- CADASTRUL – LEGEA 7/1996

Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara a

Banatului

- referat-

COORDONATOR:

Hamza Stela
STUDENT:
Dragila Cristian

Timisoara 2009

1
- CADASTRUL – LEGEA 7/1996

Ce este cadastrul?

Aparent, s-ar părea că o asemenea întrebare este inutilă. Cine nu ştie astăzi ce însemnă această
noţiune? Toţi ştiu! Drept urmare a aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, s-a consacrat chiar
şi denumirea de „cadastraş”. Cine este el? Conform art. 11, din susnumita lege şi a regulamentului
său de aplicare, „din comisia constituită în fiecare comună, oraş sau municipiu – în scopul stabilirii
dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, atribuirii efective celor
îndreptăţiţi şi eliberării titlurilor de proprietate – face parte şi un specialist în măsurători
topografice, cadastru şi organizarea teritoriului”.

Activitatea desfăşurată de acest specialist în ultimii ani, redusă numai la efectuarea de

măsurători de teren, pentru aplicarea legii 18/19 cu mijloace uneori rudimentare, a creat o falsă
imagine a specialistului în cadastru şi a domeniului însuşi.

Ce este de fapt cadastrul şi la ce serveşte? Răspunsul necesită o succintă prezentare a evoluţiei

sale în decursul timpului, corelată cu implicaţiile dezvoltării societăţii omeneşti în etapa actuală şi
în special cu cerinţele dezvoltării durabile şi ale protecţiei mediului înconjurător.

În sens larg, registrul în care se ţine evidenţa bunurilor imobile, poartă denumirea de
„cadastru”.

Originea cuvântului cadastru, după unii autori ar fi compus din prefixul de origine greacă
„kata”, care înseamnă de „sus în jos” şi din cuvântul neo grec (bizantin) ”stikon”, care înseamnă:
registru de impunere, carte de însemnări, carte de comerţ. După alţi autori, el derivă din cuvântul
vechi medieval „capitastrum”, care ar fi în strânsă legătură cu „capitions registrum” sau „ capitum
registrum” şi care la origine înseamnă impozitul pe capul familiei.

Denumirea apare pentru prima dată într-un document din anul 1185, găsit la Veneţia sub
forma „catastico”. Însă el s-a impus în secolul al XVII şi din Ialia a trecut în Franţa sub forma „le
cadastre”, în Germania şi Austria sub forma „der Kataster”. În ţara noastră el apare la începutul
sec. XIX, adaptat foneticii limbii române, sub forma de „cadastru”.

Aşa dar „cadastrul” a însemnat în decursul timpului activitatea umană de inventariere a

resurselor funciare, pentru realizarea impozitelor .

Treptat, cadastrul a devenit tot mai complex, pe măsura creşterii nevoilor tehnice, economice
şi juridice de inventariere a pământului şi a celorlalte bunuri imobile, cărora li s-au adăugat în
ultimii ani, cerinţe şi necesităţi legate de folosirea raţională a resurselor în contextul procesului
dezvoltării durabile şi a protecţiei mediului înconjurător.

Preocupări în acest sens au fost şi sunt şi în prezent în ţara noastră.

Mi se pare semnificativ un punct de vedere exprimat în presa recentă, de după 1989, în care se
precizează că: <<Trebuie să fie completată şi definitivată prestaţia Cadastrului Funciar Român, ca
cea mai vastă operaţiune de inventariere a teritoriului şi nu numai inventariere ci şi relevanţă a

2
- CADASTRUL – LEGEA 7/1996

toată zestrea neamului nostru. Încheierea lucrărilor Cadastrului Funciar Român nu se va face de azi
pe mâine, ci într-o durată creatoare, amănunţită şi migăloasă, căci va fi luat în evidenţă pârâul de la
„moara satului”, ograda şi casa ţăranului, livezile şi viile dealurilor, amenajările hidrotehnice,
amenajările urbanistice, autostrăzi, amenajări portuare, fluviale, monumente istorice şi de artă,
toate darurile binecuvântate ale acestui neam>>.

Rol şi cerinţe

Pământul - ca resursă principală de asigurare a hranei şi folosirea lui raţională a devenit astăzi
problema de bază a însăşi existenţei umane.

Pe toate meridianele globului se întreprind măsuri de gestionare şi de folosire raţională a

solului, în contextul creşterii decalajului dintre cerere şi oferta de produse agroalimentare,
determinată de factorul demografic, pe de o parte şi de resursele de teren arabil, relativ limitate, pe
de altă parte. Fenomenul globalizării activităţii umane, interdependenţa factorilor politici,
demografici, ecologici etc, au impus o nouă abordare în gospodărirea pământului, în conformitate
cu conceptul dezvoltării durabile şi al respectării normelor de protecţie a mediului înconjurător.

Realizarea acestor deziderate este posibilă în cadrul unui sistem complex de evidenţă tehnică,
economică şi juridică a tuturor resurselor şi în primul rând a fondului funciar, pentru ca, pe
această bază solul să poată fi folosit şi gestionat raţional în vederea asigurării producţiei de bunuri
agricole, iar teritoriul în ansamblul său, să poată fi sistematizat, amenajat şi gospodărit,
corespunzător cerinţelor societăţii umane.

Potrivit acestor cerinţe, rolul cadastrului a devenit determinant în activitatea umană de

folosire a resurselor mediului înconjurător.

Cadastrul – ca sistem complex şi dinamic de evidenţă tehnică, economică şi juridică a

resurselor, constituie baza gestionării tuturor bunurilor imobiliare (pământ, ape, păduri, construcţii
etc.) fără de care nu se poate vorbi de dezvoltare durabilă şi de protecţia mediului.

Numai prin cadastru se poate analiza în orice moment, disponibilul resurselor, starea acestora
în timp, modul în care sunt folosite, cu respectarea cerinţelor şi condiţiilor impuse de procesul
dezvoltării durabile, precum şi modul în care sunt respectate legile scrise şi nescrise ale protecţiei
mediului înconjurător.

Ca o concluzie, se poate afirma faptul că societatea umană trebuie să desfăşoare complexul

său de activităţi în mediul înconjurător prin intermediul cadastrului care în acest context, reprezintă
interfaţa dintre OM şi NATURĂ.

Situaţia actuală privind cadastrul în România

3
- CADASTRUL – LEGEA 7/1996

Cadastrul - prin ceea ce reprezintă el în epoca contemporană, respectiv evidenţa tehnică,

economică şi juridică a tuturor bunurilor imobile (pământ, ape, păduri, construcţii etc.), a constituit
şi în ţara noastră o preocupare esenţială.

Condiţiile economice, sociale şi politice în care s-a aflat ţara noastră în decursul timpului, n-
au permis realizarea cadastrului aşa cum s-a întâmplat în marea majoritate a ţărilor dezvoltate.
Practic, în România nu există în prezent cadastrul naţional, nu există ordine în avuţia naţională.

În teritoriul ocupat de imperiul austro-ungar, înainte de primul război mondial, a existat o

evidenţă cadastrală, limitată însă la acele vremuri, care nefiind întreţinută în timp şi-a pierdut
valabilitatea.

Începutul activităţii cadastrale în România, pe baze moderne, poate fi considerat momentul

apariţiei legii nr. 23 din 20 aprilie 1933, pentru organizarea cadastrului funciar şi introducerea
cărţilor funduare. Această lege a fost la vremea respectivă printre cele mai bune din Europa, iar
prevederile ei au valabilitate şi în zilele noastre.

Publicitatea imobiliară a fost inclusă doar parţial în această lege. Abia prin legea nr. 155 din
27 aprilie 1938, s-a definitivat o lege completă a cadastrului şi s-a înfiinţat „Direcţia Generală a
Cărţilor funciare şi Cadastrului”, care să coordoneze unitar întreaga activitate. Faţă de momentul
iniţial, când s-a pus problema urgentă de executare a lucrărilor de măsurătoare necesare
împroprietăririi ţăranilor, decretată încă din anul 1917, discuţiile pentru elaborarea unei legi a
cadastrului, au durat peste 20 de ani! Adversarii acestei legi argumentând, la vremea respectivă că,
prin clarificarea situaţiei proprietăţii, nu vor mai fi procese de grăniţuire şi că, în această situaţie,
vor muri avocaţii de foame.

Din nefericire aceeaşi situaţie este şi în zilele noastre, însă la o scară mult mai mare, cu peste
2 milioane de procese pentru pământ!

Legea cadastrului din 1938, n-a mai putut fi aplicată decât parţial, din cauza războiului al II-
lea mondial şi urmărilor sale.

În perioada care a urmat, nu s-a mai pus problema realizării cadastrului, în conţinutul său,
datorită înlocuirii abuzive a dreptului de proprietate privată cu proprietatea de stat.

Cadastrul a fost astfel înlocuit cu o simplă „evidenţă cadastrală”, bazată însă pe măsurători
terestre-geodezice, topografice şi fotogrametrice – deosebit de riguroase şi executate de un corp
ingineresc profesionist.

După schimbările produse în societatea Românească începând cu anul 1989, când printr-o
serie de acte legislative, inclusiv legea 18/1991 privind „fondul funciar”, a fost reinstalat dreptul de
proprietate privată asupra bunurilor abuziv confiscate, s-a pus din nou problema unei noi legi a
cadastrului.

O nouă lege a cadastrului era cu atât mai necesară, cu cât prin apariţia legii 18/1991 şi
restituirea dreptului de proprietate asupra pământului şi a altor bunuri imobile, trebuia să se
instituie ordinea în avuţia naţională.

4
- CADASTRUL – LEGEA 7/1996

Ori, lipsa acestei legi un timp îndelungat, precum şi aplicarea ei necorespunzătoare din
momentul apariţiei (1996) până în zilele noastre, a avut şi are din nefericire multiple implicaţii
negative, printre care:

peste două milioane de procese, care au ca obiect dreptul de proprietate;

acapararea ilegală a unor terenuri de către anumiţi factori de putere;
degradarea continuă a solului prin folosirea necorespunzătoare;
lipsa oricărei responsabilităţi din partea deţinătorilor de bunuri, proprietate de stat şi
publică;
distrugerea majorităţii lucrărilor de îmbunătăţiri funciare-irigaţii, amenajări
antierozionale, perdele forestiere şi multe altele;

Dintre acestea, situaţia cea mai dramatică o constituie existenţa milioanelor de

procese pe rol, prin care oamenii implicaţi în aceste acţiuni juridice, cheltuiesc enorm din
venitul lor şi aşa destul de redus, în avantajul celor interesaţi în a menţine starea de haos
în avuţia naţională, de pe urma căreia să se îmbogăţească cu neruşinare.

Aceasta este starea în care ne aflăm acum la începutul mileniului III, faţă de ţările în
care cadastrul există de circa 200 de ani!

De ce această situaţie? Răspunsul este unul singur: nu există interes în aplicarea

legii cadastrului, care are, iată 5 ani de la apariţie.

Această lege cu nr. 7 din 1996, intitulată „Legea Cadastrului şi a Publicităţii

Imobiliare” este, prin conţinutul său, o lege apropiată de legile similare existente în ţările
Europene.

Legea prevede la art. 1 „Cadastrul general este sistemul unitar şi obligatoriu de evidenţă
tehnică, economică şi juridică prin care se realizează identificarea, înregistrarea, reprezentarea pe
hărţi şi planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum şi a celorlalte bunuri imobile de pe întreg
teritoriul ţării, indiferent de destinaţia lor şi de proprietar.

Conţinutul acestui prim aliniat din lege este destul de clar: cadastrul, adică evidenţa tehnică,
economică şi juridică a bunurilor imobiliare este un sistem informaţional unitar la nivelul ţării, dar
şi obligatoriu.

Obligatoriu pentru cine? Pentru stat care este principalul responsabil de realizarea cadastrului
naţional.

Pe de altă parte, cea de a doua componentă a legii „Publicitatea imobiliară”, prevede la art.
20: „Publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidenţă al cadastrului general, are ca obiect
înscrierea în cartea funciară a actelor şi faptelor juridice referitoare la imobilele din aceleaşi
localităţi.

Cartea funciară, în esenţa, ei constituie sistemul unitar final de evidenţă tehnică, economică şi
juridică a bunurilor imobile, care consfinţeşte dreptul de proprietate.

Pe baza acestei legi au fost create începând cu anul 1997 şi instituţiile de specialitate pentru
aplicarea legii.

5
- CADASTRUL – LEGEA 7/1996

Astfel la nivelul naţional există „Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie, (ONCGC),
iar la nivel judeţean Oficii similare (OJCGC). Pentru întocmirea cărţii funciare au fost înfiinţate
Birouri de Carte Funciară, pe lângă fiecare Judecătorie teritorială.

Aşa dar, cadrul legal şi organizatoric există, dar aplicarea legii întârzie.

Concluzia este una singură: opoziţia faţă de asigurarea ordinii în avuţia naţională este destul de
puternică, fiind în continuare sprijinită şi susţinută de cei interesaţi în această stare de haos.

Cadastrul 2014 – o nouă viziune asupra evidenţei, folosirii şi protecţiei resurselor mediului
înconjurător

Mediul înconjurător

OMUL – fiinţă raţională, trăieşte şi îşi asigură existenţa, folosind resursele naturale ale
planetei Terra, în cadrul societăţii umane pe care a creat-o în decursul timpului.

Evoluţia societăţii umane pe Terra, diferită în timp şi spaţiu, cerinţele impuse de asigurarea
hranei, de asigurarea condiţiilor de locuit, etc au determinat apariţia unui ansamblu complex de
construcţii, care constituie ceea ce denumim resursele artificiale.

Printr-o ipoteză simplificatoare, putem reprezenta mediul înconjurător al societăţii umane fig.
1, care include cei trei factori, astfel:

Activitatea umană în mediul său înconjurător este concretizată, la intersecţia celor trei factori,
prin complexul bunurilor obţinute (B).

Interacţiunea factorilor PTC

6
- CADASTRUL – LEGEA 7/1996

O analiză elementară actuală asupra factorilor principali ai mediului înconjurător, ne permite

următoarele concluzii:

populaţiile, prin reprezentantul lor „OMUL”, constituie factorul dinamic, complex şi în

continuă expansiune, care modifică continuu mediul său înconjurător;
teritoriul, respectiv resursele naturale, sunt limitate în timp şi spaţiu şi drept urmare a presiunii
tot mai puternice ce se exercită asupra sa de către factorul „OM”, necesită evidenţa, folosirea şi
gospodărirea lui cât mai judicioasă;
construcţiile sau complexul de construcţii de toate categoriile realizate de „OM, în mediul său
înconjurător, constituie resursele artificiale, care necesită, în scopul protejării şi folosirii lor cât
mai îndelungate acelaşi sistem de evidenţă ca şi resursele naturale.

Interdependenţa şi interacţiunea celor trei factori care se manifestă ca implicaţii logice într-un
sistem cibernetic cu feed-back, de forma: populaţie ® resurse naturale ® resurse artificiale ®
populaţie, determină şi impune sistemul de reglare şi autoreglare, pentru menţinerea echilibrului
întregului sistem – mediul înconjurător.

Protecţia mediului înconjurător

OMUL- în lupta sa cu natura pentru a-şi asigura existenţa, consumă resurse naturale, crează
resurse artificiale şi bunuri de scurtă durată pentru asigurarea hranei.

Din nefericire, în această luptă dintre OM şi NATURĂ, se produc multiple dezechilibre, care
au ca rezultat degradarea, uneori ireversibilă, a elementelor de bază ce compun mediul
înconjurător; solul, apa, vegetaţia, fauna şi altele.

Stoparea acestui fenomen a devenit în zilele noastre problema de bază a existenţei umane pe
Terra.

Organisme naţionale şi internaţionale se preocupă intens de acest fenomen prin măsuri şi

acţiuni specifice, prin dezbaterea acestui complex de probleme în diferite foruri, începând cu ONU
şi organismele sale specializate.

Cadastru – 2014

Este tocmai rezultatul unor astfel de întâlniri şi dezbateri la nivel internaţional în care un rol
important este deţinut de FIG – Federaţia Internaţională de Geomatică în colaborare cu organisme
specializate ale ONU.

În esenţă acest program conţine recomandări privind evidenţa pe baze moderne a resurselor
naturale şi artificiale, de care dispune societatea umană, folosirea acestora corespunzător cerinţelor
dezvoltării durabile şi protecţia mediului ca rezultat al folosirii controlate a resurselor.

Evidenţa resurselor, prin programul Cadastru – 2014, a devenit o necesitate determinată de

procesul tehnologic extraordinar al societăţii umane contemporane, de schimbările sociale,
economice şi politice deosebite care au loc, de fenomenul globalizării etc., toate cu implicaţii
asupra mediului înconjurător.

7
- CADASTRUL – LEGEA 7/1996

Globalizarea activităţii umane, este un fenomen determinat de factorul cel mai dinamic al
mediului înconjurător, respectiv populaţia, a cărei activitate pentru asigurarea hranei în principal,
trebuie controlată pentru a preveni deteriorarea mediului său de viaţă.

În acest context, evidenţa resurselor în cadrul unui program, a determinat problema principală
a societăţii umane moderne în etapa actuală.

Acest program – intitulat Cadastru 2014 are la bază sistemul cadastral actual, existent în
ţările unde a fost realizat, sistem care urmează a fi modelat informaţional şi completat cu elemente
specifice de gestiune a resurselor şi de protecţie a mediului înconjurător.

Dintre elementele caracteristice ale acestui program sunt de menţionat următoarele:

Automatizarea sistemelor cadastrale actuale, prin folosirea mijloacelor moderne de calcul.

Modernizarea sistemului informaţional cadastral prin includerea tuturor datelor care definesc
obiectele cadastrale.
Înscrierea drepturilor şi obligaţiilor publice şi private pentru posesorii şi utilizatorii de obiecte
cadastrale.
Creşterea rolului şi răspunderii specialistului în geomatică, la realizarea programului Cadastru
2014.
Monitorizarea şi corelarea activităţilor umane cu implicaţii în folosirea resurselor mediului
înconjurător şi altele.

Acest program conceput de forurile internaţionale în 1994, pentru un orizont de 10 ani,

respectiv pentru anul 2014, când se consideră că va deveni operaţional, a fost discutat anual la
întâlniri internaţionale cu participarea unor mari specialişti în domeniu, inclusiv a organismelor
specializate ale ONU.

Tema Congresului XXI a FIG, din anul 2002, care va avea loc la Washington, intitulată:
„Geomatics and Property Valuation for Global Sustainable Development”, este cât se poate de
sugestivă în ceea ce priveşte rolul acestui domeniu în dezvoltarea durabilă a Societăţii umane.