UNIVERSITATEA “VASILE ALECSANDRI” DIN BACĂU

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

SPECIALIZAREA CIG
•
•

STUDENŢI, ANUL III, GRUPA 632:

“Perspective ale schimbărilor în activitatea de audit intern”

Planul temei “Perspective ale schimbarilor în activitatea de audit intern”

1. Introducere:
 Noţiuni generale despre apariţia auditului intern;
 Apariţia auditului intern atât în România, cât şi în lume.

2. Metodologia de cercetare:
 Felul în care va evolua auditul intern în urmatorii ani.

3. Dinamica activităţii de audit intern:

 Auditul intern este foarte important în viaţa unui întreprinderi ;
 Scurt istoric despre Sarbanes-Oxley Act ;
 Efectele legii Sarbanes-Oxley.

4. Caracteristicile actuale ale auditului intern:

 Topul elementelor componente a valorii auditului intern pentru comitetele de
audit;
 Ceea ce reprezintă studiul realizat.

5. Situaţia auditului intern din România în perspectivele crizei economice:

 Influenţa aderării României la UE în activitatea de audit intern ;
 Influenţa crizei economice asupra auditului intern.

6. Perspectivele activităţii de audit intern în urmatorii ani:

 5 aspecte care ar putea sta la baza viitorului auditului intern până în 2012;
 Criza economică manifestată la nivel global;

7. Concluzii
“Perspective ale schimbărilor în activitatea de audit intern”

Perspective ale schimbărilor în activitatea de audit intern

Înca din titlul ariticolului ne dăm seama că se referă la posibilităţile de dezvoltare

ale auditului intern în viitorul apropiat. Articolul se bazează pe cercetările făcute de către
PricewaterhouseCooper, în rândul profesioniştilor de audit intern, pentru a vedea cum va
arăta în viitor auditul intern.

Introducere

Termenul de “audit” provine din limba latină a cuvântului “audire”, ce semnifică

“a asculta” , dar despre audit se vorbeşte încă din vremea asirienilor şi egiptenilor.
La romani se vorbea de “questori”.
În Grecia Anticş, scribii erau folosiţi pentru ţinerea evidenţei contabile şi erau
aleşi dintre sclavi, deoarece, trecând prin nenumărate torturi, erau consideraţi mai cinstiţi
decât oamenii liberi.
În 1066, William Cuceritorul, când a devenit Regele Angliei a ordonat o
verificare şi inventariere a tuturor proprietăţilor din regatul său pentru a şti cum să
împartă pământurile şi pentru a stabili o bază pentru colectarea viitoarelor taxe.
În 1298, în Anglia, conturile oraşului Londra erau verificate cu regularitate de
către funcţionarii numiţi special în acest scop.
În 1559, pe vremea Reginei Elisabeta I, istoria marchează conturarea unei relaţii
între auditori şi auditaţi.
În România activitatea de audit intern s-a dezvoltat exponenţial după anii `90.
Introducerea auditului intern în sectorul public a început prin elaborarea Ordonanţei
Guvernului României (OGR) nr. 119/1999 privind auditul intern şi controlul financiar-
preventiv şi s-a statutat definitiv prin adoptarea Legii nr. 67/2002 privind auditul public
intern.
Asociaţia Auditorilor Interni din România (AAIR) definesc auditul intern ca fiind
o activitate independenta de asigurare obiectivă şi de consiliere, destinată să adauge
valoare şi să antreneze îmbunătăţirea activităţilor organizaţiei. Ajută organizaţia în
îndeplinirea obiectivelor sale printr-o abordare sistematică şi disciplinată în cadrul
evaluării şi îmbunatăţirii eficacităţii proceselor de management al riscurilor, control şi
guvernare.

Metodología de cercetare
“Perspective ale schimbărilor în activitatea de audit intern”

Articolul se fundamentează pe studii anuale privind auditorii interni şi pe analiza

evolutiei profesiei de audit intern, a comitetelor de audit şi a atributiilor acestora.
Chestionarele au fost realizate pentru a determina felul în care va evolua auditul intern
până în anul 2012.
În urma chestionarii a 674 de profesionişti în audit intern s-a ajuns la urmatoarea
concluzie:
Schimbările intervenite în activităţile funcţiei de audit intern
Modelul auditului Modelul curent de Modelul de audit intern
intern în secolul XX audit intern centrat pe managementul

⇒ ⇒
riscului
Verificarea Verificarea
controalelor interne controalelor interne Evaluarea eficienţei
pe baza unor planuri bazate pe un plan procesului de
ciclice de audit. de audit realizat în management al riscului
funcţie de risuri. implementat de
managementul
companiei.

Se pare că auditul intern îşi propune ca până în 2012 să evolueze de la stadiul în

care este în prezent. În perioada curentă auditul intern se realizează prin verificarea
controalelor interne bazate pe un plan de audit realizat în funcţie de riscuri. În viitor,
auditul intern îşi propune să implenteze o noua strategie, şi anume: se trece de la
verificarea controalelor interne la evaluarea eficienţei procesului de management al
riscului.

Dinamica activităţii de audit intern

Din acest titlu putem întelege dezvoltarea intensă pe care se doreşte şi schimbările
pe care vrea să le producă pentru a îmbunătăţi activitatea de audit intern.
Studiile care s-au realizat în ultimii ani arată o creştere a numarului de membrii ai
comitetelor de audit. Unele comitete aduc membrii expatrioţi, în timp ce altele aduc
membrii cu experienţă specifică într-un anumit domeniu.
Auditul intern este din ce în ce mai important în viaţa unei organizaţii. Comitetele
de audit pun o presiune din ce în ce mai mare asupra auditului intern pentru a acorda o
atenţie sporită riscurilor startegice şi operaţionale care cauzează declinul valorii
acţiunilor.
În acest moment, în activitatea de audit intern sunt diferenţe mari între zonele
asupra cărora se concentrează şi zonele spre care ar trebui să-şi îndrepte atenţia.
Scurt istoric despre Sarbanes-Oxley Act :
• Sarbanes-Oxley este o lege adoptată pe 30 iulie 2002 şi mai este cunoscută sub
denumirea de “Actul Contabilităţii Companiilor Publice de reformă şi de protecţie
a investitorilor”;
“Perspective ale schimbărilor în activitatea de audit intern”

• această lege a primit acest nume după cei care au creat-o, Paul Sarbanes Oxley şi
Reprezentantul Michael;
• atunci când a intrat în vigoare, legea Sarbanes-Oxley, a introdus schimbări majore
în reglementarea practicii financiare.
Studiile care s-au făcut relevă faptul că auditul intern va trebui să-şi îndrepte
eforturile în egală măsură către riscurile strategice, operaţionale şi ale afacerii în
ansamblu.
După apariţia legii Sarbanes-Oxley, auditul intern a trecut de la verificarea
controalelor interne pe baza unor planuri ciclice de audit la verificarea controalelor bazate
pe un plan de audit realizat în funcţie de riscuri.
Efectele legii Sarbanes-Oxley:
 a permis îmbunătăţirea procesului de prevenire a fraudelor;
 îmbunătăţirea corelării proceselor în cadrul afacerii;
 eliminarea proceselor redundante identificate în urma documentării acestora
(eliminarea surplusului de informaţii transmis faţă de strictul necesar).
În urma studiului s-a observat că auditul intern preia funcţia de evaluare a
eficienţei procesului de management al riscului, atât asupra raportării financiare, cât şi
asupra strategiilor şi operaţiunilor companiei.
Unele companii chestionate aveau implementată această funcţie, iar pentru altele
schimbarea va interveni în timp.
În urma acestui studiu concluzia la care s-a ajuns este:”Tendinţa observată în
urma studiilor realizate este ca auditul intern să preia funcţia de evaluare a eficienţei
procesului de management al riscului, atât asupra raportarii financiare, cât şi asupra
strategiilor şi operaţiunilor companiei. În cadrul unora dintre companiile chestionate
această abordare a fost deja implementată, iar pentru altele schimbarea va interveni în
timp, pe măsură ce procesul de control al riscului ajunge la un grad mai mare de
maturitate în cadrul companiei.”

Caracteristicile actuale ale auditului intern

Topul elementelor componente a valorii auditului intern pentru comitetele de

audit se prezintă astfel:
1. Asigurarea eficienţei controalelor interne;

2. Comunicarea eficientă;

3. Capacitatea de a gestiona riscurile financiare;

4. Conformitatea;

5. Calitatea personalului din echipele de audit intern şi aptitudinile lor.

“Perspective ale schimbărilor în activitatea de audit intern”

Surprinzător este faptul că pe locul 5 se afla un element foarte important şi anume

calitatea personalului din echipele de audit, totuşi se remarcă faptul că tocmai calitatea
echipei de audit intern şi aplicaţiile acesteia influienţează direct acoperirea unor arii
complexe de activităţi.
Riscurile oeraţionale sunt considerate foarte importante pentru comitetele de audit de
către 63% din cei chestionaţi, acest lucru semnifică faptul că riscurile strategice au o
însemnatate majoră pentru două treimi din respondenţi.
Comunicarea eficientă este foarte importantă pentru calitatea relaţiei dintre
echipele de audit intern şi comitetele de audit, de aceea mulţi lideri din echipele de audit
intern consideră că întâlnirile regulate dintre aceştia şi comitetele de audit sunt extreme
de importante: 81% dintre chestionarele primite de la companii Fortune 500 si 64% dintre
ceilalţi chestionaţi au avut discuţii trimestriale sau chiar mai dese cu membrii comitetelor
de audit. Studiul realizat mai arată că:
- 86% dintre respondenţi au linii de comunicare deschise între echipele de audit
intern şi comitetele de audit;

- 62% din liderii echipelor de audit au contribuit la stabilirea agendei comitetelor de

audit.

- 66% dintre companiile Fortune 500 si 61% dintre celelalte companii respondent
furnizează comitetelor de audit informaţii care depăşesc cadrul strict al rapoartelor
auditului intern.

Studiul mai arată modul în care se comunică rezultatele activităţii de audit intern
către comitetele de audit următoarele:
- 13% dintre companiile Fortune 500 si 40% dintre celelalte companii furnizează
rapoarte complete de audit intern, iar 46% dintre companiile Fortune 500 si 41%
dintre celelalte companii furnizează un sumar al acestora;

- 19% din totalul respondenţilor trimit strict rapoartele care conţin probleme
semnificative;

- 31% dintre companiile Fortune 500 şi 11% din restul companiilor furnizează o
listă a rapoartelor de audit disponibile;

- 2% din totalul respondenţilor oferă acces intranet la rezultatele activităţii de audit

intern în locul rapoartelor clasice tipărite.

Studiul din 2007 asupra auditorului intern a arătat creşterea presiunii asupra
auditorilor de a se concentra asupra practicilor de management al riscurilor. Cu toate că
cei chestionaţi au arătat o capacitate mai mare de a gestiona problemele legate de
raportarea financiară şi conformitate, aceştia se considerau nepregătiţi să evalueze riscuri
“Perspective ale schimbărilor în activitatea de audit intern”

strategice sau riscuri legate de tehnologie şi fraudă. În comparaţie cu studiul din 2007, cel
din 2008 se prezintă astfel:
- 60% din totalul respondenţilor au implementat un process de evaluare a riscurilor
cu posibilitatea adaptării şi actualizării constante a riscurilor la evoluţia afacerii;

- 87% dintre respondenţi au identificat riscuri strategice în procesul de evaluare a

riscurilor , pe lângă cele financiare;

- 52% din totalul respondenţilor au declarat că au evaluat deja riscuri strategice în

cadrul ultimelor raportări.

Una dintre provocările auditului intern pentru anul 2008 este determinarea
riscurilor strategice şi operaţionale, deoarece în ultimii ani auditorii interni s-au
concentrat pe rezolvarea şi reducerea riscurilor financiare şi de conformitate, actualmente
existând un dezechilibru între abordarea managementului riscurilor financiare ale unei
afaceri şi abordarea riscurilor strategice şi operaţionale, acestea din urmă ocupând 80%
din totalul riscurilor care pot să scadă valoarea acţiunilor.

Riscuri de conformitate -
5%
Riscuri financiare - 15%

Riscuri operationale - 20%

Riscuri strategice - 60%

Este îngrijorator faptul că cei mai mulţi manageri ai departamentelor de audit

intern ştiu că deţin resursele necesare departamentului însa nu au aptitudinile necesare
abordării riscurilor non-financiare datorate în special controalelor din ultimii ani care au
constat exclusiv în controale interne asupra raportării financiare, dezvoltarea unor
aptitudini complementare fiind trecută cu vederea. Lipsa personalului calificat pentru
gestionarea riscurilor strategice precum şi cele tehnologice şi de fraudă este un alt punct
slab subliniat de către auditorii interni.
Rezultatele din 2008 sunt dezamăgitoare, arătând că nu s-au schimbat multe din
anul precedent.
- 98% din respondenţi consideră prioritate medie spre majoră aptitudinile analitice,
87% considerându-le ca prioritate majoră pentru un auditor intern;
“Perspective ale schimbărilor în activitatea de audit intern”

- 95% din respondenţi consideră prioritate medie spre majoră aptitudinile de

management al riscurilor , 55% considerându-le ca prioritate majoră pentru un
auditor intern.

- 83% din respondenţi consideră prioritate medie spre majoră aptitudinile

tehnologice de investigare şi detectare a fraudei.

Acestea sunt aptitudini necesare, chiar obligatorii unui auditor intern pentru a
gestiona riscurile strategice şi operationale.
Studiul a mai scos în evidenţă o serie de riscuri legate de dezvoltarea resurselor
umane în cadrul departamentelor de audit intern:
- 30% dintre respondenţi au declarat că au posturi vacante deoarece nu au găsit
peroanele potrivite să preia îndatoririle, cu 2% mai puţin decât în 2006;

- 74% dintre respondenţi consideră un risc mare spre major lipsa personalului
adecvat cerinţelor auditului intern;

- 71% consideră lipsa de aptitudini în auditul sistemelor informatice ca fiind un risc

mediu spre major;

- 68% dintre respondenţi consideră incapacitatea de a anticipa riscuri în evoluţia

afacerii ca fiind un risc mediu spre major;

- 36% din totalul respondenţilor consideră incapacitatea de a acoperi extinderea

geografică a afacerii ca fiind un risc mediu spre major.

Lipsa unui process de monitorizare a modului în care obiectivele pe termen lung

ale companiei sunt atinse, lipsa unui proces de eliminare a riscurilor în cdrul planificării
strategice, incapacitatea de a profita de avansul tehnologic, gestionarea neadecvată a
companiei privind resursele de energie, materie primă şi personal sunt greşeli des
întalnite în rândul companiilor, de aceea companiile caută resurse umane care să resolve
aceste probleme.

Situaţia auditului intern din România în perspectivele crizei economice

În contextul integrării României în UE şi de aliniere la standardele europene în

domeniu, auditul intern nu prezintă diferenţe majore faţă de evoluţia globală datorită
faptului că cele mai mari companii prezente pe piaţa economică din România sunt filiale
ale unor corporaţii multinaţionale, majoritatea dintre ele fiind listate la bursa din New
York. Astfel că societăţile din România au trebuit să adopte şi să implementeze atât
reguli interne ale societăţii mama cât şi cele impuse la nivel internaţional. Un exemplu în
acest sens îl constituie legea Sarbane-Oxley din 2002 care stabileşte standarde mai
riguroase privind contabilitatea, auditul şi responsabilităţile consiliilor de administraţie.
“Perspective ale schimbărilor în activitatea de audit intern”

Pe măsură ce firmele româneşti încep să vadă avantajele ce rezultă din

dezvoltarea şi consolidarea operaţiunilor de audit intern, vor fi conştienţi şi de avantajele
pe care le ofera consultanţa oferită de specialişti cu experienţă internaţională. În ciuda
denumirii date acestei practice, auditul nu trebuie să fie realizat neapărat de personalul
companiei. Unul din principalele avantaje ale implicării unui consultant extern în auditul
intern este acela al unei garanţii suplimentare de independenţă.
Actuala criză economică creşte presiunea asupra managerilor executivi pentru
diminuarea costurilor tehnologice, îmbunătăţirea performanţei operaţionale şi, în acelaşi
timp , menţinerea riscului rezidual la un nivel acceptabil. De cele mai multe ori, măsurile
se concretizează în restructurarea şi reorganizarea rapidă a activităţii operaţionale. Toate
aceste activităţi trebuie să aibă la bază o evaluare riguroasă a riscurilor. Din nefericire în
acest cadru al crizei economice companiile pot cădea în diferite capcane aşa cum sunt
prezentate şi în articol, de exemplu:
“eliminarea programelor de perfecţionare continuă a angajaţilor (aşa cum sunt
cerinţele actuale) departamentelor de audit ca politică de reducere a costurilor. Pe termen
lung, aptitudinile angajaţilor nu vor face faţă cerinţelor mediului în care compania îşi
desfăşoară activitatea, riscurile nu vor mai fi acoperite într-un mod eficient, iar toate
acestea se vor reflecta negativ în competitivitatea şi profitabilitatea companiei.”sau
“ realizarea activităţii de audit intern strict pentru conformarea la reglementările
impuse companiei se reflectă negativ la nivel strategic, întrucât sunt eliminate
posibilitatile de îmbunătăţire a performanţelor operaţionale şi financiare pe care echipele
de audit intern le-ar putea identifica în cursul misiunilor”.

Perspectivele activităţii de audit intern în următorii ani

Studiile efectuate la nivel global arată faptul că şi auditul intern alături de criza
economică se afla în impas în ceea ce priveşte perspectivele de dezvoltare şi de înţelegere
a profesiei de auditor intern. Astfel că până în 2012 se va contura o nouă abordare
strategică bazată pe gestionarea aspectelor de management al riscului.
Articolul prezintă cele doua coordonate ale funcţiei auditului intern într-o
companie şi anume: natura orientării principale pe care o are departamentul de audit şi
nivelul de maturitate al proceselor de management al riscului. Astfel că membrii
comitetelor de audit şi ai comitetelor de supraveghere consideră că este necesară întărirea
rolului comitetului de audit în supravegherea gestionarii riscurilor, înţelegerea proceselor
de gestionare şi raportare a riscurilor, precum şi îmbunătăţirea comunicării acestuia cu
managementul companiei.
Studiile efectuate identifică 5 aspecte care ar putea sta la baza viitorului auditului
intern până în 2012 ce sunt prezentate şi în articol:
1. schimbări în managementul riscurilor
2. schimbări în rolurile auditorului intern
“Perspective ale schimbărilor în activitatea de audit intern”

3. tendinţele dezvoltării resurselor umane din departamentele de audit intern

4. globalizarea
5. tehnologia
Vom încerca pe scurt să explicam rolul şi importanţa pe care o va avea fiecare
dintre aceste tendinţe în proiectarea profesiei auditorilor interni.
Criza economică manifestată la nivel global a sporit importanţa gestionarii
riscurilor de aceea nu este de neglijat rolul auditului intern în tot acest proces de
gestionare corespunzatoare a riscurilor şi contribuţia lui la îmbunătăţirea proceselor şi a
mediului de control intern al afacerii. Rezultatele studiilor effectuate arată că riscurile
legate de fraudă vor fi considerate din ce în ce mai împortante în planificarea
departamentelor de audit intern.
Până în 2012 funcţiile pe care va trebui să le îndeplinească auditorul intern vor fi
mult mai complexe decât astăzi. Acestă transformare presupune o calificare superioară a
auditorului intern în diferite domenii care interacţionează cu acestă profesie, vor fi
predominante aspecte legate de tehnologie(95 % consideră acest lucru dintre cei supuşi
testului), noi reglemntări în domeniu(88%), managementul riscului (87%), sistemele
informaţionale contabile ale organizaţiilor au rolul de a procesa date ce asigură
informaţii cu privire la rezultatele acestora. Aceste informaţii trebuie perfecţionate prin
adoptarea de noi metode şi procedee care să asigure o mai mare acurateţe şi credibilitate.
În condiţiile de criză economică, credibilitatea este discutabilă şi de aceea trebuie
verificată şi supervizatş de un organism neutru, independent.
Tendinţele dezvoltării resurselor umane din departamentele de audit arată faptul
că auditorii în continuare trebuie să fie bine instruiţi în domeniul contabilităţii şi a
auditului, dar pe lângă acestea pentru a face faţă provocarilor dezvoltarii auditului intern
trebuie să-şi însuşească şi cunoştinţe colaterale domeniului de audi intern. În acest sens
până în 2012 deparatamentele de audit intern vor avea angajaţi profesionişti din
domeniile tehnologiei informaţiei şi managementului riscului.
Globalizarea a început să aibă un impact semnificativ asupra auditului intern încă
de acum 5-6 ani, însă în următorii ani acest fenomen va lua amploare şi consecinţele se
vor vedea şi în domeniul auditului intern. Misiunea auditorilor interni va trebui să se
adapteze totuşi la mediul socio-cultural şi la mediul geografic al zonei unde îşi desfăţoară
activitatea.
Tehnologia este considerată o parte vitală a managementului oricărei afaceri şi
care se modifică într-un ritm alert, de aceea “Participanţii la studiile efectuate
anticipează schimbări majore în ceea ce auditează şi modul în care se face auditul intern
ca urmare a evoluţiei tehnologice şi în special a tehnologiei informaţiei”.

Concluzia pe care o putem formula în urma acestui articol şi a studiilor efectuate

este aceea că faţă de anii anteriori auditul intern prezintă atât la nivel de concept cât şi la
nivel organizatoric îmbunătăţiri substanţiale. În timpurile actuale de criză se cere o
atenţie sporită faţă de gestionarea riscurilor şi ransformările se vor produce într-un ritm
“Perspective ale schimbărilor în activitatea de audit intern”

pe care doar cei foarte bine pregătiţi din punct de vedere profesional îl vor putea ţine.
Până în 2012 ve va contura o nouă abordare bazată în special pe gestionarea riscurilor
dar pe lângă aceasta se vor contura şi alte patru tendinţe care vor produce modificări în
viitorul auditului intern: schimbări în rolurile auditorului intern, tendinţele dezvoltării
resurselor umane din departamentele de audit intern, globalizarea, tehnologia, printre
aptitudinile IT cele mai importante fiind considerate cele de evaluarea sistemelor ERP
( Enterprise Resource Planning), securitatea reţelelor şi gestionarea stocurilor de date.
Pentru a se putea trece peste acestă perioadă funcţiile de audit intern trebuie consolidate
pentru a susţine companiile iîn condiţiile economice actuale. Auditorii interni din
România ar trebui să parcurgă cursuri de specialitate şi perfecţionare profesională în toate
ariile specifice auditului intern.