Tema 3.

Băncile comerciale: particularităţile organizării şi funcţionării lor

1. Esenţa şi principlalele operaţiuni ale băncilor comerciale

2. Organizarea băncilor comerciale. Particularităţile licenţierii băncilor comerciale in R.M
3. Reorganizarea şi lichidarea băncilor comerciale

1. Esenţa şi principlalele operaţiuni ale băncilor comerciale

La ora actuală sistemul bancar se caracterizează printr-o mare diversitate a

instituţiilor bancare şi de credit, care pot fi grupate după o mulţime de criterii.
Astfel, în peisajul bancar actual, alături de banca centrală funcţionează băncile
de depozit sau băncile comerciale orientate spre activităţi pe termen scurt, şi
instituţiile bancare pe termen lung. În categoria acestora putem încadra:
băncile de afaceri sau băncile de investiţii (Franţa şi S.U.A.) şi băncile de piaţă
(Marea Britanie). Singura ţară care face excepţie la această clasificare este
Germania, datorită băncilor sale universale. În ultimele două decenii, ca
urmare a globalizării financiare, asistăm la o dezvoltare a vocabularului din
acest domeniu, reţinând atenţia următorii termeni: bancă universală şi bancă
specializată; bancă de gros sau cu amănuntul, bănci întreprinderi sau bănci
particulare; bănci de reţea sau de piaţă; banca globală, bancă la distanţă,
bancă cibernetică; bancă multimedia, bancă digitală, bancă virtuală. În faţa
varietăţii şi complexităţii sporite a operaţiunilor financiare, multe dintre bănci
îndeplinesc caracteristicile băncilor universale. Potrivit definiţiei date de
dicţionar, banca universală este o bancă aptă de a îndeplini toate activităţile,
atât la nivel naţional cât şi internaţional (în engleză se utilizează termenul full
service bank, care desemnează particularităţile băncilor globale). Această
definiţie necesită două completări:
a) în primul rând, nu există bănci total universale, iar unele bănci desfăşoară
activităţi care nu au, întotdeauna, legătură cu domeniul financiar;
b) în al doilea rând, definirea băncii universale ridică semne de întrebare cu
privire la criteriile în funcţie de care se desemnează conţinutul activităţii.
Referitor la acest aspect, precizăm că pentru definirea conţinutului băncii
universale, se pot utiliza mai multe criterii. Criteriul semantic este acela în
funcţie de care se desemnează aspectul instituţional al activităţii bancare care
decurge din operaţiunile de schimb de monedă dintre ţări. Criteriul
dimensiune este cel în funcţie de care, la modul general, băncile universale
sunt considerate a avea o mare dimensiune. Asupra acestui aspect, Comisia
bancară din Franţa a făcut unele precizări indicând faptul că o bancă
universală poate fi de mică dimensiune (chiar bancă locală), fără ca aceasta să
aibă activitate internaţională.
Criteriul legislaţiei şi al reglementărilor conduce la luarea în
considerare a termenului „bancă” în sensul strict sau mai larg al băncii şi al
filialelor sale. Analiza legislaţiei bancare din ţările dezvoltate evidenţiază o
serie de aspecte după cum urmează:
• În Franţa, legea bancară din 1984 a abrogat statutul băncilor de afaceri
şi al băncilor de credit, pe termen mediu şi lung, şi a adoptat principiul băncii
universale (care poate constitui depozite de orice formă, pe orice perioadă de
timp şi care desfăşoară toate operaţiunile de credit, fără limitarea clientelei).
Potrivit reglementărilor bancare din Franţa, banca universală poate îndeplini un
număr mare de activităţi conexe, precum: gestiunea valorilor mobiliare,
gestiunea patrimoniului, servicii către întreprinderi, inginerie financiară,
activitatea de bănci-asigurări, activităţi imobiliare, activităţi de voiaj.
1
 • Dacă analiza se situează în peisajul anglo saxon, în ţări precum Marea
Britanie şi S.U.A. care se află la originea tuturor marilor transformări financiare,
atunci se pot constata următoarele aspecte: conceptul de bancă universală
este absent în S.U.A., unde „Glass Stegall Act” din 1933 a fost abrogat în anul
1999. În Marea Britanie, în anul 1979, prin Banking Act, s-a dat pentru prima
dată o definiţie instituţiei bancare.
Un alt criteriu de maximă importanţă îl constituie specificul activităţii
practice în funcţie de care „profesia bancară este dificil segmentabilă”,
întrucât îşi extrage esenţa din faptul că un anumit monopol tehnic i-a fost
delegat prin lege. Acest monopol n-a dispărut, dar tehnicile sunt atât de
sofisticate, iar ofertele ca şi tehnicile sunt diversificate, ceea ce face ca
noţiunea de bancă universală să fie impracticabilă. Banca universală poate fi
privită şi analizată şi ca rezultat al globalizării financiare, şi de asemenea, ca
rezultat al condiţiilor existente la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul
secolului XX. În funcţie de legislaţia în vigoare din diferite ţări şi de
particularităţile activităţii practice, se pot distinge următoarele tipuri de
instituţii, care se circumscriu termenului de bancă universală, astfel:
• băncile mixte de tip german;
• versiunea britanică a băncilor universale în care filialele sunt gestionate
de o manieră distinctă;
• holdingurile bancare americane;
• conglomeratele bancare japoneze.
Referitor la băncile mixte germane, acestea îşi au originea în specificul
economiei de la început de secol, când s-a instituit „o osmoză” între sistemul
industrial şi cel bancar, ceea ce a condus la înregistrarea celui mai semnificativ
progres din Europa. Băncile au intervenit în întreprinderi, fie prin acordarea
împrumuturilor pe termen lung, fie prin constituirea de fonduri proprii, ceea ce
a permis scoaterea întreprinderilor din starea de dificultate. În prezent,
ponderea băncilor germane în structurile întreprinderilor industriale sau
comerciale este sporită; marile bănci sunt prezente în 300 – 400 de consilii de
supraveghere ale societăţilor. În faţa transformărilor din peisajul financiar
mondial, au devenit tot mai universale, pătrunzând şi în domeniul imobiliar, cel
al asigurărilor şi al preluărilor de participaţie. Fuziunea dintre băncile şi
industria germană prezintă o similitudine cu cazul japonez, întrucât şi în
Japonia, la sfârşitul secolului al XIX-lea, băncile au acceptat riscurile marilor
întreprinderi, contribuind la construcţia unor giganţi „industriali financiari”,
care sunt în prezent urmaşii acelor întreprinderi „zaibastu”. În contextul
economiei japoneze, s-a dezvoltat o structură tricefală, grupul respectiv având
în centru fie o întreprindere industrială, fie o bancă, iar al 3-lea element
specific fiind o societate de comerţ. În S.U.A., prin „Bank Holding Companies
Act” din 1956 şi 1970, este consacrată, separarea activităţilor bancare, de cea
comercială şi industrială. Ca urmare a acestui cadru strict al reglementărilor,
inovaţiile financiare de diferite tipuri s-au multiplicat cu rapiditate în S.U.A.
comparativ cu Europa. Deşi în S.U.A. diversificarea activităţii bancare este
admisă în plan geografic, din punct de vedere al activităţii aceasta nu era încă
asigurată, până în anul 1999 întrucât Glass Stegall Act a fost în vigoare până în
acel moment. Singura bancă din S.U.A. care a reuşit să se declare universală
este Citicorp, (prin fuziunea din 1998, dintre societatea Travelers şi grupul
Citigroup), dorind să ofere astfel, clientelei din întreaga lume toate tipurile de
produse bancare pentru o categorie largă de beneficiari.

2
În structura sistemelor bancare din toate ţările s-au conturat, alături de banca
centrală, băncile depozit, universale sau comerciale şi băncile specializate,
prima categorie reprezentând principala componentă a sistemelor bancare
contemporane.
Operaţiunile băncilor comerciale
Utilizarea termenului de bancă universală este frecvent întâlnit, pentru
a desemna faptul că băncile respective efectuează toate tipurile de operaţiuni
bancare, desfăşurând o gamă diversificată de activităţi, cu posibilităţi de
modificare în funcţie de cerinţele pieţei şi propria strategie. Pentru a analiza
operaţiunile pasive şi active ale băncilor comerciale este necesară cunoaşterea
structurii bilanţului bancar, care reflectă, în pasiv, constituirea resurselor,
respectiv datoriile băncii faţă de exterior, iar în activ utilizările resurselor.
Structurarea elementelor în activ şi pasiv se realizează în funcţie de destinaţie
şi grad de exigibilitate.
Dintre principalele componente ale activului bilanţier, se remarcă
plasamentele, care au o pondere sporită, reprezentând între 70 şi 80% din
totalul activelor. În structura plasamentelor, pe primul loc se situează creditele
şi avansurile acordate clienţilor, care din punct de vedere al scadenţei, pot fi
pe termen scurt (sub 1 an) sau pe termene mai mari. Numerarul ca post
bilanţier cuprinde soldurile care au scadenţă sub 90 zile, respectiv numerarul şi
soldurile cu banca centrală. Băncile comerciale desfăşoară şi activităţi
internaţionale concretizate în relaţiile cu bănci corespondente, cu organisme
financiare internaţionale, cu agenţii de rating şi cu agenţii de garantare a
creditelor de export. În cadrul acestor operaţiuni se remarcă serviciile de
decontare pentru agenţii economici care desfăşoară activităţi de comerţ
exterior. De asemenea, băncile comerciale efectuează operaţiuni de decontări
externe în relaţiile cu persoanele fizice, cu cele bugetare sau cu organizaţiile
nonprofit. În plus, faţă de activele şi pasivele enumerate, băncile comerciale
oferă scrisori de garanţie şi acreditive clienţilor săi, respectiv efectuează
operaţiuni extrabilanţiere. Riscurile asociate acestor operaţiuni sunt
asemănătoare celor care rezultă din acordarea creditelor, mai cu seamă riscul
lipsei de lichidităţi, atunci când banca este nevoită să efectueze o plată în
numele unui client. În funcţie de elementele din bilanţ, pot fi identificate
operaţiunile de activ şi de pasiv ale băncilor, astfel:
• Operaţiunile de activ sunt:
a) operaţiuni de creditare şi
b) operaţiuni de plasament pe baza depozitelor bancare.
În cadrul operaţiunilor de creditare, se diferenţiază două categorii
distincte şi anume: creditarea agenţilor economici şi creditarea
persoanelor fizice.
Creditele acordate agenţilor economici pot fi analizate în funcţie de destinaţie:
respectiv credite pentru constituirea unor active fixe şi credite pentru
activitatea de exploatare.
Creditele pentru procurarea de active fixe (pentru procurarea de
echipament) au o pondere redusă şi sunt acordate, în general, pe termen
scurt.
Creditarea activităţilor de exploatare se realizează, sub forma creditării
creanţelor şi a creditelor de trezorerie.
Operaţiunile pasive ale băncilor comerciale pot fi grupate în:
a) formarea fondurilor proprii
b) constituirea depozitelor

3
c) operaţiuni de refinanţare.
a) Formarea fondurilor proprii prezintă importanţă prin modul de
constituire a capitalului social, prin emisiunea şi subscrierea de acţiuni. Potrivit
reglementărilor bancare, capitalul social al unei bănci trebuie vărsat integral şi
în formă bănească, la momentul subscrierii, fiind obligatorie menţinerea unui
nivel minim al capitalului social. Pentru majorarea capitalului social, băncilor le
este permisă, pe lângă subscrierea de noi aporturi în formă bănească şi
utilizarea altor surse precum:
• primele de emisiune sau de aport
• dividendele din profitul net cuvenit acţionarilor, după plata impozitului pe
dividende
• rezervele constituite din profitul net şi diferenţele favorabile din
reevaluarea patrimoniului.
Fondul de rezervă, ca element al fondurilor proprii se constituie prin
repartizarea de către băncile româneşti a 20% din profitul brut, până când
fondul egalează capitalul social. Procentul de repartizare este de 10% până
când fondul a ajuns de două ori mai mare decât capitalul social, pentru ca
după atingerea acestui nivel alocarea unei sume pentru fondul de rezervă să
se realizeze din profitul net. Impunerea acestor proporţii prin legislaţie
constituie o modalitate de prevenire a riscurilor antrenate de activitatea de
creditare. Ponderea pe care o deţin
fondurile proprii în totalul resurselor este relativ limitată fiind cuprinsă între 8%
şi 10% indiferent de tendinţele care s-au manifestat de-a lungul timpului în
managementul bancar.
b) Constituirea depozitelor (acceptarea depozitelor) reprezintă cea mai
importantă operaţiune de pasiv a băncilor de depozit, fiind o principală
modalitate de mobilizare a capitalurilor disponibile temporar în economie şi de
fructificare a acestora prin intermediul băncilor. Ponderea depozitelor bancare
în resursele băncii reflectă atât încrederea deponenţilor în instituţia respectivă,
respectiv gradul de siguranţă pentru fondurile depuse, precum şi nivelul de
remunerare corespunzător, sub forma ratei de dobândă bonificate. Astfel, în
activitatea bancară practică, se disting:
• depozitele la vedere,
• depozitele cu preaviz,
• depozitele la termen.
Depozitele la vedere se concretizează prin elasticitate, ceea ce semnifică
faptul că depunătorii pot utiliza fondurile atunci când doresc.
Depozitele cu preaviz, mai puţin utilizate, presupun că deţinătorii pot
retrage fondurile cu condiţia înştiinţării băncii despre această intenţie, într-un
anumit termen, prevăzut în contract în momentul încheierii acestuia.
Depozitele la termen, diferenţiate pe perioade fixe, care pot merge de la o
lună până la 5 ani, constituie pentru bancă o modalitate sigură de valorificare a
resurselor, prin acordarea de credite ale căror condiţii sunt corelate cu durata
şi mărimea resurselor. Practica băncilor comerciale din ţările dezvoltate
evidenţiază că principala formă de atragere a depozitelor o constituie
conturile de depozit de investiţii şi conturile de economii, care stimulează
procesul de economisire.
c) Operaţiunile de refinanţare intervin atunci când băncile îşi „consumă”
fondurile proprii şi resursele atrase prin depozite şi constau în procurarea
resurselor de la banca centrală.

4
Operaţiunile concrete prin care se realizează refinanţarea sunt rescontarea şi
lombardarea.
Prin rescontare băncile comerciale cedează, înainte de scadenţă, băncii
centrale portofoliul de efecte comerciale, acceptate de la agenţii economici
prin scontare, obţinându-se astfel disponibilităţile care le sunt necesare. Suma
mobilizată la banca centrală reprezintă valoarea nominală a efectelor
comerciale diminuată cu mărimea rescontului (Vn ⋅ rs% ⋅ nz/360), calculat ca
dobândă percepută de banca centrală pentru operaţiunea de rescontare. Rata
de dobândă practicată de banca centrală în relaţiile cu băncile de depozit
reprezintă taxa oficială a scontului, fiind, în general cea mai redusă rată a
dobânzii din economie. Băncile mai pot mobiliza resurse de la banca centrală şi
prin operaţiunile de lombardare, care sunt credite pe gaj de efecte publice
(obligaţiuni şi bonuri de tezaur). Referitor la efecte comerciale sau publice prin
cedarea cărora băncile de depozit pot obţine resurse de la băncile de emisiune,
trebuie remarcat faptul că numai o parte dintre aceste titluri sunt acceptate la
scontare sau drept garanţii, în funcţie de „calitatea” lor şi participanţii la
procesul cambial. Astfel, se poate stabili distincţia între creanţele
negociabile şi cele nenegociabile.
Băncile comerciale efectuează şi o altă categorie de operaţiuni,
necuprinse în bilanţ, denumite operaţiuni de comision, în cadrul cărora
sunt incluse:
• operaţiuni de remitere de sume băneşti;
• operaţiuni de incasso, prin care băncile primesc şi remit documente
pentru încasare de la diferiţi clienţi;
• operaţiuni de acreditiv, prin care sunt transferate sume din contul unui
client cumpărător într-un cont de depozit bancar la dispoziţia băncii
furnizorului;
• operaţiuni de mandat, prin care băncile comerciale efectuează unele
operaţiuni (ţinerea de registre, realizarea unor plăţi) în numele clienţilor
lor.

În R.Moldova, activitatea băncilor comerciale este reglementată de Legea Instituţiilor finnaciare.

În conformitate cu aceasta Banca Naţională este investită cu dreptul exclusiv de a elibera licenţe
băncilor. Suma minimă subscrisă şi depusă in capitalul băncii se stabileşte in cuantum de 100 de
milioane delei. Acţiunile se achită integral cu mijloace băneşti.
Băncile sint organizate ca societăţi pe acţiuni conform legislaţiei despre societăţile pe acţiuni.
Banca dispune de independenţă juridică, operaţională, financiară şi administrativă faţă de orice
persoană, inclusiv faţă de Banca Naţională, de Guvern şi de alte autorităţi ale administraţiei publice,
dacă legislaţia nu prevede altfel. Nici o persoană nu poate ingrădi independenţa băncilor, nu poate
influenţaadministratorii in exercitarea funcţiilor, nu poate interveni in activitatea vreunei bănci, cu
excepţiaexecutării unor obligaţii sau imputerniciri specifice prevăzute de legislaţie.
Banca este in drept să incheie contracte, să posede şi să dispună de bunuri mobile şi imobile şi
săfie parte in proces. Băncile pot deschide filiale şi reprezentanţe pe teritoriul Republicii Moldova
şi al altor state numai cu aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale, in condiţiile stabilite de actele
normative adoptate de aceasta.
Administrarea instituţiilor financiare şi operaţiunile lor trebuie să fie efectuate in
strictăconformitate cu principiile de administrare şi principiile contabile recunoscute,cu cerinţele
legii şi aleactelor normative emise de Banca Naţională.
Instituţiile financiare trebuie să menţină in permanenţă un capital adecvat şi resurse lichide
suficiente in corespundere cu tipul activităţii lor financiare şi să asigure diversificarea activelor
potrivitriscului pierderilor.

5
 Activităţi financiare permise băncilor
Băncile pot desfăşura, in limita licenţei acordate, următoarele activităţi:
a) acceptarea de depozite (plătibile la vedere sau la termen etc.) cu sau fără dobindă;
b) acordarea de credite (de consum şi ipotecare, factoring cu sau fără drept de regres,
finanţareatranzacţiilor comerciale, eliberarea garanţiilor şi cauţiunilor etc.);
c) imprumutarea de fonduri, cumpărarea ori vinzarea, in cont propriu sau in contul clienţilor
(cuexcepţia subscrierii valorilor mobiliare), de:
- instrumente ale pieţei financiare (cecuri, cambii şi certificate de depozit etc.);
- futures şi opţioane financiare privind titlurile de valoare şi ratele dobinzii;
- instrumente privind rata dobinzii;
- titluri de valoare;
d) acordarea de servicii de decontări şi incasări;
e) emiterea şi administrarea instrumentelor de plată (cărţi de credit sau de plată, cecuri de
voiaj,cambii bancare etc.);
f) cumpărarea şi vinzarea banilor (inclusiv a valutei străine);
g) leasing financiar;
h) acordarea de servicii aferente la credit;
i) acordarea de servicii ca agent sau consultant financiar, cu excepţia celor de la lit. a) şi b);
j) operaţiuni in valută străină, inclusiv contracte futures de vinzare a valutei străine;
k) acordarea de servicii fiduciare (investirea şi gestionarea fondurilor fiduciare), păstrarea
şiadministrarea valorilor mobiliare şi altor valori etc.;
l) acordarea de servicii de gestionare a portofoliului de investiţii şi acordarea de consultaţii
privindinvestiţiile;
m) subscrierea şi plasarea titlurilor de valoare şi acţiunilor, operaţiunile cu acţiuni;
n) orice altă activitate financiară permisă de Banca Naţională.
Interzicerea operaţiunilor şi activităţilor anticompetitive
Instituţiilor financiare li se interzice:
a) angajarea in tranzacţii şi operaţiuni care le-ar putea acorda cu titlu individual sau citorva dintre
ele opoziţie dominantă pe piaţa monetară, pe piaţa financiară şi cea valutară;
b) angajarea in activităţi de manipulare care ar conduce la avantaje necinstite pentru ele şi pentru
terţi.
Nici o instituţie financiară nu are dreptul de a cere vreunei persoane să incheie contracte de
servicii financiare şi de altă natură sau procurări de bunuri de la afiliatele sale ca o condiţie pentru a
incheia contracte cu ea privind acordarea de servicii financiare. Nici o bancă şi nici o instituţie
financiară afiliată băncii nu poate:
a) acorda unei persoane credite peste limitele stabilite de Banca Naţională sau subscrie, plasa
valorimobiliare sau facilita finanţări din partea unor terţi către această persoană pentru a o ajuta să-
şi achiteobligaţiile către afiliată;
b) subscrie sau plasa valori mobiliare ale unei persoane şi acorda totodată credite acestei
persoane caea să-şi plătească datoria, dobinda sau dividendele la astfel de valori mobiliare;
c) subscrie, plasa sau distribui valori mobiliare, cu excepţia valorilor mobiliare de stat, şi, in
decursul a 60 de zile de la vinzare cumpăra sau recomanda altora, in calitate de manager de active
sau de consultant inprobleme de investiţii, să le procure.
Nici o bancă nu poate cumpăra de la o afiliată a sa:
a) active ale acestei afiliate;
b) valori mobiliare care urmează a fi subscrise, plasate sau distribuite de această afiliată ori
valorimobiliare care au fost subscrise, plasate sau distribuite de ea in decursul anului precedent.
Nici o bancă nu poate acorda credite sau facilita primirea de credite pentru cumpărarea unor valori
mobiliare subscrise, plasate sau distribuite de către o afiliată a sa.
Măsuri de prudenţă
Băncile sint obligate să respecte următoarele limite maxime prevăzute de Banca Naţională:

6
 a) indicii maximi şi poziţiile care urmează să fie respectate de către bancă cu privire la activele
sale, la activele ponderate la risc, la elementele extrabilanţiere şi la diferite categorii de capital şi
rezerve;
b) suma maximă a creditelor acordate şi contractate, raportată la capitalul reglementat, pe care o
bancăare dreptul să o acorde unei persoane sau unui grup de persoane aflate in relaţii speciale cu
banca;
c) suma maximă a creditelor acordate şi contractate, raportată la suma totală a creditelor băncii,
de care pot beneficia 10 cei mai mari debitori (inclusiv grupurile de persoane aflate in relaţii
speciale cubanca).
Conform regulamentelor Băncii Naţionale, băncile trebuie să respecte cerinţele privind:
a) suma minimă a resurselor lichide sau a unor categorii specifice de astfel de resurse raportată la
valoarea ori la schimbarea valorii activelor (inclusiv garanţii şi gajuri primite) ori la unele categorii
specificeale acestora sau raportată la valoarea ori la schimbarea valorii pasivelor sau la unele
categorii specifice ale acestora;
b) suma totală maximă de investiţii in imobil sau categoriile specifice ale acestora;
c) clasificarea şi evaluarea activelor, precum şi provizioanele specifice de risc ce trebuie făcute,
pebaza unor astfel de clasificări şi evaluări, pentru acoperirea eventualelor pierderi legate de credite
şitermenele cind dobinzile de la aceste credite nu mai pot fi considerate ca venit decit dacă sint
plătite de fapt;
d) acordarea unor anumite tipuri şi forme de credite şi investiţii;
e) armonizarea termenelor şi dobinzilor la active şi pasive;
f) poziţiile neasigurate in valută străină, metale preţioase sau pietre preţioase ce depăşesc o
anumitălimită.
Banca nu poate distribui capital dacă Banca Naţională consideră că in consecinţă capitalul
reglementat va fi mai mic decit capitalul minim necesar.
Banca nu poate acorda credite garantate cu acţiunile emise de ea. Nici o instituţie financiară nu se
poate angaja direct in activităţi de intreprinzător sau in serviciialtele decit cele financiare.

Documentele instituţiilor financiare

Instituţia financiară trebuie să intocmească şi să ţină la sediul său central următoarele documente:
a) statutul şi regulamentele, modificările la ele;
b) registrul acţionarilor săi, inclusiv numărul de acţiuni inregistrate pe numele fiecărui acţionar,
conform Legii cu privire la piaţa valorilor mobiliare;
c) procesele-verbale ale şedinţelor şi deciziile consiliului său;
d) procesele-verbale şi deciziile adunărilor generale ale acţionarilor;
e) registrele contabile care reflectă clar şi corect activitatea instituţiei respective,
operaţiunileefectuate, situaţia sa financiară;
f) evidenţa zilnică detaliată a operaţiunilor efectuate pentru fiecare client, soldurile conturilor lui;
g) alte documente prevăzute de prezenta lege şi de actele normative ale Băncii Naţionale.

2. Licenţierea şi organizarea băncilor comerciale

Banca Naţională a Moldovei, în conformitate cu articolele 5, 11 şi 44 ale Legii cu privire la Banca
Naţională a Moldovei şi articolul 4 al Legii instituţiilor financiare, are dreptul exclusiv de a elibera
licenţe băncilor. Nici o persoană nu este în drept să practice activităţi financiare, enumerate la articolul
26 al Legii instituţiilor financiare, fără licenţa Băncii Naţionale a Moldovei. Banca străină, care doreşte
să deschidă sucursale pe teritoriul Republicii Moldova, trebuie să primească licenţa Băncii Naţionale a
Moldovei.
Băncile se constituie sub formă de societăţi pe acţiuni conform legislaţiei despre societăţile pe
acţiuni.
Cererea pentru eliberarea licenţei

7
 Pentru eliberarea licenţei de a desfăşura activităţi financiare in conformitate cu art.26, se depune la
Banca Naţională, in modul stabilit de ea, o cerere scrisă, la care se anexează:
a) date despre calificarea şi experienţa administratorilor viitoarei instituţii financiare, activitatea
lorprofesională din ultimii 10 ani;
b) date despre capitalul viitoarei bănci care se prevede să fie plătit;
c) business-planul viitoarei bănci cuprinzind structura organizatorică, tipurile de activităţi
financiarepreconizate, pronosticul rezultatelor financiare pentru următorii 3 ani etc.;
d) informaţii privitoare la numele (denumirea), domiciliul (sediul), activitatea comercială
sauprofesională din ultimii 10 ani şi cota de participare a fiecărei persoane care intenţionează să deţină 5
la sutăsau mai mult din acţiunile cu drept de vot ale băncii. In scopul aplicării acestei prevederi asupra
persoanelorafiliate, cota de participare a acestora se stabileşte prin agregarea cotelor lor;
e) orice alte informaţii prevăzute de regulamentele Băncii Naţionale.
• Contractul de constituire privind organizarea băncii, în care se reflectă caracterul băncii, se
indică mărimea capitalului, care se preconizează de introdus, tipurile de acţiuni, datele de
identificare ale tuturor acţionarilor-fondatori cu indicarea cotei lor de participare anunţate în
procente şi sumă, responsabilitatea părţilor pentru îndeplinirea hotărârilor adoptate şi
organele care soluţionează conflictele apărute în legătură cu contractul dat. Contractul de
constituire trebuie să fie întocmit în conformitate cu art.33 din Legea privind societăţile pe
acţiuni.
• Statutul băncii în trei exemplare, aprobat de adunarea de constituire a acţionarilor.
• Regulamentele interne
• Listele membrilor consiliului băncii, organului executiv şi comisiei de cenzori, cu indicarea
remunerării acestora
• Contractele de angajare la serviciu a conducătorului organului executiv şi contabilului-şef ai
viitoarei bănci.
• De indicat numele consultantului juridic, în caz dacă solicitantul va decide de a-l angaja pe
acesta.
• Scrisoare din partea organelor de administrare locală privind acceptarea de către ele a situării
viitoarei bănci pe teritoriul respectiv.
• Certificatul referitor la denumirea băncii emis de Asociaţia Naţională de Terminologie a
Republicii Moldova.”
• Confirmarea scrisă semnată de fondatorii, preşedintele şi vicepreşedinţii băncii cu privire la
faptul, că au examinat business-planul şi sunt de acord cu rolul lor în implementarea
prevederilor acestuia.

In cazul in care Banca Naţională consideră că informaţiile de bază sint insuficiente pentru eliberarea
licenţei, poate cere solicitantului date suplimentare.
Cererea de eliberare a licenţei pentru filialele şi sucursalele unei bănci străine se depune de către aceasta
in modul stabilit prin regulamentele Băncii Naţionale.
In termen de 3 luni de la data primirii cererii in condiţiile art. 6, Banca Naţională o aprobă preliminar
sau o respinge, aducind in scris la cunoştinţa solicitantului decizia sa. Refuzul de a elibera licenţătrebuie
să fie motivat. Ca motiv d e respingere a cererii poate servi şi faptul că informaţia depusă
esteinsuficientă pentru a se constata că solicitantul corespunde cerinţelor
Banca Naţională eliberează licenţă numai dacă este pe deplin convinsă că:
a) banca se va conforma condiţiilor prezentei legi;
b) calificarea, experienţa şi integritatea morală a administratorilor şi acţionarilor cu cote
substanţialecorespund business-planului şi activităţilor financiare pentru care banca va primi licenţă;
c) situaţia financiară a băncii va fi satisfăcătoare.
După aprobarea preliminară a cererii, Banca Naţională stabileşte următoarele cerinţe pentruprimirea
licenţei:
a) depunerea capitalului iniţial, care nu trebuie să fie mai mic decit capitalul minim necesar;
b) angajarea de specialişti;
c) incheierea de contract cu o firmă de audit;

8
d) inchirierea sau cumpărarea de utilaj pentru efectuarea operaţiunilor bancare şi de edificii bancare.
Dacă in decursul unui an banca nu indeplineşte cerinţele enumerate, aprobarea preliminară acererii se
anulează.
Dacă cerinţele enumerate sint satisfăcute, Banca Naţională eliberează licenţa in termen de o lună.
Băncii străine se acordă licenţe pentru filiale şi sucursale dacă:
a) in ţara de origine banca străină este autorizată pentru activităţi de atragere a depozitelor sau a
altorfonduri rambursabile;
b) autorităţile competente din ţara de origine care supraveghează activitatea financiară a băncii
străinela sediul ei central au aprobat in scris eliberarea unei astfel de licenţe;
c) Banca Naţională constată că banca străină este supravegheată adecvat, in mod consolidat,
deautorităţile competente din ţara de origine.
Instituţiile financiare care practică unele activităţi financiare şi care nu sint calificate ca bancăpotrivit
prezentei legi primesc licenţă in modul stabilit de Banca Naţională.
Banca Naţională nu eliberează licenţă in cazul cind capitalul băncii ce se constituie nu
corespundecuantumului capitalului minim prevăzut la art.5 plus cheltuielile necesare pentru constituirea
băncii. Cheltuielile legate de constituirea băncii se efectuează in limita prevăzută in business-planul
elaborat inconformitate cu prevederile art.6 alin.(1) lit.c).
Licenţa se eliberează pe un termen nedeterminat şi este netransferabilă.
Pentru fiecare filială sau o altă subdiviziune separată a băncii in care se va desfăşura activitatea
pebaza licenţei, băncii i se eliberează copii autorizate de pe aceasta.
Taxa pentru eliberarea licenţei se stabileşte la valoarea de 50000 de lei. Taxa pentru eliberarea
copiei autorizate de pe licenţă, pentru reperfectarea licenţei/copieiautorizate de pe aceasta, precum
şi cea pentru eliberarea duplicatului licenţei/copiei autorizate de pe aceastase stabilesc la valoarea
de 450 lei. Sumele taxelor indicate se varsă la bugetul de stat şi sint nerambursabile incazul in care
banca/filiala sau o altă subdiviziune separată a băncii nu işi incepe activitatea sau incetează
săfuncţioneze.
Structura organizatorică a băncilor
Organele de conducere ale băncii sint adunarea generală a acţionarilor, consiliul, organul
executivşi comisia de cenzori. Consiliul este organul de administrare al băncii care exercită funcţii
de supraveghere,elaborează şi asigură aplicarea politicii băncii. Atribuţiile consiliului se stabilesc in
statutul băncii şiregulamentele interne ale acesteia.
Organul de control al băncii este comisia de cenzori, care exercită controlul activităţii ei.
Consiliul băncii
Consiliul băncii este format dintr-un număr impar de membri, dar nu mai puţin de trei.
Membriiconsiliului sint aleşi de adunarea generală a acţionarilor băncii pentru un termen de pină la
4 ani. Membriiconsiliului pot fi redesemnaţi pentru un no u termen. Adunarea generală a
acţionarilor băncii poate stabiliremunerarea membrilor consiliului. Majoritatea membrilor
consiliului trebuie să fie persoane care nu sintafiliate băncii, cu excepţia afilierii determinate de
calitatea de membru al consiliului băncii.
Comisia de cenzori este alcătuită dintr-un număr impar, dar nu mai puţin de 3 membri aleşi
deadunarea generală a acţionarilor băncii pentru o perioadă de pină la 4 ani. Membrii consiliului
băncii nu potfi concomitent membri ai comisiei de cenzori. Majoritatea membrilor comisiei de
cenzori trebuie să fiepersoane care nu sint angajaţi ai băncii.
Comisia de cenzori:
a) stabileşte pentru bancă proceduri de evidenţă şi de control contabil in temeiul
regulamentelorBăncii Naţionale, supraveghează respectarea lor şi controlează conturile şi alte
documente ale băncii;
b) controlează respectarea legilor şi a regulamentelor aplicabile băncii şi prezintă consiliului
bănciirapoartele respective;
c) prezintă avize in problemele solicitate de consiliul băncii şi in alte probleme pe care le
considerănecesare.

9
 Comisia de cenzori se intruneşte in şedinţe ordinare o dată in trimestru şi in şedinţe
extraordinare,la convocarea consiliului băncii sau a doi membri ai săi. Deciziile se iau cu votul
majorităţii membrilor carenu sint in drept să se abţină de la votare.
Adunarea generala a actionarilor este organul suprem de conducere al societatii si se
tine cel putin o data pe an. (LEGEA SA, cap.8, art.50)
(2) Hotaririle adunarii generale a actionarilor in problemele ce tin
de atributiile ei sint obligatorii pentru persoanele cu functii de
raspundere si actionarii societatii. In cazul in care numarul actionarilor
societatii nu este mai mare de unu, hotarirea adunarii generale a
actionarilor se considera hotarirea unipersonala luata de acest actionar
(in redactia Legii Nr.737-XIV din 17 decembrie 1999).
(3) Adunarea generala a actionarilor are urmatoarele atributii
exclusive:
a) aproba statutul societatii in redactie noua sau modificarile si
completarile aduse in statut, inclusiv cele ce tin de schimbarea claselor
si numarului de actiuni autorizate spre plasare, de convertirea,
denominalizarea, consolidarea sau impartirea actiunilor societatii, cu
exceptia modificarilor si completarilor prevazute la art.65 alin.(2) lit.
f) si lit. g);
b) hotaraste cu privire la modificarea capitalului social, cu exceptia
cazurilor prevazute la art.43, alin.(2) (in redactia Legilor Nr.1401-XIV
din 7 decembrie 2000; Nr.802-XV din 5 februarie 2002);
c) aproba regulamentul consiliului societatii, alege membrii lui si
inceteaza inainte de termen imputernicirile lor, stabileste cuantumul
retributiei muncii lor, remuneratiilor anuale si compensatiilor, precum si
hotaraste cu privire la tragerea la raspundere sau eliberarea de raspundere
a membrilor consiliului societatii;
d) aproba regulamentul comisiei de cenzori, alege membrii ei si
inceteaza inainte de termen imputernicirile lor, stabileste cuantumul
retributiei muncii lor si compensatiilor, precum si hotaraste cu privire la
tragerea la raspundere sau eliberarea de raspundere a membrilor comisiei de
cenzori;
e) confirma organizatia de audit si stabileste cuantumul retributiei
serviciilor ei;
f) hotaraste cu privire la incheierea tranzactiilor de proportii
prevazute la art.83 alin.(2);
g) aproba clasele si numarul de obligatiuni autorizate spre plasare;
h) examineaza darea de seama financiara anuala a societatii, aproba
darea de seama anuala a consiliului societatii si darea de seama anuala a
comisiei de cenzori;
i) aproba normativele de repartizare a profitului societatii;
j) hotaraste cu privire la repartizarea profitului anual, inclusiv
plata dividendelor anuale, sau la acoperirea pierderilor societatii;
k) hotaraste cu privire la modificarea tipului societatii,
reorganizarea sau lichidarea ei;
l) aproba bilantul de divizare, bilantul consolidat sau bilantul de
lichidare al societatii;
m) hotaraste in orice alte probleme prevazute de prezenta lege.
(4) Adunarea generala a actionarilor, daca statutul societatii nu
prevede altfel, de asemenea aproba:
a) directiile prioritare ale activitatii societatii;
b) modul de instiintare a actionarilor despre tinerea adunarii
generale, precum si modul de prezentare actionarilor a materialelor de pe
ordinea de zi a adunarii generale pentru a se lua cunostinta de ele;
c) regulamentul organului executiv al societatii si deciziile privind
numirea conducatorului acestuia sau incetarea inainte de termen a
imputernicirilor lui, privind stabilirea cuantumului retributiei muncii
lui, remuneratiei si compensatiilor, privind tragerea lui la raspundere sau
eliberarea de raspundere;
d) darile de seama trimestriale ale organului executiv al societatii;
e) hotaririle privind deschiderea, transformarea sau lichidarea
filialelor si reprezentantelor, privind numirea si eliberarea din functie a
conducatorilor lor.

10
 (5) Chestiunile prevazute la alin.(3) nu pot fi transmise spre
examinare altor organe de conducere ale societatii, iar chestiunile
prevazute la alin.(4) pot fi transmise spre examinare numai consiliului
societatii in temeiul hotaririi adunarii generale a actionarilor.
(6) Adunarea generala a actionarilor nu este in drept sa hotarasca cu
privire la chestiuni care, conform prezentei legi sau statutului
societatii, nu tin de atributiile ei, cu exceptia cazului prevazut la
alin.(7).
(7) Daca alte organe de conducere ale societatii nu pot solutiona o
chestiune ce tine de atributiile lor, ele sint in drept sa ceara adunarii
generale a actionarilor solutionarea acestei chestiuni.
(8) Chestiunea privind aprobarea claselor si numarului de actiuni
autorizate spre plasare se expune intr-un punct separat al ordinii de zi a
adunarii generale a actionarilor (introdus prin Legea Nr.200-XVI din 28
iulie 2005).

Consiliul societatii reprezinta interesele actionarilor in perioada

dintre adunarile
generale si, in limitele atributiilor sale, exercita conducerea generala si
controlul asupra activitatii societatii. (art. 65)
Consiliul societatii este subordonat adunarii generale a actionarilor.
(2) Consiliul societatii are urmatoarele atributii exclusive:
a) decide cu privire la convocarea adunarii generale a actionarilor;
b) aproba valoarea de piata a bunurilor care constituie obiectul unei
tranzactii de proportii;
c) decide cu privire la incheierea tranzactiilor de proportii
prevazute la art.83 alin. (1);
d) incheie contracte cu organizatia gestionara a societatii;
e) confirma registratorul societatii si stabileste cuantumul
retributiei serviciilor lui;
f) decide cu privire la marirea capitalului social in cazurile
prevazute la art.43 alin.(2), precum si modifica in legatura cu aceasta
statutul societatii;
g) aproba prospectul de emisiune suplimentara de actiuni, rezultatele
emiterii suplimentare de actiuni, precum si modifica in legatura cu aceasta
statutul societatii;
h) decide, in cursul anului financiar, cu privire la repartizarea
profitului net, la folosirea capitalului de rezerva si a celui suplimentar,
precum si a mijloacelor fondurilor speciale ale societatii;
i) face, la adunarea generala a actionarilor, propuneri cu privire la
plata dividendelor anuale si decide cu privire la plata dividendelor
intermediare;
j) aproba fondul sau normativele de retribuire a muncii personalului
societatii;
k) decide cu privire la aderarea societatii la asociatie sau la o alta
uniune;
l) decide in orice alte probleme prevazute de prezenta lege si de
statutul societatii.
(3) La atributiile consiliului societatii se refera de asemenea
solutionarea chestiunilor aratate la art.50 alin. (4), daca statutul
societatii sau hotarirea adunarii generale a actionarilor prevede aceasta.
(4) Chestiunile ce tin de competenta consiliului societatii nu pot fi
transmise spre examinare organului executiv al societatii, cu exceptia
cazului prevazut la art.69 alin. (3).
(5) Consiliul societatii prezinta adunarii generale a actionarilor
raportul anual cu privire la activitatea sa si la functionarea societatii,
intocmit in conformitate cu legislatia cu privire la valorile mobiliare, cu
statutul societatii si cu regulamentul consiliului societatii, precum si
informatia privind remunerarea persoanelor cu functii de raspundere (in
redactia Legii Nr.802-XV din 5 februarie 2002).
(6) Imputernicirile consiliului societatii nu pot fi delegate altei
persoane.
(7) Daca consiliul societatii nu se infiinteaza sau imputernicirile
lui au incetat, imputernicirile consiliului, cu exceptia celor de pregatire

11
si desfasurare a adunarii generale a actionarilor, le exercita adunarea
generala.
Organul executiv al societatii (art. 69)
(1) De competenta organului executiv tin toate chestiunile de
conducere a activitatii curente a societatii, cu exceptia chestiunilor ce
tin de competenta adunarii generale a actionarilor sau ale consiliului
societatii.
(2) Organul executiv al societatii asigura indeplinirea hotaririlor
adunarii generale a actionarilor, deciziilor consiliului societatii si este
subordonat:
a) consiliului societatii; si
b) adunarii generale a actionarilor, daca aceasta este prevazut de
statutul societatii.
(3) Daca consiliul societatii nu a fost infiintat sau imputernicirile
lui au incetat, imputernicirile de pregatire si tinere a adunarii generale
a actionarilor le exercita organul executiv al societatii.
(4) Organul executiv al societatii poate fi colegial (comitet de
conducere, directie) sau unipersonal (director general, director). Din
organul executiv al societatii nu pot face parte persoanele specificate la
art. 31 alin. (12). Persoanele deja alese (numite) vor fi revocate din
functie (in redactia Legii Nr.1401-XIV din 7 decembrie 2000).
(5) Statutul societatii poate prevedea existenta concomitenta a doua
organe executive aratate la alin (4). In acest caz, organul executiv
unipersonal indeplineste si functia de conducator al organului executiv
colegial.
(6) Organul executiv al societatii prezinta autoritatilor
administratiei publice centrale sau locale fondatoare rapoartele privind
activitatea economico-financiara a societatii, in care cota statului
reprezinta 50% plus o actiune, si, dupa caz, rezultatele auditului
independent al rapoartelor financiare anuale (introdus prin Legea
Nr.154-XVI din 21 iulie 2005).

Activitatea organului executiv al societatii

(1) Organul executiv al societatii functioneaza in baza legislatiei,
statutului societatii si regulamentului organului executiv al societatii.
(2) Conducatorul organului executiv al societatii este in drept, in
limitele atributiilor sale, sa actioneze in numele societatii fara mandat,
inclusiv sa efectueze tranzactii, sa aprobe statul de personal, sa emita
ordine si dispozitii.
(3) Sedintele organului executiv colegial al societatii se convoaca de
conducatorul acestuia.
(4) La sedintele organului executiv colegial al societatii se incheie
proces-verbal, care va fi semnat de conducatorul acestui organ si
prezentat, dupa caz, consiliului societatii, comisiei de cenzori si
organizatiei de audit ale societatii.
(5) Organul executiv al societatii va prezenta trimestrial consiliului
societatii sau adunarii generale a actionarilor darea de seama asupra
rezultatelor activitatii sale.
(6) Imputernicirile organului executiv al societatii pot fi delegate
organizatiei gestionare in temeiul hotaririi adunarii generale a
actionarilor si contractului de administrare fiduciara.
(7) Organizatia gestionara a societatii nu poate fi persoana afiliata
a societatii, a registratorului sau a organizatiei de audit a societatii.
(8) Organizatia gestionara a societatii nu este in drept sa incheie cu
societatea alte contracte, in afara de contractul de administrare
fiduciara.

Comisia de cenzori a societatii exercita controlul activitatii

economicofinanciare a societatii si se subordoneaza numai adunarii generale a
actionarilor.
(1) Comisia de cenzori a societatii exercita controlul obligatoriu al
activitatii economico-financiare a societatii timp de un an.
(2) Controalele extraordinare ale activitatii economico-financiare a

12
societatii se efectueaza de comisia de cenzori:
a) din initiativa ei;
b) la cererea actionarilor care detin cel putin 10% din actiunile cu
drept de vot ale societatii;
c) la hotarirea adunarii generale a actionarilor sau decizia
consiliului societatii.
(3) Persoanele cu functii de raspundere ale societatii sint obligate
sa prezinte comisiei de cenzori toate documentele necesare pentru
efectuarea controlului, inclusiv sa dea explicatii orale si scrise.
(4) In baza rezultatelor controlului, comisia de cenzori intocmeste un
raport care va cuprinde:
a) numele si prenumele membrilor comisiei de cenzori care au
participat la control;
b) motivele si scopurile controlului;
c) termenele in care s-a efectuat controlul;
d) aprecierea plenitudinii si autenticitatii datelor reflectate in
documentele primare, registrele contabile si darile de seama ale
societatii;
e) aprecierea conformitatii tinerii evidentei contabile si intocmirii
darilor de seama cu cerintele legislatiei;
f) informatia despre fapte de incalcare a cerintelor legislatiei,
statutului si regulamentelor societatii de catre persoanele cu functii de
raspundere ale societatii, precum si despre prejudiciul cauzat de aceste
persoane;
g) date despre circumstantele care au impiedicat efectuarea
controlului;
h) recomandari pe marginea rezultatelor controlului;
i) anexe.
(5) Raportul se semneaza de toti membrii comisiei de cenzori a
societatii care au participat la control. Daca cineva dintre membrii
comisiei nu este de acord cu raportul acesteia, el va expune opinia sa
separata care se va anexa la raport.
(6) Rapoartele comisiei de cenzori a societatii se remit organului
executiv si consiliului societatii, precum si persoanelor aratate la
alin.(2) lit.b). Raportul de activitate al comisiei se prezinta adunarii
generale a actionarilor.
(7) Comisia de cenzori este in drept:
a) sa ceara convocarea adunarii generale extraordinare a actionarilor
in cazul descoperirii unor abuzuri din partea persoanelor cu functii de
raspundere ale societatii;
b) sa participe, cu drept de vot consultativ, la sedintele organului
executiv si ale consiliului societatii, la adunarea generala a
actionarilor.
(8) Imputernicirile comisiei de cenzori a societatii pot fi delegate
organizatiei de audit in baza hotaririi adunarii generale a actionarilor
sau contractului de audit.

Deschiderea filialelor de către băncile comerciale din R.Moldova

Băncile pot deschide filiale numai cu aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale a Moldovei în
condiţiile stabilite de prezentului regulament. Filiala băncii are dreptul să desfăşoare activităţile
financiare permise băncii din data obţinerii copiei autorizate de pe licenţa băncii.
Pentru a deschide filială banca trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:
a) să posede şi să menţină capitalul de gradul I şi coeficientul capitalului normativ total corelat cu
activele ponderate la risc în conformitate cu exigenţele Regulamentului cu privire la suficienţa
capitalului ponderat la risc
b) să activeze minimum un an după primirea licenţei de a desfăşura activităţi financiare şi cel puţin
o dată să fie supusă inspecţiei de către inspectorii Băncii Naţionale a Moldovei;
c) să îndeplinească prevederile legilor Republicii Moldova şi ale actelor normative ale Băncii
Naţionale a Moldovei;
d) să nu fie obiectul aplicării măsurilor de remediere din partea Băncii Naţionale a Moldovei.

13
Pentru obţinerea aprobării prealabile, la Banca Naţională a Moldovei se prezintă următoarele
documente în limba de stat a Republicii Moldova:
a) cerere pentru obţinerea aprobării prealabile adresată Guvernatorului Băncii Naţionale a
Moldovei, semnată de preşedintele consiliului băncii;
b) extrasul din procesul-verbal al organului de conducere, la care a fost luată hotărârea privind
deschiderea filialei;
c) regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea filialei, aprobat de consiliul băncii;
d) documentele ce confirmă dreptul de proprietate sau locaţiune (arendă) asupra spaţiului destinat
filialei;
e) informaţia cu privire la sediul viitoarei filiale;
f) informaţia cu privire la conducătorul filialei, întocmită în conformitate cu prevederile
regulamentului cu privire la exigenţele faţă de administratorii băncii
g) datele referitoare la modificări în business-planul băncii, legate de deschiderea filialei.
h) În cazul în care se întroduc modificări în regulamentul intern cu privire la organizarea şi
funcţionarea filialei, banca prezintă Băncii Naţionale a Moldovei în termen de 15 zile de la luarea
deciziei corespunzătoare:
1) extrasul din procesul-verbal al adunării generale a acţionarilor sau şedinţei consiliului băncii, la
care s-a luat această decizie;
2) redacţia nouă a regulamentului cu privire la organizarea şi funcţionarea filialei;
3) în cazul schimbării sediului filialei – decumentele ce confirmă dreptul de proprietate sau
locaţiune (arendă) asupra spaţiului destinat filialei.
Banca Naţională a Moldovei este în drept să ceară prezentarea unei informaţii suplimentare, în
cazul în care informaţia prezentată este insuficientă pentru a lua o decizie vizând cererea.
În termen de 10 zile de la data înregistrării de către Camera Înregistrării de Stat a filialei sau a
modificărilor în regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea filialei, banca prezintă Băncii
Naţionale a Moldovei copia deciziei Camerei Înregistrării de Stat, după care în registrul băncilor se
înscrie denumirea şi adresa filialei.
În decurs de 30 zile din ziua primirii pachetului de documente în volumul complet, Banca Naţională
a Moldovei eliberează aprobarea preliminară privind deschiderea filialei sau avizul modificărilor în
regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea filialei sau respinge cererea, aducând în scris
la cunoştinţa solicitantului decizia sa.
În cazul în care se dizolvă filiala, banca prezintă Băncii Naţionale a Moldovei în termen de 30 zile
din data luării deciziei corespunzătoare:
a) scrisoare cu privire la încetarea activităţii filialei;
b) extrasul din procesul-verbal la care s-a luat decizia cu privire la dizolvarea filialei;
c) informaţia detaliată cu privire la transmiterea angajamentelor filialei. În cazul în care
angajamentele filialei se transmit altei bănci, confirmarea scrisă a acesteia din urmă privind
preluarea angajamentelor.
Anual la situaţia din 31 decembrie, banca prezintă Băncii Naţionale a Moldovei lista filialelor cu
indicarea denumirii acestora, sediului, numelui conducătorului filialei. Lista filialelor se prezintă
pînă la data de 15 a lunii următoare perioadei gestionare.

3. Reorganizarea şi lichidarea băncilor comerciale

Băncile comerciale din R.Moldova pot fi reorganizate prin contopire sau absorbţie. Orice contopire
sau absorbţie a băncilor se efectuează cu permisiunea scrisă a Băncii Naţionale.
Contopirea este procesul de reorganizare, care are ca efect încetarea existenţei a două sau mai
multe bănci (băncile contopite) în rezultatul căreia este înfiinţată o nouă bancă (banca succesoare).
La contopirea băncilor, toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile fiecăreia din băncile contopite
trec, potrivit actului de transfer şi bilanţului consolidat, la banca succesoare.

14
Neincluderea în bilanţul consolidat şi în actul de transfer a unor obligaţiuni contractate,
angajamente şi garanţii emise etc. a băncii contopite nu scuteşte banca succesoare de îndeplinirea
acestora după înregistrarea contopirii.
Absorbţia este procesul de reorganizare, care are ca efect încetarea existenţei unei sau mai multor
bănci (băncile absorbite) şi trecerea integrală a drepturilor şi obligaţiilor acestora la o bancă (banca
absorbantă) devenind succesor de drepturi şi obligaţii ale băncii (băncilor) absorbite. La absorbţie
toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile băncii absorbite trec la banca absorbantă în conformitate
cu actul de transfer şi bilanţul consolidat.
Neincluderea în bilanţul consolidat şi în actul de transfer a unor obligaţiuni contractate,
angajamente şi garanţii emise etc. a băncii absorbite nu scuteşte banca succesoare de îndeplinirea
acestora după înregistrarea absorbţiei.
Vânzare unei părţi substanţiale din activele băncii valoarea căreia constituie mai mult de 10 la
sută din valoarea activelor băncii conform bilanţului la ultima dată gestionară se efectuează cu
permisiunea scrisă a Băncii Naţionale. Vânzarea unei părţi substanţiale din activele băncii, ce
constituie de la 10 până la 50 la sută din valoarea activelor băncii se efectuează în baza deciziei
consiliului băncii.
Vânzarea unei părţi substanţiale din activele băncii, ce constituie mai mult de 50 la sută din
valoarea activelor băncii se efectuează în baza deciziei adunării generale a acţionarilor.
Banca Naţională va aproba contopirea sau absorbţia băncilor comerciale numai în cazul în care nu
va fi admis riscul excesiv în sistemul financiar şi va contribui la promovarea unui sector financiar
puternic şi competitiv.
Băncile care se află în proces de reorganizare continuă să efectueze decontările prin intermediul
conturilor sale corespondente şi să-şi onoreze obligaţiile până la efectuarea înregistrării în
conformitate cu prezentul Regulament.
În cazul contopirii Banca Naţională va elibera băncii succesoare licenţa de desfăşurare a
activităţilor financiare.
În cazul absorbţiei banca succesoare va desfăşura activitatea după absorbţie în baza licenţei deţinute
de ea anterior.
La contopire sau absorbţie toate drepturile privind activităţile financiare şi procedeele tehnice
aferente acestora ale băncilor contopite sau absorbite trec la banca succesoare (cu excepţia
documentelor de remediere, ţinând cont de prevederile aliniatului trei şi a cazurilor, în care a fost
decis altfel, ţinând cont de prevederile alineatului doi din punctul dat) .
Pentru promovarea unui sector financiar puternic şi competitiv este necesară respectarea de către
bănci a următoarelor limite:
- activele totale ale băncii succesoare în raport cu activele totale pe întregul sector bancar nu trebuie
să depăşească 30%;
- depozitele persoanelor fizice ale băncii succesoare în raport cu depozitele totale primite de la
persoanele fizice pe întregul sector bancar nu trebuie să depăşească 30%.
Respectarea limitelor poziţiei dominante pe piaţa bancară este obligatory pentru toate băncile
comerciale din Republica Moldova în activitatea lor cotidiană.
Banca Naţională va evalua potenţialul riscului dependent de sistem în baza următoarelor criterii:
a) argumentarea economică a contopirii sau absorbţiei (scopul, motivele şi impactul reorganizării
asupra situaţiei financiare a băncii succesoare);
b) existenţa unui plan operaţional rezonabil pentru derularea procesului de contopire sau absorbţie;
c) respectarea de către banca succesoare a valorilor indicatorilor prudenţiali prevăzute în actele
normative în vigoare ale Băncii Naţionale. În cazul în care va fi constatată încălcarea acestora la
momentul contopirii sau absorbţiei, banca succesoare va conforma activitatea sa în domeniul
respectiv în termen de un an*, argumentând această conformare prin activităţi concrete, cu
reflectarea acestora în business-plan;
d) impactul poziţiei financiare a băncii succesoare asupra sistemului financiar, inclusiv asupra
competitorilor (situaţia curentă şi dezvoltarea ulterioară), luând în consideraţie limitele poziţiei
dominante, concentrarea creditelor şi depozitelor, efectele asupra pieţei monetare şi valutare.

15
Banca Naţională recomandă băncilor aflate în proces de contopire sau absorbţie să antreneze o
firmă de audit independentă, care posedă licenţa de desfăşurare a activităţii de audit bancar eliberată
de către Camera Licenţierii şi auditorul care deţine certificatul de calificare al auditorului instituţiei
financiare. În termen de patruzeci şi cinci zile lucrătoare de la data înregistrării cererii pentru
eliberarea permisiunii şi înregistrării contopirii sau absorbţiei, Banca Naţională examinează cererea
în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare şi prezentului Regulament. În cazul în care
cererea corespunde prevederilor legislaţiei în vigoare Banca Naţională efectuează următoarele:
a) în cazul contopirii
- acordă permisiunea;
- aprobă statutul băncii succesoare;
- retrage licenţa de desfăşurare a activităţilor financiare a băncilor contopite şi eliberează licenţa de
desfăşurare a activităţilor financiare băncii succesoare;
- înregistrează banca succesoare în registrul central al băncilor cu excluderea simultană din registru
a băncilor contopite;
b) în cazul absorbţiei
- acordă permisiunea;
- aprobă modificările la statut (în caz de necesitate);
- retrage licenţa de desfăşurare a activităţilor financiare a băncii absorbite;
- efectuează înscrierile privind excluderea din registrul central al băncilor a băncii absorbite.

Lichidarea băncilor comerciale

(1) Societatea poate fi lichidata numai prin hotarire a adunarii

generale a actionarilor sau a instantei judecatoresti.
(2) Hotarirea adunarii generale a actionarilor cu privire la
lichidarea societatii poate fi luata in temeiurile prevazute de prezenta
lege sau de statutul societatii.
(3) Hotarirea instantei judecatoresti cu privire la lichidarea
societatii poate fi adoptata in temeiurile prevazute de Codul civil sau de
prezenta lege, sau de alte acte legislative.
(4) Tranzactiile cu valorile mobiliare ale societatii se suspenda la
data anuntarii hotaririi privind lichidarea acesteia.
(5) Hotarirea privind lichidarea societatii se publica in Monitorul
Oficial al Republicii Moldova in termen de 10 zile de la adoptare.
(6) Daca adunarea generala a actionarilor a luat hotarirea privind
lichidarea societatii pina la incheierea de catre aceasta a primei
tranzactii cu alte persoane, lichidarea societatii poate avea loc fara
publicarea hotaririi in cauza. In cazul acesta, actionarilor li se
restituie aporturile efectuate de ei dupa scaderea cheltuielilor legate de
constituirea si inregistrarea societatii.
(7) Lichidarea societatii se efectueaza de o comisie de lichidare, la
care trec toate imputernicirile de conducere a activitatii curente a
societatii.
(8) Daca peste 30% din actiunile cu drept de vot ale societatii
apartin Republicii Moldova sau unei unitati administrativ-teritoriale, in
componenta comisiei de lichidare va fi inclus reprezentantul lor.
Nerespectarea acestei conditii atrage nulitatea deciziilor luate de
comisia de lichidare.
(9) Comisia de lichidare, dupa achitarea cu creditorii societatii,
intocmeste bilantul de lichidare care se aproba de adunarea generala a
actionarilor.
LICHIDAREA SILITĂ A BĂNCII
Articolul 38 . Numirea lichidatorului
1

(1) In cazul retragerii licenţei băncii ca urmare a constatării situaţiilor prevăzute la art.38 alin.(1) şi(3),
Banca Naţională numeşte un lichidator pentru lichidarea băncii.
(2) Lichidatorul se numeşte in termen de 7 zile de la data constatării situaţiilor prevăzute la alin.(1).
(3) De la data retragerii licenţei băncii, Banca Naţională inchide conturile băncii respective şi
deschideun nou cont cu menţiunea “bancă in proces de lichidare”, la care vor fi virate sumele de bani

16
existente laacea dată in conturile băncii şi prin intermediul căruia lichidatorul va efectua toate
operaţiunile cu banca cese lichidează.
Articolul 38 . Condiţiile pentru numirea lichidatorului
2

(1) In funcţia de lichidator se numeşte o persoană fizică care corespunde exigenţelor inaintate faţă
deadministratorul unei bănci, stabilite in regulamentul respectiv al Băncii Naţionale.
(2) Nu poate fi lichidator persoana care:
a) are antecedente penale;
b) in ultimii 5 ani a fost trasă la răspundere civilă pentru acte juridice fictive sau simulate, acte
afectatede eroare, incheiate prin dol, violenţă, in urma unei inţelegeri dolosive sau pentru incălcarea
obligaţiilorfiduciare;
c) este invinuit intr-o cauză penală sau pirit intr-un proces civil;
d) nu şi-a onorat obligaţiile de plată a datoriei sau de achitare a dobinzii către o bancă.
(3) Pentru constatarea existenţei/inexistenţei conflictelor de interese, lichidatorul va prezenta, inaintede
numirea sa, Băncii Naţionale informaţie despre interesele sale personale şi de afaceri, precum şi
desprerelaţiile financiare ale sale, ale soţiei sale şi ale copiilor, inclusiv:
a) despre datoria faţă de banca in proces de lichidare, activitatea in ea sau deţinerea unor drepturi de a)
despre datoria faţă de banca in proces de lichidare, activitatea in ea sau deţinerea unor drepturi de
proprietate ale acesteia;
b) despre relaţiile din ultimii 5 ani cu orice bancă in calitate de angajat, administrator sau acţionar
cucotă substanţială;
c) despre relaţiile financiare, de afaceri sau individuale cu orice persoană care are anumite interesefaţă
de banca in proces de lichidare şi de activele ei, inclusiv informaţie despre o angajare viitoare
lapersoana dată;
d) despre neonorarea obligaţiilor patrimoniale faţă de oricare altă bancă in ultimii 5 ani;
e) despre posedarea unei proprietăţi ce concurează cu bunurile imobile ale băncii dacă lichidareabăncii
presupune evaluarea, dispunerea şi gestionarea acestora;
f) despre alte interese financiare şi de afaceri care pot afecta exercitarea in mod imparţial a funcţiei
delichidator;
g) alte informaţii solicitate de Banca Naţională.
Concomitent cu informaţia menţionată la alin.(3), persoana va prezenta o informaţie care
certificăinexistenţa vreunui conflict de interese ca urmare a intereselor lui personale şi relaţiilor cu
Banca Naţională,iar dacă un astfel de conflict există – o informaţie despre acest conflict şi, in pofida
acestui fapt, va solicitaBăncii Naţionale autorizarea activităţii de lichidator.
Inainte de a numi persoana in funcţia de lichidator, Banca Naţională va trebui să se asigure că nuexistă
vreun conflict de interese, iar dacă un astfel de conflict există, va trebui să se convingă că persoanaeste
capabilă să acţioneze imparţial in virtutea naturii nemateriale a conflictului şi o va numi ca excepţie.
In cazul apariţiei conflictului de interese după numirea sa, lichidatorul va informa Banca
Naţionalădespre acest fapt in termen de 10 zile de la data la care acesta i-a devenit cunoscut, precum şi
despreacţiunile pe care le-a intreprins sau le va intreprinde in vederea eliminării conflictului, şi va
cerepermisiunea Băncii Naţionale de a-şi continua activitatea.
Dacă Banca Naţională constată că un astfel de conflict de interese este inadmisibil, lichidatorul vatrebui
să-l soluţioneze intr-un mod care ar satisface Banca Naţională sau să demisioneze. Lichidatorul işi va
executa atribuţiile cu imparţialitate. Pornind de la aceasta, el nu este in drept:
a) să-şi desfăşoare activitatea in situaţia in care există conflict de interese, cu excepţia cazului
cinddespre acest conflict s-a comunicat Băncii Naţionale, iar aceasta ii permite să-şi continue
activitatea;
b) să solicite sau să accepte, direct sau indirect, orice servicii, cadouri, alte valori şi beneficii dinpartea
vreunei persoane despre care lichidatorul ştie că aceasta urmăreşte să obţină anumite avantaje inlegătură
cu lichidarea băncii sau că are interese ce pot fi afectate in mod substanţial de executarea sau
neexecutarea de către lichidator a unor atribuţii;
c) să utilizeze sau să permită utilizarea bunurilor Băncii Naţionale sau a bunurilor asupra
căroralichidatorul are dreptul de gestiune in interes personal sau in interesul terţilor, cu excepţia
intereselor BănciiNaţionale şi ale băncii in proces de lichidare;
d) să facă promisiuni sau să-şi asume angajamente in numele Băncii Naţionale fără autorizarea acesteia.

17
Lichidatorul nu are dreptul să divulge informaţia ce constituie secret bancar, comercial sau un altsecret
protejat de lege decit in măsura in care este necesară in exercitarea atribuţiilor sale.
Lichidatorul are atribuţii depline şi exclusive de a conduce, a gestiona şi a controla banca (incontinuare
– gestiunea băncii) şi de a lua orice măsuri in vederea lichidării ei eficiente şi obţinerii sumeimaxime
din vinzarea activelor, inclusiv dreptul:
a) de a continua sau a inceta orice operaţiune a băncii;
b) de a lua cu imprumut bani garantaţi cu activele ei sau fără garanţie;
c) de a suspenda sau a limita plata obligaţiilor prevăzute la lit.g) lin. a 4-a;
d) de a angaja specialişti, experţi sau consultanţi profesionişti;
e) de a administra contul băncii;
f) de a colecta datoriile faţă de bancă şi de a recupera bunurile acesteia aflate in posesiunea terţilor, dea
intenta acţiuni in instanţele de judecată;
g) de a executa in numele băncii orice operaţiuni, ţinind cont de necesitatea obţinerii aprobăriiprealabile
a Băncii Naţionale pentru efectuarea următoarelor operaţiuni:
- vinzarea oricărui activ al băncii in valoare de peste 1 milion de lei;
- acordarea de garanţii pe baza activelor băncii in favoarea creditorului care acordă băncii un creditnou
de peste 500 de mii de lei;
- reducerea sau anularea oricărei creanţe faţă de bancă, a cărei validitate este indoielnică, dacă
aceastadepăşeşte 200 de mii de lei;
- onorarea oricăror creanţe faţă de bancă (cu excepţia creanţelor care decurg din angajamenteleasumate
de lichidator in exerciţiul funcţiunii) inainte de incheierea procedurilor prevăzute la art.38 şi 9

38 ,inclusiv achitarea cu deponenţii şi alţi creditori in sumele care, in opinia Băncii Naţionale, pot fi
10

folosite inacest scop, dar ţinindu-se totodată cont de faptul că toţi deponenţii şi alţi creditori aflaţi in
situaţii similaretrebuie să fie trataţi in mod egal.
a) de a continua sau a inceta orice operaţiune a băncii;
b) de a lua cu imprumut bani garantaţi cu activele ei sau fără garanţie;
c) de a suspenda sau a limita plata obligaţiilor prevăzute la lit.g) lin. a 4-a;
d) de a angaja specialişti, experţi sau consultanţi profesionişti;
e) de a administra contul băncii;
f) de a colecta datoriile faţă de bancă şi de a recupera bunurile acesteia aflate in posesiunea terţilor, dea
intenta acţiuni in instanţele de judecată;
g) de a executa in numele băncii orice operaţiuni, ţinind cont de necesitatea obţinerii aprobăriiprealabile
a Băncii Naţionale pentru efectuarea următoarelor operaţiuni:
- vinzarea oricărui activ al băncii in valoare de peste 1 milion de lei;
- acordarea de garanţii pe baza activelor băncii in favoarea creditorului care acordă băncii un creditnou
de peste 500 de mii de lei;
- reducerea sau anularea oricărei creanţe faţă de bancă, a cărei validitate este indoielnică, dacă
aceastadepăşeşte 200 de mii de lei;
- onorarea oricăror creanţe faţă de bancă (cu excepţia creanţelor care decurg din angajamentele asumate
de lichidator in exerciţiul funcţiunii) inainte de incheierea procedurilor prevăzute la art.38 şi 9

38 ,inclusiv achitarea cu deponenţii şi alţi creditori in sumele care, in opinia Băncii Naţionale, pot fi
10

folosite inacest scop, dar ţinindu-se totodată cont de faptul că toţi deponenţii şi alţi creditori aflaţi in
situaţii similaretrebuie să fie trataţi in mod egal.
(1) In termen de 3 luni de la data intrării in gestiunea băncii, lichidatorul efectuează
inventariereaactivelor ei şi transmite Băncii Naţionale o copie de pe opis, care va fi accesibilă
permanent publicului.
(2) Lichidatorul va efectua măsurile prevăzute la art.38 prin proceduri transparente in conformitate
7

culegislaţia in vigoare, astfel incit alte bănci şi persoane interesate să poată face oferte pentru aceste
active.
(3) Lichidatorul, de la data intrării in gestiunea băncii, poate rezilia:
a) contractul de muncă cu orice angajat al băncii;
b) contractele de prestare a serviciilor la care banca este parte;
c) contractele de locaţiune a bunurilor mobile şi imobile, cu condiţia inştiinţării proprietarului cu 30
dezile inainte despre faptul că banca işi exercită dreptul discreţionar de a rezilia contractul de

18
locaţiune.Proprietarul nu este in drept să ceară recuperarea plăţilor aferente locaţiunii după rezilierea
contractului. Incazul lichidării, nici un prejudiciu legat de rezilierea contractului nu va fi reparat.
(4) In termen de 2 luni de la data intrării in gestiunea băncii, lichidatorul:
a) ia măsurile necesare pentru incetarea obligaţiilor fiduciare ale băncii, restituie proprietarului
toateactivele şi bunurile deţinute de bancă in administrare fiduciară şi efectuează decontări finale
aferenteacestora;
b) expediază, la adresele indicate in registre, tuturor deponenţilor, altor creditori şi clienţi ai
serviciilorde păstrare in siguranţă a bunurilor avize recomandate despre tipul şi suma creanţelor acestora
faţă de bancăpotrivit registrelor, despre necesitatea retragerii bunurilor de către clienţii serviciilor de
păstrare in siguranţăa bunurilor. In aviz se va menţiona că obiecţiile pot fi prezentate lichidatorului in
termen de o lună de laprimirea avizului.
(5) Bunurile păstrate in siguranţă la bancă neretrase de proprietar pină la data menţionată in aviz
vorintra in gestiunea lichidatorului pentru a fi transmise ulterior proprietarului conform legislaţiei in
vigoare.
(6) Bunurile păstrate in siguranţă la bancă impreună cu opisurile lor şi neretrase de proprietar
seconsideră bunuri la care nu pot pretinde alţi creditori ai băncii.
(7) Lichidatorul va prezenta Băncii Naţionale, la solicitarea acesteia, rapoarte şi informaţii in legăturăcu
lichidarea băncii.
Articolul 38 . Acţiunile intreprinse de lichidator. Procedura de vinzare a băncii
7

(1) Lichidatorul intreprinde următoarele acţiuni:

a) vinde, cu permisiunea scrisă a Băncii Naţionale, banca ca un complex patrimonial unic unei altebănci
(banca cumpărător), ţinind cont de prevederile prezentului capitol;
b) organizează vinzarea şi/sau predarea parţială a activelor băncii şi predarea parţială a obligaţiilorbăncii
către alte bănci;
c) lichidează activele băncii in condiţiile prezentului capitol.
(2) Pentru efectuarea tranzacţiei de vinzare-cumpărare prevăzută la alin.(1) lit.a), banca cumpărător
vaindeplini următoarele condiţii:
a) va menţine capitalul reglementat in mărime nu mai mică decit cuantumul dublu al capitalului
minimstabilit la art.5 alin.(1);
b) activele acesteia trebuie să fie mai mari decit activele băncii care constituie obiectul vinzării;
c) după realizarea tranzacţiei, va corespunde condiţiilor stabilite la art.7 alin.(2).
(3) Prin derogare de la prevederile Legii nr.1134-XIII din 2 aprilie 1997 privind societăţile pe
acţiuni,hotărirea băncii cumpărător privind incheierea tranzacţiei de proporţii, aferentă cumpărării
băncii in procesde lichidare sau activelor acesteia conform alin.(1), se ia:
a) de către consiliul băncii, cu majoritatea simplă de voturi, dacă valoarea tranzacţiei constituie peste25
la sută, dar nu mai mult de 50 la sută din valoarea activelor băncii cumpărător potrivit ultimului
bilanţ,pină la adoptarea deciziei respective;
b) de către adunarea generală a acţionarilor, cu majoritatea simplă de voturi, dacă valoarea
tranzacţieiconstituie peste 50 la sută din valoarea activelor băncii cumpărător potrivit ultimului bilanţ,
pină laadoptarea hotăririi respective.
(4) Banca Naţională respinge cererea privind eliberarea permisiunii pentru vinzarea băncii dacă:
a) apreciază că situaţia financiară a băncii cumpărător va deveni nesatisfăcătoare;
b) apreciază că vinzarea băncii va conduce la incălcarea de către banca cumpărător a cerinţelor faţă
dedesfăşurarea activităţilor financiare prevăzute de prezenta lege şi de actele normative emise in
vederea executarii ei.
c) documentele prezentate pentru obţinerea permisiunii conţin informaţie incompletă, insuficientă
saucontradictorie sau nu au fost prezentate documentele solicitate suplimentar, necesare pentru luarea
decizieide eliberare a permisiunii pentru efectuarea tranzacţiei.
(5) In cazurile prevăzute la alin.(1) lit.a) şi b), lichidatorul poate reduce valoarea unor obligaţii
astfelincit deponentul sau un alt creditor al băncii să nu primească mai puţin decit in cazul onorării
obligaţiilorbăncii in condiţiile art.38 .
11

(6) Lichidatorul alege din măsurile enumerate la alin.(1) cele care, in opinia sa, conduc la
obţinereasumei maxime din vinzarea băncii sau activelor acesteia şi protejează interesele deponenţilor şi
ale altorcreditori.

19
(7) La determinarea sumei ce ar putea fi obţinută din vinzarea băncii sau activelor acesteia,lichidatorul
este obligat:
a) să evalueze ofertele alternative, luind in considerare valoarea de piaţă a activelor şi aplicind ratareală
de reduceri;
b) să documenteze evaluarea şi criteriile de evaluare, inclusiv rata dobinzii, rata de recuperare
aactivelor, costul menţinerii activelor şi cheltuielile neprevăzute.
Articolul 38 . Cheltuielile legate de procesul de lichidare
8

(1) Cheltuielile legate de procesul de lichidare a băncii se efectuează prioritar altor creanţe faţă debancă
din contul mijloacelor acesteia.
(2) Remuneraţia muncii lichidatorului se stabileşte de către Banca Naţională şi se efectuează dincontul
mijloacelor băncii in proces de lichidare, cu excepţia cazului in care lichidatorul este salariat alBăncii
Naţionale.
(3) Remuneraţia muncii persoanelor antrenate pentru a acorda asistenţă lichidatorului in legătură
culichidarea băncii nu poate fi mai mare decit remuneraţia muncii salariaţilor din bănci pentru servicei
similare.
(4) In caz de insuficienţă a mijloacelor pentru acoperirea cheltuielilor legate de lichidarea
bănciiconform alin.(1)-(3), Banca Naţională este in drept să le acopere.
(5) Banca Naţională este in drept să stabilească condiţiile şi limitele cheltuielilor legate de
lichidareabăncii.
Articolul 38 . Măsurile prealabile onorării creanţelor faţă de bancă
9

In termen de 2 luni de la ultima dată menţionată in avizul prevăzut la art.38 alin.(4) lit.b),lichidatorul:
6

a) respinge creanţele a căror validitate este indoielnică;

b) stabileşte suma datorată fiecărui deponent, unui alt creditor şi clasele de prioritate a creanţelor;
c) intocmeşte lista creanţelor pe care le-a validat pentru a fi inregistrate la Banca Naţională;
d) inştiinţează in scris fiecare persoană a cărei creanţă nu a fost validată pe deplin despre acest fapt;
e) publică de trei ori, la interval de 7 zile, in Monitorul Oficial al Republicii Moldova, in ziarele
decirculaţie generală, precum şi in ziarele din localităţile in care banca are subdiviziuni separate, un
anunţdespre data şi locul expunerii listei creanţelor, precum şi despre data la care lichidatorul o va
prezentaBăncii Naţionale spre inregistrare şi care se va incadra in limita de 15 zile de la data publicării
ultimului anunţ;
f) trimite, după inregistrarea listei creanţelor la Banca Naţională, Fondului de garantare a depozitelorin
sistemul bancar o informaţie completă despre depozitele personale garantate in conformitate cu
Legeanr.575-XV din 26 decembrie 2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice in sistemul
bancar.

20