element de extraneitate

Acest raport va fi reglementat fie prin intermediul normelor conflictuale care indica
numai legea competenta a carmui raportul cu elementul strain sau cu ajutorul normelor
care sunt direct aplicabile raportului juridic de drept international privat. Ca exemplu pt
ultima situatie ar fi dispozitia legala, conform caruia adoptia efectuata de un cetatean
strain, fata de un roman, sau situatia inversa, nu putea fi incuviintata doar cu avizul
comitetului roman pt adoptie.

Caracterele metodei conflictualiste.

1. alegerea sau obtiunea legii competente, ceea ce inseamna ca de regula nora
cnflictuala are caracter bilateral.
2. fiecare stat are propriul sau sistem de norme conflictuale ceea ce nu include
existenta unor norme stabilite pe caea conventiilor internationale.
3. norma conflictuala desemneaza legea unui anumit stat

Curs 2
Metoda de reglementare a raportului de drept international privat

Acest tip de raport poate fi reglementat fie cu ajutorul normelor conflictuale, care indica
nuai legea competenta (cea locala, a instantei, sau a forului, ori cea straina, sau chiar
ambele insa in acest din urma caz, fiecare dintre cele doua legi vor reglementa cate un
singur aspect) fie cu ajutorul normelor materiale, sau de drept substantial, care se aplica
in mod direct raportului juridic, cu element de extraneitate.

Caracterele metodei conflictualiste

1. alegerea sau obtiunea legii competente, ceea ce inseamna ca acea norma are un
caracter bilateral
2. fiecare stat are prorpiul sau sistem de norme conflictuale, lucru care nu exclude
stabilirea unor asemenea reguli prin intermediul conventiilor internationale
3. norma conflictuala desemneaza legea unui anumit stat, cea a forului, ori cea
straina.

2
Norma conflictualista determina legea prin care se solutioneaza orice cntradictie
aparuta. Pt considerarea acestei metode in concordanta cu scopul pt care a fost creata, se
vor urmari cateva chestiuni dupa cum urmeaza:
1. metoda conflictualista presupune aplicarea acelei legi care are cea mai mare
legatura cu raportul juridic
2. metoda conflictualista prezinta importanta pt dreptul international privat, in
contrapondere cu normele materiale uniforme ce se regasesc in cadrul dreptului
comertului international
3. metoda conflictualista se diversifica, astfel incat normele conflictuale ce privesc
starea si capacitatea persoanelor fizice prezinte anumite deosebiri fata de cele
care au drept obiect contractele, caz in care se poate determina prin intermediul
vointei celor doua parti ale acelui raport (acord?) juridic, care anume reguli vor
fi aplicabile in acest caz
4. pt reglementarea raporturilor de drept international privat se vor utiliza metode
diferite astfel incat se va observa importanta normelor materiale uniforme sia
normelo cnflictuale uniforme.

Metoda utilizarii legilor de aplicatie imediata

Se considera aici ca exista o categorie speciala de legi si anume aceea prin intermediul
careia norma conflictuala va fi subordonata sau conditionata de imprejurarea ca in
respectiva materie sa nu existe o lege de aplicatie imediata. Utilizarea acestei metode se
va face in prealabil pana la momentul la care se va folosi norma conflictuala in materie.
Specificul acestei metode rezida in
1. legile de aplicatie imediata au o importanta deosebbita si exclud posibilitatea
aplicarii legilor straine inlaturand de asemenea aplicarea metodei conflictualiste
obisnuite intrucat conflictul de legi va presupune optiunea intre legea forului si
legea straina, optiune care se va face in functie de punctul de legatura
2. aceste legi de aplicatie imediata ridica anumite probleme legate de aplicarea lor
in spatiu, astfel incat, se va porni de a aceste legi pt a se stabili daca acestea se
aplica sau nu situatiei ivite in practica in timp ce in cazul metodei conflictualiste
se porneste de la situatia juridica pt a se putea stabili care anume norma se va
aplica in raport de punctul de legatura
3. caracterul normei cuprinse in legile de aplicatie imediata este unul unilateral fata
de caracterul normelor aparute in cadrul metodei conflictualiste, situatie in care
caracterul normelor este unul bilateral.

Metoda proper – law

Aceasta metoda a aparut datorita insuficientilor constatate ca urmare a uilizarii metodei
conflictualiste, aparute in legatura cu cauzele ce vizau aspunderea delictuala. Aceatsa
metoda presupune ca pt fiecare situatie juridica in parte trebuie sa fie determinata legea
aplicabila in fnctie de toate imprejurarile de fapt si a particularitatilor aparute astfel
incat legea aplicabila va putea diferi de la o cauza la alta chiar in interiorul aceleiasi
materii. Criteriile pe care judecatorul care se va gasi a fi competent sa solutioneze o
astfel de cauza, sunt urmatoarele:
1. gruparea si aprecierea punctelor de legatura in vederea determinarii legii
aplicabile care va rezulta in functie de cele mai puternice puncte de legatura

3
 2. cercetarea continutului legilor care se afla in conflict pt a putea determina scopul
pe care il au acestea astfel incat legea care are cel mai mare interes pt a
reglementa situatia juridica respectiva, va fi cea aplicabila
3. aplicarea acelei legi care este considerata a fi cea mai favorabila pt partea care ar
trebui sa fie protejata, potrivit dictonului indubio-propreo.
Metoda proper – law cuprinde si anumite inconveniente printre care se numara faptul ca
solutia ce se va da nu va putea fi cunoscuta pana la momentul la care judecatorul se va
pronunta si va stabili legea aplicabila
2. legea ce va deven aplicabila va rezulta din operaiunea de comparare a continutului
legilor aflate in conflict in timp ce in cazul metodei conflictualiste, determinaea legii
aplicabile se va face prn intermediul normei conflictuale, mai inainte de a se cunoaste in
concret continutul respectivelor legi.

Probleme ridicate de rportul cu element de extraneitate

Problemele ce pot aparea in legatura cu acest raport vor viza
 determinarea instantei competente sa solutineze litigiul
 procedura ce urmeaza a fi aplicata la momentul judecarii cauzei
 determinarea legii aplicabile raportului juridic respectiv
 stabilirea caracterului efectelor pe care le pot produce hotararile judecatoresti
straine si respectiv hotararile arbitrale straine.
Confictul de legi poate ridica la randul lui cteva probleme in urmatoarea ordine:
1. calificarea
2. retrimiterea
3. ordinea publica in dreptul international privat
4. fraudarea legii in dreptul international privat
5. aplicarea legii proprii sau a legii straine.

Curs 3 – 18.03.2010
Norma conflictuala si norma de aplicare imediata
Norma conflictuala nu carmuieste propriu-zis raportul juridic cu element strain, astfel
incat aceatsa norma nu indica in mod nemijlocit care sunt drepturile si respectiv
obligatiie, pe care le pot exercita, sau pe care si le pot asuma, usbiectele de drept
international privat, ci va stabili doar legea competenta sa reglementeze respectivul
raport juridic.
Cu ajutorul normei conflictuale se va stabili care dintre legislatiile aflate in conflict va
deveni aplicabila. La momentul la care s-a stabilit care anume lege va deveni aplicabila,
va incepe sa produca efecte juridice, legislatia interna la care va face trimitere norma
conflictuala.

Structura normei conflictuale.

Aceatsa este compusa din doua elemente, si anume, continutul si legatura. Continutul
normei conflictuale este acea parte a normei care cuprinde raporturile de drept la care
aceasta face referire. Legatura este acea parte componenta care va indica legea
competenta a fi aplicabila cu privire la fondul raportului juridic. Ca exemplu amintim
faptul ca norma conflictuala care stabileste legea aplicabila la momentul incheierii unei
casatorii, etse stabilita prin egea 115/1992, astfel: continutul este format dina cele

4
raporturi care fac trimitere la forma incheierii casatoriei, iar legatura consta in indicarea
faptului ca acele raporturi vor fi carmuite de catre legea locului incheierii casatoriei.
Legatura normei conflictuale poate aparea sub doua forme:
1. prin indicarea directa, atunci cadn se precizeaza legea a carei tari este aplicabila
respectivului raport juridic
2. indicaea generica situatiei in care vor exista anumite criterii, care vor putea
determina legea aplicabila.

Punctul sau elementul de legaura.

Indicarea legii competente de catre norma conflictuala, se va face prin intermediul
acelei legaturi existente intre un raport juridic si sistemul legislativ al unui stat.
elementele prin intermediul carora se va putea stabili aceatsa legatura, se constitutie in
ceea ce denumim puncte sau elemente de lehgatura. Amintim in continuare cateva
exemple, de asemenea puncte de legatura. Cetatenia poate constitui un punct de legatura
atunci cand avem o discutie despre starea si capacitatea juridica a persoanelor, precum
si in cazul raporturilor succesorale care au drept obiect bunuri imobile.
2. domiciliul poate constitui punct de legatra atunci cand sunt stabilite instantele
competente in a solutiona anumite aspecte ce tin e capacitatea persoanelor si
care fac trimitere la unul din elementele de identificare care este domiciliul.
3. Locul unde s-a inceiat un act juridic constituie tot un punct de legatura in
privinta stabilirii acelor conditii legate de forma pe care o va imbraca respectivul
act, precum si pt a stabili legea competenta sa reglementeze modul in care vor fi
exercitate si respectiv indeplinite, drepturile si obligatiile cuprinse in acel raport
juridic.
4. pavilionul unei nave sau aeronave, constituie punct de legaura atunci cand sunt
vizate raporturi de comert exterior, sau sunt puse in discutie dispozitiile din
cadrul unui contract maritim.

Clasificarea normelor conflictuale.

A. Clasificarea normelor conflictuale dupa felul legaturii
 Normele conflictuale unilaterale sunt acele norme care determina numai
cazuri cand legea romana este competenta fara a arata si situatiile in care
norma straina poate deveni competenta.
 Normele conflictuale cu dubla actiune fiind aceel norme care determina atat
cazurile in care devine competenta norma conflictuala in privinta legii
romane, cat si cazurile cand se va aplica legea straina.
B. Clasificare care se face in fucntie de natura continutului normelor conflictuale, si
conduce la aparitia urmatoarelor categorii:
 Norme care vizeaza proprietatea
 Norme care reglementeaza capacitatea persoanelor
 Norme referitoare la succesiuni
 Norme care reglementeaza raportrile de familie

Instantele judecatoresti, sau cele de arbitraj, vor aplica in vederea determinarii legii
competente sa reglementeze raporturile juridice acre au devenit litigioase, acele norme
conflictuale care apartin statului, unde sunt organizate aceste institutii.acets lucrur
exprima principiul dupa care normele conflictuale sunt cele ale forului. Pt a putea

5
determina legea aplicabila unui aport juridic supus spre solutionare unui arbitraj
comercial international, au fost exprimatemai multe pareri:
1. instanta arbitrara va aplica norma conflictuala a forului, adica cea de la sediul ei
2. instanta arbitrara va aplica norma conflictuala a tarii careia apartine legea, pe
care partile au ales-o sa reglementeze contractul incheiat intre ele
3. instanta arbitrala va putea aplica un sistem autonom, pt solutionarea conflictelor
de legi.
O situatie speciala este cea potrivit careia se aplica normele conflictuale ale forului,
atunci cand etse vb de retrimitere, cand se admite, aceasta inseamna ca se tine seama si
de norma conflictuala a tarii la care a trimis norma conflictuala a forului. Ca atare
instanta va aplica norma conflictuala a unei altei tari.

Norma de aplicate imediata

Pt exlicarea acestei notiuni a fost formulate mai multe criterii si anume
1. criteriile formaliste. Legile de aplicatie imediata sunt acelea care datorita
importantei lor deosebite, si a caracterului lor, de a fi imperative, si-au creat un
domeniu propriu al lor, de aplicare, astfel incat normele obisnuite nu vor mai
avea aplicatii. Intro alta opinie se considera ca legile de aplicatie imediata sunt
acelea care au un domeniu de aplicare, mai mare decat cel care ar rezulta din
aplicarea normei conflictuale.
2. criteriile tehnice. Intr-o opinie se considera ca legile de aplicatie imediata sunt
cele teritoriale. Intr-o alta opinie, se invoca faptul ca normele cu aplicatie
imediata sunt acelea are reglementeaza ordinea publica
3. criteriile finaliste. Acest criteriu stabileste faptul ca norma deaplicatie imediata
este acea norma care exprima un interes social deosebit si care se aplica in
principiu pe teritoriul statului respectiv, persoanelor juridice si raporturilor
juridice care sunt avute in vedere, acestea inlaturand conflictul de legi
legiel de aplicatie imediata sunt in mod eviddent acele norme care prsupun in mod
obligatoriu existenta unui punct de legatura si care prezinta in acelasi timp, anumite
deosebiri fata de norma conflictala obisnuita. Ca atare, domeniul legilor de aplicae
imediata se va face prin norma conflictuala pe care acestea o implica.

Aplicarea legii straine si luarea in considerare a acesteia

In dreptul intern, raporturile juridice sunt reglementate de dreptul romanesc iar
problema care se pune etse legata de modul just in care respectiva norma va fi
aplicatata. Raportul jurdic cu element de extranietate vaa pune problema aplicarii legii
straine.

Necesitatea aplicarii legii straine

Se admite in general faptu ca raportul cu element de extraneitate nu poate fi reglementat
numai prin aplicarea legii forului. Aceatsa masura difera de la un stat la altul. Cauza
care determina aplicarea in anuite conditii a legii straine, consta in relatiile economie
internationale, care au cunoscut o larga dezvoltare in ultima perioada. De asemenea,
aplicarea legii straine ste impusa si de accetul reciprocitatii

Conditiile in care se admite aplicarea leii straine

1. legea straina nu se aplica in virtutea propriei sale autoritati, ci datorita normelor
conflictuale ale tarii forului.

6
 2. aplicarea legii straine nu este limitata si conditionata de principiul reciprocitatii,
si nu depinde de faptul daca statul strain aplica in aceeasi problema legea tarii
forului.
Norma conflictuala a statului strain trebuie respectata cu strictete fara a se accepta vreo
discriminare fata de un alt statde cetatenii acestuia, sau de organizatiile din statul
respectiv.

Luare n considerare a legii straine

In anumite situatii, legea straina este doar luata in considerare astfel incat nu sunt
stabilite efectele juridice privind cauza potrivit prevederilor acesteia, ci legea straina
reprezinta doar o conditie pt aplicarea legii proprii sau se tine cont de ea, pt a putea
ddefini, un raport juridic. Aplicarea legii proprii penale, poate prevedea conditia dublei
incriminari, ceea ce inseamna ca acea fapta poate sa fie considerata ca infractiune, si
dupa legea tarii in acre ea a fost savarsita. Ca atare, judecatorul forului va tine cont daca
constituie sau nu un raport juroidico-penal, acea fapta potrivit legii penale straine, insa,
el va pune in aplicare propria sa lege.

Curs 5
Conflictul de legi in anumite sitatii
conflictul de legi in cazul statului nerecunoscut
s-a pus problema in practica in legatura cu aplicarea legi straine, in cazul statului
nerecunoscut, de catre statul al carei instante va deveni competenta sa aplice legea
straina si daca in acest caz pot aparea conflicte intre legile respective. In prima faza, s-a
considerat ca atata vreme cat un stat nu va fi recunoscut, legile respectivului stat nu vor
fi luate in consideratie, si pe cale de consecinta nu se vor putea produce conflicte intre
cele doua reglementari. Pe de alta parte, intr-o alta conceptie, se considera ca
neaplicarea legilor unui stat nerecunoscut, ar insemna sa se faca abstractie de ceea ce
partile a avut in vedere in cadrul raportului juridic respectiv. Pe de alta parte acelasi
autor, considera ca se poate invoca ordinea publica a tarii forului sau se poate folosi
calificarea in scopul inlaturarii aplicabilitatii legii statului nerecunoscut, insa acest lucru,
este o ipoteza distincta de cea care a fost avuta in vedere mai sus. Se considera ca
ipoteza conflictului de legi generat ca urmare a aplicarii reglementarilor din statul
nerecunoscut, nu se pune problema unor relatii dinre state, ci a unor raporturi juridice cu
element de extranietate care se stabilesc intre persoane fizice sau juridice. Argumentele
care se folosesc in sprijinul aplicarii legilor statului nerecunoscut constau in
urmatoarele:
 teoria caracterului constitutiv al recunosterii contravine Chartei ONU
 potrivit dreptului international public, fiecare poporpoate sa-si aleaga
forma de conducere pe care o considera a fi cea mai potrivita pt el, si in concluzie a
considerat drept conditie pt aplicarea reglementarii dintr-un anumit stat de existenta
recunoasterii, ar insemna ca se accepta o imixtiune in treburile interne a respectivului
stat, ceea ce contravine principiilor de drept international public. Un stat poate sa nu
recunoasca existenta in viata internationala a nui alt stat, dar acest fapt alaturi de situatia
lipsei raporturilor diplomatice cu respectiva entitate, nu poate conduce la
inaplicabilitatea legislatiei statului nerecunoscut, deoarece s-ar incarca activitatea
legislativa, a acestuia care reprezinta o manifestare a suveranitatii, independentei si
egalitatii dintre state

7
conflictul legilor interprovinciale, sau interreginale
exista anumite state la nivelul carora se regasesc mai multe tipuri de reglementari
datorita anumitor evenimente existente de-a lungul istoriei. De asemenea, in situatia
statelor organizate ca federatie, exista la nivelul statelor componente, reglementari
prorprii. Conflictele de legi, in sens propriu se deosebesc de conflictele de legi
interprovinciale ori care apar intre legile statelor federate. In functie de natura lor, in
cazul conflictului de legi, este vb de doua state suverane si independente, pe cand in
situatia legilor interprovinciale, sau a legilor ce provin din statele federateeste vb despre
reglementarile unuia si aceluiasi stat. ca atare, nu regasim elementul de extranietate, iar
hotararile pronuntate in aceste cazuri nu au nevoie de procedura exequatului. In functie
de posibilitatea de unificare a solutionarii conflictelor de legi si a conflictelor de legi
interprovinciale, se considera ca in primul caz, concretizarea respectivei unificari este
greu de pus in practica, pe cand, in cea de a doua situatie, unificarea se poate realiza pe
cale legislativa, prin reglementari care sa slutioneze asemenea conflicte, sau pe calea
controlului judecatoresc, exercitat de catre instanta suprema care are competente in
acest sens, in romania, uniformizarea solutiilor pronuntate, de catre instantele de
judecata se realizeaza prin exercitarea recursului in interesul legii, de catre instanta cea
mai inalta in grad. Modul de solutionare a conflictelor dintre legi propriu-zise, si
respectiv conflictul dintre legile interprovinciale, nu au un numiitor comun, in sensul ca
nu se urmaresc aceleasi etape, si nu sunt preluate aceleasi reguli… ordinea publica poate
fi invocata in vederea inlaturarii aplicarii legii competente, atunci cand apare in discutie
conflicte de legi ale statelor federate. In cazul conflictelor de legi interprovinciale, nu se
poate refuza aplicarea reglementarii unei anumite provincii pe motiv ca acea
reglementare ar contraveni ordinii publice. In cazul retrimiterii se va aplica sistemul de
drept strain, in cazul in acre este vb de un conflict de legi prorpiu-zise. Situatie ce nu se
cunoaste in cazul conflctelor de legi interprovinciale sau interregionale, intr-ucat nu
exista sistem care sa devina aplicabil ca urmare a retrimiterii

conflictul interpersonal
sunt anumite domenii in care legea este determinata in cadrul unor state dupa criteriul
confesiunii in sensul ca cei ce apartin aceluiasi cult, vor fi supusi reglementarii
prevazute pt acesta. Situatia cel mai des intalnita este in dreptul familiei, atunci cand
devin aplicabile, asemenea dispozitii. Sunt state in cadrul carora, atat instantele civile,
cat si cele confesionale au in competenta solutionarea anumitor litigii intree persoanele
apartinand aceluiasi cult. Procedura exequatului va putea fi extinsa si in cazul
conflictului interpersonal, cu exceptia, situatiilor in care ordinea publica sau calificarea
in dreptul internatonal privat, limiteaza respectiva posibilitate.

Curs 15.04.2010
Curs
Izvoarele internatinale ale dreptului internationa public
In cadrul acestei categorii sunt cuprinse tratatul, conventia, sau acordul international
prin care sunt reglementate anumite aspecte ce tin de dreptul international privat la care
se adauga cutumele inernationale. Tratatele internationale fac parte din dreptul
international insa devin lege interna atunci cand sunt ratificate prin organismul legisativ
organizational. Izvorul international poate fi utilizat in rezolvarea unor probleme

8
conflictuale in cazul in care nu se regasesc principii necesare in dispozitiile cu caracter
intern.

Uzantele comerciale
In cadrul raporturilor economice internationale sunt cuprinse o serie de relatii sociale
care sunt reglementate prin uzantele sau uzurile comerciale. Acestea reprezinta anumite
practici ce iau nastere in cadrul raporturilor dintre partenerii economici. Acestea sunt
caracterizate prin continuitate si prin acceptarea generala a continutului lor astfel incat
conduc in mod automat la crearea unor veritabile drepturi si obligatii. Aplicarea in timp
a acestor uzante conduce la optinerea unei conformitati determinate de aplicarea unitara
a respectivelor reguli. Unii autori fac diferenta intre notiunea de uzanta comerciala si
cea de cutuma. In acest sens se realizeaza urmatoarea clasificare:
1. sunt anumite cutume la care trimit in mod expres dispozitiile legale. Ca atare
acele obiceiuri nu sunt izvoare de drept de sine statatoare intrucat exista norma
juridica care face trimitere la acesta.
2. o a doua categorie sunt acele cutume in cadrul carora legea nu trimite la acestea
si in consecinta nu sunt considerate a fi izvoare de drept. Cu toate acestea ele vor
fi utilizate in interpretarea unor acte juridice.
Alti autori folosesc termenul de uzanta desemnand in acelasi timp atat cutuma cat si
uzanta. In anumite situatii, uzantele coerciale se pot prrezenta sb mai multe forme in
functie de titulatura utilizata, si anume uzuri, practici, obiceiuri, obisnuinte, etc. exista si
opinia potrivit careia uzantele interpretative si uzurile conventionale nu au putere de
lege asa cum se intampla in cazul cutumelor, situatie in care practicile la care partile
contractante au facut trimitere in mod expres sau tacit, sunt utilizate in mod exclusiv la
interpretarea conventiilor. Uzantele comerciale se pot clasifica dupa mai multe criterii:
pot aparea uzante internationale si uzante interne. Primele sunt aplicabile in cadrul
aporturilor economice internationale, iar celelalte sunt obligatorii in circumscriptia
teritoriala a statului respectiv. Uzantele pot fi generale aunci cand sunt aplicabile pt
toate ramurile comerciale, pot fi speciale cand vizeaza anumite domenii si pot fi locale
in cazul in care sunt aplicabile restrictiv doar in anumite locuri cum ar fi spre exemplu
porturile comerciale. Aplicarea uzantelor se face in mod diferit in functie de diferite
elemente regasite in dispozitiie legale, astfel incat pot fi delimitate urmatoarele situatii:
1. in cazul unui contract de comert exterior, partile pot sa-si stabileasca legea
aplicabila cotractului astfel incat uzantele vor deveni incidente in limita
prevazuta in legea aplicabila contractului.
2. in cazul in care partile nu isi au stabilit de comun acord legea care sa
reglementeze raportul juridic stabilit intre cele doua parti, norma care va deveni
aplicabila, va fi stabilita in functie de anumite criterii dupa cum urmeaza: legea
loculi incheierii contractului, locul executarii contractului, sau functie de sediul
uneia dintre partile contractante. Se va avea in vedere in stabilirea acestei legi
norma conflictuala a forului.
3. sistemele de drept recunosc partilor unui contract de comert exterior,
posibilitatea de a stipula orice clauza la care acestea convin rspectand in acelasi
timp normele imperative existente in aceatsa materie. Acets lucru concretizeaza
principiul libertatii contractuale in sensul ca ele pot accepta aplicarea uzantelor
cu privire la intelegerea incheiata intre ele.
Uzantele cuprind anumite clauze tip care au o anumita semnificatie, si care usureaza
derularea raporturilor comerciale c caacter international. In acest sens trebuie retinut

9
acel grup de norme, denumit regulile incoterns prin care sunt definite in sarcina lui cad
riscurile legate de transportul marfurilor, deasemeea cui anume revine obligativitatea
platii diferitelor taxe legate de respectiva conventie de vanzare cumparare
internationala. Arbitrajul international are un anumit specific in legatura cu
aplicabilitatea uzantelor comerciale in sensul ca intr-o accepiune (parere) se considera
ca prin arbitraj se incearca sa se obtina medierea unui posibil conflict iar intr-o alta
parere se considera ca activitatea respectiva ste una jursdictionala. In privinta primei
conceptii, atunci cand se incearca concilierea unui posibil diferend, nu avem de a face
cu o judecata propriu-zisa intrucat rolul arbitrilor este de a impaca partile in sensul
obtinerii unui compromis si nu in realizarea efectiva a drepturilor stabilite prin
conventia deja incheiata. Tocmai de aceea in cadrul acestei proceduri, partilor nu le este
interzis sa ia contract cu abitrii in vederea obtinerii unei intelegeri pe cale amiabila. In
cea de-adoua conceptie, atunci cand arbitrajul este considerat a fi o activitate
jurisdictionala, partile revendica in fata completului de arbitraj international anumite
drepturi regasite in conventia comerciala care consfinteste intelegerea dintre cele doua
parti. In acets caz finaliarea procedurii va coincide cu emiterea unei hotarari care va
trebui sa fie fondata pe anumite regli juridice si care va statua cu privire la confirmarea
sau infirmarea pretentiilor formulate de catre partea reclamanta. Ntrucat solutionarea ina
cest caz a referendului se face dupa o procedura contengioasa (adica se dezbate un
anumit …). realizarea pe calea arbitrajului a unei activitati jurisdictionale comporta o
atitudine de alta natura fata de persoanee desemnate in calitate de arbitri in sensul ca
este interzisa comunicarea partilor cu acestia in vederea inlaturarii oricarui semn de
intrebare legat de impartialitate. Intr-o alta conceptie, arbitrajul are drept scop obtinerea
unor noi reguli de drept adica unor norme conflictuale si respectiv, a unor norme
materiale sau substantiale. In acets caz pt a se putea stabili legea aplicabila raportului
juridic s-au emis mai multe pareri:
1. instanta arbitrara va aplica norma conflictuala a forului, adica cea de la sediul
sau.
2. instanta aritrara va aplica norma confictuala a tarii careia ii apartine legea
stabilita sa guverneze conventia ncheiata dintre parti.
3. instanta arbitrara va putea aplica un sistem de reguli autonom, si anational care
va solutiona conflictl de legi.
Arbitrajul comercial internatonal poate fi realizat in considerarea unor norme de drept
sau in virtutea principiului echitatii.

Curs 7
Calificarea si cnflictul pe calificari
Continutul normei conflictuale se determina cu ajutrul unor notiuni precum starea civila,
capacitatea, forma actului, succesiunea bunurilor mobile, etc. spre exemplu, forma
incheierii casatoriei etse supusa legii statului pe teriroriul careia se celebreaza. Astfel,
forma incheierii casatoriei defineste obiectul de reglementare al normei conflictuale
adica contnutul sau. La fel ca si in cazul clasificarii normelor juridice in general si
normele conflictuale se grupeaza in mai multe categorii. Nele dintre acestea vizeaza
statutul personal, altele contractul, dreptul de prprietate, succesiunea sau faptul juridic
ilicit. Legatura normei conflictuale se stabileste de asemenea cu ajutorul unor notiuni,
precum locul incheierii contractului, locul unde s-a produs un anumit prejudiciu, ca
urmare a savarsirii unui fapt juridic ilicit, locul executarii contractului, etc. notiunile

10
prin intermediul carora se stabilesc continutul si respectiv legatura normei conflictuale,
nu au acelasi continut in toate sistemele juridice. Factorii care determina calificarea pot
fi urmatorii:
1. notiuni si termeni care au un inteles diferit, dar care conduc la stabilirea normei
conflictuale aplicabile, de ex: domiciliul (intelesurile diferite), provin de la
modalitatea de reglementare care in multe din cazuri difera in functie de sistemul
de drept de la care provin.
2. existenta unor institutii juridice care sunt proprii doar anumitor sisteme
judiciare, si care nu se intalnesc in alte sisteme de drept astfel incat sa se poata
face apel la o situatie similara.
3. sistemele de drept pot incadra aceleasi situatii in categorii deosebite cum ar fi de
exemplu ruperea logodnei care in anumite sisteme conduce la activarea unei
raspunderi juridice contractuale, iar in late sisteme la aparitia unei raspunderi
juridice delictuale.
4. sistemele de drept folosesc anmite metode, care difera de la un stat la altul in
vederea optinerii aceluiasi rezultat. Astfel exisde fond ta conditii… care
realizeaza o asemenea relementare.
Calificarea presupune determinarea continutului notiunilor utilizate de nrma confictuala,
atat in ceea ce priveste partea care arata obiectul reglementarii sale precum si partea in
care se arata legea competenta a fi aplicabila raportului juridic respectiv.

Felurile calificarii
O prima diferentiere se poate face inntre calificarea primara si cea secundara.
Calificarea primara determina legea competenta in sensu ca in functie de felul in care se
face o calificare va depinde si legea competenta sa caruiasca raportul juridic respectiv.
Calificrea primara este o problema care tine in mod exclusiv de dreptul international
privat.
Calificarea secundara nu are nici un fel de influenta asupra legii competente sa
carmuiasca raportul juridic. Aceasta operatiune are loc dupa ce s-a realizat calificarea
primara, moment la care a fost stabilit si care anume este actul normativ sau legea
competenta a fi aplicabila raportului juridic. Ca atare, calificarea sedcundara este o
probema de drept intern intr-ucat legea interna care a fost declarata competenta sa
carmuiasca raportul jurdic, va fi cea care va realiza si calificarea secundara.
Se mai poate face distinctia intre notiunile folosite de norma conflictuala pt a desemna
conflictele de legi, care le reglementeaza (continutul normei conflictuale), si calificarea
notiunilor utilizate de norma conflictuala pt determinarea sistemului de drept aplicabil
(legatura normei conflictuale). In cazul primei calificari se va realiza schimbarea normei
conflictuale insasi si astfel se va determina legea competenta sa carmuiasca raportul
juridic, iar in cea de-a doua calificare, nu se va modifica norma conflictuala, dar in
schimb in functie de calificare, vom stabili solutia cu privire la conflictul de legi.
Suntem ijnprezenta unui conflict de calificari, atunci cand notiunile utilizate de norma
conflictuala sunt calificate in mod diferit de catre sisemele de drept care se afla in
conflict.

Legea dupa care se face calificarea

Principala poblema in dreptul international privat consta in aceea de a sti dupa care lege
se va realiza calificarea astfel incat sa se poata estima modul in care se va solutiona
conflictul de calificari. Intr-o prima varianta, calificarea se face dupa legea forului, prin

11
acest lucru intelegandu-se legea de la locul instantei sesizate. In sprijinul acestei teorii
sunt invocate urmatoarele argumente:
1. normele dreptului international privat apartin sistemului de drept al instantei.
Astfel calificarile ce trebuiesc realizate apartin tot sistemului de drept national
intr-ucat legiutorul care le-a adoptat a folosit respectivele norme dupa sensul pe
care acestea il aveau in sistemul lor juridic.
2. calificarea reprezinta o etapa intermediara in aplicarea normei conflictuale, iar
calificarea primara este cea care poate influenta solutia litigiului.
3. daca calificarea nu se realizeaza dupa legea forului, ar insemna ca forul, adica
instanta sesizata, nu poate sa aiba nici un fel de control asupra legii straine
aplicabile si ca atare, acest lucru nu poate f acceptat.

Calificarea dupa lex causeae

Aceasta varianta presupune ca orice calificare sa se realizeze dupa legea straina,
principial competenta, supraa unui raport juridic. Argumentele are sustin o astfel de
varianta sunt urmatoarele:
1. trimiterea la legea straina competenta implica si trimiterea la calificarea
acestei legi. In conditiile in care nu s-ar tine cont de calificarea pe care
realizeaza legea straina ar insemna a se impune respectivei legi o competenta
pe care aceasta nu ar primio astfel incat legea respectiva ar fi denaturata.
2. legea straina la care face trimitere norma conflictuala trebuie aplicata astfel
incat sa se faca aparare efectiva a acelor drepturi subiective, care iau nastere
sub actiunea lor. Nu s-ar putea ajunge la o astfel de solutie, atunci cand s-ar
pune in aplicare calificarea realizata dupa legea forului.

12