Fiscalitatea şi raporturile de muncă

1. RECONSIDERAREA VENITURILOR DREPT VENITURI DIN SALARII ............................................... 3

Criteriile de reconsiderare a activităţilor drept dependente, în temeiul art. 7 alin. (1) pct. 2.1 şi
2.2. din Codul fiscal................................................................................................... 3
Departajarea între activitatea dependentă şi cea independentă............................... 4
2. OBLIGAŢII PRIVIND VENITURILE DIN DREPTURI DE AUTOR ŞI VENITURILE DIN CONVENŢII CIVILE 5
Noţiunea de venituri profesionale.............................................................................. 5
Drepturile de autor şi drepturile conexe ............................................................ 5
Contractele sau convenţiile civile ...................................................................... 6
Persoane care nu intră sub incidenta art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
58/2010 ..................................................................................................................... 7
Contribuţii individuale datorate.................................................................................. 7
Obligaţiile plătitorului de venit ................................................................................... 8
Declaraţiile nominale ......................................................................................... 8
Declaraţiile privind obligaţiile de plată ............................................................... 8
Plata contribuţiilor individuale............................................................................ 9
Obligaţiile plătitorilor în cazul încheierii unor convenţii civile............................. 9
Obligaţiile plătitorilor de venituri din drepturi de autor ..................................... 10
Procedură de regularizare a contribuţiilor plătite în plus ......................................... 11

2
1. Reconsiderarea veniturilor drept venituri din salarii

Criteriile de reconsiderare a activităţilor drept dependente, în temeiul art. 7 alin. (1) pct. 2.1
şi 2.2. din Codul fiscal

Orice activitate poate fi reconsiderată activitate dependentă dacă îndeplineşte cel puţin unul
dintre următoarele criterii:

• beneficiarul de venit se află într-o relaţie de subordonare faţă de plătitorul de venit, respectiv
organele de conducere ale plătitorului de venit, şi respectă condiţiile de muncă impuse de
acesta, cum ar fi: atribuţiile ce îi revin şi modul de îndeplinire a acestora, locul desfăşurării
activităţii, programul de lucru;

• în prestarea activităţii, beneficiarul de venit foloseşte exclusiv baza materială a plătitorului de

venit, respectiv spaţii cu înzestrare corespunzătoare, echipament special de lucru sau de
protecţie, unelte de muncă sau altele asemenea şi contribuie cu prestaţia fizică sau cu
capacitatea intelectuală, nu şi cu capitalul propriu;

• plătitorul de venit suportă în interesul desfăşurării activităţii cheltuielile de deplasare ale

beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizaţia de delegare-detaşare în ţară şi în străinătate,
precum şi alte cheltuieli de această natură;

• plătitorul de venit suportă indemnizaţia de concediu de odihnă şi indemnizaţia pentru

incapacitate temporară de muncă, în contul beneficiarului de venit.

Cerinţa fundamentală pentru a evita reconsiderarea activităţii nu constă în condiţia

firească de identitate între activitatea convenită în contract şi serviciul menţionat în factură.
Prevederile art. 7 alin. 1 pct. 2.1.din Codul fiscal sunt cele care instituie criterii legale în baza
cărora se constată incongruenţa dintre activitate şi contract. Nu pot fi prezentate generic alte
condiţii pentru evitarea reconsiderării. Este necesar ca activitatea concretă să fie analizată,
urmând ca mai apoi, răspunzand punct cu punct la fiecare dintre criteriile invocate mai sus să
poată fi trasă o concluzie.

Contractele de prestări servicii trebuie :

• să evite în clar încadrarea în criteriile privind reconsiderarea drept activitate dependentă (art. 7
alin. 1 pct. 2.1. din Codul fiscal),
• să respecte criteriile care definesc preponderenţa existenţei unei activităţi independente (pct.
19 din Normele metodologice pentru aplicarea art. 46 din Codul fiscal).

Întrucât reconsiderarea nu se poate efectua decât în cadrul unei acţiuni de inspecţie

fiscală, nu trebuie creată posibilitatea pentru administraţia fiscală de a reconsidera activitatea pe
motivul că raportul juridic în baza căruia se desfăşoară nu reflectă conţinutul economic al
acestuia.

Noile reglementări exclud de la posibilitatea recalificării drept activităţi dependente:

• veniturile din drepturi de autor şi drepturi conexe, definite potrivit Legii nr. 8/1996 privind
drepturile de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare

3
• veniturile din activităţile desfăşurate în mod independent, în condiţiile legii, care generează
venituri din profesii libere.

Reconsiderarea drept activitate dependentă poate avea loc cu ocazia inspecţiei fiscale
numai în situaţia în care unul din criteriile prevăzute la art. 7 alin 1 pct. 2.1. din Codul fiscal sunt
îndeplinite.
Semnificaţia acestei afirmaţii este retratarea venitului plătit ca venit din activităţi
independente drept venit brut din salarii, în funcţie de care se vor calcula toate obligaţiile fiscale
datorate ca şi pentru un venit din salarii.

Potrivit pct. 2.2 a alin. (1) din cuprinsul art. 7 introdus prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 791/2010, în cazul reconsiderării unei activităţi ca activitate dependentă, impozitul
pe venit şi contribuţiile sociale obligatorii, stabilite potrivit legii, vor fi recalculate şi virate, fiind
datorate solidar de către plătitorul şi beneficiarul de venit.

Departajarea între activitatea dependentă şi cea independentă

Şi până în prezent, Codul fiscal conţinea deja suficiente criterii pentru a putea diferenţia
activitatea dependentă sau de natură salarială de cea independentă.
Astfel, punctul 19 pentru aplicarea art. 46 din Codul fiscal defineşte activitatea
independentă ca fiind acea activitate care presupune desfăşurarea în mod obişnuit, pe cont
propriu şi urmărind un scop lucrativ.
Printre criteriile care definesc preponderent existenţa unei activităţi independente sunt:
• libera alegere a desfăşurarii activităţii,
• libera alegere a programului de lucru
• libera alegere a locului de desfăşurare a activităţii;
• riscul pe care şi-l asumă întreprinzatorul;
• desfăşurarea activităţii pentru mai multi clienţi;
• desfăşurarea activităţii nu numai direct, ci şi cu personalul angajat de întreprinzator, în cazul în
care legea de organizare permite.

Activitatea dependentă, spre deosebire de elementele menţionate mai sus, este definită
de către art. 7 alin. (1) pct, 2 din Codul fiscal ca fiind orice activitate desfăşurată de o persoană
fizică într-o relaţie de angajare.
Punctul 67 din Normele metodologice pentru aplicarea art. 55 din Codul fiscal enumeră
criteriile care definesc veniturile de natură salarială drept venituri din activităţi dependente:
• părţile care intră în relaţia de muncă, denumite angajator şi angajat, stabilesc de la început:
felul activităţii, timpul de lucru şi locul desfăşurarii activităţii;
• partea care utilizează forţa de muncă pune la dispoziţia celeilalte părţi mijloacele de muncă,
cum ar fi: spaţii cu înzestrare corespunzatoare, îmbrăcăminte specială, unelte de muncă şi
altele asemenea;
• persoana care activează contribuie numai cu prestaţia fizică sau cu capacitatea ei intelectuală,
nu şi cu capitalul propriu;
• plătitorul de venituri de natură salarială suportă cheltuielile de deplasare în interesul serviciului
ale angajatului, cum ar fi indemnizaţia de delegare-detaşare în ţară şi în strainatate, şi alte
cheltuieli de această natură, precum şi indemnizaţia de concediu de odihnă şi indemnizaţia
pentru incapacitate temporară de muncă suportate de angajator potrivit legii;
• persoana care activează sub autoritatea unei alte persoane şi este obligată să respecte
condiţiile impuse de aceasta, conform legii.

4
 Desfăşurarea unei activităţi dependente presupune existenţa unei relaţii de angajare,
respectiv încheierea unui contract individual de muncă. Dacă sunt îndeplinite criteriile care vor
califica activitatea drept dependentă, vă recomandăm să încheiaţi încă de pe acum un contract
individual de muncă.

Dispoziţiile pct. 2.1. al art. 7 alin. (1) din Codul fiscal introduse prin Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 58/2010 presupun reconsiderarea în anumite situaţii drept venituri dependente a
veniturilor realizate din desfăşurarea oricăror activităţi, prin impozitarea ca fiind venituri din salarii
generand implicaţii şi cu privire la constituirea obligaţiilor privind contribuţiile sociale.

2. Obligaţii privind veniturile din drepturi de autor şi veniturile din convenţii civile

Noţiunea de venituri profesionale

Hotărârea Guvernului nr. 791/2010 a definit veniturile de natură profesională ca fiind orice
venituri veniturile realizate de o persoană fizică din orice alte activităţi decât activităţile definite ca
dependente potrivit art. 7 alin.(1) pct. 2 din Codul fiscal, activităţi desfăşurate de această
persoană în afara unei relaţii de angajare.

După data de 10 septembrie 2010, odată cu intrarea în vigoare a modificării art. III din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2010 şi abrogarea anexei 2 din Hotărârea Guvernului
nr. 791/2010, se modifică noţiunea şi sfera de cuprindere a veniturilor profesionale,
accentul fiind pus pe fiscalizarea - din punct de vedere al contribuţiilor – a veniturilor din
drepturi de autor şi celor urmare convenţiilor civile.

Noul act normativ vizează numai acele persoane care realizează venituri din drepturile de
autor şi drepturi conexe şi/sau în baza unor convenţii/contracte civile.

Începând cu această dată, veniturile de natură profesională altele decât cele salariale vor
cuprinde numai:
• veniturile din drepturi de autor şi drepturi conexe;
• venituri rezultate din activităţi profesionale desfăşurate în baza contractelor / convenţiilor
încheiate potrivit Codului civil.

Consecinţa pentru veniturile care nu se mai regăsesc cuprinse în categoria veniturilor

profesionale este aplicarea pentru veniturile realizate după data de 10 septembrie 2010 a
contribuţiilor astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 19/2000, de Legea nr. 76/2002 şi de
Legea nr. 95/2006.

Drepturile de autor şi drepturile conexe

Drepturile de autor şi drepturile conexe au ca obiect:

• operele originale de creaţie intelectuală în domeniul literar, artistic sau ştiinţific, oricare
ar fi modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare şi independent de valoarea şi
destinaţia lor (de ex. scrierile literare şi publicistice, conferinţele, programele pentru calculator,
studiile, cursurile universitare, manualele şcolare, proiectele şi documentaţiile ştiinţifice ş.a.) ;

5
• operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente (de
ex. traducerile, adaptările, lucrările documentare, orice alte transformări ale unei opere care
reprezintă o muncă intelectuală de creaţie); .

• drepturile conexe dreptului de autor şi drepturile sui-generis, ai căror titulari sunt artiştii
interpreţi sau executanţi.

Fac obiectul prevederilor art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2010,
modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2010 acele situaţii în care sunt realizate
venituri de natură profesională din drepturi de autor în mod ocazional, respectiv cu caracter de
regularitate, după cum urmează:

• persoanele care realizează venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, din
drepturi de autor şi drepturi conexe – ocazional împreună cu venituri de natură salarială – nu
vor datora contribuţia individuală la asigurările sociale şi contribuţia individuală la bugetul
asigurărilor pentru şomaj
• persoanele care realizează venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, din
drepturi de autor şi drepturi conexe – ocazional în mod exclusiv – datorează contribuţia
individuală la asigurările sociale şi contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj –
baza de calcul anuală nu poate depăşi 5 x salariul mediu brut
• persoanele care realizează venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, din
drepturi de autor şi drepturi conexe – cu regularitate - împreună cu venituri de natură salarială
- datorează contribuţia individuală la asigurările sociale şi contribuţia individuală la bugetul
asigurărilor pentru şomaj – baza de calcul lunară nu poate depăşi 5 x salariul mediu brut
• persoanele care realizează venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, din
drepturi de autor şi drepturi conexe – cu regularitate - în mod exclusiv - datorează contribuţia
individuală la asigurările sociale şi contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj –
baza de calcul lunară nu poate depăşi 5 x salariul mediu brut.

Prin venituri realizate în mod ocazional se înţelege acele venituri realizate ca urmare a
desfăşurarii unei activităţi, în mod sporadic, fără a avea un caracter de regularitate.

Contractele sau convenţiile civile

Contractele sau convenţiile civile se încheie în prezent în temeiul art. 942 şi următoarele
din Codul civil. Recurgerea mai frecvent la această metodă a apărut cu precădere după intrarea
în vigoare a Codului muncii, în anul 2003.

Legislaţia fiscala a fost şi ea adaptată utilizării convenţiilor civile după 2003 şi distinge în
prezent două tratamente fiscale aplicate veniturilor realizate urmare convenţiilor civile, cu
implicaţii aspra obligaţiilor care incumbă atât persoanei fizice cât şi plătitorului:
• Încadrarea veniturilor realizate de persoane fizice ca urmare convenţiilor/contractelor civile
încheiate, în condiţiile art. 942 şi următoarele din Codul civil, în vederea impozitării, în
categoria veniturilor din activităţi independente potrivit art. 52 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal.
• Includerea veniturilor realizate de persoane fizice ca urmare convenţiilor/contractelor civile
încheiate, în condiţiile art. 942 şi următoarele din Codul civil, începând cu data de 1 ianuarie
2007, pe baza opţiunii formulate la momentul încheierii convenţiei civile, în categoria
veniturilor din alte surse potrivit art. 78 alin. (1) lit.e) din Codul fiscal.

6
 Diferenţierea între aplicarea unuia dintre cele două tratamente fiscale este dată de opţiunea
persoanei fizice.

Persoanele care realizează venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, din
activităţi desfăşurate în baza contractelor/convenţiilor încheiate potrivit Codului civil, indiferent de
periodicitatea realizării acestor venituri, în mod exclusiv sau nu - datorează contribuţia individuală
la asigurările sociale şi contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj – baza de calcul
lunară nu poate depăşi 5 x salariul mediu brut

Prin urmare orice altă persoană fizică ce realizează venituri de natură profesională pentru
care se datorează contribuţiile individuale introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
82/2010 va fi considerată asigurată obligatoriu prin efectul legii în sistemul public de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale şi în sistemul asigurărilor pentru şomaj.

Persoane care nu intră sub incidenţa art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
58/2010

Nu sunt datorate contribuţiile individuale asupra veniturilor de natură profesională dacă

beneficiarii veniturilor sunt:
• persoane asigurate în alte sisteme, neintegrate sistemului public de pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale,
• persoane care au calitatea de pensionari.

Contribuţii individuale datorate

Intră sub incidenţa art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2010 astfel cum a
fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2010 contribuţia individuală la
asigurările sociale şi contribuţia individuală la bugetul asigurărilor pentru şomaj.

După această dată, contribuţia la asigurările sociale de sănătate rămâne reglementată

de Legea nr. 95/2006 şi de OPCNAS nr. 617/2007 şi nu mai face obiectul art. III din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 58/2010

În aceată perioadă în ceea ce priveşte contribuţiile datorate de persoanele fizice care

realizează venituri de natură profesională astfel definite la art. III din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 58/2010 modificat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2010, sunt aşadar
datorate următoarele contribuţii individuale:

• contribuţia individuală pentru asigurările sociale în cotă de 10,5%;

• contribuţia individuală de asigurări pentru şomaj în cotă de 0,5%

Baza lunară de calcul la care se datorează contribuţiile individuale de asigurări sociale şi de

asigurări pentru şomaj este:
• venitul brut diminuat cu cota de cheltuială prevăzută la art. 50 alin. (1) lit. a) sau, după caz, la
art. 50 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003, cu modificarile şi completările ulterioare, pentru
veniturile din drepturi de autor şi drepturi conexe;
• venitul brut, pentru veniturile din activitatea desfăşurată în baza contractelor/convenţiilor

7
 încheiate potrivit Codului civil.

Baza lunară de calcul la care se datorează contribuţiile individuale de asigurări sociale şi

asigurări pentru şomaj nu poate depăşi în cursul unei luni calendaristice echivalentul a de 5 ori
salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin
legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

5 x 1.836 lei = 9.180 lei, unde 1.836 lei este salariul mediu utilizat la fundamentarea
bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 potrivit art. 16 din Legea nr. 12/2010

Indiferent de modul de impozitare ales de persoana fizică, plătitorul va determina contribuţiile

datorate prin raportare la baza de calcul de mai sus.
În cazul persoanele care, în mod ocazional realizează exclusiv venituri din drepturi de autor
şi drepturi conexe, la nivel de an, baza de calcul nu poate depăşi de 5 ori salariul mediu brut
utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului
asigurărilor sociale de stat.

Obligaţiile plătitorului de venit

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2010 se modifică art. III din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 58/2010 şi se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 791/2010 anexa nr. 2,
revenindu-se la formularea iniţială.

Obligaţia calculării, reţinerii şi plăţii contribuţiilor individuale de asigurări sociale şi

de asigurări pentru şomaj, corespunzătoare veniturilor din drepturi de autor şi din
convenţii civile, revine plătitorului de venit şi nu beneficiarului de venit.

Declaraţiile nominale

Declaraţiile privind evidenţa nominală a persoanelor care realizează venituri de natură

profesională se depun la casele teritoriale de pensii, respectiv la agenţiile pentru ocuparea forţei
de muncă judeţene, precum şi a municipiului Bucuresti, în a căror rază teritorială îşi are sediul
plătitorul de venit.

Plătitorii de venit au obligaţia de a depune, lunar, până la data de 25 a lunii următoare

celei în care s-au plătit veniturile de natură profesională, câte o declaraţie privind evidenţa
nominală a persoanelor care realizează venituri de natură profesională, altele decât cele de
natură salarială.

Declaraţiile privind obligaţiile de plată

Declaraţia 100 privind obligaţiile de plată la bugetul de stat se completează şi se depune de către
contribuabilii cărora le revin, potrivit legislaţiei în vigoare, obligaţiile declarative şi de plată pentru
impozitul pe venit reţinut la sursă în cotă de 10% sau 16%.

Declaraţia 102 privind obligaţiile de plată la bugetele asigurărilor sociale şi fondurilor speciale se
completează şi se depune de plătitorii de contribuţii cărora le revin, potrivit legislaţiei în vigoare,

8
obligaţii de plată la bugetele asigurărilor sociale, aşadar şi pentru contribuţiile a căror plată revine
plătitorilor potrivit Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2010. Formularul 102 - Declaraţie
privind obligaţiile de plată la bugetele asigurărilor sociale şi fondurilor speciale a fost actualizat
prin OPANĂF nr. 2559/2010.

Plata contribuţiilor individuale

Obligaţia declarării, calculării, reţinerii şi plăţtii contribuţiilor individuale de asigurări sociale

şi de asigurări pentru şomaj, corespunzătoare veniturilor realizate din drepturi de autor şi drepturi
conexe, şi/sau veniturilor rezultate din activităţi profesionale desfăşurate în baza
contractelor/convenţiilor încheiate potrivit Codului civil, revine plătitorului de venit.

În acest sens, se vor aplica prevederile Legii nr. 19/2000 şi ale Legii nr. 76/2002,
referitoare la obligaţiile angajatorilor în ceea ce priveşte declararea, calcularea, reţinerea şi plata
contribuţiilor de asigurări sociale, respectiv a contribuţiilor de asigurări pentru şomaj, precum şi
sancţiunile corelative în cazul nerespectării acestora.

Aşadar, pntru veniturilor realizate din drepturi de autor şi drepturi conexe, şi/sau veniturilor
rezultate din activităţi profesionale desfăşurate în baza convenţiilor incheiate potrivit Codului civil
care se supun impozitului pe venit prin reţinere la sursă, obligaţia virării contribuţiilor de asigurări
sociale, respectiv a contribuţiilor de asigurări pentru şomaj revine plătitorilor de venit în mod
similar angajatorilor, până la data de 25 a lunii următoare plăţii veniturilor.

Contribuţiile individuale de asigurări sociale şi de asigurări pentru şomaj se virează în

conturi distincte stabilite cu aceasta destinaţie şi comunicate de Casa Naţională de Pensii şi Alte
Drepturi de Asigurări Sociale şi de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

Obligaţiile plătitorilor în cazul încheierii unor convenţii civile

1. Veniturile din convenţii civile – venituri din activităţi independente

În legatură cu veniturile realizate de persoanele fizice din activităţi desfăşurate în baza

unor convenţii civile, acestea pot fi incluse în categoria veniturilor din activităţi independente
realizate potrivit art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal. Plătitorul venitului are obligaţia în temeiul 52
alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din Codul fiscal să calculeze, reţină şi vireze un impozit în cotă de 10%
aplicat la venitul brut.
Impozitul reţinut la sursă de plătitor în cota de 10% aplicată la venitul brut reprezintă plata
anticipată în contul impozitului anual pe venit în cota de 16% datorat de persoana fizica asupra
venitului net anual din activităţi independente. Persoana fizica are în schimb obligaţia conducerii
contabilitaţii în partidă simplă în vederea determinării şi declarării venitul net anual şi a impozitului
datorat pe venitul net anual impozabil şi a stabilirii diferenţelor de impozit anual rezultat din
regularizarea impozitului anual datorat cu plăţile anticipate stabilite.

Obligaţiile plătitorului de venituri sunt în cazul aplicării acestui tratament fiscal următoarele:
• să calculeze, să reţină impozitul în cota de 10% aplicată la venitul brut reprezintă plată
anticipată în contul impozitului anual pe venit de 16% datorat de persoana fizică;
• să vireze impozitul în cotă de 10% la bugetul de stat până la data de 25 lunii următoare acelei

9
 în care a fost plătit venitul;
• să completeze formularul 100 "Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat";
• să completeze şi să depună formularul 205 “Declaraţie informativă privind impozitul reţinut pe
veniturile cu regim de reţinere la sursă, pe beneficiari de venit”.
• să reţină contribuţia la asigurările sociale în cotă de 10,5% şi la asigurările sociale pentru
şomaj în cotă de 0,5%;
• să completeze formularul 102 "Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat";
• să completeze Declaraţiile privind evidenţa nominală a persoanelor care realizeaza venituri de
natură profesională, altele decât cele salariale şi a obligaţiilor de plată către bugetul
asigurărilor sociale de stat şi la bugetul asigurărilor pentru şomaj.

2. Veniturile din convenţii civile – venituri din alte surse

Prevederile Codului fiscal cuprind un sistem alternativ de impozitare simplificată a unor

venituri din activităţi independente, aplicabil şi veniturilor realizate din activităţi desfăşurate în
baza unor convenţii civile, prin aplicarea cotei de 16% direct la venitul brut.
Condiţia menţionată în cuprinsul prevederilor legale, respectiv art. 52 alin. (4) şi art. 78 din
Codul fiscal, este ca, la momentul încheierii contractului, persoana fizică beneficiară a venitului să
opteze pentru impunerea veniturilor cu o cota de impozit final de 16%. Opţiunea de impunere a
venitului brut trebuie exercitată în scris, în momentul încheierii fiecarui contract şi este aplicabilă
veniturilor realizate ca urmare a activităţii desfăşurate pe baza acestui contract. Pe baza opţiunii
formulate la momentul încheierii contractului, veniturile realizate sunt impozitate potrivit regulilor
menţionate în categoria veniturilor „Venituri din alte surse”, la art. 78 şi 79 din Codul fiscal.
În acest context, societatea în calitate de plătitor de venituri are obligaţia de a calcula,
reţine şi vira un impozit în cotă de 16% aplicat la venitul brut plătit de acesta, în temeiul art. 79 din
Codul fiscal. Impozitul pe venit care trebuie virat la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a
lunii urmatoare celei în care a fost plătit venitul reprezintă impozit final, persoana fizică neavând
obligaţii cu privire la declararea venitului şi impozitului pe venit.

Obligaţiile plătitorului de venituri în acest caz sunt aşadar următoarele:

• să calculeze, să reţină impozitul final pe venit în cota de 16% aplicată la venitul brut;
• să vireze impozitul în cotă de 16% la bugetul de stat până la data de 25 lunii următoare celei
în care a fost plătit venitul;
• să completeze formularul 100 "Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat";
• să completeze şi să depună formularul 205 “Declaraţie informativă privind impozitul reţinut pe
veniturile cu regim de reţinere la sursă, pe beneficiari de venit”;
• să reţină contribuţia la asigurările sociale în cotă de 10,5% şi la asigurările sociale pentru
şomaj în cotă de 0,5%;
• să completeze formularul 102 "Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat";
• să completeze Declaraţiile privind evidenţa nominală a persoanelor care realizeaza venituri de
natură profesională, altele decât cele salariale şi a obligaţiilor de plată către bugetul
asigurărilor sociale de stat şi la bugetul asigurărilor pentru şomaj.

Obligaţiile plătitorilor de venituri din drepturi de autor

1. Veniturile din drepturi de autor – venituri din activităţi independente

10
 Veniturile din drepturi de autor, în calitate de venituri din drepturi de proprietate
intelectuală, realizate de persoanele fizice reprezintă venituri incluse în categoria veniturilor din
activităţi independente realizate potrivit art. 46 alin. (4) din Codul fiscal.
Plătitorul venitului are obligaţia în temeiul art. 52 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din Codul
fiscal să calculeze, reţină şi vireze un impozit în cotă de 10% aplicat la venitul brut. La momentul
plăţii venitului, plătitorul are obligaţia calcului şi reţinerii impozitului de 10% reprezentând plată
anticipată în contul impozitului pe venit datorat de persoana fizică şi virării la bugetul de stat până
la data de 25 lunii următoare celei în care a fost plătit venitul.
Impozitul reţinut la sursă de plătitor în cotă de 10% aplicat la venitul brut reprezintă plata
anticipată în contul impozitului anual pe venit în cotă de 16% datorat de persoana fizica asupra
venitului net anual din activităţi independente.

Obligaţiile plătitorului de venituri privind impozitul pe venit sunt în cazul aplicării acestui
tratament fiscal următoarele:
• să calculeze, să reţină impozitul în cota de 10% aplicată la venitul brut reprezintă plată
anticipată în contul impozitului anual pe venit de 16% datorat de persoana fizică;
• să vireze impozitul în cotă de 10% la bugetul de stat până la data de 25 lunii următoare celei
în care a fost plătit venitul;
• să completeze formularul 100 "Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat";
• să completeze şi să depună formularul 205 “Declaraţie informativă privind impozitul reţinut pe
veniturile cu regim de reţinere la sursă, pe beneficiari de venit”;
• pentru veniturile plătite după 10 septembrie 2010, să reţină contribuţia la asigurările sociale în
cotă de 10,5% şi la asigurările sociale pentru şomaj în cotă de 0,5%;
• să completeze formularul 102 "Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat";
• să completeze Declaraţiile privind evidenţa nominală a persoanelor care realizează venituri de
natură profesională, altele decât cele salariale şi a obligaţiilor de plată către bugetul
asigurărilor sociale de stat şi la bugetul asigurărilor pentru şomaj.

2. Veniturile din drepturi de autor – venituri din alte surse

Dacă persoana fizică optează pentru impunerea cu cota de 16% aplicată la venitul brut
potrivit art. 79 din Codul fiscal, impozitul va fi final, iar venitul va fi inclus în categoria veniturilor din
alte surse.
Precizăm că această metodă de impunere nu este avantajoasă pentru persoana fizică,
întrucât aceasta pierde dreptul la deducerea cheltuielilor forfetare şi a contribuţiilor obligatorii.

Procedură de regularizare a contribuţiilor plătite în plus

Persoanele care au fost asigurate, pe bazǎ de declaraţie de asigurare, în perioada 1 iulie

- 10 septembrie 2010, atât în baza Legii nr. 19/2000, cât şi în baza prevederilor din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 58/2010 aplicastă potrivit Hotărârea Guvernului nr. 791/2010, vor
beneficia pentru aceastǎ perioadǎ de stagiu complet de cotizare, iar pentru determinarea
punctajului mediu anual se vor valorifica ambele venituri înscrise în cele douǎ declaraţii de
asigurare.
La cerere, pentru aceastǎ perioadǎ, aceste persoane pot solicita restituirea contribuţiei de
asigurǎri sociale achitatǎ conform Legii nr. 19/2000. Se va proceda la retragerea declaraţiei de
asigurare, depusǎ conform Legii nr. 19/2000, de la data de 1 iulie 2010 şi depunerea, din nou, a

11
acesteia de la 10 septembrie 2010. Stagiul de cotizare se va stabili prin aplicarea asupra
perioadei de cotizare a raportului dintre cota de contribuţie individualǎ de asigurǎri sociale şi cota
de contribuţie de asigurǎri sociale aprobatǎ pentru locurile de muncǎ în condiţii normale. La
stabilirea punctajului mediu anual se vor lua în considerare veniturile de naturǎ profesionalǎ la
care s-a achitat contribuţia individualǎ de asigurǎri sociale, conform prevederilor din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 58/2010.
Sumele reprezentand contribuţii achitate în plus ca urmare a depăşirii plafonului de 5
salarii medii brute se restituie sau se compensează, la cererea asiguratului, depusă la casele
teritoriale de pensii, respectiv la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene, respectiv a
municipiului Bucureşti. Aceste instituţii au obligaţia de a transmite cererile asiguraţilor catre Casa
Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale şi, după caz, la Agenţia Naţională pentru
Ocuparea Forţei de Muncă. Restituirea şi/sau compensarea se fac de Casa Naţională de Pensii şi
Alte Drepturi de Asigurări Sociale şi, după caz, de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de
Muncă, prin structurile lor teritoriale, în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală.

12