CONTRACTELE SPECIALE CONTRACTUL DE VNZARE-CUMPARARE 1.

Notiune V-c = contractul prin care una din parti (vnzatorul) stramuta proprietatea unui bun al sau asupra celeilalte parti (cumparatorul) care se obliga n schimb a plati vnzatorului pretul bunului vndut. se poate transmite si alt drept dect dreptul de proprietate (ex.: un alt drept real, un drept de creanta, un drept din domeniul propr. intelectuale etc.) nu pot forma obiectul v-c drepturile: - personale nepatrimoniale - patrimoniale cu caractere strict personal. 2. Caractere juridice

2.1. 2.2. 2.3. 2.4.

2.5.

sinalagmatic: da nastere la obligatii reciproce; cu titlu oneros: ambele parti urmaresc interese patrimoniale; comutativ: existenta si ntinderea obligatiilor reciproce sunt cunoscute de parti de la ncheierea contractului;

bunuri de gen) Astfel, n cazul unei recolte viitoare, proprietatea se transmite: n momentul n care este gata de recoltat (daca lucrul si pretul sunt determinate), respectiv n momentul individualizarii (daca vnzarea se face pe unitate de masura). riscurile se transmit o data cu proprietatea, cu exceptia cazului n care cumparatorul si asuma riscul nerealizarii - n tot sau n parte a lucrului viitor, cnd riscurile se transmit n momentul ncheierii contractului d. partile sa nu fi amnat transferul proprietatii printr-o clauza speciala, pentru un moment ulterior: pna la mplinirea unui termen suspensiv, daca partile au prevazut expres amnarea ca efect al contractului; daca termenul a fost stipulat pur si simplu nu afecteaza dect executarea obligatiei de predare; pna la realizarea unei conditii suspensive, care prin ea nsasi amna transferul proprietatii pna la realizarea evenimentului; un caz special: cumpararea dintro unitate comerciala cu autoservire: contractul nu se ncheie n momentul individualizarii (alegerii) bunurilor, ci din momentul platii pretului, pna atunci cumparatorul fiind un simplu detentor precar, vinovat de furt daca pleaca fr sa plteasc (in primul caz ar fi fost un debitor care nu si-a onorat obligatia de plata); daca prin conventia partilor, transferul proprietatii a fost amnat, se amna corespunzator si transferul riscurilor; aceasta regula nu este imperativa, partile pot disocia transferul proprietatii de transferul riscurilor. 2.7. n materie imobiliara: conditia publicitatii imobiliare. a. sistemul registrului de transcriptiuni-inscriptiuni: ntre parti si fata de succesorii lor (succesori universali sau cu titlu universal, legatari cu titlu particular si creditori chirografari) contractul produce efecte translative de proprietate chiar daca nu a fost transcris; fata de terte persoane (succesori cu titlu particular prin acte ntre vii) chiar daca au avut cunostinta de ncheierea contractului transmisiunea va fi valabila numai din momentul transcrierii. b. sistemul cartii funciare: drepturile imobiliare se stramuta, se modifica sau se sting, nu numai ntre terti, dar si ntre partile contractante, numai prin ntabulare, aceasta avnd caracter constitutiv de drepturi. n practica exista urmatoarea conceptie: lipsa nscrierii nu poate fi opusa de catre o parte contractanta celeilalte parti, precum si succesorilor lor; un atare drept real este opozabil si tertilor care au cunostinta de existenta lui, desi nu este nscris n cartea funciara; numai tertii care nu aveau cunostints de existenta dreptului netranscris si, ncrezndu-se n cartea funciara, au dobndit prin acte cu titlu oneros, drepturi pe care si le-au transcris, le pot opune dobnditorului anterior. Pentru drepturile mobile nu exista un sistem de publicitate, astfel nct daca vnzstorul a vndut de doua ori, va avea preferinta cel care a intrat mai nti cu buna-credinta in posesia bunului. 3. Conditii de validitate ale contractului de v-c Consimtamntul partilor acordul de vointa ntre parti este ntotdeauna necesar si suficient. A. Promisiunea unilaterala de vnzare (sau cumparare) atunci cnd o persoana, prevaznd un eventual interes pentru ea de a dobndi proprietatea unui bun, primeste promisiunea proprietarului de a vinde acest bun, rezervndu-si facultatea de a si manifesta n acest sens de obicei nauntrul unui termen consimtamntul sau de a l cumpara;

consensual (n principiu): simplul acord de vointa, fara ndeplinirea vreunei formalitati si fara remiterea bunului si a pretului n momentul ncheierii contractului; Exceptii: a. vnzarea terenurilor trebuie sa se faca prin act autentic, sub sanctiunea nulitatii absolute a actului; b. v-c unui autovehicul problema controversata: n literatura de specialitate este considerat contract solemn; motivare: cerinta nscrisului autentic pentru validitatea vnzarii este prevazuta de legislatia privind taxele de timbru; n practica judec. se aplica solutia consensualismului: numai ca proba n vederea radierii si nscrierii pe numele noului proprietar, autoritatile pretind sa li se prezinte actul de v-c n forma autentica; - toate dispozitiile referitoare la conditiile de validitate ale contractului trebuie sa fie raportate la momentul realizarii acordului de vointa, iar nu la momentul autentificarii; - deoarece valoarea este > de 250 lei, este necesara pentru proba prezentarea unui nscris sau a unui nceput de dovada scrisa, n afara cazului n care a existat imposibilitatea preconstituirii dovezii; - numai tertele persoane, nu si partile sau succesorii lor n drepturi, vor putea dovedi cu orice mijloc de proba contractul (pentru terti, contractul este un simplu fapt juridic).

2.6.

translativ de proprietate: prin efectul realizarii acordului de vointa (independent de predarea lucrului vndut si de plata pretului) se produce nu numai ncheierea contractului, dar opereaza si transferul dreptului de proprietate.

din momentul dobndirii dreptului de proprietate, cumparatorul suporta si riscul pieirii lucrului (res perit domino) daca vnzatorul dovedeste faptul strain (neculpabil) exonerator de raspundere; daca cauza straina a fost dovedita, vnzatorul va suporta riscul pieirii numai daca a fost pus n ntrziere n ceea ce priveste predarea lucrului. Conditii pentru transferul automat al dreptului de proprietate: a. vnzatorul sa fie proprietarul lucrului vndut, iar contractul perfect valabil ncheiat; b. sa fie vorba de lucruri determinate individual (lucrurile de gen nu pot pieri) n cazul lucrurilor de gen transferul proprietarii se produce n momentul individualizarii (care se poate face att prin predare, ct si prin alte metode: ex.: etichetarea coletelor etc.); n cazul obligatiilor alternative, daca vnzarea are ca obiect un lucru din mai multe, determinate, dar numai alternativ, proprietatea se transmite n momentul alegerii; daca piere fortuit unul din lucruri, se datoreaza celalalt, iar daca amndoua au pierit, fara vina vnzatorului, obligatia este stinsa; daca amndoua lucrurile sunt de gen, pe lnga alegere, trebuie sa se procedeze si la individualizarea propriu-zisa a lucrului ales; n cazul obligatiilor facultative (obiectul este unul singur, celalalt fiind prevazut doar ca o simpla posibilitate de plata), problema transferului si a riscurilor se rezolva dupa regulile generale. c. lucrul vndut trebuie sa existe; bunurile viitoare pot forma obiectul contractului, nsa transferul proprietarii poate opera: - dupa ce au fost terminate, n stare de a fi predate (daca sunt bunuri certe) dupa individualiza re (daca sunt

este, de fapt, un ante-contract, care da nastere la un drept de creanta: una din parti avnd obligatia (de a face) de a vinde n viitor un anumit bun, iar beneficiarul promisiunii putnd opta pentru a cumpara sau nu; daca promitentul refuza vnzarea, beneficiarul va avea dreptul la daune-interese. promisiunea este un contract unilateral; el poate fi transformat ntr-un contract bilateral daca: beneficiarul se obliga, n schimbul dreptului de optiune, la plata unei sume de bani (pretul dreptului de optiune); daca beneficiarul se obliga la plata unei sume de bani n cazul n care va opta n sens negativ. dovada promisiunii se face conform regulilor generale aplicabile creantelor; obligatia promitentului se stinge: la termen sau, daca nu s-a prevazut un

termen, la expirarea termenului general de prescriptie (care curge de la data ncheierii promisiunii de vnzare); promisiunea unilaterala ar putea fi asumata si de cumparator (caz care nu a fost ntlnit n practica). B. Promisiunea bilaterala de v-c ambele parti se obliga sa ncheie n viitor contractul de v-c; este, de asemenea, un ante-contract, cu deosebirea ca, n acest caz oricare dintre parti poate cere ncheierea contractului; n cazul n care promitentul-vnzator nu si respecta obligatia si vinde lucrul, beneficiarul-cumparator nu poate cere predarea, iar vnzarea este valabila, cu exceptia fraudei; n cazul n care promitentul nu si executa obligatia, dar lucrul se mai gaseste n patrimoniul sau, instanta poate da o hotarre care sa tina loc de contract si sa aiba caracter constitutiv de drepturi din momentul n care ramne definitiva (n virtutea principiului executarii n natura a obligatiilor). Pactul de preferinta proprietarul unui bun se obliga ca, n cazul n care va vinde, sa acorde preferinta unei anumite persoane, la pret egal (este o promisiune afectata de o conditie simpla potestativa); la fel ca la promisiunea de vnzare, beneficiarul nu are dreptul la actiunea n revendicare sau n anularea vnzarii facute cu nerespectarea promisiunii (cu exceptia fraudei); acesta are dreptul numai la dauneinterese; dreptul beneficiarului se poate transmite (daca nu exista dispozitie contrara n conventia dintre parti) prin acte ntre vii (regulile de la cesiunea de creante) sau prin mostenire; obligatia promitentului se transmite numai prin mostenire, dreptul nostru necunoscnd cesiunea de datorie. C. Dreptul de preemtiune

nsa, raportat la patrimoniul partii contractante, v-c poate mijloci efectuarea de acte de conservare sau de administrare a patrimoniului => este suficient ca partea sa aiba capacitatea de a ncheia astfel de acte si ncuviintarea necesara efectuarii lor. Incapacitati speciale: aceste incapacitati sunt: - interdictii de a vinde si a cumpara -interdictii de a cumpara interdictiile numai de a vinde (inalienabilitatea) sunt stabilite de lege n functie de natura bunului, si nu n consideratia persoanei. a. vnzarea ntre soti este interzisa donatia ntre soti fiind revocabila, daca vnzarea ar fi permisa, aceasta dispozitie ar putea fi ocolita prin ncheierea unor contracte de v-c simulate; sunt aparate si interesele mostenitorilor rezervatari; se mai apara si interesele creditorilor. nerespectarea acestei interdictii duce la nulitatea relativa a contractului; ea poate fi confirmata dupa desfacerea casatoriei de catre parti, sau de catre mostenitori, dupa moartea vnzatorului; vnzarea ntre concubini este valabila, afara de cazul n care a fost ncheiata pentru a mentine starea de concubinaj (are cauza imorala). b. tutorii nu pot cumpara bunurile persoanelor de sub tutela lor (ct timp socotelile definitive ale tutelei nau fost date si primite); -

c. d. e.

mandatarii (att legali ct si conventionali), mputerniciti sa vnda un lucru, nu l pot cumpara); => nulitate relativa; persoanele care administreaza bunuri ce apartin statului, comunelor, oraselor, municipiilor sau judetelor nu pot cumpara bunurile aflate n administrarea lor; => nulitate relativa; functionarii statului nu pot cumpara bunurile statului sau ale unitatilor administrativ-teritoriale care se vnd prin mijlocirea lor; totusi, daca bunurile au preturi fixe, lasnd la o parte aprecierile subiective, v-c poate fi recunoscuta valabila, daca nu intervin alte cauze de nulitate. => nulitate relativa; judecatorii, procurorii si avocatii nu pot deveni cesionari de drepturi litigioase care sunt de competenta curtii de apel n a carui circumscriptie si exercita functia sau profesia (n cazul judecatorilor de la CSJ, respectiv al procurorilor de la Parchetul de pe lnga CSJ, interdictia se ntinde pentru toata tara); => nulitate absoluta , cu suportarea cheltuielilor vanzarii si plata daunelor-interese; drepturi litigioase = inclusiv cele in privinta carora se poate naste o contestatie serioasa si viitoare;

n cazul n care proprietarul unui teren agricol din extravilan intentioneaza sa l vnda (deci nu prin nstrainare cu titlu gratuit, cu caracter aleatoriu, sau prin schimb, chiar si cu sulta, prin aducerea terenului ca aport ntr-o societate sau printr-o tranzactie) legea confera un drept prioritar la cumparare coproprietarilor, proprietarilor vecini si arendasilor; este vorba numai de cazul n care actul juridic proiectat are ca obiect transmiterea dreptului de proprietate spre deosebire de pactul de preferinta, care are caracter contractual, dreptul de preemtiune are caracter imperativ (derogare de la principiul liberei circulatii a bunurilor => trebuie interpretata restrictiv); dreptul de preemtiune trebuie ocrotit ca orice drept patrimonial, indiferent de titularul sau; de asemenea, este un drept opozabil erga omnes (pentru nerespectarea lui se poate cere anularea contractului, indiferent de buna sau reaua-credinta a tertului cumparator); dreptul de preemtiune trebuie recunoscut indiferent de persoana titularului (poate fi exercitat si n cazul n care terenul agricol din extravilan face parte din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativteritoriale; vnzatorul unui teren situat n extravilan trebuie sa nregistreze oferta de vnzare la consiliul local n raza caruia este situat terenul, iar n aceeasi zi secretarul unitatii administrativ-teritoriale afiseaza oferta la sediul primariei; titularii dreptului de preemtiune trebuie sa se pronunte n scris, n termen de 45 de zile de la data afisarii ofertei de vnzare, aratnd si pretul oferit, iar oferta de cumparare se va afisa la primarie; daca n termenul legal si exercita dreptul mai multi titulari din aceeasi categorie, vnzatorul are dreptul de a alege pe unul dintre ofertanti; daca pretul oferit de ctre titularii dreptului de preemtiune nu este convenabil vnzatorului, acesta poate sa vnda terenul oricarei alte persoane; terenul va fi, de asemenea, vndut liber si n cazul n care n termenul de 45 de zile nici unul dintre titularii dreptului de preemtiune nu si manifesta vointa de a cumpara terenul; la autentificarea actului de vnzare-cumparare, vnzatorul trebuie sa faca dovada publicitatii necesare pentru respectarea dreptului de preemtiune, dovada care se face cu actul eliberat vnzatorului de catre secretarul unitatii administrativ-teritoriale, dupa expirarea termenului de 45 de zile; nerespectarea se sanctioneaza cu nulitatea relativa a contractului; n cazul in care vnzarea s-a facut prin simulatie (ex.: contract de ntretinere, arenda, donatie etc.), actiunea n declararea simulatiei va fi dublata de actiunea n anularea vnzarii-cumpararii); terenul reintra, cu efect retroactiv n patrimoniul vnzatorului). Capacitatea partilor regula este capacitatea, iar incapacitatea este exceptia => cazurile de incapacitate sunt expres si limitativ prevazute de lege; v-c este, n principiu un act de dispozitie att pentru vnzator, ct si pentru cumparator => partile trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu, iar persoanele lipsite de capacitate sau cu capacitate de exercitiu restrnsa ncheie contractul prin ocrotitorul legal, respectiv cu autorizarea acestuia;

f.

g.

terenurile agricole (indiferent ca sunt situate in intravilan sau in extravilan) nu pot dfi dobandite prin acte juridice intre vii decat in limita a 200 ha de teren de familie (sotii si copiii lor necasatoriti daca gospodaresc impreuna cu ei), indiferent de caracterul oneros sau gratuit al actului. =.> nulitate absoluta a actului. In cazul in care o familie dobandeste un teren agricol cuu o suprafata mai mare de 200 ha, intervine reductiunea actului juridic pana la limita suprafetei legale. => arendarea care contine o dobandire interzisa deghizata este nula. h. persoanele insolvabile nu pot cumpara bunurile imobile care se vand prin licitatie publica;

i.

cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate => nulitate absoluta; atat prin acte juridice intre vii cat si prin acte mortis causa; pot insa dobandi dreptul de proprietate asupra constructiilor, si, prin urmare si dreptul de superficie asupra terenurilor pe care se afla respectivele constructii; aceasta interdictie se aplica si persoanelor juridice care nu au nationalitatea romana; in cazul in care o persoana fizica sau juridica vrea sa investeasca in Romania, aceasta nu poate aporta terenuri la societatea pe care o infiinteaza, insa societatea, dupa ce a fost infiintata, va putea dobandi, in nume propriu terenuri in Romania (fiind persoana juridica cu nationalitate romana) 4. Obiectul contractului din v-c (contract sinalagmatic) => doua obligatii reciproce:

lucrul vanzatorului);

vandut

(obligatia

a.

pretul (obligatia cumparatorului). Conditiile lucrului vandut lucrul sa fie in comert (in circuitul civil) principiul este acela al liberei circulatii a lucrurilor, iar prohibitia poate fi absoluta (pentru lucrurile care, prin natura lor sau prin lege sunt de uz sau interes public => sunt inalienabile) si relativa (pentru lucrurile care pot fi v-c numai de catre anumite persoane sau in anumite conditii):

1.

in sensul propriu-zis al cuvantului sunt scoase din circuitul civil lucrurile care, prin natura lor nu pot face obiectul dreptului de proprietate: lucrurile comune (rex communis) cum ar fi aerul, razele soarelui, apa marii sau din raul curgator, care, fiind inepuizabile, nu apartin nimanui, si al carui uz este comun tuturor (art. 647 C.civ.), in conditiile si limitele prevazute de lege; bunurile din domeniul public al statului (de interes national) sau al unitatilor administrativ-teritoriale (de interes local) sunt inalienabile (bogatiile de orice natura ale subsolului, caile de comunicatie, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interes public, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de lege !!Deak si Carpenaru considera ca sunt inalienabile si bunurile care, datorita naturii lor, sunt de uz sau interes public, cum ar fi tablourile din muzeele publice, cartile si manuscrisele dinbibloteci sau arhive publice). Ele sunt imprescriptibile si insesizabile => nu pot fi vandute, insa pot fi date in administrare RA sau institutiilor publice sau pot fi concesionate sau inchiriate; In ceea ce priveste bunurile din domeniul privat al statului si al unitatilor administrativ teritoriale sun t supuse dispozitiilor de drept comun, atata timp cat prin lege nu se prevede astfel => conditiile de v-c a acestora sunt cele comune, in masura in care prin lege speciala nu se prevede altfel (ex: prevederile legii publice locale nr. 69/1991). Un caz de inalienabilitate temporara este cel prevazut de art. 32 al lg 18/1991, republicata, prin care, persoanele caraora li s-a constituti (nu reconstituit) dreptul de proprietate asupra unor terenuri, nu pot instraina aceste terenuri prinnacte intre vii timp de 10 ani socititi de la inceputul anului urmator celui in care s-a facut inscrierea proprietatii. Aici nu este vorba de o incapacitate de instrainare prevazuta intuituu personae, ci de o inalienabilitate propter in rem, adica nu in consideratia persoanei care tranzactioneaza, ci a lucrului (important, deoarece in cazul decesului titularului dreptului, interdictia de v-c ramane); Bunurile care constituie monopolul statului pot fi v-c, in conditiile prevazute de lege, numai de catre persoane fizice sau juridice autorizate (ex: tutun, chibrituri); Exista si bunuri care, desi sunt in circuitul civil, din motive de ordine publica sau economico-sociala, pot fi v-c numai cu respectarea unor prevederi legale speciale (armele, munitiile si materiile explozive, produsele si substantele stupefiante; In principiu, un bun nu poate fi declarat inalienabil (scos din circuitul civil) prin vointa omului (ex prin clauza testamentara), deoarece o asemenea clauza contravine prinmcipiului liberei circulatii a bunurilor si dreptului proprietarului de a dispune liber si absolut de bunul sau. => inalienabilitatea conventionala poate fi recunoscuta valabila daca se justifica printr-un interes serios si legitim (ex: garantarea executarii unei obligatii: de plata a pretului, a unei rente viagere in favoarea unui tert) sau a altui interes (ex: interdictia instrainarii bunului transmis minorului pana la majoratul lui). => CONDITII: interes si caracter temporar si, de asemenea, sa nu contravina ordinii publice si bunelor moravuri. Daca clauza de inalienabilitate nu intruneste cerintele aratate => numai clauza urmeaza sa fie declarata nula (daca nu este cauza determinanta a incheierii contractului). Sanctiunea nulitatii contractului incheiat cu nerespectarea clauzei de inalienabilitate poate fi aplicata numai daca inalienabilitatea este prevazuta de lege. Daca clauza de inalienabilitate este valabila si, cu toate acestea bunul este instrainat, stipulantul clauzei/succesorii sai poate cere: rezolutiunea (revocarea) instrainarii initiale (cu daune-interese) pentru neexecutare de obligatii: sau, repararea prejudiciului cauzat prin nerespectarea clauzei. Tertul dobanditor de buna credinta se va putea apara: prin invocarea art. 1909 C. civil (in cazul mobilelor); prin invocarea uzucapiunii (in cazul imobilelor). Lucrul sa existe (existenta actuala sau viitoare) daca partile au avut in vedere un lucru existent, dar care era pierit total in momentul incheierii contractului, sau un lucru care nu a existat in realitate => vanzarea este nula absolut (deoarece obligatia vanzatorului este l;ipsita de obiect); daca lucrul exista in momentul incheierii contractului, dar a pierit in parte anterior (sau mai multe lucruri formeaza obiectul contractului, dar numai o parte au pierit), cumparatorul poate alege: sa renunte la contract (rezolutiune) sau sa ceara executarea asupra partii ramase, cu o reducere proportionala de pret. Alegerea nu trebuie sa fie abuziva (ex: renunatare la contrac, desi partea pierita este neinsemnata, sau cele doua sau mai multe lucruri cumparate nu sunt interdependente).

3.

2.

In principiu, cumparatorul poate renunta la contract atunci cand executarea partiala nu duce la realizarea scopului contractului. => riscul pieirii totale sau partiale a lucrului apartine vanzatorului (res perit domino), cu execptia cazului in care operatiunea are caracter aleatoriu. V-c este valabila daca are ca obiect un bun viitor, cu exceptia mostenirilor nedeschise. Nerealizarea lucrului nu afecteaza valabilitatea contractului. Vanzatorul: va pierde pretul; va fi obligat la palta daunelorinterese pentru neexecutare, cu exceptia cazului in care dovedeste o cauza exoneratoare de raspundere. Cumparatorul nu va fi obligat sa plateasca pretul, chiar daca lucrul nu a pierit din cauza vanzatorului (acesta fiind cel care suporta riscul pieirii bunului). Lucrul sa fie determinat sau determinabil, licit si posibil; Vanzatorul trebuie sa fie proprietarul lucrului individual determinat (in caz contrar nu poate transmite: nemo dat quod non habet sau nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet) In cazul in care vanzatorul transmite un lucru care nu este al sau:

c. d.

1.

3.

4. 5.

daca partile (sau cel putin cumparatorul) au fost in eroare, vanzarea este anulabila pentru eroare asupra calitatii esentiale a vanzatorului (de proprietar al bunului). Nulitatea poate fi ceruta: pe cale de actiune (cand pretul s-a platit) -pe cale de exceptie (cand pretul nu s-a platit) numai de catre cumparator; vanzatorul nu poate cere anularea chiar daca a fost de buna credinta; cumparatorul nu mai poate cere anularea daca vanzatorul a devenit proprietarul bunului dupa vanzare sau daca vanzarea este ratificata de catre adevaratul proprietar. Daca cumparatorul este evins de catre adevaratul proprietar inainte de a fi cerut anularea, obligatia de garantie a vanzatorului pentru evictiune subzista. Adevaratul proprietar nu poate cere anularea (este tert fata de contract), dar poate introduce actiunea in revendicare. Cumparatorul se poate apara invocand art. 1909 C civil sau uzucapiunea (contractul incheiat cu vanzatorul neproprietar putand fi invocat ca just titlu pt. uzucapiunea de 10-20 de ani si pentru dobandirea fructelor.

2.

6.

Daca partile erau in cunostinta de cauza, exista mai multe opinii: a. vanzarea este valabila (vanzatorul s-a obligat sa procure bunul mai tarziu, in caz de neexecutare fiind pasibil de plata daunelor interese). nu b. vanzarea lucrului altuia in cunostinta de cauza are o cauza ilicita si deci este nula absolut (art. 948 C. Civ), cu exceptia savarsirii actului in cadrul exercitarii legale a comertului. Daca contractul s-a incheiat in fraudsa dreptului proprietarului nulitate absoluta (FRAUS OMNIA CORRUMPIT). Daca bunul face parte din domeniul public al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale, contractul este nul in absolut toate cazurile (chiar daca cumparatorul a fost de buna-credinta).

3.

in cazul bunurilor aflate in indiviziune, se aplica regulile propri starii de indiviziune: daca unul dintre coproprietari instraineaza intregul bun (nu doar cota sa parte indiviza), fara acordul celorlalti coproprietati, vanzarea nu este nula, insa dreptul cumparatorului asupra bunului respectiv este supus unei conditii pe tot timpul indiviziunii. Dupa incetarea starii de indiviziune, dreptul dobanditorului va depinde de rezultatul partajului: daca bunul intra in lotul vanzatorului, vanzarea va fi considerata valabila retroactiv; daca bunul intra in lotul altui coproprietar, vanzarea va fi nula (pentru lipsa calitatii de proprietar a vanzatorului). Conditiile pretului

a.

b. 1.

2.

sa fie stabilit in bani; daca nu, contractul poate fi calificat altfel: schimb, dare in plata, sau alt contract nenumit. Spre exemplu: daca proprietatea se transmite in schimbul intretinerii pe viata (nu este vanzare, pentru ca obligatia de intretinere este de a face, nu echivaleaza cu un pret), sau daca contraechivalentul este o prestatie periodica in bani (=> este renta viagera). b. Sa fie determinat sau determinabil: este determinat daca cuantumul (nu modalitatea de plata) este hotarat de parti in momentul incheierii contractului; -este deteminabil daca sunt precizate doar elementele cu ajutorul carora va fi deteminat pretul. -daca stabilirea lui este lasata la aprecierea unui tert ales de comun acord de catre parti sau de catre o persoana determinata de parti (nu este un arbitru, dar nu are nici calitatea de expert, ci este, de fapt, mandatarul comun al partilor care, prin derogare de la dreptul comun, nu poate fi revocat decat prin acordul comun al partilor). Daca pretul ramane la aprecierea ulterioara a partilor sau a unei parti, sau daca tertul nu desemnat nu poate sau nu vrea sa determine pretul, vanzarea este nula de drept (nu este

c.

acelasi lucru atunci cand partile stabilesc tertul mai tarziu - vanzarea se considera incheiata in acel moment). In nici un caz instanta nu e competenta sa determine pretul sau persoana tertului. in cazul in care exista preturi legale obligatorii, partile sunt obligate sa se conformeze, respectiv se subintelege ca partile au avut in vedere acel pret: daca partile au stabilit un alt pret, acesta se inlocuieste de drept cu cel legal; daca contractul a fost executat cu alt pret, diferenta urmeaza sa fie platita (vanzatorul are actiune contractuala), respectiv restituita (plata nedatorata). sa fie sincer si serios: este sincer un pret real, care nu e stabilit in mod fictiv, ci in scopul de a fi cerut si platit in realitate: in cazul in care pretul este simulat, contractul este nul ca v-c; poate fi recunoscut valabil ca o donatie deghizata, daca sunt indeplinite conditiile donatiei; daca pretul este deghizat partial (fara sa devina derizoriu), contractul este valabil ca v-c, se aplica regulile de la simulatie si cele fiscale. pretul trebuie sa fie serios, adica sa nu fie derizoriu, adica atat de disproportionat fata de valoarea lucrului incat sa nu poata constitui obiectul obligatiei cumparatorului; seriozitatea este lasata la aprecierea instantei; daca pretul este derizoriu, contractul este nil ca v-c, dar poate subzista ca donatie, daca sunt indeplinite conditiile;

in celelalte cazuri, regula este ca predarea sa se faca la domiciliul debitorului (vanzatorul) => plata este cherabila. cheltuielile de predare sunt in sarcina vanzatorului (cantarire, masurare, numarare); cheltuielile ridicarii sunt in sarcina cumparatorului, DACA nu este stipulatie contrara (ex: daca s-a stabilit ca locul presarii este la domiciliul cumparatorului, cheltuielile de transport sunt in sarcina vanzatorului); obiectul predarii: lucrul vandut trebuie predart in masura determinata prin contract si in starea in care se gasea in momentul incheierii contractului; in cazul bunurilor de gen sau viitoare se aplica regulile generale referitoare la obiectul platii. Reguli speciale sunt prevazute in materie de vanzare de imobile (aplicabile in lipsa de stipulatie contrara in contract, ca si in caz de frauda):

a.

daca vanzarea s-a facut cu aratare de cuprinsul sau si pe atat masura (m.p.), si, ulterior se constata ca intinderea nu corespunde celei aratate in contract:

daca intinderea este mai mica, cumparatorul poate cere completarea, daca vanzatorul mai are teren, sau reducerea proportionala a pretului; rezolutiunea DOAR DACA imobilul nu mai poate fi folosit pentru destinatia avuta in vedere; daca intinderea este mai mare, cumparatorul este obligat sa plateasca excedentul; el poate cere rezolutiunea DOAR DACA excedentul (dovedit prin masurare) depaseste a 20 parte din intinderea aratata in contract. Daca vanzarea este facuta altfel decat pe masura (adica pe pret global): diferenta - in plus sau in minus fata de intinderea declarata nu se ia in considerare decat daca depaseste a 20-a parte din intindere; in caz de excedent peste a 20-a parte spor al pretului, si cumparatorul poate opta si pentru rezolutiune; in caz de lipsa cu mai mult de a 20-a parte micsorare a pretului, insa cumparatorul nu poate cere completarea terenului sau rezolutiunea contractului. Daca s-au vandut doua (sau mai multe) imobile (cu aratarea intinderii) printr-un singur contract si pret, iar intinderea unuia este mai mare si a altuia mai mica, diferentele de pret datorate se compenseaza. In cazul in care cumparatorul cere rezolutiunea, el are dreptul, pe langa pret, la restituirea cheltuielilor vanzarii si la daune-interese. Daca pastreaza imobilul, este obligat sa plateasca diferenta de pret. Dreptul la actiune pentru cele aratate mai sus se prescrie intr-un an de la incheierea contractului.

daca pretul este sincer si serios, contractul este valabil chiar daca pretul este mult inferior/superior valorii reale a lucrului vandut; prin derogare se poate cere anularea pentru leziune (actiunea in resciziune) daca: exista disproportie vadita intre valoarea lucrului si pret, lezatul este un minor intre 14 18 ani care a incheiat singur contractul (si nu se cere autorizarea prealabila a autoritatii tutelare pentru acel contract) si nu l-a ratificat expres sau tacit dupa ce a implinit 18 ani Daca contractul este incheiat de o persoana incapabila (sub 14 ani sau pusa sub interdictie), acesta este anulabil chiar fara leziune. Daca partea lezata este un major, nu poate introduce actiunea in resciziune, dar, in mod exceptional, daca cineva profita de nestiinta, ignoranta, stare de constrangere pentru a obtine avantaje disproportionate, contractul poate fi considerat nul pentru ca s-a intemeiat pe o cauza imorala. 7. Efectele contractului de vanzare-cumparare Interpretarea clauzelor contractului Efectele contractului = obligatiile pe care contractul le creaza pentru parti. Pentru a interpreta clauzele exista anumite reguli:

b.

c.

de regula, dca intelesul este indoielnic, interpretarea se face in favoarea debitorului; insa, in materie de vanzare exist ao regula speciala si derogatorie: vanzatorul trebui sa explice si ssa sdtabileasca clar clauzele contrctului, air cl;auzele care nu sunt clare se interpreteaza in contra vanzatorului (IN DUBIO CONTRA STIPULATEM); => in materie de vanzare, toate clauzele indoielnice se interpreteaza in favoarea cumparatorului. OBLIGATIILE VANZATORULUI sa predea lucrul vandut cumparatorului; sa garanteze contra evictiunii si contra viciilor; nu este prevazuta obligatia de a transmite proprietatea lucrului vandut, deoarece aceasta se prodiuce, de regula, prin incheierea contractului. Predarea lucrului vandut

fructele: vanzatorul trebuie sa predea, o data cu lucrul, si fructele percepute dupa momentul transferarii dreptului de proprietate. In schimb, vanzatorul are dreptul la restituirea cheltuielilor facute pentru producerea fructelor. accesoriile: cumparatorul are dreptul la accesoriile lucruliu vandut si la tot ce a fost destinat uzului sau perpetuu. Obligatia accesorie predarii este accea de conservare a lucrului vandut pana in momentul predarii (in cazul in care lucrul nu a fost predat in momentul incheierii contractului). Efectele acestei obligatii: in caz de deteriorare/pieire a lucrului, vanzatorul raspunde ca un depozitar; intrucat conservarea se face in numele si pe seama lui, cumparatorul trebuie sa plateasca cheltuielile conservarii. Sanctiunea nerespectarii obligatiei de a preda lucrul: cumparatorul poate invoca exceptia de neexecutare (EXCEPTIO NON ADIMPLETI CONTRACTUS); poate cere rezolutiunea contractului cu daune-interese; poate cere executarea contractului, iar daca nu este posibil > daune-interese/procurarea bunurilor de gen de la terti pe seama vanzatorului. In cazul intarzierii cu intarziere, cumparatorul are dreptul la daune-interese, dar numai de la data punerii in intarziere a vanzatorului. Obligatia de garantie pp: vanzatorul trebuie sa faca tot ce-i sta in putinta pentru a asigura cumparatorului stapanirea - linistita (contra evictiunii) si utila(contra viciilor) a lucrului vandut. I. Garantia contra evictiunii

b.

A.

a.

obligatia principala de predare (= punerea la dispozitie a lucrului vandut; nu are semnificatia transferului dreptului de proprietate si nici a posesiei, ci doar a detentiei, cumparatorul posedand, din momentul incheierii contractului, corpore alieno): - modul de executare: in unele cazuri atitudine pasiva; ex: lasarea lucrului la dispozitia cumparatorului; in alte cazuri atitudine activa; ex: indeplinirea unor acte sau fapte pozitive necesare pentru ca cumparatorul sa intre in posesia lucrului (predarea cheilor, eliberarea cladirii)

c. -

termenul si dovada predarii se aplica regulile generale referitoare la executarea obligatiilor; locul predarii: B.

in cazul in care lucrul poate fi localizat in momentul incheierii contractului, predarea se face la locul unde se afla acesta;

Evictiune = (1) pierderea proprietatii lucrului (in tot sau in parte) (2) tulburarea cumparatorului in exercitarea prerogativelor de proprietar

presupune ca sunt cunoscute si acceptate de cumparator); daca in schimb, imobilul a fost vandut ca fond dominant, vanzatorul raspunde daca servitutea nu exista (se presupune ca acest fapt micsoreaza valoarea imobilului);

vanzatorul este de drept obligat sa-l garanteze pe cumparator de evictiunea totala sau partiala precum si de sarcinile care nu au fost declarate la incheierea contractului;

in cazul ipotecilor si a privilegiilor, obligatia se declanseaza NUMAI daca debitorul principal nu plateste, si creditorul trece la executarea garantiei; poate exista evictiune si in cazul invocarii de catre tert a unui drept de creanta; ex: contract de locatiune incheiat de catre vanzator (care, in anumite conditii, este opozabil cumparatorului) sau de existenta unor imbunatatiri aduse de locatar, de care cumparatorul nu avea cunostinta la incheierea contractului => vanzatorul este obligat sa raspunda pentru evictiune. Tulburarea din partea terului sa aiba o cauza anterioara vanzarii vanzatorul NU raspunde pentru imprejurari ivite dupa incheierea contractului, decat daca evictiunea provine dintr-un fapt personal; ex: pentru uzucapiunea, chiar inceputa anterior vanzarii, dar definitivata dupa, vanzatorul nu va raspunde deoarece cumparatorul, devenit proprietar, putea sa intrerupa prescriptia achizitiva. Necunoasterea cauzei evictiunii de catre cumparator daca a avut cunostinta, inseamna ca a acceptat riscul => contractul are caracter aleatoriu; sarcina probei cunoasterii cauzei evictiunii de catre cumparator incumba vanzatorului (cine pretinde trebuie sa dovedeasca). Natura si modul de functionare a obligatiei de garantie Cat timp evictiunea nu s-a produs obligatie de a nu face (indivizibila, de ex: intre mostenitorii vanzatorului sau intre mai multi vanzatori coproprietari): vanzatorul trebuie sa se abtina de la orice fapt ce ar putea avea drept consecinta tulburarea cumparatorului; Daca evictiunea este pe cale sa se produca obligatie de a face (vezi mai sus): vanzatorul este obliugat sa il apere pe cumparator impotriva pretentiilor tertului; el trebuie introdus inproces de catre cumparator. Printr-o cerere de chemare in garantie; daca vanzatorul nu este introdus de cumparator in proces, cumparatorul se poate intoarce apoi impotriva acestuia, intr-un alt proces; in aceasta actiune INSA, vanzatorul ii poate opune cumparatorului execptia procesului rau condus (EXCEPTIO MALI PROCESSUS) DACA dovedeste ca introdus in proces, ar fi reusit sa il apere pe cumparator impotriva pretentiilor tertului. Daca evictiunea s-a produs obligatie de a da (obligatie divizibila): se angajeaza raspunderea vanzatorului (sau a succesorului sau universal sau cu titlu universal) pentru pagubele suferite de cumparator. Efectele obligatiei de garantie in caz de evictiune consumata drepturile cumparatorului (sau ale succesorului sau in drepturi, fie si cu titlu particular) sunt stabilite dupa cum evictiunea a fost totala sau partiala; Evictiunea totala vanzatorul este obligat sa restituie integral pretul primit, chiar daca valoarea lucrului s-a micsorat din cauze fortuite ori din neglijenta cumparatorului (acesta are dreptul sa fie neglijent cu privire la un lucrupe care il considera al sau); singura EXCEPTIE: foloasele realizate de cumparator din stricaciunile aduse lucrului; vanzatorul este obligat sa restituie pretul si in ipoteza exercitarii dreptului de catre un subdobanditor, indiferent daca acesta a obtinut bunul la un pret mai mare sau cu titlu gratuit (deoarece drepturile cumparatorului legate de lucru se transmit subdobanditorului); cumparatorul are dreptul la valoarea fructelor pe care a fost obligat sa le inapoize tertului evingator;este vorba de fructele percepute dupa ce cumparatorul a devenit de rea credinta (a luat cunostinta de dreptul tertului asupra lucrului), deoarece la valoarea fructelor percepute cat timp a fost de buna credinta are dreptul oricum; cumparatorul are dreptul sa ceara restituirea cheltuielilor de judecata (atat a procesului din care a rezultat evictiunea, cat si, daca este cazul, ale actiunii in regres contra vanzatorului; la acestea se adauga si cheltuielile contractului; cumparatorul mai are dreptul la daune-interese cf. dreptului comun, cu respectarea urmatoarelor reguli speciale: vanzatorul trebuie sa plateasca cumparatorului sporul de valoare dobandit de lucru intre momentul incheierii contractului si data producerii evictiunii, indiferent de cauza producerii excedentului de valoare, daca acesta a fost sau nu previzibil si daca cumparatorul a fost sau nu de buna credinta;

aceasta obligatie subzista si fata de subdobanditori, chiar daca acestia sunt succesori cu titlu particular si cu titlu gratuit (ex: donatar), si cu toate ca cumparatorul initial (donatarul) nu raspunde fata de donatar; daca contractul s-a incheiat prin intermediar, acesta nu raspunde pentru evictiune DECAT DACA s-a comportat ca vanzator aparent (ex: mandat simulat prin interpunere de persoane); a. Garantia contra evictiunii rezultand din fapte personale: Fapt personal = orice fapt sau act - anterior vanzarii, dar tainuit fata de cumparator, - sau ulterior vanzarii, dar neprevazut in contract savarsit de catre vanzator sau succesorii lui universali sau cu titlu universal , de natura a-l tulbura pe vanzator in linistita folosinta, indiferent ca este vorba de o tulburare de fapt (ex: deposedarea de bun) sau de drept (ex: invoca un drept de uzufruct sau de abitatie).

b.

cumparatorul se poate apara impotriva vanzatorului opunandu-i exceptia de garantie (cine tebuie sa garanteze pentru evictiune nu poate sa evinga); astfel vanzatorul nu poate sa evinga NICI macar DACA dobandeste o noua calitate, pe care nu o avea la incheierea contractului (ex: a vandut lucrul altuia, apoi l-a mostenit pe adevaratul proprietar); obligatia de garantie este o obligatie patrimoniala => dupa moartea vanzatorului, aceasta se transmite succesorului universal sau cu titlu universal; avand in vedre cele de mai sus, execptia de garantie poate fi invocata si cand adevaratul proprietar il mosteneste pe vanzator, daca tulburarea provine din partea mostenitorului; exceptia de garantie NU poate fi opusa succesorilor cu titlu particiular ai vanzatorului (nu sunt tinuti de obligatiile autorului lor); este situatia in care vanzatorul vinde imobilul de doua ori si primul cumparator il revendica de la cel de al doilea (procesul nu pate fi solutionat prin invocarea exceptiei de garantie DECAT de catre al doilea cumparator DACA primul cumparator (reclamantul) cumuleaza si calitatea de vanzator; obligatia de garantie a vanzatorului pentru fapte proprii (savarsite inainte sau dupa incheierea contractului de v-c) vizeaza nu numai tulburarea directa a cumparatorului, dar si evictiunea care se realizeaza prin intermediul unui tert; ex: vanzatorul vinde imobilul de doua ori, raspunde de evxitiune fata de primul cumparator daca cel de-al doilea si-a transcris titlul inaintea primului; sau, dupa vanzarea unui imobil, vanzatorul il ipotecheaza si creditorul ipotecar trece la realizarea garantiei;

c. -

orice conventie contrara garantiei pentru evictiune este nula (obligatia negativa a vanzatorului de a nu il tulbura pe cumparator in linistita folosinta fiind de esenta vanzarii. Garantia contra evictiunii rezultand din fapta unui tert vanzatorul va trebui sa-l apere pe cumparator de tulburarea ce provine din partea unui tert, iar daca nu reuseste va fi obligat sa suporte consecintele evictiunii; obligatia aceasta exista daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

sa fie vorba de o tulburare de drept;

cauza evictiunii sa fie anterioara vanzarii; cauza evictiunii sa nu fi fost cunoscuta de cumparator. la aceste conditii se adauga UNEORI conditia unei actiuni in justitie intentata de cate tert impotriva cumparatorului; in lit. de spec. se arata insa si cazuri de evictiune care nu sunt consacrate printr-o hotarare judecatoreasca (dreptul tertului este atat de evident incat cumparatorul renunta la lucru fara judecata; cumparatorul de la neproprietar devine proprietarul lucrului pe cale de mostenire; cumparatorul plateste creanta ipotecara pentru a degreva imobilul si a-l pastra); pe de alta parte, cumparatorul insusi poate introduce actiune impotriva tertului care a pus stapanire pe lucru; => obligatia de garantie contra evictiunii NU poate fi conditionata de actiunea in justitie a tertului. Tulburarea din partea tertului sa fie o tulburare de drept in contra tulburarilor de fapt, cumparatorul se poate apara singur prin mijloacele legale (cum ar fi actiunile posesorii);

dreptul invocat de tert poate fi un drept real (drept de proprietate, drept de uzufruct); vanzatorul raspunde pentru existenta unor servituti nedeclarate si care sunt neaparente (cele aparente se

vanzatorul este obligat sa restituie cumparatorului cheltuielile necesare (facute pentru conservarea lucrului) si utile (care sporesc valoarea lucrului), iar daca vanzatorul a fost de rea credinta, chiar si cheltuielile

voluptuarii (facute in scop de lux sau de placere). Aceste cheltuieli vor trebui restituite in primul rand de catre tertul evingator, vanzatorul fiind garant doar in subsidiar. INSA tertul poate fi OBLIGAT doar la restituirea cheltuielilor necesare (daca nu se compenseaza cu valoarea fructelor) si utile (acestea NUMAI in limita sporuluide valoare). Pentru rest raspunde numai vanzatorul. Evictiunea partiala = are ca obiect fie o fractiune din lucru sau o cota ideala din dreptul de proprietate, fie valorificarea sau negarea unui alt drept cu privire la lucru; =>cumparatorul poate alege intre rezolutiunea vnzarii si mentinerea vanzarii cu despagubiri: daca evictiunea este atat de importanta incat cumparatorul nu ar fi cumparat daca ar fi prevazut-o, el poate cere rezolutiunea vanzarii. Cumparatorul va restitui bunul asa cum a ramas dupa evictiune si va primi pretul si despagubiri ca in cazul evictiunii totale;

anularea; daca insa casa este construita din caramida insa este afectata de vicii, intra in functiune obligatia de garantie pentru vicii.) Aceste vicii se mai numesc si redhibitorii, deoarece cumparatorul are la dispozitie o actiune redhibitorie (in garantie) prin care poate cere rezolutiunea contractului, daca nu se multumeste cu reducerea pretului.

b. -

Conditii ( care toate trebuie dovedite de cumparator): viciul sa fie ascuns (vanzatorul nu raspunde de viciile aparente si despre care vanzatorul a putut singur sa se convinga) la o verificare normala, dar atenta, viciul nu putea fi cunoscut, si nici vanzatorul sa nu il fi comunicat cumparatorului (aprecierea se face in abstracto, avandu-se in vedere un cumparator atent si diligent; viciul sa fi existat in momentul incheierii contractului, chiar daca predarea se face ulterior; in cazul in care proprietatea nu se transmite in momentul incheierii contractului, vanzatorul raspunde si pentru viciile aparute ulterior vanzarii, dar pana in momentul transferarii dreptului de proprietate; vicul sa fie grav = din cauza lui lucrul sa fie impropriu intrebuintarii la care este destinat sau sa se micsoreze valoarea de intrebuintare incat cumparatorul, daca ar fi stiut, nu ar fi cumparat sau ar fi platit un pret mai redus. Raspunderea NU este conditionata de cunoasterea viciului de catre vanzator, ci doar intinderea raspunderii difera in functie de aceasta. Obligatia de garantie pentru vicii se aplica la ORICE tip de vanzare, inclusiv antecontractul de vanzarecumparare, indiferent daca bunul este un imobil sau un mobil sau de starea in care se afla acesta cu DOUA EXCEPTII: nu exista obligatia de garantie in cazul vanzarii prin licitatie publica care se face prin intermediul justitiei; in cazul vanzarii de drepturi succesorale daca nu s-a obliugat sa garanteze continutul universalitatii vanzatorul raspunde numai de calitatea sa de mostenitor. Efectele si limitarea raspunderii vanzatorului pentru vicii cumparatorul are dreptul sa ceara fie rezolutiunea vanzarii, fie o reducere a pretului, iar DACA vanzatorul a fost de rea credinta, si daune-interese; Dreptul de optiune al cumparatorului intre actiunea redhibitorie si actiunea estimatorie actiunea redhibitorie este admisibila chiar daca natura viciului n-ar face lucrul absolut impropriu destinatiei sale normale. TOTUSI instanta poate aprecia ca dreptul de optiune a fost exercitat abuziv si sa acorde doar o reducere a pretului. In caz de admitere a actiunii redhibitorii, vanzatorul este obligat sa restituie pretul si cheltuielile vanzarii, iar, in schimb, reprimeste bunul. DACA cumparatorul a exercitat lucrul, actiunea redhibitorie poate fi exercitata de catre subdobanditor. actiunea estimatorie (actiunea speciala de reducere a pretului) poate fi intentata de cumparator in loc de actiunea redhibitorie; se numeste estimatorie deoarece deprecierea valorii lucrului se estimeaza prin expertiza; DESI legea reglementeaza numai optiunea intre cele doua actiune, in lit. de spec. si in practica se intrevede si posibilitatea remedierii defectiunilor (inlaturarii viciilor) de catre sau in contul vanzatorului, ATUNCI CAND: aceasta reparare este posibila; repararea nu ar ocaziona cheltuieli disproportionate cu valoarea lucrului; cand asemenea solutie nu contravine cu interesele cumparatorului (ex: cand lucrul era in stare noua). Acordarea de daune-interese in cazul viciilor ascunse vanzatorul este obligat sa plateasca daune-interese NUMAI daca cumparatorul dovedeste, cu orice mijloace de proba (inclusiv prezumtii: cum ar fi aceea ca in cazul vanzatorului profesionist ignoranta se prezuma a fi culpabila), ca vanzatorul a fost de rea-credinta (a cunoscut viciile lucrului); DACA nu cunostea viciul, poate fi obligat DOAR la restituirea pretului si a cheltuielilor vanzarii; Aceasta spre DEOSEBIRE de materia evictiunii, unde si vanzatorul de buna-credinta poate fi obligat la dauneinterese. dovada prejudiciului (majorarea pretului, paguba suferita de cumparator sau despagubirea platita terului pentru paguba cauzata de accidentul survenit din viciul lucrului) trebuie sa fie facuta de cumparator. DESI art. 1356 C. Civ. vizeaza plata daunelor numai in cadrul actiunii redhibitorii, ea se admite si in cazul actiunii estimatorii. Riscul pieirii lucrului afectat de vicii

daca vanzatorul nu cere sau nu obtine rezolutiunea, el are dreptul la valoarea partii pierdute (socotita in momentul evictiunii). Vanzatorul NU poate oferi si nici cumparatorul nu poate cere o parte din pret, proprotionala cu partea evinsa, indiferent de cresterea sau de scaderea valorii de vanzare;

in cazul servitutilor (active sau pasive) sau a altor drepturi, daca nu intervine rezolutiunea, cumparatorul are dreptul la daune-interese. PRESCRIPTIA: Actiunea in garantie pentru evictiune a cumparatorului impotriva vanzatorului se prescrie in termenul general. Termenul incepe sa curga de la data producerii evictiunii. Pana in acel moment obligatia vanzatorului este CONDITIONALA iar cumparatorul nu poate sa actioneze. d. Modificari conventionale ale garantiei contra evictiunii: regimul legal al evictiunii NU are caracter imperativ => poate fi modificat prin conventia partilor:

clauze de agravare a raspunderii vanzatorului pentru fapte proprii, ale tertilor sau chiar pentru evenimente fortuite legea NU prevede limitari. INSA clauzele trebuie sa fie expres prevazute si clar exprimate, deoarece sunt de stricta interpretare; clauzele de exonerare (inlaturare sau micsorare a raspunderii) sunt prevazute doua LIMITARI: -obligatia negativa de raspundere a vanzatorului pentru faptele persoanale NU poate fi NICI inlaturata si NICI micsorata prin conventia intre parti; ar => nulitatea clauzei (NU a contractului); In lit. de spec. se admite ca exonerarea de gfarantie pentru fapte personale se admite TOTUSI daca vizeaza anumite fapte determinate, savarsite inainte de incheierea contractului si aduse la cunostinta cumparatorului. -Exonerarea totala sau partiala pentru fapta unui tert este permisa DAR NU il poate scuti pe vanzator de restituirea pretului (FARA DESPAGUBIRI), NUMAI DACA cumparatorul nu a cunoscut la incheierea contractului pericolul evictiunii (in acest caz fiind vorba de un contract aleatoriu). II. Garantia contra viciilor lucrului vandut a. Notiune vanzatorul raspunde de viciile ascunse ale lucrului DACA: din cauza lor lucrul este impropriu intrebuintarii dupa destinatie daca viciile micsoreaza intr-atat valoarea de intrebuintare, incat cumparatorul nu ar fi cumparat daca ar fi stiut sau ar fi platit un pret mai redus (art. 1352). Cea de-a doua situatie prezinta asemanare cu viciul de consimtamant al erorii asupra substantei obiectului. DEOSEBIRI: in cazul viciului de consimtamant, din cauza acestui viciu cumparatorul nu a putut cumpara in substanta sa lucrul dorit si poate cere anularea contractului;

c. -

in cazul art. 1352, cumparatorul a cumparat lucrul voit insa acesta este impropriu intrebuintarii dupa destinatie, sau valoarea de intrebuintare este mult micsorata => eroarea se refera la calitatea lucrului si cumparatorul NU poate cere anularea contractului, ci are o actiune in GARANTIE contra vanzatorului (ex: se vinde o casa despre care vanzatorul afirma ca este din caramida, dar in realitate este din material lemnos => se poate cere

vanzatorul este obligat sa restituie pretul si cheltuielile vanzarii, iar DACA vanzatorul a fost de rea-credinta poate fi obligat la plata daunelor-interese; DACA lucrul afectat de vicii a pierit fortuit (sau datorita culpei cumparatorului) vanzatorul NU raspunde pentru vicii. Termenul de intentare a actiunilor 6 luni daca viciile NU au fost ascunse cu viclenie; termenul general de prescriptie daca viciile au fost ascunse cu viclenie (vanzatorul a fost de rea-credinta); b. -

d.

In toate toate cazurile de vanzare in rate cumparatorul are dreptul sa plateasca cu anticipatie, deoarece se presupune ca termenul a fost convenit in favoarea sa; dobanda stipulata va fi INSA calculata si datorata pana la termenul stabilit in contract, daca vanzatorul nu consimte la recalcularea ei in functie de data platii.

termenele incep sa curga de la data descoperirii viciilor INSA cel mai tarziu de la implinirea unui an de la predarea lucrului de orice natura CU EXCEPTIA constructiilor (cel mai tarziu la implinirea a 3 ani de la predare) Aceste termene sunt privite, de regula, ca teremene limita in care viciile ascunse trebuie sa fie descoperite , deci ca termene legale de garantie pentru descoperirea lor => NU sunt susceptibile de intrerupere sau suspendare. Daca viciile nu au fost invocate (pe cale de actiune sau pe cale de exceptie) in cadrul termenului de prescriptie, ele NU pot fi invocate pe cale de exceptie in cadrul actiunii neprescrise intentate de vanzator pentru plata pretului (termenul este de 3 ani). e. Modificari conventionale ale garnatiei pentru vicii Dispozitiile de drept comun analizate mai sus sunt supleative => paqrtile sunt libere sa agraveze, sa limiteze sau chiar sa inlature prin conventia lor aceasta obligatie a vanzatorului printr-o clauza expresa.

cand cumparatorul are motive sa se teama de vreo evictiune, el are dreptul sa suspende plata pretului pana cand vanzatorul va face sa inceteze tulburarea sau ii va da o cautiune, AFARA DE CAZUL in care s-a stipulat ca pretul se va plati si atunci. Dobanda pretului cumparatorul este obligat sa plateasca dobanda pretului pana la efectiva achitare a pretului in urmatoarele 3 cazuri:

sens ;

daca exista conventie in acest

daca lucrul vandut si predat este producator de fructe (civile sau naturale); in toate celelalte cazuri DACA si NUMAI in momentul in care cumparatorul a fost pus in intarziere printr-o notificare (nu neaparat prin chemare in judecata).

dobanda datorata va fi cea legala DACA prin conventie nu s-a stabilit o dobanda mai mica. c. Sanctiunea neplatii pretului: Vanzatorul poate alege intre: obligarea cumparatorului la executarea in natura a obligatiei intotdeauna posibil daca vanzatorul este solvabil, fiind vorba de o suma de bani; actiunea are caracter personal si se prescrie in termenul general de prescriptie; vanzatorul NU este obligat sa ceara executarea silita => poate fie sa invoce exceptia de neexecutare (daca lucrul vandut nu a fost predat cumparatorului) fie, daca a predat, e gata sa predea sau nu intelege sa invoce exceptia sa ceara rezolutiunea contractului pentru neplata pretului (inclusiv a dobanzilor), aceste sanctiuni fiind indivizibille (in caz de transmitere a obligatiei de plata asupra mostenitorilor cumparatorului sau a creantei asupra mostenitorilor vanzatorului: exceptia de neexecutare (confundata cu dreptul de retentie daca cumparatorul a devenit proprietar inainte de invocarea ei) = vanzatorul refuza sa predea daca cumparatorul nu plateste pretul si NU beneficiaza de un termen suspensiv; DACA cumparatorul beneficiaza de un termen suspensiv, vanzatorul nu poate invoca exceptia decat daca cumparatorul a decazut din beneficiul acestui termen (a cazut in faliment sau a devenit insolvabil) cazuri in care vanzatorul va fi obligat sa predea NUAMI daca cumparatoul da cautiune ca va plati la termen; exceptia de neexecutare poate fi ceruta de vanzator cu rumatoarele precizari:

clauza de limitare sau de inlaturare a garantiei pentru vicii este valabila si produce efecte NUMAI daca vanzatorul a fost de buna-credinta; dovada cunoasterii viciilor de catre vanzator poate fi facuta de catre cumparator cu orice mijloc de proba; in caz de reacredinta, clauza de exonerare NU poate fi invocata fata de cumparatorul de buna-credinta; clauzele de limitare sau de inalturare a raspunderii pot fi foarte variate (suprimarea totala a garantiei, posibilitatea intentarii numai a unei actiuni estimatorii, asigurarea numai a pieselor de schimb sau a garnatiilor necesare); limitarea poate fi stipulatas I sub forma scurtarii termenului de 1 an/3 ani; in schimb termenul de prescriptie insusi NU poate fi modificat prin conventia partilor; clauzele de agravare nu comporta limitari. Stipularea unei clauze de agravare pentru orice vicii, inclusiv cele aparente, in cadrul unui termen mai scurt decat cel prevazut pentru descoperirea viciilor ascunse nu atrage de la sine - la expirare- incetarea garantiei pentru vicile ascunse, daca termenul legal stabilit pentru descoperirea acestora nu a expirat (clauza de agravare nu poate fi transformata, prin interpretare, in contrariul ei). Pentru aceasta trebuie stipulata o clauza expresa, nu numai de agravare a garantiei, ci si de limitare a acesteia in timp (la o perioada mai scurta pentru descoperirea viciilor ascunse). OBLIGATIILE CUMPARATORULUI de a plati pretul; de a lua in primire lucrul vandut; daca nu s-a prevazut altfel in contract, de a suporta cheltuielile vanzarii; partile pot stipula si alte obligatii (ex: de a asigura pentru vanzator sau pentru alte personale folosinta lucrului) Plata pretului Locul si data platii daca nu s-a prevazut altfel in contract, cumparatorul este obligat sa plateasca pretul la locul si in momentul in care i se face predarea lucrului vandut. Acest text este derogatoriu de la regulile generale sub doua aspecte: cf. regulilor generale plata se face, in lipsa de stipulatie contrara, la domiciliul debitorului, pe cand in materia vanzarii, plata este portabila; DACA insa partile deroga de la regula executarii concomitente, plata pretului trebuie facuta la domiciliul debitorului, cf. regulilor generale; in dreptul comun, in lipsa de termen, plata se poate cere imediat, iar in materie de vanzare numai in momentul predarii lucrului vandut; in schimb, termenul prevazut pentru plata pretului nu afecteaza obligatia vanzatorului de a preda lucrul vandut. daca partile au stabilit un termen pentru plata pretului (vanzare pe credit), la scadenta vanzatorul trebuie sa plateasca datoria in intregime, doar daca partile nu s-au inteles ca pretul sa fie platit in mod fractionat (vanzare in rate);

A. a.

in materia vanzarii de imobile instanta NU acorda termen de gratie daca vanzatorul este in pericol sa piarda si pretul si bunul; daca asemenea pericol nu exista instanta poate acorda un singur temen de gratie (cumparatorul plateste sau pierde bunul);

daca exista pact comisoriu expres care prevede rezolutiunea de drept a contractului pentru neplata pretului, acesta se produce fara interventia justitiei INSA NUMAI dupa punerea in intarziere a cumparatorului cu exceptia cazului in care partile au renuntat expres la necesitatea punerii in intarziere (pact comisoriu de ultim grad;

actiunea in rezolutiunea vanzarii este reala => se urmareste nu persoana ci bunul , deci poate fi intentata impotriva persoanei in mana careia se afla lucrul vandut CU 3 RESTRICTII:

rezolutiunea ramane fara efect in contra autoritatilor publice (ex: rechizitie sau expropriere); rezolutiunea pentru neplat apretului nu e opozabila tertilor dobanditori de drepturi reale asupra lucrului vandut (care au indeplinit actele necesare ca dreptul lor sa fie opozabil tertilor) DECAT daca vanzatorul a indeplinit cerintele legii pentru

conservarea privilegiului sau de vanzator: -daca bunul e un imobil prin transcrierea actului de vanzare in care se face mentiune de neplata pretului, inainte ca tertul dobanditor sa isi transcrie titlul sau; -daca bunul este imobil prin intentarea actiunii in rezolutiune in termen de 8 zile de la predare. B. Luarea in primire a lucrului vandut Cumparatorul este obligat sa ia in primire bunul la locul si la termenul la care vanzatorul este obligat sa-l predea, suportand si cheltuielile ridicarii de la locul predarii. in caz de neexecutare DUPA punerea in intarziere a cumparatorului, vanzatorul poate cere:

c.

proprietatea si riscurile NU se transmit pana la numarare, masurare sau cantarire, deoarece nu este individualizat lucrul vandut sau pretul, iar in caz de pieire detetminarea nici nu r fi posibila; daca pieirea este fortuita, vanzatorul NU va putea fi obligat sa plateasca daune-interese DAR NICI nu va putea sa ceara pretul (suporta riscul lucrului si riscul contractului). Delimitarea fata de vanzarea cu gramada: vanzarea cu gramada are ca obiect o cantitate determinata prin masa ei ( ex: graul aflat intr-un hambar), iar pretul este determinat global pentru intreaga cantitate; proprietatea si riscurile trec asupra cumparatorului din momentul incheierii contractului, deoarece lucrul vandut si pretul sunt bine individualizate. B. Vanzarea pe incercate Notiune: incheiat din momentul realizarii acordului de vointa in care se prevede conditia suspensiva a incercarii lucrului de catre cumparator; cumparatorul NU poate refuza lucrul pe motiv ca nu ii place, deoarece vanzatorul poate cere expertiza in acest caz; lucrul poate fi refuzat daca in mod obiectiv este necorespunzator; vanzatorul are drepul de a fixa termen potrivit pentru incercare si raspuns. Efecte: fiind conditiei suspensiva, pana la indeplinirea acesteia (raspuns pozitiv) desi contractul a fost realizat in momentul realizarii acordului de vointa riscul pieirii fortuite este in sarcina vanzatorului (proprietar sub conditie rezolutorie), deoarece proprietatea nu a fost transmisa; dupa indeplinirea conditiei, cumparatorul devine proprietar in mod retroactiv. Delimitarea fata de vanzarea pe gustate: exista marfuri (ex: vinul) pe care cumparatorul le gusta inainte de le cumpara; vanzarea, in acest caz, nu este considerata incheiata decat dupa ce cumparatorul a gustat marfa si a declarat ca ii convine; el poate refuza pe simplul motiv ca nu ii place; vanzarea pe gustate nu ete o vanzare sub conditie, deoarece in acest caz conditia ar fi pur potestativa si vanzarea ar fi nula => vanzarea exista dupa ce cumparatorul si-a dat acordul (dupa gustare), iar proprietatea se transmite dupa individualizarea bunului. C. Vanzarea cu pact de rascumparare este supusa unei conditii rezolutorii exprese = facultatea pe care si-o rezerva vanzatorul de a relua lucrul vandut, restituind pretul si cheltuielile facute de cumparator, intr-un anumit termen; reluarea opereaza cu efect retroactiv atat impotriva cumparatorului (succesorilor lui in drepturi), cat si impotriva tertilor dobanditori de drepturi asupra lucrului vandut (cu exceptia art. 1909 1910 Cod civil si a uzucapiunii); NU sunt supuse restituirii fructele percepute pana la rascumparare; astfel de vanzare ESTE NULA DE DREPT, chiar daca pactul de rascumparare este incheiat printr-un alt inscris (care cf. vointei partilor face parte integranta din contract); aceasta interdictie NU priveste actele de retrocesiune prin care cumparatorul unui bun revinde bunul fostului proprietar, printr-un contract separat si ulterior vanzarii initiale; astfel de vanzari sunt interzise deoarece de cele mai multe ori ascund imprumuturi cu dobanzi camataresti (garantate real cu bunul respectiv), in contractul de v-c stipulandu-se drept pret sume disproportionat de mare fata de suma imprumutata (diferenta reprezentand dobanda); in plus, daca cumparatorul nu plateste suma trecuta in contract drept pret, imprumutatul pierde definitiv bunul, pentru o suma care, de regula, este cu mult inferioara valorii lui; vanzarea afectata o conditie rezolutorie este nula de drept NUMAI daca reprezinta o vanzare cu pact de rascumparare. D. Vanzarea unei mosteniri Notiune: = titularul unui drept succesoral intraineaza cu titlu oneros acest drept altei persoane; poate avea loc numai dupa deschiderea succesiunii; mostenirea nedeschisa nu poate fi instrainata sanctiunea nulitatii absolute NICI cu consimtamantul persoanei despre a carei mostenire este vorba; obiectul acestei vanzari este mostenirea dobandita de vanzator: dreptul asupra unei universalitati daca este singurul mostenitor; sau cota parte indiviza asupra universalitatii dca sunt mai multi mostenitori. daca vanzatorul instraineaza bunuri determinate se aplica regulile generale ale vanzarii. Efecte:

obligarea cumparatorului la luarea in primire a lucrului, la nevoie sub sanctiunea platii de daune cominatorii; autorizarea instantei sa-l depuna in alt loc daca are nevoie de locul in care se gaseste, cheltuielile de transport fiind in sarcina cumparatorului. vanzatorul mai poate opta pentru rezolutiunea contractului cu daune-interese; daca partile nu au stipulat un pact comisoriu expres care sa aiba ca efect rezolutiunea de drept, aceasta se face pe cale judecatoreasca: prin derogare de la regula rezolutiunii judiciare, in cazul produselor care se deterioreaza repede si a altor lucruri mobile (in special efecte si actiuni supuse fluctuatiilor de valoare), codul civil prevede rezolutiunea contractului CHIAR si FARA punerea in interziere DAR NUMAI daca in contract s-a stabilit termenul ridicarii si numai in favoarea vanzatorului (care poate renunta la beneficiul lui cerand executarea) daca nerespectarea termenului de ridicare nu se datoreaza faptei sale; cumparatorul NU ar putea invoca aceasta rezolutiune pentru a se elibera de obligatie de a plati pretul; vanzatorul, daca a valorificat lucrul vanzandu-l unui tert, nu poate retine pretul incasat de la primul cumparator; el are INSA dreptul la daune-interese (cum ar fi diferenta intre pretul obtinut si cel initial); cumparatorul nu ar putea pretinde diferenta dca vanzatorul a valorificat lucrul dupa rezolutiunea de drept a contractului la un pret mai mare; REZOLUTIUNEA OPEREAZA NUMAI IN FOLOSUL VANZATORULUI. Suportarea cheltuielilor vanzarii cumparatorul mai este obligat, in lipsa de stipulatie contrara, sa plateasca, ca accesoriu al pretului, cheltuielile vanzarii (cu actul, taxe de timbru, de autentificaer, de publicitate imobiliara etc); DACA cumparatorul pretinde ca s-a inteles cu vanzatorul sa plateasca parte din cheltuieli, trebuie sa faca dovada (daca nu s-a prevazut in actul de v-c); cheltuielile NU pot fi puse in sarcina vanzatorului pe baza unor simple prezumtii; prevederile Codului civil referitoare la vanzare, precum si intelegerea partilor nu sunt opozabile statului; aceste reguli vizeaza numai raporturile intre parti (vanzator-cumparator si succesorii lor in drepturi); spre exemplu: daca avocatul care a redactat contractul si a efectuat alte acte este mandatarul ambelor parti, ele vor raspunde solidar pentru plata onorariului; regulile care reglementeaza raporturile partilor cu tertii, NU modifica insa reglementarea aplicabila intre parti (art. 1305 + preved. contract.); ex: daca una din parti (contrar obligatiilor contractuale dintre ele) plateste in intregime, va avea actiune in regres in contra celilalte parti, deoarece obligatia ambelor parti (solidara) este prevazuta NUMAI in favoarea tertului. VARIETATI DE VANZARE pentru anumite varietati de vanzare sunt prevazute anumite reguli speciale: A. Vanzarea dupa greutate, numar sau masura Notiune. Incheiere are ca obiect lucruri de gen, DAR dintr-un lot determinat si este necesar sa se procedeze la cantarire, numarare sau masurare, fie pentru individualizarea cantitatii vandute din loti, fie pentru determinarea pretului; vanzarea este perfecta din momentul in care partile au cazut de acord asupra lucrului si asupra pretului => in caz de neexecutare din partea vanzatorului, cumparatorul este in drept sa ceara fie executarea, fie rezolutiunea cu daune-interese; Efecte

a.

b.

c. -

C.

a.

a.

b.

b.

fiind vorba de o universalitate, vanzarea cuprinde tot activul mostenirii (respectiv a cotei parti din mostenire): inclusiv fructele percepute, creantele incasate sau pretul lucrurilor vandute din masa succesorala => se renasc prin efectul vanzarii si datoriile vanzatorului fata de succesiune, ce se stinsesera prin confuziune; cumparatorul dobandeste si pasivul mostenirii => este dator sa restituie vanzatorului sumele platite de acesta pentru datoriile si sarcinile mostenirii, si renasc si creantele vanzatorului fata de succesiune, ce se stinsesera prin confuziune; datoriile succesiunii fata de alti creditori decat vanzatorul trec asupra cumparatorului, dar aceasta transmitere NU produce efecte fata de creditorii mostenirii (cesiunea de datorie intre vii nu este admisa), creditorii urmarindu-l pe vanzator, care nu a putut instraina si calitatea sa succesorala; vanzatorul se poate intoarce impotriva cumparatorului printr-o actiune in regres; cumparatorul va putea fi urmarit de creditorii succesiunii pe calea actiunii subrogatorii (oblice) nu este debitorul lor direct; in ceea ce priveste obligatia de garantie, vanzatorul raspunde NUMAI de calitatea sa de mostenitor, nu si de continutul universalitatii transmise; aceasta garantie poate fi modificata npe cale conventionala (in sensul agravarii ei); exonerarea de garantie poate fi stipulata NUMAI in limitele permise in materie de evictiune; daca mostenirea cumprinde si dreptul de proprietate asupra unui imobil, contractul trebuie sa fie incheiat in forma autentica, iar pentru opozabilitate, in functie de natura drepturilor - indeplinirea formelor de publicitate. Vanzarea de drepturi litigioase si retractul litigios Notiune: obiectul vanzarii = dreptul litigios supus unei contestatii judiciare, indiferent ca este vorba de un drept real sau de creanta, drept de proprietate intelectuala sau drepturi succesorale; contractul este aleatoriu, intrucat vanzarea are ca obiect sansele castigarii/pierderii procesului, vanzatorul NU garanteaza existenta dreptului cedat; dupa o astfel de instrainare, adversarul cedentului are posibilitatea de a elimina din proces pe cesionar, platindu-i suma cu care a cumparat dreptul litigios, impreuna cu cheltuieli si cu dobanzi; ac. operatiune = retract litigios, iar cel care il exercita retractant. Conditii: sa existe un proces inceput dar neterminat asupra fondului dreptului; trebuie sa fie in stare de judecata ATAT in momentul cesiunii CAT si in momentul exercitarii retractului interpretare restrictiva; cesiunea sa fie facuta in schimbul unui pret; manifestarea vointei de a exercita retractul litigios trebuie sa fie insotita de faptul material al platii pretului real al cesiunii, cu dobanzile aferente din ziua platii si a cheltuielilor facute de cesionar;

cesioanrului ar fi infiintat poprire asupra creantei cumparate de debitorul lor, acestea raman fara efect fata de retractant, deoarece vanzarea dreptului litigios este desfiintata fata de el cu efect retroactiv;

se stinge procesul deoarece retactantul cumuleaza calitatile incompatibile de parat si de reclamant; intre cedent si cesionar retractul nu produce nici un efect; intre ei continua sa produca efecte vanzarea; fata de retractant, cedentul nu are nici o actiune pentru plata pretului (nici actiune oblica).

CONTRACTUL DE LOCATIUNE Notiunea, caracterele juridice si conditiile de validitate ale contractului de locatiune 1. Notiunea contractului de locatiune = un contract prin care o persoana (LOCATOR) se obliga sa asigure altei persoane (LOCATAR) folosinta temporara, totala sau partiala, a unui bun, in schimbul unei sume de bani sau a altei prestatii (CHIRIE). spre deosebire de v-c, locatiunea transmite numai dreptul de folosinta; chiar daca lucrl dat in locatiune este producator de fructe, locatarul dobandeste folosinta fructelor DOAR ca accesoriu al locatiunii, loactorul nefiind obligat sa-i asigure dobandirea proprietatii fructelor (in acest caz ar fi vorba despre v-c); Varietatile contractului de locatiune:

contractul de arendare locatiunea fondurilor rurale; contractul de inchiriere a suprafetelor locative reglementat prin Legea nr. 114/1996 (legea locutintei); fiind o varietate a locatiunii si nu un contract distinct, ii sunt aplicabile dispozitiile referitoare la locatiune numia in masura in care legislatia locativa nu prevede norme speciale; antecontract de locatiune promisiune unilaterala sau bilaterala, guvernat de regulile generale aplicabile contractului. Caracterele juridice ale contractului de locatiune contract sinalagmatic (bilateral) da nastere la obligatii bilaterale intre parti (asigurarea folosintei, respectiv pretul chiriei); contract cu titlu oneros daca folosinta unui lucru se transmite gratuit, contractul este nul ca locatiune dar poate fi valabil ca imprumut de folosinta (daca sunt indeplinite si celelalte conditii); contract comutativ existenta si intinderea drepturilor nu depinde de hazard; contract consensual se incheie prin acordul fie si tacit al partilor, fara vreo formalitate; in cazul in care contractul NU este concretizat printr-un inscris, proba este mai dificil de facut; se disting urmatoarele situatii:

E. a.

2.

b.

retractul sa fie exercitat in fata instantei cu ocazia dezbaterii procesului sau pe cale extrajudiciara printro notificare DACA aceste conditii au fost indeplinite, efectele retractului litigios NU pot fi anihilate printr-o retrocesiune volunatara sau prin anularea cesiunii printr-o hotarare judecatoreasca obtinuta intr-un proces de convenienta intre cedent si cesioanr, intentat posterior exercitarii retractului. Retractul NU se poate exercita in cazuruile limitativ prevazute de lege: Art. 1404 Cod civil:

cand cesiunea s-a facut catre un mostenitor sau coproprietar al dreptului cedat (in acest caz, cesiunea are drept scop sa puna capat indiviziunii); cand cesiunea s-a facut la un creditor spre plata creantei (dare in palta);

cand cesiunea s-a facut catre posesorul fondului asupra caruia exista dreptul litigios (ex: cazul in care proprietarul imobilului ipotecat cumpara creanta ipoteacra de la creditorul reclamant, chiar pe un pret mai mic, dar nu in scopuri speculative, ci pentru a pune la adapost imobilul de eventuala urmarire). La aceste cazuri se poate adauga cel prevazut de art. 48 din legea 18/1991:

daca nu s-a inceput executarea contractului incheiat verbal si una din parti neaga existenta lui, dovada cu martori NU este admisa oricat de mica ar fi chiria; in cazul in care contractul incheiat verbal este in curs de executare (ceea ce poate fi probat cu un inceput de dovada scrisa completat cu martori si prezumtii, iar NU prin simplul fapt al detinerii lucrului) si, in lipsa de chitanta exista o contestatie asupra pretului, locatarul poate provoca o expertiza pentru stabilirea pretului, urmand sa plateasca expertul in cazul in care expertiza arata ca pretul este mai mare decat cel pe care l-a invocat el; daca litigiul priveste alte elemente decat pretul, se aplica regulile generale in materie de proba; in privinta termenului, legea face referire la obiceiul lucrului si stabileste cateva prezumtii relative;

c.

cand litigiul are ca obiect dreptul de proprietate asupra unui teren agricol din extravilan, iar cesionarul dreptului litigios beneficiaza de dreptul de preemtiune. Efecte: vanzarea dreptului litigios se desfiinteaza fata de retractant cu efect retroactiv (ca si cum ar fi fost vorba de indeplinirea unei conditii rezolutorii) => daca cesionarul dreptului litigios ar fi constituit drepturi in folosul altora (ex: ipoteca) sau daca creditorii

3. -

contract cu executare succesiva; elementul timp este de esenta locatiunii; durata contractului poate fi si nedeterminata, dar nu poate fi perpetua (locatiunile ereditare sunt prohibite de lege); in principiu, durata contractului se stabileste liber; in anumite domenii insa statul intervine prin prorogari legale sau acorda locatarului dreptul de a reinnoi contractul fara acordul locatorului (ex: in materie de inchiriere de locuinte). locatiunea transmite doar dreptul de folosinta temporara a lucruluin inchiriat => riscul pieirii fortuite este suportat de locator. Conditiile de validitate ale contractului de locatiune A. Capacitatea partilor atat locatarul cat si locatorul trebuie sa aiba capacitatea de a face acte de administrare;

a. -

in cazul imobilelor, daca durata locatiunii depaseste termenul de 5 ani, este considerata act de dispozitie => este ceruta capacitatea de a face acte de dispozitie; in caz contrar, locatiunea va fi redusa la 5 ani, dar numai la cererea partii incapabile; deoarece locatiunea nu transmite dreptul de proprietate, locatorul poate sa nu fie proprietarul lucrului dat in locatiune; INSA, in cazul inchirierii bunului de catre o persoana care nu are un drept opozabil fata de proprietar drept care sa ii confere posibilitatea inchirierii (de ex: este doar posesor de buna sau de rea credinta), proprietarul nu va fi obligat sa respecte locatiunea; pe de alta parte, locatorul nu poate fi locatarul propriului sau bun, decat daca nu are prerogativa folosintei (ex: este nud proprietar); daca coindivizarul inchiriaza bunul aflat in indiviziune, se aplica regulile care guverneaza vanzarea de catre unul din coproprietari (supusa conditiei ca la partaj bunul sa cada in lotul locatorului) sau ale mandatului tacit reciproc sau a gestiunii de afaceri. B. Obiectul contractului lucrul inchiriat: poate fi un lucru mobil sau imobil, corporal sau incorporal (ex: dreptul de proprietate industriala), DAR, in toate cazurile, cu conditia: sa nu se distruga; sau sa nu se consume prin folosinta conform destinatie dupa natura obiectului sau conform destinatiei stabilita prin acordul partilor. un lucru viitor poate forma obiectul contractului, cu execptia bunurilor dintr-o mostenire nedeschisa (in caz de nerealizare a lucrului viitor, se va angaja raspunderea locatorului potrivit regulilor generale); bunurile din domeniul public al statului sau al unitatilor administrativ teritoriale pot fi inchiriate numai in conditiile legii speciale; dreptul de servitute nu poate forma obiectul contractului DECAT impreuna cu imobilul de care este atasat; bunurile coproprietate fortata nu pot fi inchiriate decat odata cu bunul principal de existenta caruia depinde si coproprietatea fortata; locatiunea NU poate avea ca obiect o persoana; daca se inchiriaza un lucru cu personalul de deservire, contractul este mixt: locatiune pentru lucru si prestari servicii pentru personalul de deservire; lucrurile cu regim special pot fi inchiriate numai in conditiile legii speciale (ex: armele numai catre persoane care au dreptul sa le detina). Pretul: chiria se fixeaza in raport cu durata contractului, fie global, fie pe unitati de timp si se plateste la termenele stipulate, de regula in mod succesiv; chiria trebuie sa fie determinata in momentul incheierii contractului; ea poate fi si determinabila (de ex: lasata la aprecierea unui tert ales de catre parti sau de catre persoana desemnata de parti, sau sa reprezinte un procent din beneficiul realizat de locatar); uneori chiria este stabilita pe cale legala; chiria trebuie sa fie sincera si serioasa, sub sanctiunea nulitatii; daca a fost trecuta fictiv o chirie sau lucrul a fost inchiriat in schimbul unei sume derizorii, contractul nu mai este locatiune ci daca sunt indeplinite conditiile pentru aceasta un comodat; pretul se fixeaza, de regula, in bani; DAR, spre deosebire de vanzare, contractul ramane locatiune chiar daca chiria s-a fixat sub forma unei alte prestatii (ex: cota parte din fructe sau prestari de servicii). Efectele contractului de locatiune A. Obligatiile locatorului toate obligatiile lui decurg din faptul principiul ca el trebuie sa asigure locatarului folosinta lucrului in tot timpul locatiunii =>: Obligatia de predare: predarea se poate cere la temenul convenit de parti (imediat daca nu s-a convenit un termen) si, in lipsa de stipulatie contrara, la locul unde se gasea lucrul in momentul contractarii si cu cheltuiala locatorului; daca nu locatarul se poate adresa justitiei cerand predarea silita (daca nu vrea sa ceara rezilierea contractului pentru neexecutare sau nu se multumeste sa invoce execptia de neexecutare); instanta il poate obliga pe locator la daune-interese; lucrul, impreuna cu accesoriile sale, intr-o stare corespunzatoare destinatiei in vederea careia a fost inchiriat, IAR NU cum se gasea in momentul incheierii contractului; locatorul este obligat in lipsa stipulatiei contrare) - sa efectueze toate reparatiile (inclusiv cele locative) inainte de preluarea lucrului de catre locatar. Obligatia efectuarii reparatiilor: locatorul trebuie sa mentina bunul in stare de a servi la intrebyuintarea pentru care a fost inchiriat (art. 1420 pct. 2 si art. 1421 alin 2); pentru aceasta, el trebuie sa efectueze reparatiile necesare in tot timpul locatiunii, DAR NU si asa numitele reparatii locative care, din momentul predarii, sunt in sarcina locatarului; aceasta

c. -

nu insemana ca locatorul trebuie sa reconstruiasca imobilul care a pierit in totalitate sau care nu mai poate fi folosit conform destinatiei, in acest moment incetand contractul; daca locatorul NU efectueaza reparatiile necesare, locatarul poate cere instantei: obligarea la plata de daune cominatorii, autorizarea de a le efectua in contul locatorului, retinand cheltuielile efectuate din chirie, fie rezilierea contractului; in caz de urgenta, reparatiile pot fi efectuate si fara autorizarea justitiei. Obligatia de garantie: in virtutea acestei obligatii, locatorul raspunde de tulburarile provenite din: propria sa fapta, de la terti si din viciile lucrului: locatorul trebuie sa se abtina de la orice fapt personal care ar avea drept consecinta tulburarea locatarului in folosinta lucrului, tulburare de fapt sau de drept; astfel, locatorul nu poate sa schimbe forma lucrului inchiriat, fie direct (prin transformarea materiala) fie indirect (prin schimbarea destinatiei); daca NU => locatarul poate cere in instanta oprirea sau distrugerea schimbarilor;

1)

locatorul nu va raspunde pentru stanjenirea folosintei locatarului, adusa prin efectuarea reparatiilor, chiar daca va fi lipsit in parte de folosinta lucrului; INSA reparatiile trebuie sa aiba un caracter urgent, neputand fi amanate pana la incetarea contractului; legea dispune ca reparatiile sa fie facute in cel mult 40 de zile; daca reparatiile nu se efectueaza in acest timp, locatarul are dreptul sa ceara reducerea proportionala a chiriei; DACA reparatiile sunt de asa natura incat locatarul pierde folosinta totala a bunului, atunci el (si NUMAI el) poate cere rezilierea contractului, chiar daca pierderea folosintei nu ar depasi 40 de zile.

2) -

daca tulburarea provine de la un tert, legea distinge intre tulburarea de drept si tulburarea de fapt: locatorul nu raspunde de tulburarea cauzata de fapta unui tert care nu invoca vreun drept asupra lucrului; locatarul se poate apara singur impotriva tulburarilor de fapt, prin actiunile posesorii (desi nu este posesor, ci detentor precar), cu conditia ca agentul tulburator:

b. -

sa nu fie locatorul fata de care le se poate apara in temeiul contractului de locatiune; sa nu invoce vreun drept asupra lucrului inchiriat cum ar fi dreptul de proprietate, in cazul in care locatorul a incheiat contractul in baza altui drept decat drept decat dreptul de proprietate. in toate cazurile in care locatarul este tulburat in folosinta prin faptul exercitarii de catre un tert (inclusiv un alt locatar) a unui drept, locatorul va raspunde pentru pierderea sau reducerea folosintei, CHIAR DACA dreptul respectiv nu a fost confirmat in justitie, dar a impiedicat folosinta locatarului; locatarul are dreptul de a cere fie rezilierea contractului cu daune interese, fie o micsorare a chiriei proprotionala cu pierderea partiala a folosintei si daune interese; in ambele cazuri, locatorul va raspunde NUMAI daca a fost instiintat in timp util de amenintarea evictiunii (chemat in garantie) in caz contrar el poate dovedi ca ar fi avut mijloace potrivite pentru a respinge pretentiile tertului; cand tulburarea de drept se produce impotriva locatarului, acesta poate iesi din proces, aratand cine este locatorul impotriva caruia pretentia trebuie indreptata, si care este obligat sa ii apere folosinta; daca tulburarea din partea tertului se combina cu fapta locatorului insusi (ex: inchiriaza o camera locatarului, air restul imobilului il inchiriaza unui meserias care il tulbura pe locatar), locatorul va raspunde in virtutea obligatiei sale de a se abtine de la orice fapt care ar putea produce o tulburare locatarului in folosinta lucrului; daca folosinta locatarului este tulburata printr-un fapt al unui colocatar, al unui vecin sau al unui tert, nu pe baza unui drept asupra lucrului, ci printr-un fapt ilicit cauzator de prejudicii, locatarul va avea impotriva acestuia o actiune in despagubire (raspundere delictuala), dar nu va avea actiune in garantie contra locatorului. locatorul este garant pentru viciile ascunse ale lucrului (ex: existenta de insecte, infiltratii de apa sau alte defecte de constructie); in practica, raspunderea este angajata chiar daca lucrul nu este cu desavarsire impropriu folosintei, dar folosinta este intr-atat miscsorata incat se presupune ca daca ar fi stiut, locatarul nu ar mai fi inchiriat sau ar fi platit un pret mai mic. locatorul raspunde chiar daca a fost de buna-credinta la data incheierii contractului, si indiferent daca viciile existau la data incheierii contractului sau provin din cauze ulterioare, deoarece obligatia locatorului de a

a.

3)

b. -

10

asigura folosinta lucrului este succesiva (deosebire fata de vanzare);

in cazul descoperii unor astfel de vicii, locatarul poate cere o reducere proportionala din pret sau rezilierea contractului cu daune interese (chiar daca locatorul nu a cunoscut viciile lucrului); DEOSEBIRE intre locatorul de buna-credinta si locatorul de rea-credinta: cel de al doilea raspunde si de daunele imprevizibile; daca viciile se datoreaza cazului fortuit sau fortei majore, locatarul poate cere reducerea pretului sau rezilierea contractului DAR fara daune-interese (cauza straina care nu poate fi imputata locatorului). Obligatia de garantie NU este reglementata prin norme imperative => poate fi modificata prin conventia dintre parti: agravata, limitata sau inlaturata; limitarea sau inlaturarea produce efecte NUMAI daca locatorul este de buna-credinta (ex: tulburarea nu se datoreaza actelor sau faptelor savarsite de el sau nu a cunoscut viciile); inlaturarea il exonereaza de plata daunelor-interese, DAR nu il pune la adapost de rezilierea totala sau partiala a contractului. B. Obligatiile locatarului obligatia de a intrebuinta lucrul ca un bun locatar si potrivit destinatiei ex: o casa de lociut nu va putea fi folosita pentru exercitarea comertului sau pentru instalarea sediului uniu partid politic; in schimb, dca nu s-a prevazut altfel in contract, locatarul poate sa exercite o profesiune liberala sau chiar o meserie, cu conditia sa NU schimbe destinatia imobilului; daca in contract se mentioneaza si profesiunea locatarului, se poate prezuma acordul locatorului pentru exercitarea acelei profesiuni; culpa este apreciata dupa tipul abstract al omului diligent si prudent; daca locatarul nu intrebuinteaza lucrul total sau partial conform destinatiei sale sau efectueaza transformari neautorizate, locatorul va putea cere: repunerea lucrului in starea anterioara sau rezilierea contractului cu daune-interese; sunt permise lucrari de mica insemnatate, cum ar fi : instalarea telefonului sau a antenei de televizor, introducerea luminii electrice etc; => obligatia de a intretine lucrul pe tot timpul locatiunii in stare de intrebuintare => o9bligstia de a efectua micile reparatii locative, spre deosebire de reapratiile capitale si repararea degradarilor provenind din uzul normal al lucrului, care sunt in sarcina locatorului; indiferent de natura lor, reaparatiile NU cad in sarcina locatarului daca au fost cauzate de vechime sau de forta majora, caz fortuit sau culpa locatorului, inclusiv viciile de constructie; sarcina probei incumba locatarului; daca degradarea lucrul se datoreaza culpei locatarului acesta va fi obligat sa faca reparatiile pe cheltuiala sa, chiar daca nu sunt locative; de asemenea, daca intarzierea reparatiilor ce sunt in sarcina locatorului provoaca stricaciuni si mai mari, locatarul este obligat sa le faca; locatarul raspunde, de asemenea, de stricaciunile si pierderile provocate de persoanele familiei sale (inclusiv persoanele introduse de el in imobil) sau de sublocatari; reparatiile privind partile comune folosite de locatari sunt in sarcina proprietarului, daca nu se dovedeste ca stricaciunile au fost produse de locatar; daca locatarul nu efectueaza reparatiile locative, locatorul poate cere daune-interese, dar NUMIA la incetarea locatiunii; daca INSA neefectuarea reapratiilor locative poate provoca deteriorarea sau chiar pieirea lucrului inchiriat, ;ocatorul poate cere efectuarea reparatiilor in contul locatarului sau rezilierea contractului. plata chiriei: la termenele stipulate; in lipsa de stipulatie contrara, plata se face la domiciliul debitorului (cherabila) si in caz de pluralitate de locatari obligatia este conjuncta (divizibila), daca din contract nu rezulta ca este indivizibila; in caz de neexecutare, se poate cere executarea silita sau rezilierea contractului, beneficiind si de privilegiul locatorului de imobile asupra mobilelor locatorului; de asemenea, daca chiria urma sa fie platita cu anticipatie si lucrul nu s-a predat, locatorul poate invoca si exceptia de neexecutare; chitantele de plata sunt opozabile tertilor CHIAR DACA nu au data certa, iar chitantele date fara rezerva fac sa se prezume plata chiriilor anterioare; cesiunea sau chitanta de plata a chiriei cu anticipatie pe doi ani viitori trebuie sa fie transcrisa; daca lucrul este vandut si locatarul nu este instiintat, plata facuta vechiului proprietar este valabila. restituirea lucrului: dupa incetarea contractului, lucrul trebuie restituit in starea in care a fost predat conform inventarului (=orice act de constatare a starii) facut; in lipsa inventarului, se prezuma ca lucrul a fost primit in buna stare prezumtie relativa, ce poate fi combatuta de locatar prin dovada contrara;

restituirea poate fi ceruta de loator printr-o actiune personala (ex contractus) sau printr-o actiune in revendicare (daca este proprietar); NU se poate intenta o actiune posesorie impotriva unui detentor precar, DECAT DACA detentia a fost intervertita intr-o posesie utila. Locatarul NU raspunde de deteriorarea sau pierirea lucrului din cauza fortei majore sau a cazului fortuit, si nici de uzura normala a lucrului In cazul in care locatarul a facut lucrari sau plantatii, ele devin prin accesiune proprietatea locatorului, la restituire aplicand-se regulile de la accesiune; locatarul este considerat de rea-credinta, intrucat este un detentor precar. raspunderea pentru incendiu locatarul este raspunzator daca nu dovedeste ca incendiul a provenit din caz fortuit, forta majora sau dintr-un defect de constructie ori prinn comunicarea focului (fara greseala sa) de la o casa vecina; daca sunt mai multi locatari, fiecare raspunde pentru pagube proportional cu valoarea locativa a oartii din imobil pe care o ocupa; este o raspundere contractuala => este o raspundere conjuncata, nu solidara; pentru a fi exonerat de raspundere, oricare colocatar va putea dovedi, in plus fata de cele mentionate mai sus, ca incendiul a izbucnit in partea ocupata de altul sau ca nu a putut izbucni in partea ocupata de el; in cazul inc are se dovedeste ca incendiul a izbucnit intr-o parte comuna a imobilului, care se gaseste in intretinerea si administrarea locatorului, toti locatarii vor fi exonerati de raspundere; simplul fapt ca locatorul foloseste si el o parte a imobilului inchiriat nu ii exonereaza pe locatari de raspunderea pentru incendiu, ei trebuind sa dovedeasca una din imprejurarile prevazute mai sus. apararea contra uzurparilor uzurpare = orice atingere provenita de la un tert asupra proprietatii sau posesiei lucrului dat in locatiune; locatarul trebuie informat in termen util ca sa se poata apara contra incercarii de uzurpare; daca locatarul nu il instiinteaza pe locator, el va raspunde pentru prejudiciul suferit de locator in urma neinstiintarii. Contractul de sublocatiune si de cesiune a contractului Sublocatiunea in principiu, locatiunea nu este un contract incheiat intuituu personae => drepturile partilor se pot transmite mortis causa sau prin acte intre vii (ex: locatorul poate transmite dreptul la chirie printr-o cesiune de creanta); astfel locatarul are posibilitatea de a transmite dreptul de folosinta asupra unui tert, in tot sau in parte, in baza unui contract de sublocatiune; pentru admiterea sublocatiunii sunt cerute doua conditii: transmiterea folosintei sa nu fie interzisa prin contractul principal (aceasta ar transforma contractul intr-unul intuituu personae); interzicerea NU se prezuma (deoarece este o exceptie) ci trebuie mentionata expres; de asemenea, o astfel de clauza este interpretata restrictiv: daca se interzice sublocatiunea totala este permisa sublocatiunea partiala, iar daca interdicita este imprecisa (nu se poate subinchiria), ea se interpreteaza in sensul unei sublocatiuni totale, cea partiala fiind permisa. Validitatea sublocatiunii POATE fi conditionata si de consimtamantul locatorului la incheierea contractului (care poate fi dat in scris sau verbal, ori sa rezulte din cate sau fapte concludente). Oricum, refuzul locatorul de a consimti la subinchiriere NU trebuie sa fie motivat, DAR nici sa fie abuziv. Locatarul NU poate aduce ca aport social intr-o societate civila sau comerciala dreptul la folosinta a unui imobil DACA sublocatiunea a fost interzisa (sau poate fi adus numai cu aportul locatorului in cazul in care sublocatiunea a fost conditionata de acordul acestuia). Sublocatiunea sa nu fie convenita in conditii care sa contravina conditiilor din contractul principal (ex: casa de locuit sa fie subinchiriata cu destinatia de local public) In aceste limite, sublocatiunea poate fi convenita in conditii diferite fata de contractul principal. Daca insa contractul este incheiat cu nerespectarea conditiilor de mai sus, locatorul va putea cere in justitie executarea obligatiilor (care poate avea ca efect expulzarea sublocatarului) sau rezilierea contractului principal de locatiune (cu daune-interese), instanta putand acorda locatarului un termen pentru a executa conditiile contractului. Daca sunt respectate conditiile aratate, sub;locatiunea este valabila, insa NU produce efecte fata de locator, astfell incat drepturile si obl;igatiile din contractul principal raman neatinse (ex: locatarul raspunde pentru incendiu, urmand sa se intoarca impotriva sublocatarului) => locatorul si sublocatarul NU au nici o actiune directa unul impotriva celuilalt, putand actiona NUMAI pe calea actiunii oblice. Totusi, in virtutea privilegiului de locator, acesta poate serchestra mobilele sublocatarului, aduse in imobilul inchiriat, dar numai in limita chiriei datorate de subnlocatar pentru trecut si in contul chiriei viitoare, CHIAR DACA chiria pentru viitor a fost

d.

a. -

e. -

a.

1.

b.

c. -

11

platita de sublocatar anticipat (deoarece aceasta a fost platita locatarului, iar nu locatorului); aceasta deoarece existenta privilegiului nu presupune existenta unor raporturi juridice directe. Cesiunea

in conditiile in care este permisa sublocatiunea, este permisa si cesiunea contractului de locatiune de catre locatar; spre deosebire de sublocatiune, care este tot o locatiune, cesiunea reprezinta o vanzare a dreptului de folosinta = o cesiune de creanta cu titlu oneros => consecinte:

daca termenul a fost determinat prin vointa partilor sau prin lege, locatiunea inceteaza de drept la trecerea timpului, fara sa mai fie nevoie de instiintare prealabila; (nu e o regula, partile isi pot rezerva dreptul sa denunte contractul inainte de expirarea termenului, sau, si in cazul in care exista termen, partile pot stipula necesitatea preaizului si la expirarea termenului; daca locatarul ramane in folosinta lucrului dupa expirarea contractului si fara ca locatorul sa-l impieduce, locatiunea se considera innoita prin tacita relocutiune, care opereaza ca un nou contract de locatiune, unde trebuiesc indeplinite toate conditiile cerute de lege; in caz de pluralitate de de parti, reinnoirea tacita poate opera numai cu consimtamantul tacit al tuturor partilor; tacita relocutiune, daca nu a fost interzisa prin contract, poate fi impiedicata numai prin anuntarea concediului inainte de expirarea termenului prevazut in contract; daca a anuntat concediul, locatarul nu poate opune tacita relocutiune, chiar dc a continuat sa foloseasca bunul (locatorul poate cere restituirea bunului si daune-interese); tacita relocutiune va avea loc in conditiile primului contract, DAR se va considera incheiat fara termen (cu exceptia cazurilor in care termenul este aratat de lege); DE ASEMENEA, in lipsa de stipulatie contrara, noua locatiune nu va avea garantiile din contractul initial, caci garantiile trebuiesc prevazute expres si nu pot fi prelungite peste termenul stipulat; Rezilierea pentru neexecutare dupa punerea in intarziere => rezilierea contractului cu daune-interese ; NU orice executare, ci neexecutarea cu privire la obligatii principale, prin violarea carora se aduce o vatamare celeilalte parti (ex: abuzul de folosinta , schimbarea destinatiei bunului, neplata chiriei, neefectuarea reparatiilor importante, descoperirea de vici ascunse; instanta nu este oblgata sa pronunte reziliere, putand acorda termen de gratie. Pieirea lucrului daca pieirea este totala contractul este desfacut de drept (locatorul nu mai poate asigura folosinta, si nici nu poate fi obligat la reconstruirea, refacerea sau inlociurea lui (se incadreaza aici si rechizitionarea, exproprierea sau rechizitionarea imposibilitate de a se folosi bunul); contractul este desfacut indiferent daca pieirea numului este fortuita sau cuplabila (in acest caz se platesc si daune-interese), caci nu mai exista obiect; daca lucrul a pierit numai in parte rezilierea este judiciara: se poate cere desfacerea contractului daca partea pierita este atat de insemnata (la aprecierea instantei) incat se presupune ca, fara acea parte, locatarul nu ar fi incheiat contractul, sau se poate cere o scadere de pret + daune-interese dupa cum pieirea s-a produs fortuit sau din culpa. Desfiintarea (desfacerea) titlului locatorului de exemplu daca titlul locatorului este anulat sau rezolvit sau daca este evins printr-o actiune in revendicare sau daca titlul locatarului principal s-a desfacut prin expirarea termenului prevazut in contract si nu mai poate asigura sublocatarului folosinta lucrului; EXCEPTII: contractele de locatiune incheiate de uzufructuar raman valabile pe cel mult 5 ani, in limitele unui act de administrare, chiar daca uzufructul a incetat; contractele incheiate de tertul dobanditor al imobilului ipotecat, chair daca el este evins, insa numai dca contractul de locatiune este incheiat cu buna-credinta si cu data certa anterioara transcrierii comandamentului; aplicarea teoriei proprietarului (mostenitorului) aparent: contractul de locatiune incheiat de proprietarul aparent cu un locatar de buna-credinta isi pastreaza efectele ca si un contract ce ar fi fost incheiat cu proprietarul real. Efectele instrainarii lucrului prin acte intre vii daca locatorul vinde lucrul inchiriat sau arendat, cumparatorul, chiar daca nu s-a obligat in acest sens, este dator sa respecte locatiunea facuta inainte de vanzare, cu CONDITIA sa fi fost incheiata prin inscris autentic sau prin inscris sub semnatura privata, dar cu data certa (cu exceptia cazului in care desfacerea contractului de locatiune din cauza vanzarii s-ar fi prevazut in insusi contractul de locatiune); daca contractul este incheiat pe mai mult de 3 ni le trebuie sa fie transcirs (inainte de transcrierea contractului de vanzare-cumparare) pentru a fi opozabil tertilor; daca nu a fost transcris insa are data certa, efectele lui se reduc la 3 ani de la data vanzarii (transcrierii); => vanzarea reprezinta o cauza de incetare a contractului de locatiune in cazul in care contractul de vanzare-cumparare a fost incheiat verbal sau prin inscris sub semnatura privata sau fara data certa;

cesiunea trebuie sa fie notificata locatorului sau acceptata de acesta pentru opozabilitatea fata de terti; obiectul cesiunii numai drepturile locatarului (intrucat dreptul nostru nu cunoaste cesiunea de obligatii); locatorul il poate libera pe locatar, caz in care cesiunea se dubleaza cu o delgatie perfecta, confundata cu o novatie prin schimbare de debitor; in cazul in care cesiunea este insotita de o stipulatie pentru altul in favoarea locatorului, avand ca obiect pretul cesiunii (sau o parte din ea), locatorul va avea actiune directa impotriva cesionarului, in calitate de tert beneficiar;

locatarul-cedent garanteaza NUMAI existenta dreptului de folosinta in momentul incheierii contrctului, nu si executarea obligatiilor de catre locator (deoarece contractul este cu executare dintr-o data, nu cu executare succesiva ca si contractul de sublocatiune); IN SCHIMB, cesionarul are actiune directa impotriva locatorului pentru a cere executarea contractului sau rezilierea lui pentru neexecutare, cu daune-interese (la sublocatiune, sublocatarul poate cere aceasta numai fata de locatar);

d. -

cesiunea este supusa regulilor de la vanzarea-cumpararea de creante (spre deosebire de sublocatiune care se supune regulilor de la locatiune); cesionarul ia locul cedentului in timp ce sublocatarul poate dobandi drepturidiferite de cele ale locatarului; cedentul (fiind vanzator) nu are privilegiul locatorului de imobile (pe care il are locatarul principal). aceste reguli se aplica si in cazul in care dreptul de folosinta se trnsmite in schimbul unui alt drept de folosinta (dubla cesiune); fiecare copermutant ramane obligat fata de locatorul initial, daca acesta nu a consmitit la liberarea debitorului; DACA schimbul drepturilor de folosinta este reglementat de reguli speciale, aceste se aplica; ex: in materia schimbului de folosinta, chiriasii sunt liberati fata de locatorii initiali, realizandu-se si o dubla delegatie perfecta. Incetarea locatiunii Cauze de incetare acordul de vointa al partilor (reziliere conventionala); denuntare unilaterala; expiraera termenului; rezilierea contractului pentru neexecutare; pieirea lucrului; desfiintarea (desfacerea) titlului locatorului; prin acte intre vii cu titlu particular (in anumite conditii si prin efectul instrainarii). nici moartea locatarului si nici cea a locatorului NU atrag incetarea contractului => drepturile si obligatiile se transmit asupra mostenitorilor, cu execptia cazurilor in care partile s-au inteles altfel sau daca mostenitorul parti decedate este cealalta parte (caz inca are obligatiile reciproce se sting prin confuziune total sau partial) Denuntarea unilaterala DACA partile sau legea nu au determinat durata locatiunii cu conditia respectarii termenului de preaviz (= intervalul de timp dintre manifestarea vointei de a desface contractul si data la care contractul uirmeaza sa inceteze); acest termen poate fi stabilit prin conventia partilor, iar in lipsa dupa natura lucrului si obiceiul locului; manifestarea de vointa (CONCEDIU) este un act unilateral de vointa si produce efecte chiar daca nu a fost acceptata de partea concediata; legea NU prevede vreo forma speciala pentru denuntare practic trebuie facuta in scris, iar daca partea concediata refuza sa dea o dovada de primire, notificarea se face prin intermediul executorilor judecatoresti; ORICUM actiunea de chemare in judecata pentru evacuare consitituie manifestarea neechivoca a vointei de denuntare a contractului, termenul de preaviz fiind acoperit de timpul necesar solutionarii litigiului; dupa expirarea termenului de locatiunea preaviz inceteaza, iar un nou contract poate fi incheiat prin consimtamantul ambelor parti. Expirarea termenului

e.

f. -

a. -

b. -

g. -

c.

12

in cazul in care nu sunt indeplinite conditiile de mai sus, contractul nu produce efecte opozabile cumparatorului, chiar daca el a avut cunostinta de existenta locatiunii; in cazul in care cumparatorul nu este obligat sa respecte locatiunea consimtita de vanzator, pentru a obtine desfacerea contractul trebuie sa aduca la cunostinta locatarului concediul, respectand termenul de preaviz (chiar daca desfacerea locatiunii din cauza vanzarii a fost stipulata in contractul de locatiune) => desfacerea NU opereaza de drept; in toate cazurile de desfacere a locatiunii (inclusiv prin clauza expresa in contractul de locatiune), locatarul este in drept sa ceara despagubiri de la locator, DACA nu sa prevazut in contract o stipulatie expresa contrara; pana la plata daunelor, locatarul are drept de retentie pana cand va fi despagubit de catre locator sau de catre cumparator (care are actiune in regres contra locatorului); daca insa cumparatorul cere, locatarul trbuie sa respecte contractul de locatiune chiar daca nu are data certa si nu este transcris (deoarece facultatea de a invoca inopozabilitatea contractului fara data certa si netranscris o are doar cumparatorul (cu exceptia cazului in care s-a prevazut in contractul de locatiune desfacerea lui in caz de vanzare, de drept sau la cererea locatarului); cumparatorul, se substituie in drepturile si obligatiile locatorului-vanzator de la data vanzariicumpararii (NU si cu efect retroactiv), neavand dreptul sa ceara ratele devenite exigibile anterior si neplatite si nici sa ceara rezilierea contractului pentru cauze anterioare vanzarii-cumpararii; regulile de mai sus sunt aplicabile si in alte cazuri de instrainare sau constituire de drepturi reale prin acte intre vii, cu titlu particular, fie ca sunt cu titlu oneros (schimb, contract de intretinere, de constituire de uzufruct etc), fie ca sunt cu titlu gratuit (donatie). Natura juridica a drepturilor locatarului dreptul de folosinta al locatarului este un drept de creanta; in literatura de specialitate: dreptul de folosinta ar fi un drept real, in principal pentru urmatoarele motive: impotriva tulburarilor de fapt locatarul se poate apara prin actiunea posesorie;

durata (chiar daca depaseste 3 ani); drepturile reale, ca drepturi absolute, sunt limitativ enumerate de lege.

este un drept de creanta, dar prezinta unele aspecte particulare, mai ales in privinta opozabilitatii, deci se incadreaza in categoria obligatiilor opozabile tertilor (obligatii in rem scriptae). are un caracter mobiliar (chiar daca are ca obiect un imobil), temporar (nu poate fi perpetuu), este susceptibil de gaj (nu de ipoteca), poate fi transmis intre vii conform regulilor de la cesiunea de creanta si mortis causa ca si celelalte drepturi de creanta.

Contractul de arendare varietate a contractului de locatiune, are ca obiect fondurile rurale si poate fi de doua feluri: arendarea pe bani si arendarea pe fructe; se aplica regulile generale de la locatiunea de imobile + urmatoarele norme speciale: arendarea pe bani: daca intinderea imobilului este > sau < decat cea din contract regulile de vanzare;

in anumite conditii (data certa a contractulu si indeplinirea formalitatilor de publicitate), locatarul se bucura de un drept de urmarire fata de tertul dobanditor si fata de creditorii urmaritori care au transcris comandamentul dupa incheierea contractului de locatiune si de un drept de preferinta fata de locatarii ulteriori ai aceluiasi bun; daca termenul de locatiune depaseste 3 ani, contractul este supus publicitatii;

in lipsa de stipulatie contrara, riscul pieirii fortuite a recoltei este suportat de arendas; daca contractul este pe un an si, inainte de a fi culeasa, a pierit cel putin jumatate din recolta, arendasul are dreptul sa ceara o reducere proportionala din arenda; daca contractul este pe mai multi ani, si a pierit cel putin jumatate din recolta unuii an sistemul compensatiei intre anii buni si cei rai;

daca partile nu au stipulat un termen, contractul produce efecte pe timpul necesar culegerii fructelor; daca dpa exiprarea termenului prezumat sau prevazut arendasul continua si este lasat in folosinta, contractul se considera reinnoit pentru timpul necesar culegerii unei noi recolte. arendarea pe fructe:

in realitate: dreptul de folosinta este un drept de creanta, argumentele invocate mai sus nu sunt hotaratoare intrucat: actiunile posesorii pot fi intentate si de detentorii precari; opozabilitatea contractului fata de dobanditori si fata de creditorii urmaritori este o simpla exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului; daca dreptul de folosinta ar fi un drept real nu ar fi necesare texte care sa consacre exceptia; in ceea ce priveste opozabilitatea contractului fata de locatarii ulteriori, problema este controversata (unii zic ca are intaietate cel care a intrat primul in folosinta bunului, chiar daca are titlu cu data ulterioara, Deak solutia contrara se aplica regulile opozabilitatii actelor juridice), dar si independenta de solutia adoptata in privinta naturii juridice a dreptului locatarului; daca dreptul ar fi real, publicitate s-ar impune indiferent de

subarendarea totala sau partiala (implicit si cesiunea) este interzisa, sub sanctiunea rezilierii contractului cu daune-interese, daca nu sa prevazut altfel in contract; riscul pieirii fortuite totale sau partilae se suporta d ambele parti, proprortional, daca arenasul nu a fost pus in intarziere sa culeafa si sa predea recolta. CONTRACTUL DE ANTREPRIZA Notiunea contractului de antrepriza si delimitarea lui fata de alte contracte Notiune in baza acestui contract una din parti (antreprenor) se obliga sa execute pe riscul sau o anumita lucrare pentru cealalta parte (client) in schimbul unui pret. Pretul este un element esential al antreprizei. Codul civil - pret determinat. In cazul lucrarilor de mare amploare contractul e nul daca pretul nu e determinat sau determinabil in momentul incheierii contractului. Fara pret contractul nu mai e antrepriza ci act dezinteresat (nu liberalitate). Delimitarea de alte contracte: Contractul de munca salariul se plateste dupa cantitatea si calitatea muncii la antrepriza se plateste numai rezultatul muncii antreprenorului, predat clientului. Locatiune pretul e determinat in raport cu durata folosintei antrepriza nu e temei pt folosinta unui lucru. Vanzarea unui lucru viitor, de confectionat se aseamana cu sit cand antreprenorul se obliga a procura si materialul necesar pt confectionarea lucrului - obiect al contractului, pretul stabilit cuprinzand si contravaloarea materialului.

13

Aprecierea trebuie facuta f atent nu prin compararea pur aritmetica a celor doua prestatii. Mandat are ca obiect principal incheierea de catre mandatar de acte juridice pe seama mandantului antrepriza obiect o lucrare efectuata de antreprenor pt client, neavand putere de reprezentare. Caracterele juridice si conditiile de validitate ale contractului de antrepriza caractere: contract sinalagmatic cu titlu oneros comutativ cu executare succesiva consensual (intrucat predarea bunului poate avea loc si dupa incheierea contractului) Legea nu cere o forma speciala pt validitatea lui. Contract intuitu personae in principiu. Proprietatea - daca materialele sunt procurate de antreprenor el ramane proprietar pana la terminarea lucrarii. Conditii de validitate aplicabile cele de drept comun ale contractului. Clientul trebuie sa indeplineasca conditiile cerute de lege fie pt incheierea actelor de administrare, fie pt cele de dispozitie. Antreprenorul capacitate deplina de exercitiu. Reguli generale cu privire la contractul de antrepriza Problema riscurilor. Riscul pierii fortuite a lucrului suportat de proprietar (deci de antreprenor). Art. 1479 C.civ. cand lucratorul da materia, daca lucrul piere, fie in orice chip, inainte insa de a se fi tradat, dauna ramane in sarcina sa Riscul contractului in toate cazurile de antreprenor, pt ca s-a obligat pe riscul sau (art. 1479 si 1481) si este debitorul obligatiei imposibil de executat. Daca lucrul a pierit din cauza unui viciu al materialelor procurate de client are dreptul de a cere plata pretului. Receptia lucrarii e obligatia clientului care trebuie sa ia in primire lucrarea dupa terminarea sa integrala. In cazul unui lucru ce se masoara sau are mai multe bucati receptia se poate pe parti, partile platite considerandu-se verificate. Odata cu receptionarea si luarea in primire clientul e obligat sa plateasca pretul stabilit. Daca s-a stabilit plata pe masura executarii lucrarii clientul poate invoca exceptia non adimpleti contractus daca antreprenorul nu-si executa obligatiile potrivit clauzelor contractuale. Raspunderea antreprenorului in caz de neexecutare a lucrarii (clauza penala, dauneinterese, executarea lucrarii sub sanctiunea platii daunelor cominatorii etc) Receptia lucrarii fara obiectii si rezerve din partea clientului si neobtinuta prin frauda = descarcarea antreprenorului si decade pe client din dreptul de a invoca ulterior viciile aparente. Pt viciile ascunse antreprenorul raspunde in toate cazurile, dupa receptionare chiar daca lucrarea nu a fost executata de el. Termen de prescriptie al dreptului la actiune pt viciile ascunse 6 luni daca nu au fost ascunse cu viclenie (cand termenul e cel general) de la data descoperirii lor, insa cel mai tarziu de la implinirea unui an de la predare. (art. 11 alin. 1 Decr. 167/1958) Termenul poate fi modificat prin conventie. Incetarea contractului - prin moartea meseriasului, arhitectului sau antreprenorului. (art. 1485). E contract intuitu persoane. Clientul e obligat sa plateasca mostenitorilor acestuia valoarea lucrarilor executate si a materialelor pregatite, in proportie cu pretul stabilit in contract, in masura in care aceste lucrari si materiale ii sunt folositoare. C. Reguli speciale privind antrepriza de constructii Construire (reconstruire, consolidare, modificare, extindere etc) de cladiri si alte imobile (constructii de orice fel, precum si lucrari de instalatii si reparatii la constructii, inclusiv activitatile de proiectare a lucrarilor de constructii. Cu respectarea dispozitiilor legii (exceptiile prevazute) si cu respectarea autorizatiei eliberate de prefecturi sau primarii. Lucrarile de constructii pot fi realizate numai de persoane fizice sau juridice autorizate. Contractul in forma scrisa in toate cazurile. a) Subantrepriza. Antreprenorul are dreptul sa incredinteze executarea unor parti din lucrare unor subantreprenori, incheind cu fiecare din ei un contract de antrepriza. Subantreprenorul are in raporturile cu antreprenorul rolul de antreprenor se aplica regulile pt antrepriza. Antreprenorii nu au calitatea de prepusi deci antreprenorul nu raspunde in calitate de comitent pt faptele ilicite cauzatoare de prejudicii tertilor, la fel cum clientul nu raspunde pt faptele antreprenorului sau subantreprenorului.

a)

b)

Mai multi coantreprenori se obliga sa execute o lucrare de ansamblu (complexa) contractand direct cu clientul ei nu au calitatea de subantreprenori, chiar daca unul din ei are calitatea de coordonator. Fiecare raspunde pt partea lui si are dreptul la partea din pret. Aceasta daca in contract nu s-a prevazut solidaritatea sau indivizibilitatea. b) Actiunea directa a lucratorilor (zidari, lemnari si alti lucratori) intrebuintati la cladirea unui edificiu sau alta lucrare data in antrepriza. Codul civil ei au actiune directa contra clientului = pot reclama plata creantelor lor de la client, dar numai in masura in care acesta este dator catre antreprenor in momentul cererii. DAR raport juridic direct nu exista intre ei. c) Raspunderea antreprenorului pt calitatea constructiei Codul civil o singura regula speciala de raspundere antreprenorul de cladiri sau de alte lucrari insemnate raspunde daca constructia se darama in tot sau in parte sau ameninta invederat daramarea din cauza unui viciu de constructie sau al terenului intr-un termen de 10 ani din ziua terminarii lucrarii (art. 1483). Termenul de 3 ani pt descoperirea viciilor ascunse nu modifica acest termen. Art. 29 legea nr. 10/1995 privind calitatea in constructii raspunderea antreprenorului pt viciile ascunse ale constructiei ivite in termen de 10 ani de la receptia lucrarii. Pt viciile de rezistenta din nerespectarea normelor de proiectaresi executie in vigoare la data realizarii ei raspunderea pe toata durata de existenta a constructiei. Reglementarea speciala privind raspunderea antreprenorului priveste raporturile lui cu clientul si succesorii lui in drepturi. Fata de terti contractul este o res inter alios acta raspunderea antreprenorului pt pagubele cauzate. Dreptul la actiune pt viciile ascunse se prescrie la implinirea unui termen de 6 luni. Ascunse cu viclene termenul general de prescriptie. Ambele incep de la data descoperirii viciilor. Problema impartirii raspunderii intre antreprenor si arhitect rezolvata in fctie de clauzele din contract. Clientul trebuie sa dovedeasca doar existenta viciului. Culpa contractuala este prezumata. Antreprenorul poate dovedi doar existenta unei cauze straine exoneratoare de raspundere. d) Modificarea pretului Pret forfetar. Antreprenorul sau arhitectul care s-a angajat sa execute o lucrare dupa un plan stabilit cu clientul nu poate cere o sporire de pret (nici cu titlu de imbogatire fara justa cauza) pe motiv ca s-a marit pretul muncii sau al materialelor nici pe motiv ca a efectuat modificari sau adaugiri la planul initial daca acestea nu au fost aprobate de client ibn scris si modificarile de pret de asemenea satbilite cu clientul. Pret de deviz. Partile se pot obliga si pe baza unui deviz, adica a unei pretuiri provizorii pe articole, care se poate modifica dupa pretul materialelor si mai ales prin adaugirea de lucrari suplimentare. Aceasta e posibil intrucat pret determinat nu inseamna sume fixe, invariabile ci si stabilirea criteriilor de determinare a lui. IMPRUMUTUL DE CONSUMATIE (PROPRIU-ZIS) Notiune si caractere juridice contract prin care o persoana (imprumutator), transmite proprietatea unei alte persoane (imprumutat) o catime de lucruri cu obligatia pt imprumutat de a restitui la scadenta o cantitate egala de lucruri de acelasi gen si calitate (art. 1576). contact real contract unilateral (chiar daca este cu titlu oneros, deoarece obligatia de restituire si cea de plata a dobanzilor e a imprumutatului). Obiectul contractului: lucruri fungibile (de gen) lucruri consumptibile potrivit naturii lor Imprumutatul devine proprietar si suporta riscurile. Contractul e de regula cu titlu gratuit, dar poate fi si oneros. Capacitatea partilor. Imprumutatorul capacitatea pt acte de dispozitie si sa fie proprietarul lucrului. Imprumutatul capacitateapt acte de dispozitie (dat pericolului de a fi obligat sa restituie din patrimoniul sau dupa consumare o valoare echivalenta). Dovada contractului este supusa regulilor generale. Daca valoarea lucrului imprumutat fara unirea cu dobanzile depaseste 250 lei numai prin inscris autentic sau sub semnatura privata (scris in intregime de imprumutat sau cel putin sa adauge la sfarsit bun si aprobat cf art. 1180 aratand in litere suma sau catimea si sa iscaleasca cu singura exceptie a inscrisului autentic nul ca atare cand opereaza conversiunea in inscris sub semnatura privata) In caz de neconcordanta intre continut si cea aratata in bun obligatia se prezuma juris tantum pt cantitatea mai mica. In caz de nerespectare a formalitatilor art. 1180 inscrisul e nul ca inscris sub semnatura privata e doar inceput de dovada scrisa care poate fi completat cu orice mijloace de proba. Neregularitatea inscrisului se acopera prin: executarea voluntara a obligatiei recunoasterea expresa sau tacita a obligatiei de catre imprumutat

c)

14

Inscrisul suficient un singur exemplar (contract unilateral). Dovada cu martori admisibila daca imprumutatul consimte sau daca imprumutatorul dovedeste imposibilitatea de a se preconstitui un inscris sau de a conserva inscrisul preconstituit. Regulile de mai sus si in privinta probei executarii obligatiei de restituire de catre imprumutat cu particularitatea ca bun si aprobat vizeaza numai nasterea obligatiei. Efectele imprumutului de consumatie Obligatiile imprumutatului Obligatia de restituire de a restitui la scadenta lucruri de acelasi gen si calitate art. 1584) indiferent de eventuala sporire sau scadere a valorii lucrurilor din momentul incheierii contractului si cel al platii. Scadenta obligatiei de restituire - nu se poate cere restituire inainte de termen (art. 1581), in lipsa stipularii lui instanta il va determina, la fel si in situatia cand s-a prevazut ca se va plati cand va fi cu putinta sau va avea mijloace (art. 1583). Art. 1583 se aplica si cand: s-a prevazut sursa materiala a restituirii lucrurilor imprumutate se obliga sa restituie lucrurile cand va voi (cum voluero) Prescriptia actiunii in restituire. Inceputul cursului prescriptiei in functie de scadenta obligatiei de restituire: la expirarea termenului de la data expirarii termenului stabilit de instanta in temeiul art. 1583, iar de la data ramanerii definitive a hotararii date in actiunea in pretentii incepe sa curga termenul de prescriptie al dreptului de a cere executarea silita. Alta opinie prescriptia incepe sa curga de la data incheierii contractului, potrivit art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958. Argumente: o a doua actiune in pretentii dupa cea de stabilire a termenului restituirii nu e oportuna intrucat instanta deja a stabilit existenta obligatiei de restituirede la data stabilita curge termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita Actiunea poate fi intentata oricand sau e supusa dispozitiilor art. 7 alin. 2 Decretul nr. 167/1958? argumente pro art. 7: art. 7 se refera la obligatiile al caror termen de executare nu este stabilit neconditionand incidenta dispozitiei de nasterea dreptului la actiune (exact sit art. 1582-1583) imprescriptibilitatea ar contraveni rostului prescriptiei de mobilizare a titularilor drepturilor subiective sa-si valorifice drepturile intr-un termen cat mai scurt materia drepturilor de creanta principiul prescriptibilitatii desi nu se poate cere imediat restituirea in sit cand a omis stipularea termenului - poate cere instantei, chiar imediat, stabilirea lui Art. 7 alin. 2: in obligatiile al caror termen de executare nu este stabilit, prescriptia incepe sa curga de la data nasterii raportului de drept Raspunderea imprumutatului daca la scadenta este in imposibilitatea (desi genera non pereunt) de a restitui lucruri de acelasi gen si calitate va face plata in bani, dupa valoarea pe care o au lucrurile la termenul si in locul unde urma a se face restituirea (art. 1585 alin. 1). Daca termenul si locul nu au fost determinate dupa valoarea din momentul si locul incheierii contractului (art. 1585 alin. 2). Reglementarea - derogatorie de la regulile generale ale raspunderii civile contractuale - avantajand sau dezavantajand pe una din parti. De aceea interpretarea va fi restrictiva numai in cazul executarii obligatiei de restituire prin echivalent la scadenta stabilita in contract sau de instanta. In caz de intarziere imprumutatul datoreaza daune-interese compensatorii (de la data pronuntarii hotararii) si daune-intrese moratorii (de la data cererii prin judecata a imprumutului). Obligatiile imprumutatorului in principiu nu are nici una pozitiva, cheltuielile de conservare fiind in sarcina imprumutatului. IMPRUMUTUL CU DOBANDA Notiune imprumutatorul pretinde de la imprumutat, pe langa obligatia de restituire, o prestatie oarecare in schimbul transferarii proprietatii lucrului imprumutat. Prestatia de regula o suma de bani (dobanda). Contractul are un obiect dublu lucrul (capital) si dobanda. Lucrul imprumutat in cazul imprumutului in bani, la scadenta trebuie restituita suma indiferent de scaderea sau sporirea valorii banilor, cu exceptia cazului cand prin acte normative speciale se dispune altfel. Dobanda - nu poate depasi dobanda legala de 6% pe an (potrivit decretului 311/1954). Obligatia de a plati una mai mare nula de drept iar creditorul pierde dreptul si la cea legala pe langa

aplicarea sanctiunilor penale. Dobanzile incasate in contra legii revin statului. Dobanda se calculeaza numai asupra capitalului, anatocismul interzis. Interzisa si perceperea anticipata a dobanzilor. Pt ca imprumutul sa fie cu dobanda trebuie clauza in acest sens, dobanda necurgand de drept. Daca imprumutatul plateste dobanzi fara sa fi fost stipulate sau unele mai mari nu le poate repeti si nici imputa asupra capitalului, decat in sit cand dovedeste ca a fost in eroare. Dobanzile in lipsa unor termene stabilite se platesc lunar. Dovada platii dobanzilor potrivit dreptului comun, inclusiv prin prezumtia absoluta de liberare a debitorului rezultand din remiterea voluntara a titlului (original sau a copiei legalizate). Regul speciala in C. civ. daca imprumutatorul elibereaza o chitanta de primire a capitalului fara a face mentiune de dobanzi se considera platite (prezumtie absoluta) art. 1590. Prezumtia se aplica si in caz de plata partiala, cu precizarile: daca chitanta s-a dat pt plata partiala a capitalului datorat prezumata plata dobanzii aferente acestuia chitanta eliberata pt primirea unei parti din datorie(capital si dobanzile aferente) se aplica regulile imputatiei platii, suma platita se imputa cu intaietate asupra dobanzilor. Reguli speciale privind raspunderea imprumutatului pentru nerespectarea obligatiilor in cazul imprumuturilor banesti se aplica dreptul comun din materia raspunderii contractuale cu particularitatile: daunele moratorii - echvalente cu dobanda legala creditorul nu e obligat sa dovedeasca paguba suferita punerea in intarziere a debitotrului se poate face numai printr-o cerere de chemare in judecata, nu si prin notificare Precizari in legatura cu punerea in intarziere numai prin cerere de chemare in judecata: dobanda moratorie nu poate fi ceruta decat pentru suma restanta de la data introducerii actiunii (chiar daca pana in acel moment s-a platit cu intarziere) pt a face sa curga dobanda moratorie trebuie ca ea sa fi fost expres solicitata in actiune in cazul imprumutului banesc cu dobanda ea se acorda nu numai de la data cererii de chemare in judecata ci si pt trecut, intrucat reprezinta fructe civile si nu daune-interese pt neexecutarea unei obligatii banesti se aplica numai in cazul neexecutarii obligatiilor banesti contractuale. In materia raspunderii civile delictuale debitorul este pus de drept in intarziere in caz de plata nedatorata accipiensul de rea-credinta datoreaza dobanzi din ziua platii si nu de la data ramanerii definitive a hotararii. Cel de bunacredinta de la data intentarii actiuniii in restituire (de la care nu mai e de bunacredinta). Prescriptia dreptului la actiune pentru plata dobanzilor dreptul la actiune pt plata dobanzilor se stinge pt fiecare din prestatiile succesive printr-o prescriptie deosebita (art. 12 Decretul nr. 167/1958), termenul calculandu-se de la data exigibilitatii fiecarei rate de dobanda. Nu se aplica accesorium sequitur principale pt ca dreptul la dobanzi nu se naste odata cu dreptul la creanta principala momentul inceperii cursului nu e legat de inceputul prescriptiei dreptului la actiune privind pretentia principala. Independenta creantei avand ca obiect dobanzile are caracter relativ daca creanta principala s-a stins prin prescriptie se stinge si dreptul la dobanzile conventionale pt perioada pana la stingerea datoriei principale, chiar daca nu se implinise pt ele termenul. Aceste reguli se aplica atat in privinta dobanzilor cu natura juridica a fructelor civile cat si a celor moratorii. Pt cele moratorii la scadenta fiecarei rate de dobanda incepe curgerea termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita. Stingerea imprumutului de consumatie Prin plata facuta la termenul prevazut in contract sau stabilit prin hotarare judecatoreasca sau facuta de imprumutat de bunavoie. Daca termenul a fost stabilit in interesul ambelor parti imprumutatul poate plati inainte cu consimtamantul creditorului. In cazul celui cu dobanda se prezuma ca termenul e in interesul ambelor parti. Alte moduri de stingere potrivit dreptului comun prin: remiterea de datorie confuziunea darea in plata compensatia avand ca obiect lucruri fungibile In caz de moarte a oricareia dintre parti drepturile si obligatiile rezultand din imprumut se transmit mostenitorilor potrivit regulilor generale.

15

Termenul restituirii poate fi stabilit in contract in raport de moartea uneia din parti. Rezilierea inainte de scadenta pt neexecutare poate fi admisa daca imprumutatul in afara obligatiei de restituire isi asuma si obligatii pe care nu le respecta.

IMPRUMUTUL DE FOLOSINTA (COMODATUL) Notiune si caractere juridice contract prin care o persoana (comodant) remite spre folosinta temporara unei alte persoane (comodatar) un lucru, cu obligatia pentru aceasta din urma de a-l restitui in natura, in individualitatea sa. (art. 1560). E contract real pt incheierea lui sunt necesare: realizarea acordului de vointa predarea lucrului (traditiunea) Contract esentialmente gratuit. Altfel ar fi locatiune de lucruri. Contract unilateral naste obligatii numai pt comodatar. Obiect numai lucruri nefungibile (individual determinate), deoarece urmeaza a fi restituite in natura, in individualitatea lor. orice lucru mobil sau imobil in masura in care imprumutarea nu e interzisa de lege sau permisa doar in anumite conditii. Ex. Bunurile proprietate publica interzisa alienarea iar concesionarea in anumite conditii. Dreptul transmis - in temeiul contractului dobanditorul dobandeste dreptul de folosinta, simplu detentor precar, obligat la inapoierea lucrului (art. 1560 ). Capacitatea partilor capacitatea pt a incheia acte de administrare. Comodantul poate sa nu aiba calitatea de proprietar. Comodatarul nu poate imprumuta lucrul, caci il detine numai pt folosinta proprie (art. 1560), daca partile nu sau inteles altfel. Dovada contractului conform regulilor generale (art. 1191 si urm) fiind suficient ca inscrisul sub semnatura privata cerut ad probationem dac valoarea depaseste 250lei sa fie redactat intr-un singur ex. Nu se aplica nici dispozitiile ref la bun si aprobat. Faptul material al predarii lucrului prin orice mijloc de proba. Efectele contractului de comodat Obligatiile comodatarului Conservarea lucrului ca un bun proprietar (art. 1564) si chiar mai bine decat de lucrurile sale, pe care este obligat sa le sacrifice, la nevoie, in vederea conservarii lucrului imprumutat, intrucat contractul e incheiat in interesul sau. Folosirea lucrului potrivit destinatiei sub sanctiunea de a plati daune interese si de a suporta riscul pieirii fortuite si rezilierea contractului. Suportarea cheltuielilor de folosinta neavand dreptul sa ceara restituirea acestora care sunt un accesoriu al folosintei. Restituirea lucrului principala obligatie (art. 1560). Comodatarul nu poate oferi, iar comodantul nu poate cere echivalentul in bani, daca restituirea in natura este posibila. Chiar daca lucrul s-a deteriorat din culpa comodatarului el este obligat sa-l repare si sa-l restituie. Echivalent numai in ipoteza imposibilitatii de executare a repararii in natura - daca ambele parti opteaza in acest sens - comodatarul dovedeste ca executarea in natura nu-i mai foloseste. Lucrul imprumutat este producator de fructe si partile nu au convenit altfel comodatarul este obligat sa le restituie odata cu lucrul, avand insa dreptul la restituirea cheltuielilor facute cu producerea lor. Comodatarul nu poate retine lucrul in compensatie cele doua datorii neavand de obiect lucruri fungibile de aceeasi specie. Comodatarul are insa drept de retentie pana la plata cheltuielilor extraordinare, necesar si urgente facute pt conservarea lucrului si a despagubirilor pt viciile lucrului. Dreptul de retentie poate fi exercitat doar pt garantarea creantelor nascute in legatura cu lucrul imprumutat. Pe aceasta perioada nu mai poate folosi lucrul, intrucat retentia nu confera drept de folosinta. Actiunile pe care le are comodantul in cazul cand comodatarul refuz fara temei restituirea lucrului: actiune reala in revendicare actiune personala care deriva din contract. Ea este insa supusa prescriptiei si nu poate fi intentata imp tertilor care detin lucrul imprumutat. Scadenta obligatiei de restituire restituirea nu se poate cere inainte de implinirea termenului stipulat sau inainte de a se fi indestulat trebuinta comodatarului ce s-a avut in vedere la incheierea contractului. Daca lucrul este de folosinta permanenta, si nu s-a prevazut un termen instanta. Restituirea lucrului nu poate depinde exclusiv de vointa comodantului daca posibilitatea denuntarii unilaterale nu a fost prevazuta in contract. Regula derogatorie inainte de implinirea termenului instanta poate obliga la restituire daca comodantul cade intr-o mare si neprevazuta trebuinta.

Prescriptia actiunii in restituire inceputul cursului in fctie de scadenta obligatiei de restituire. Termenul general de prescriptie curge de la expirarea termenului convenit sau de la dat indestularii In cazul lucrului de folosinta permanenta cand nu e prevazut un termen de la dat incheierii contractului iar prescriptia dreptului de a cere executare silita de la data ramanerii definitive a hotararii, sau de la data implinirii termenului stabilit de instanta. Raspunderea comodatarului - pt deteriorarea sau pieirea in tot sau in parte a lucrului, daca nu dovedeste ca pieirea s-a produs fortuit sau ca deteriorarea este consecinta folosirii potrivit destinatiei si fara nici o culpa din partea sa (art. 1568 si art. 1082-1083). Sarcina probei incumba comodatarului. Comodatarul raspunde si pt deteriorarea produsa de catre cel caruia I l-a incredintat, cu orice titlu. In caz de pluralitate de comodatari raspund solidar. Comodatarul are actiune in regres impotriva tertului, in baza raportului juridic cu acesta. Comodantul impotriva tertului: pe calea actiunii oblice, subrogandu-se in drepturile comodatarului. actiune delictuala in calitate de proprietar al lucrului In caz de pieire, evaluarea se face dupa pronuntarea hotararii a.i. comodantul sa-si poata procura un lucru identic cu cel imprumutat. Suportarea riscurilor de catre comodatar in general ele sunt suportate de comodant in calitate de proprietar totusi uneori le suporta comodatarul daca: intrebuinteaza lucrul contrar destinatiei determinata prin natura lui sau prin conventie prelungeste foosinta dupa scadenta si nu dovedeste ca lucrul ar fi pierit si la comodant ar fi putut salva lucrul imprumutat inlocuindu-l cu un bun al sau ambele lucruri fiind in pericol a salvat doar bunul sau, indiferent de valoarea celor doua bunuri lucrul a fost evaluat in momentul contractarii Aceste dispozitii sunt insa supletive. Pluralitatea de comodatari raspund solidar fata de comodant pt executarea obligatiilor E solidaritate legala pasiva. Poate fi inlaturata, in tot sau in parte, printr-o clauza expresa contrara. Obligatiile comodantului Regula comodatul nu creeaza obligatii decat in sarcina comodatarului contract unilateral. In cursul executarii lui se pot naste unele obligatii pt comodant. Restituirea cheltuielilor de conservare cele facute in vederea conservarii lucrului, cheltuieli cu caracter extraordinar, necesar si foarte urgent (art. 1574). Se naste din gestiune intereselo altuia, sau din imbogatirea fara justa cauza. Comodatarul poate cere pe acelasi temei restituirea cheltuielilor cu producerea fructelor. Plata despagubirilor pt daunele provocate de viciile lucrului daca el avea cunostinta de ele si nu le-a adus la cunostinta comodatarului (art. 1575). Este delictuala (pt dol sau culpa grava) sarcina probei a comodatarului. pt stanjenirea comodatarului in folosirea lucrului de catre tertul caruia I-a transmis dreptul de proprietate pe teren delictual in baza art. 998-999. Stingerea efectelor comodatului Prin restituirea lucrului in stare corespunzatoare, la termenul prevazut in contract sau dupa satisfacerea trebuintelor comodatarului sau termenul stabilit da instanta Poate restitui si inainte descadenta daca prin contract nu s-a prevazut altfel. Prin reziliere in caz de nerespectare a obligatiilor de catre comodata, se poate cere, conform regulilor generale, desi contractul e unilateral si partile nu au stipulat un pact comisoriu expres. Prin moartea comodatarului daca contractul a fost incheiat in privinta comodatarului tinandu-se seama de persoana lui mostenitorii sunt obligati sa restituie imediat bunul, chiar daca in contract s-a prevazut un termen ulterior (art. 1563).

CONTRACTUL DE MANDAT Mandatul cu reprezentare Notiune contract prin care o persoana (mandatar) se obliga sa incheie acte juridice pe seama unei alte persoane (mandant) care ii da aceasta imputernicire si pe care o reprezinta (art. 1532 ). Deosebirea intre mandat si alte contracte inrudite Mandatul este in principiu cu titlu gratuit dar legea nu interzice ca mandatarul sa fie remunerat se aseamana cu contractul de munca si cu cel de antrepriza.

16

Pricipala deosebire mandatarul este insarcinat cu indeplinirea unor acte juridice si este reprezentantul mandantului. Celelalte contracte au ca obiect acte materiale si nu exista calitatea de reprezentant. Forma mandatului de regula un contract consensual ia nastere prin simplul acord de vointa al partilor, fara a fi supus unei forme speciale. Este constatat de regula printr-un inscris procura (imputernicire). Procura ca negotium act juridic unilateralexprimand vointa mandantului Ca instrumentum- inscrisul in care se enumera actele juridice ce urmeaza sa fie indeplinite de mandatar Inscrisul se redacteaza pt ca tertii sa poata verifica puterile conferite mandatarului si limitele in care el poate contracta. Daca actul juridic la care participa mandatarul urmeaza sa fie incheiat in forma autentica si procura trebuie sa aiba aceasta forma pt ca mandatul formeaza un tot indivizibil cu actul in vederea caruia a fost dat. Precizari: - procura trebuie sa fie autentica atunci cand legea prevede aceasta forma pt validitatea actului juridic ce urmeaza sa fie incheiat prin mandatar. Nu si atunci cand actul e incheiat in f aut fara ca legea s-o ceara. pt anumite operatii juridice legea prevede necesitatea unei procuri autentice indiferent de forma actului juridic ce urmeaza sa fie incheiat Cand mandatul contract consensual consimtamantul expres sau tacit. Mandatul tacit din acele imprejurari de fapt care fac neindoielnica intentia partilor Oferta de mandat special trebuie sa fie in toate cazurile expresa. Acceptarea insa poate fi tacita in toate cazurile. ! Mandatul tacit nu trebuie confundat cu cel aparent. Dovada mandatului acceptarea mandatului se dovedeste prin executarea lui. Oferta de mandat si acceptarea mandatului neexecutat pun probleme. 1.Mandatul este expres si legea speciala nu prevede altfel regulile dreptului comun, atat intre parti cat si de catre tertul care contracteaza cu mandatarul intrucat validitatea contractului pe care il incheie depinde de existenta mandatului formand un tot unitar cu acesta. Daca actul valoare mai mare de 250 lei Formalitatea bun si aprobat nu trebuie indeplinita intrucat mandatul nu are ca obiect plata unor sume de bani sau de o catime oarecare de lucruri . Daca mandatul este cu titlu oneros, contract sinalagmatic, regula multiplului exemplar nu se impune in privinta procurii care de fapt doar constata oferta de mandat. 2.Mandatul tacit dovada prin orice mijloc de proba admis de lege, indiferent de valoarea actului juridic incheiat sau care urmeaza sa fie incheiat. Daca incheierea lui nu poate fi dovedita raporturile dintre parti se rezolva potrivit regulilor gestiunii de afaceri sau imbogatirea fara justa cauza. Capacitatea partilor. Mandantul capabil de a contracta el insusi actul de a carui indeplinire il insarcineaza pe mandatar Mandatarul capacitate deplina de exercitiu. Doar trimisul (nuncius) poate fi o persoana lipsita de capacitate de exercitiu. Un contract de mandat incheiat cu un incapabil sau cu capacitate de exercitiu restransa nu poate fi recunoscut valabil. Obiectul si intinderea mandatului. Obiectul determinat - posibil - licit Mandatul nu poate avea alt obiect decat incheierea de acte juridice. Actele materiale pot avea doar caracter accesoriu. Actele juridice cu caracter strict personal nu pot fi facute prin mandatar. Intinderea mandatului special pt o singura operatie juridica(procuratio unicus rei) - general imputernicirea de a se ocupa de toate treburile mandantului (procuratio omnium bonorum) Pt actele de dispozitie se cere un mandat special (care sa indice natura operatiei si obiectul ei). Actele de conservare sau administrare mandat general. Fie ca e special sau general mandatarul trebuie sa se incadreze in limitele imputernicirii primite. Actul cu sine insusi si dubla reprezentare (autocontractul). Mandatul in interes comun. Cand mandantul incheie actul juridic care formeaza obiectul mandatului cu sine insusi sau cu o terta persoana pe care tot el o reprezinta pericolul neglijarii intereselor mandantului, sau al unuia dintre mandanti. Daca mandantii sunt in cunostinta de cauza si convin pericolul nu exista. In caz contrar desi C. civ. nu contine o regula generala si expresa in aceasta privinta mandatarul poate cere anularea actului pt dol prin reticenta. Actul cu sine insusi si dubla reprezentare nu trebuie confundate cu mandatul in interes comun (procuratio in rem suam). Nu se pune problema nulitatii mandatarul contractand cu un tert pe care nu-l reprezinta, doar ca este si el interesat in incheierea actului care formeaa obiectul mandatului.

Nu se confunda acesta cu mandatul remunerat. (interesul lui rezida aici in contractul de mandat care il indreptateste la plata). Efectele contractului de mandat Efecte intre parti Obligatiile mandatarului Indeplinirea mandatului principala obligatie (art. 1539), altfel raspunzand pt dol dar si de culpa simpla chiar daca a executat dar necorespunzator. Raspunderea nu este angajata daca, cu toate diligentele depuse, nu poate incheia actul. Diligenta este apreciata cu mai putina rigurozitate daca este mandat cu titlu gratuit. Culpa este apreciata in concret (culpa levis in concreto) si nu in abstract (culpa levis in abstracto) tipul omului prudent si diligent bonus pater familias. Conditiile raspunderii pot fi modificate prin conventie. Obligatia de a da socoteala sa dea in primire tot ce i s-a predat in puterea mandatului, chiar daca acestea nu s-ar cuveni mandantului, deoarece tertul pagubit va cere, daca e cazul, restituirea platii nedatorate de la mandant. Sumele de bani cuvenite mandantulu si intrebuintate de mandatar in folosul sau sunt producatoare de dobanzi din ziua intrebuintarii, fara a fi necesara punerea in intarziere. Cele neintrebuintate poarta dobanzi doar din ziua cand au fost cerute de mandant. Deci derogare de la art. 1088 alin. 2 pt ca punerea in intarziere se face printr-o simpla notificare. Dreptul la actiune al mandantului pt restituirea sumelor incepe sa curga de la data incetarii contractului fie prin executarea lui fie prin alte moduri (expirarea termenului suspensiv prevazut in contract). Obligatii rezultand din substituirea unei terte persoane in principiu executarea este personala. Prin contract se poate prvedea dreptul mandatarului de a-si substitui o terta persoana, trecandu-i parte sau toate drepturile conferite de mandat. Mandatarul raspunde in cazurile: a efectuat substituirea fara a avea acest drept a fost autorizat sa se substituie si a trecut puterile unei persoane cunoscuta ca incapabila (nedestoinica) sau de insolvabilitate notorie - culpa in eligendo Mandantul are o actiune directa contra substituitului in schimb acesta poate actiona numai pe calea actiunii indirecte, in lipsa unei dispozitii exprese a legii. In raporturile dintre mandatar si persoana substituita se aplica regulile mandatului. Pluralitatea mandatarilor imputernicirea data printr-un singur mandat mai multor mandatari nu exista solidaritate intre ei decat daca s-a stipulat in mod expres. Fiecare poate executa mandatul singur, in lipsa de stipulatie contrara. Obligatiile mandantului Dezdaunarea mandatarului obligat sa restituie toate sumele cheltuite cu ocazia executarii mandatului. Nu poate refuza si nici cere reducerea daca mandatarului nu i se poate imputa nici o culpa. Mandantul plateste si dobanzi la sumele avansate de mandatar, care curg din ziua platii, fara punere in intarziere. Mandantul suporta si pierderile suferite de mandatar cu ocazia indeplinirii mandatuluidac nu I se poate imputa o culpa. Plata remuneratiei pt mandatul cu titlu oneros, cand va plati chiar daca operatia in vederea careia a fost conferit nu a putut fi efectuata. Doar culpa poate scuti de plata. Solidaritatea mandantilor mai multe persoane au numit pt o operatie comuna un mandatar fiecare dintre ei este raspunzatoare solidar pt efectele mandatului. Solidaritatea este legala. Dreptul de retentie al mandatarului poate retine lucrurile pe care le-a primit pt mandant pana la achitarea cheltuielilor facute pt indeplinirea mandatului, intrucat creantele corelative sunt pricinuite de acelasi raport juridic. Efecte fata de terti Raporturile dintre mandant si terti. Intre mandant si terti se creeaza raporturi juridice directe pt ca in fapt tertul trateaza cu mandatarul iar in drept contracteaza cu mandantul care desi e absent e reprezentat de mandatar. DECI raporturile create sunt directe. Actele incheiate de mandatar cu depasirea imputernicirilor primitenu obliga pe mandant daca nu le-a ratificat expres sau tacit. Ratificarea valoreaza mandat (retihabitio mandato aequiparatur) si produce efecte intre parti )inclusiv tertul cu care a contractat mandatarul) de la data incheierii actului iar fata de terti de la data ratificarii. In lipsa ratificarii sau a posibilitatii invocarii mandatului aparent actele excesive obliga pe mandant numai in conditiile gestiunii de afaceri. Trebuie in aqcest caz sa se dovedeasca utilitatea actului incheiat si sa nu se fi prevazut prin contract interzicerea depasirii limitelor. Daca conditiile gestiunii de afaceri nu sunt indeplinite mandantul raspunde numai in limita imbogatirii. Raporturile dintre mandatar si terti intrucat contracteaza in numele si pe seama mandatului nu se creeaza

17

raporturi juridice intre ei.El raspunde pt actele excesive, adica este tinut sa le garanteze validitatea actelor, afara de cazul cand a dat tertilor posibilitatea de a lua cunostinta de intinderea imputernicirii, cand acestia au luat asupra lor riscurile contractului. Incetarea contractului de mandat Pe langa cauzele generale de stingere a obligatiilor contractuale- prin executare, prin expirarea termenului stipulat sau realizarea conditiei rezolutorii, imposibilitatea fortuita de executare, exista si cauze particulare care se explica prin faptul ca se incheie intuitu personae si are la baza increderea reciproca dintre parti. Revocarea mandatului mandatul este in principiu revocabil. Mandantul poate oricand chiar daca este cu termen, sa-l constranga pe mandatar sa-I restituie procura. Pt pluralitate de mandanti revocarea cu consimtamantul tuturor. In cazul mandatului cu titlu oneros mandatarul poate cere o indemnizatie cand revocarea este intempestiva sau abuziva. Mandatul in interes comun mandantul nu si-a rezervat facultatea de revocare unilaterala este obligat la despagubiri, daca nu justifica o cauza straina exoneratoare sau culpa mandatarului. Revocarea expresa sau tacita. Expresa nu e supusa unei forme speciale, dar manifestarea de vointa trebuie sa fie neindoielnica. Este opozabila tertilor doar dupa ce a fost adusa la cunostinta lor. Tacita poate fi dedusa din orice imprejurari care vadesc neindoielnic intentia mandantului. Revocarea indiferent de forma produce efecte numai pt viitor. Renuntarea mandatarului poate, notificand mandantului renuntarea sa. Va raspunde daca renuntarea este de natura sa pagubeasca pe mandant, cu exceptia cazului cand continuarea I-ar fi adus lui o paguba insemnata (art. 1556). Moartea unei parti. In caz de moarte a mandatarului mostenitorii trebuie sa-l instiinteze pe mandant si sa continue pana atunci indeplinirea mandatului, daca au avut cunostinta de existenta si persoana mandantului (art. 1559). Deces al mandantului mandatarul e tinut sa continue operatiunea daca intarzierea ar provoca pagube mostenitorilor (art. 1539 alin. 2). Obligatia de a da socoteala se executa fata de mostenitorii defunctului. Dispozitiile regferitoare la incetarea contractului prin deces nu sunt imperative partile pot conveni continuarea (post mortem mandantis). Mostenitorii au insa dreptul de a revoca mandatul. Alte cauze de incetare punerea sub interdictie insolvabilitatea falimentul mandantului sau mandatarului Orice imprejurare provocand o incapacitate. Efectele incetarii mandatului indiferent de cauza incetarii mandatarul e obligat sa restituie procura primita (daca e cazul) si sa predea orice alte acte sau bunuri primite in cursul executarii mandatului. Mandatarul nu mai poate actiona in numele si pe seama mandantului, cu exceptia prevazuta de art. 1539 alin. 2. Actele mandatarului care nu a cunoscut cauza care a determinat incetarea mandatului sunt valabile si executorii in privinta tertilor de buna-credinta (art. 1557-1558). Mandatul fara reprezentare. Contractul de interpunere Notiune mandatarul desi lucreaza in interesul mandantului, incheie totusi actul in numele sau personal, fara a-l reprezenta pe mandant. Reprezentarea nu este de esenta ci numai de natura contractului de mandat ceea ce face posibila existenta acestui contract civil de mandat fara reprezentare (contract de interpunere pret-nom). Este un mandat simulat prin interpunere de persoane. Natura juridica a contractului de interpunere caz particular de simulatie prin interpunere de persoane. Alta opinie deosebeste simulatia prin interpunere de persoane de conventia de prete-nomintrucat cocontractantul mandatarului ocult nu este partas la simulatie. Nu poate fi retinuta. Regimul juridic conventia de interpunere este licita cand a fost intrebuintata in scopuri licite, pt incalcarea su eludara unor dispozitii legale imperative. In caz contrar vor fi nule atat conventia dintre mandant si mandatarul ocult cat si actul incheiat cu tertul cocontractant. Raporturile dintre mandant si mandatar regulile de la mandat. In caz de neexecutare a obligatiilor de catre mandatarul ocult, mandantul poate intenta o actiune in declararea simulatiei pt a inlatura aparenta creata prin actul public (dar nereal), in conditiile art. 1175 C. civ. In acest scop este necesar sa faca dovada simulatiei prin actul juridic secret, fiind aplicabile dispozitiile art. 1198, care permit utilizarea probei cu martori si prezumtii, daca a existat o imposibilitate de a-si procura o dovada scrisa. Fata de tertii de buna credinta mandatarul apare ca un adevarat contractant si va deveni personal creditor sau debitor ori titular al dreptului real. Intre ei si mandant nu se nasc raporturi juridice. Ei pot actiona doar pe calea actiunii oblice sau pot cere ca mandatarul sa le cedeze actiunea sa.

Tertul va putea actiona impotriva mandantului si in baza actului secret dar cu conditia dovedirii simulatiei. Regulile de la mandatul simulat se aplica si in situatia in care mandantul nu a urmarit ca persoana sa sa fie ascunsa fata de terti si totusi mandatarul nu comunica acestora calitatea sa de reprezentant. In cazul contractelor care se incheie, potrivit legii, intuitu personae, nu pot fi aplicabile regulile de la contractul de interpunere de persoane. Contractul de donatie

I.Notiunea, caracterele juridice si conditiile de validitate

Notiune Omul poate dispune de patrimoniul sau, cu titlu gratuit. Art. 945 Cod civil prevede ca un contract este oneros atunci cind fiecare urmareste sa dobindeasca un avantaj, iar potrivit art. 946 Cod civil, contractul este gratuit, cind nu se vizeaza obtinerea unui echivalent. La rindul lor, contractele cu titlu gratuit se impart in liberalitati si acte dezinteresate. Liberalitatea este acel contract gratuit prin care debitorul isi asuma o obligatie (de a transmite un drept sau un patrimoniu) fata de creditor, fara sa primeasca ceva in schimb. Prin intermediul actului juridic dezinteresat, se face un serviciu gratuit unei persoane, fara sa i se diminueze patrimoniul. Donatia este o liberalitate, deoarece diminueaza ireversibil patrimoniul donatorului. Art. 801 Cod civil defineste donatia ca fiind "un act de libertate prin care donatorul da irevocabil un lucru donatarului, care-l primeste". Aceasta definitie este inexacta. Astfel, donatia este un contract si nu un act. Daca donatarul ar refuza primirea bunului, donatia nu s-ar mai finaliza, raminind in stadiul de simpla oferta. Obiectul unei donatii il poate forma nu numai un lucru - cum prevede art. 801 Cod civil -, dar si un drept. In sfirsit, definitia data de legiuitor este incompleta, deoarece omite sa evidentieze caracterul solemn al donatiei (conditie ad validitatem pentru existenta contractului). Nu trebuie sa se confunde donatia cu mandatul gratuit, imprumutul fara dobinda, cu depozitul gratuit etc., deoarece aceste din urma contracte sint doar acte dezinteresate, carora nu li se aplica regulile de la donatie. Contractul de donatie este acel contract unilateral, gratuit si solemn, prin care o persoana (numita donator) transmite irevocabil dreptul sau de proprietate asupra unui bun determinabil, unei alte persoane (numita donatar), care il accepta. Caracterele juridice a) Donatia este un contract unilateral - deoarece donatarul nu are nici o obligatie fata de donator (art. 944 Cod civil). Ea poate fi si sinalagmatica, cind este impusa o sarcina donatarului (art. 943 Cod civil). Jurisprudenta a stabilit ca, spre deosebire de contractele sinalagmatice, unde cauza fiecareia dintre obligatiile partilor o constituie executarea prestatiei promise de catre cealalta parte, "in contractele cu titlu gratuit cauza obligatiei celui care dispune consta in intentia de a mari patrimoniul celui gratificat, fara a primi in schimb o contraprestatie".^1) b) Donatia este un contract solemn, deoarece este supusa unei forme speciale, necesara insasi pentru validitatea ei. Astfel, art. 813 Cod civil prevede expres ca "toate donatiile se fac prin act autentic", iar art. 1168 Cod civil dispune ca: "Donatorul nu poate repara, prin nici un act confirmativ, viciurile unei donatiuni intre vii; nula in privinta formei, ea trebuie sa se refaca cu formele legiuite". Absenta solemnitatii contractului va provoca nulitatea absoluta a actului juridic, nulitate care poate fi invocata oricind, de orice persoana interesata, inclusiv de instanta din oficiu.^2) Forma solemna va trebui respectata si in cazul ofertei de donatie. Acceptarea donatiei, ce are loc tot in forma solemna (art. 814 Cod civil), trebuie sa fie notificata donatorului. Acesta din urma poate revoca donatia, tacit sau expres, dar numai in momentul notificarii acceptarii. Deci, in cazul donatiei se impune, in mod obligatoriu, autentificarea actului juridic, lipsa acesteia atragind nulitatea conventiei,^3) cu exceptia situatiei in care sintem in prezenta unui dar manual. c) Donatia este, in principiu, un contract translativ de proprietate. Uneori, efectul translativ de proprietate este subsecvent incheierii contractului de donatie. Este cazul, de exemplu, contractelor de donatie imobiliare, in zonele supuse regimului de carte funciara, unde dreptul real se stramuta, se modifica zsi se stinge - chiar si intre partile contractante numai prin intabulare (art. 17 din Decretul-Lege nr.115/1938). Pentru validitatea donatiei nu este obligatoriu sa aiba loc predarea bunului donat. Principiul potrivit caruia proprietatea se transfera prin simplul acord de vointa al partilor este valabil si in cazul donatiei. Atit timp cit donatia naste o creanta in favoarea donatarului, acesta va putea pretinde de la donator sau mostenitorii acestuia sa-i predea bunul. d) Donatia este, in principiu, un contract irevocabil. Odata incheiat contractul, donatorul nu va putea reveni asupra deciziei sale. Revocarea donatiei nu va putea avea loc decit in cazurile prevazute de lege. Dar, atit timp cit legea interzice donatiile imposibile, ilegale sau imorale, nimic nu impiedica partile sa supuna donatia unei conditii pur cauzale (art. 1005 Cod civil). A permite ca revocarea sa aiba loc oricind la initiativa exclusiva a donatorului, inseamna a-l determina pe donator sa se afle intr-o permanenta incertitudine. In acest sens, art. 822 Cod civil dispune ca "Este nula orice donatiune facuta cu conditii a caror indeplinire atirna numai de vointa donatorului". Conditiile de validitate ale contractului de donatie 1.Capacitatea partilor Potrivit art. 949 Cod civil, poate incheia un contract orice persoana care nu este declarata incapabila de lege. Capacitatea

18

fiind regula, iar incapacitatea, exceptia, inseamna ca incapacitatea este de stricta interpretare. Incapacitatile sint absolute (persoane care nu pot dona, dar nici primi) si relative (persoane care nu pot dona anumitor persoane si nici primi de la unele din ele). Incapacitatile relative nu sint reciproce (de exemplu, minorul nu poate dispune in favoarea tutorelui sau, insa tutorele poate dona minorului). Incapacitatea de a dispune Sint incapabili de a dispune cei pusi sub interdictie judecatoreasca si minorii. a) Interzisii judecatoresti. Pentru validitatea donatiei este necesar ca donatorul sa inteleaga efectele actului sau, iar vointa sa sa se manifeste liber. Aceasta inseamna ca persoana care gratifica trebuie sa fie in deplinatatea facultatilor mintale. Din punct de vedere juridic, nu are importanta cit de afectat de boala este trupul unui om, esential fiind ca mintea sa-i fie sanatoasa. Dar un alienat sau debil mintal, nepus sub interdictie, este prezumat normal, asa incit actul incheiat de el va fi validat. Desigur, ulterior se va putea cere anularea actului pe considerentul ca persoana in cauza, in momentul incheierii contractului, nu se afla in deplinatatea facultatilor sale mintale. Dovada absentei discernamintului se va putea face prin orice mijloc de proba, inclusiv prin martori sau prezumtii. Batrinetele cele mai adinci si infirmitatile fizice, care n-au alterat inca facultatile intelectuale, nu sint, de asemenea, prin ele insele, o cauza de anulare a dispozitiei, daca dispunatorul este in stare de a-si manifesta vointa sa. Deci, vor putea dona orbii, surzii, mutii, inclusiv surdo-mutii din nastere, daca isi pot manifesta vointa in mod clar si in forma dispusa de lege. Betia, desi altereaza uneori facultatile mintale, nu constituie totusi o cauza de anulare a contractului, daca se va face dovada ca, in momentul incheierii actului, donatorul se afla in deplinatatea facultatilor sale mintale. Cind donatorul este insa pus sub interdictie la data incheierii contractului, actul incheiat va fi lovit de nulitate. Interzisii judecatoresti nu vor putea incheia donatii, nici personal, nici prin reprezentantii lor legali. Ratiunea se gaseste in faptul ca donatia nu este un act necesar. b) Minorii nu pot face donatii nici chiar cu incuviintarea autoritatii tutelare (art. 129, alin. 1-3 si art. 133 alin. 3 comb. cu art. 105 alin. 3 si 147 C. fam.). Numai la majorat persoana este libera sa doneze. In cazul in care minorul se casatoreste, el dobindeste prin aceasta capacitatea de exercitiu deplina si va putea incheia contracte de donatie (evident, este vorba de fetele minore care se casatoresc). Cu toate acestea, sint valide acele donatii efectuate sub forma unor daruri obisnuite (ex: la aniversari etc.), inclusiv de minori. c) Sint nule, fata de creditori, actele si instrainarile cu titlu gratuit facute de faliti, cu sase luni inainte de data incetarii platilor (art. 724, alin. 2 pct.1 Cod comercial). Ii sint interzise falitului donatiile sub orice forma, inclusiv darurile manuale. In asemenea cazuri, frauda este prezumata, iar falitul nu s-ar putea apara nici facind dovada bunei sale credinte la incheierea contractului. Incapacitatea de a primi Aceste incapacitati sint de doua feluri: absolute, care impiedica o persoana sa primeasca de la oricare alta; relative, care interzic ca cineva sa primeasca de la anumite persoane determinate. 1. Incapacitati absolute de a primi. Acestea sint: persoanele neconcepute; organizatiile care nu au dobindit personalitate juridica; incapacitatea strainilor de a dobindi terenuri agricole. a) Persoanele neconcepute. Codul civil prevede ca "Este capabil de a primi prin donalie intre vii oricine este conceput in momentul donatici" (art. 808 alin.1 Cod civil). Deci, nu poate primi o donatie o persoana care nu are o existenta fizica. Este o favoare exceptionala din partea legiuitorului ca considera existent un copil conceput, atunci cind aceasta este in interesul lui. O afirma expres art. 654, alin. 2 Cod civil: "Copilul conceput este considerat ca exista" (qui in utere est; este aplicarea principiului: infans conceptus pro nato habetur, quotiens de ejus commodis ipsius partus quaeritur). Conditia este insa ca copilul sa se nasca viu. In acest sens, art. 654, alin. 3 Cod civil este categoric: "Copilul nascut mort este considerat ca nu exista".^1) Daca o persoana neconceputa nu poate fi gratificata direct, in cazul acestor persoane sint posibile donatii indirecte. S-a relevat, in literatura de specialitate, de exemplu, ca persoanele care nu au fost concepute vor putea fi gratificate "prin liberalitati cu sarcini, facute unor terte persoane capabile, sau prin contractul de asigurare de persoane, ca beneficiare ale asigurarii". b) Organizatiile care nu au dobindit personalitate juridica. Ca sa poata primi o donatie, organizatia trebuie sa aiba o existenta legala si sa fie autorizata sa primeasca liberalitatea. Art. 811 Cod civil, care reglementa donatiile facute unor anumite categorii de persoane juridice, a fost modificat prin art. 10 al Legii pentru persoanele juridice - promulgata cu Decretul nr. 452/1924, cu modificarile ulterioare si prin reglementarea Decretului nr. 478/1954 privitor la donatiile facute statului. Neindeplinirea conditiilor expres prevazute in decret atrage nulitatea absoluta a actului juridic incheiat, aceasta putind fi invocata de orice persoana interesata sau ridicata de instanta, chiar si din oficiu. Cu toate acestea, potrivit art. 33, alin. 3 din Decretul nr. 31/1954, organizatiile care nu au dobindit personalitate juridica in perioada constituirii lor vor putea primi donatii, "dar numai intrucit acestea sint cerute pentru ca persoana juridica sa ia fiinta, in mod valabil" . Deci, este posibil ca donatia sa fie facuta in vederea formarii patrimoniului viitoarei persoane juridice.

c) Incapacitatea strainilor de a dobindi terenuri agricole. Potrivit art. 47 din Legea nr.18/1991 privind fondul funciar, persoanele fizice care nu au cetatenie romana si domiciliul in Romania nu pot dobindi in proprietate terenuri de orice fel prin acte intre vii (deci, inclusiv donatii). 2) Incapacitati relative de a primi a) Incapacitatea minorului sau fostului minor de a dispune in folosul tutorelui sau fostului sau tutore. Chiar ajuns major, minorul nu poate dona in favoarea fostului sau tutore, atit timp cit acesta nu a facut socotelile definitive ale tutelei (art. 809 Cod civil). Ratiunea acestei dispozitii se gaseste in teama ca tutorele, beneficiind de influenta asupra celui care a fost sub tutela sa, sa-l determine sa-i faca donatii si sa ascunda astfel eventualele abuzuri ale modului in care a fost administrat patrimoniul minorului. Dupa ce tutorele a fost descarcat de gestiunea sa, de catre autoritatea tutelara, minorul, devenit major, va putea face donatii fostului tutore, fara nici un impediment. Regula prevazuta de art. 809 Cod civil comporta o exceptie, in sensul ca incapacitatea nu mai opereaza cind calitatea de tutore o au parintii minorului, bunicii sai etc., cu alte cuvinte, ascendentii. Minorul va putea face acestora donatii, dar cum aceasta exceptie este de stricta interpretare, inseamna ca vor putea fi facute donatii ascendentilor prin alianta ai minorului (de exemplu, barbatul al doilea al mamei etc.). b) Incapacitatea medicilor, farmacistilor si preotilor. Medicii si farmacistii, care au tratat o persoana de o boala de care aceasta moare, nu vor putea primi donatii de la bolnav in timpul tratamentului (art. 820 Cod civil). Interdictia prevazuta de lege se intemeiaza pe o prezumtie de sugestie si captatie, asa inclt nu se va putea face dovada ca donatia este consecinta unei vointe libere.^2) In ceea ce-i priveste pe farmacisti, interdictia nu-i vizeaza pe cei care s-au limitat sa elibereze medicamente dupa reteta medicului. Incapacitatea prevazuta de art. 810 Cod civil se aplica si preotilor care l-au asistat pe bolnav in timpul bolii de care a decedat. Este necesar ca preotul sa-l fi asistat pe bolnav si sa nu fi savirsit un act izolat. In categoria preotilor vor intra: preotii mireni, calugarii, diaconii, arhiereii, ieromonahii etc. Incapacitatea nu se refera insa la dascali, paraclisieri etc. Sintem de parere ca interdictia prevazuta de art. 810 Cod civil ii vizeaza nu numai pe reprezentantii cultului ortodox si catolic, ci si ai celorlalte culte (ebraic, musulman, protestant etc.). Textul legii trebuie inteles in finalitatea lui, la scopul urmarit de legiuitor. In consecinta, pentru ca un medic, farmacist sau preot sa fie capabili de a primi, trebuie intrunite cumulativ urmatoarele conditii: donatia sa fi fost facuta in timpul bolii de care bolnavul a decedat, decesul sa fi fost produs de aceasta boala (daca bolnavul moare din alte cauze, liberalitatea ramine valabila); donatarul sa-l fi tratat pe bolnav. Contractul de donatie, incheiat cu incalcarea prevederilor art. 810 Cod civil va fi lovit de nulitate relativa. De la principiul cuprins in art. 810 Cod civil, exista si unele exceptii, cind bolnavul poate dona medicului, farmacistului sau preotului. Aceste exceptii sint: - Dispozitiile remunetorii cu titlu particular (art. 810, alin. 2 pct. 1 Cod civil). Ar fi inechitabil ca medicul, farmacistul sau preotul sa nu fie rasplatiti pentru serviciile lor. Numai ca aceste dispozitii remunetorii trebuie sa fie proportionale cu starea materiala a bolnavului si serviciile facute. Cind aceste dispozitii ar fi disproportionate, ele vor fi supuse reductiei, libertatea de apreciere revenind judecatorului. Legea nu admite decit dispozitiile cu titlu particular si nu pe cele cu titlu universal (care vor fi anulate). - Dispozitiile universale facute in favoarea unor rude determinate. Medicul, farmacistul sau preotul, care sint rude cu donatorul pina la gradul patru inclusiv (veri primari), pot primi donatii de la acesta. Face exceptie situatia cind donatorul ar avea mostenitori in linie dreapta (descendenti sau ascendenti). Rudenia poate fi directa sau colaterala. Doctrina si jurisprudenta veche au considerat ca prevederile art. 810 Cod civil nu s-ar aplica sotului medic, farmacist sau preot al bolnavului. Exceptiile prevazute de art. 810, alin. 2 Cod civil sint de stricta interpretare si nu pot fi extinse la alte cazuri. c) Surdo-mutul, conform art. 816 Cod civil, "ce nu stie sa scrie nu poate accepta o donatie decit cu asistarea unui curator special", numit de autoritatea tutelara. Sanctiunea incapacitatii speciale de a face si de a primi donatii. Art. 812 Cod civil prevede ca "donatiile in favoarea unui incapabil sint nule, fie ele deghizate sub forma unui contract oneros, fie facute in numele unor persoane interpuse". Jurisprudenta a hotarit ca o donatie incheiata cu incalcarea normelor de capacitate este lovita de nulitate relativa. Tot anulabila va fi donatia si atunci cind partile recurg la interpunere de persoane sau deghizare. S-a considerat ca doar cind donatiile ar fi fost incheiate cu nerespectarea unor interdictii legale ar fi nule absolut (de exemplu, in cazul donatiilor facute medicilor, farmacistilor sau preotilor).^3) Dimpotriva, din punctul nostru de vedere, donatia facuta cu incalcarea dispozitiilor art. 810 Cod civil este numai anulabila. Doar donatiile incheiate cu incalcarea incapacitatilor absolute de a dona sint lovite de nulitate absoluta. In ce priveste liberalitatile efectuate prin persoane interpuse sau deghizate, intr-un cuvint, simulate, le vom trata intr-o sectiune speciala. 2.Consimtamantul Pentru ca donatia sa fie valabila, este necesar ca consimtamintul partilor sa fie liber. El trebuie sa fie intotdeauna exteriorizat, de regula, expres, in scris, in forma autentica. Un viciu de consimtamint iI constituie violenta (fizica sau morala), care duce la anularea donatiei, indiferent daca actele de violenta provin de la donator sau de la tert. In practica, mai frecvent, donatarul sau un tert recurg la manopere

19

frauduloase pentru a-l determina pe donator sa doneze (dol sub forma sugestiei si captatiunii). Sugestia si captatia sint acele activitati executate cu scopul de a cistiga increderea unei persoane si a o determina sa faca o donatie, fie in favoarea autorului acestor activitati, fie in favoarea altor persoane. S-a sustinut ca, in general, nu se poate face o delimitare neta intre sugestie si captatie, decit cel mult sub aspectul mijloacelor si procedeelor folosite, si ca sugestia presupune recurgeri la procedee mai rafinate, insidioase, pentru a se atinge scopul urmarit.^1) Intr-adevar, prin sugestie, autorul dolului urmareste sa inoculeze donatorului ideea de a face o donatie, pe care, in absenta procedeelor dolosive, nu ar fi facut-o. In cazul captatiei, autorul mijloacelor dolosive recurge la insinuari, indemnuri, maguliri etc., pentru a capta bunavointa altuia si a dobindi o donatie Manoperele dolosive pot proveni de la donatar, dar si de la un tert, esential fiind ca consimtamintul donatorului sa fi fost viciat in momentul incheierii contractului. Sugestia si captatia nu se prezuma niciodata, asa incit, fiind chestiuni de fapt, vor trebui dovedite cu orice mijloc de proba. De exemplu, afectiunea deosebita a donatarului fata de donator nu constituie o cauza de anulare; tot astfel, concubinajul nu este, prin el insusi, o dovada a captatiunii. Eroarea (ca viciu de consimtamint) poate sa priveasca identitatea donatarului, bunul donat sau cauza donatiei. 3.Obiectul contractului de donatie Pot forma obiectul contractului de donatie bunurile mobile si imobile si numai acelea care se gasesc in circuitul civil. 4.Cauza in contractul de donatie Aceasta trebuie sa fie reala, licita si morala. Scopul pentru care donatorul transfera cu titlu gratuit proprietatea sau un alt drept patrimonial altei persoane difera de la un contract de donatie la altul. Judecatorii sint preocupati sa stabileasca motivul pentru care o persoana face alteia o liberalitate, care sint motivele subiective concrete care au determint incheierea contractului de donatie. In mod obisnuit, aceste motive sint normale (recunostinta, afectiune, recompensa etc.), dar ele pot avea si un continut ilicit sau imoral (incurajarea unor vicii, savirsirea unei infractiuni sau mentinerea unor relatii de concubinaj etc.). Cind se constata ca aceste motive subiective sint incapabile cu legea, donatia a fost declarata nula. Jurisprudenta a constatat nulitatea unor contracte de vinzarecumparare sau intretinere, pentru cauza morala, cind s-a stabilit ca asemenea contracte ascund in realitate donatii deghizate, incheiate pentru a-i determina pe cei gratificati sa inceapa sau sa intretina relatii de concubinaj.^1) In principiu, nu este interzisa donatia facuta de un concubin in favoarea altui concubin. Daca insa liberalitatea a urmarit inceperea sau mentinerea relatiilor de concubinaj, ea este lovita de nulitate absoluta, pentru ca are o cauza imorala. O donatie intre concubini va fi legala, deoarece casatoria exclude "ideea ca prin perfectarea contractului s-a urmarit determinarea uneia din parti sa intre sau sa ramina in relatii de concubinaj cu cealalta parte". ^2) Daca donatia s-a facut in scopul incheierii casatoriei, ea va fi valabila, deoarece incheierea contractului in vederea casatoriei nu constituie o cauza imorala sau ilicita. 5.Forma autentica a donatiei, conditie de validitate a contractului Caracterul solemn al donatiei rezulta din continutul art. 813 Cod civil, conform caruia, "toate donatiunile se fac prin act autentic". In cazul donatiei, inscrisul autentic e cerut nu ca un mijloc de proba, ci ca un element esential al contractului. Art. 1168 Cod civil dispune chiar ca donatia, "nula in privinta formei, ea trebuie sa se refaca cu formele legiuite" . Viciul de forma nu poate fi acoperit prin executare voluntara sau confirmare. Forma autentica este de esenta donatiei. Instantele judecatoresti au stabilit ca "forma autentica a actului de donatie, fiind ceruta de lege ad solemnitatem, inseamna ca dovada unei donatii nu poate fi facuta cu martori chiar daca exista un inceput de dovada scrisa". Caracterul solemn al unei donatii exista si in cazul inzestrarii unui copil in vederea casatoriei; din acest motiv, inzestrarea nu poate avea loc decit prin act autentic.

c) Creditorul nu-si exercita dreptul sau, tocmai in scopul de a-1 gratifica pe debitor. De exemplu, creditorul lasa sa se implineasca termenul de prescriptie, fara sa exercite dreptul la actiune. d) Renuntarea la un drept. In principiu, renuntarea la un drept nu constituie o liberalitate, deoarece poate avea si caracter oneros. Dar uneori prin renuntare se urmareste gratificarea unei persoane. De exemplu, in materia succesiunii, renuntarea la mostenire de catre un succesibil va profita celorlalti comostenitori (art. 697 Cod civil). e) O donatie indirecta poate avea loc printr-un contract de asigurare pe viata. Astfel, constituie liberalitati primele de asigurare achitate de catre de cujus, in vederea asigurarii copiilor sai. f) Stipulatia in favoarea unei alte persoane, cind este facuta cu intentia de a gratifica. 2.Donatia deghizata O donatie este deghizata cand este facuta sub forma unui contract cu titlu oneros, in sensul ca o parte declara nereal ca a primit echivalentul banesc in schimbul folosului prestat de ea. Cel care pretinde ca un contract cu titlu oneros ascunde, in realitate, o liberalitate, are obligatia sa faca dovada sustenirilor sale. Proba simulatiei va putea fi facuta prin orice mijloace de dovada (inclusiv cu martori si prezumtii). Donatiile vor putea fi facute prin persoane interpuse, atunci cand se urmareste sa se faca o liberalitate unei persoane, iar legea interzice aceasta. Persoana interpusa, capabila de a primi donatia, urmeaza sa remita apoi bunul donat incapabilului. In asemenea cazuri, simulatia imbraca doua acte juridice: unul aparent, care are in vedere actul oneros, si unul secret, care atesta liberalitatea. Orice donatie deghizata printr-un contract oneros este supusa regulilor liberalitatilor, cum ar fi: revocarea, raportul si reductiunea. Cel care reclama existenta donatiei deghizate are obligatia sa faca dovada liberalitatii. Potrivit art. 812, alin. 2 Cod civil, sunt declarate interpuse tatal si mama, copiii si ceilalti descendenti, precum si sotul persoanei incapabile. Cand se refera la copii, legea nu distinge intre minori si majori. Donatia deghizata, facuta in favoarea unui minor, este valabila, iar nulitatea care sanctioneaza indeplinirea neregulata a formelor de acceptare a unei donatii de catre un minor are caracter relativ si poate fi invocata exclusiv de persoana lipsita de capacitate, ocrotita prin dispozitia legala (art. 815 Cod civil).^1) 3.Darurile manuale In decursul anilor, doctrina juridica^1) si jurisprudenta^2) au recunoscut validitatea darurilor manuale, ca una din formele donatiei. Ele au ca obiect bunurile mobile corporale, care sint predate donatorului fara nici o formalitate. Nu are importanta valoarea darurilor manuale, asa incit nu sar putea sustine ca, in cazul valorii deosebite a bunului donat, n-ar mai exista dar manual. Cea care da valoare acordului de vointa a partilor este traditiunea bunului. Donatarul trebuie sa beneficieze de posesiunea reala si efectiva a bunului donat. Predarea bunului nu mai face necesara incheierea unui inscris. Intocmirea unui inscris sub semnatura privata, anterior sau in acelasi timp cu traditiunea bunului, face donatia nula sub aspectul formei (obligatia partilor era sa intocmeasca un act autentic). Daca insa un asemenea inscris este intocmit ulterior traditiunii (momentul predarii coincizind cu cel al perfectarii donatiei), el nu va afecta validitatea darului manual. Nu este exclus ca traditiunea bunului sa se faca prin intermediul unui tert. Mandatarul, desemnat de donator sau donatar, nu trebuie sa fie recunoscut printr-un act autentic, deoarece nici darului manual in sine nu i se cere respectarea formei solemne. Cit timp darul manual nu a fost acceptat de donatar, el ramine in faza de oferta, care poate fi oricind revocata. Deci, daca mandatarul nu preda bunul donatarului, iar donatorul moare, atunci el va fi obligat sa-l restituie mostenitorului acestuia. Nu pot face obiectul darului manual bunurile imobile si mobile incorporale (creantele). Predarea unor sume de bani, direct sau prin virament la unitatea care se preocupa de construirea de locuinte proprietate personala, pe seama altei persoane, are caracterul unui dar manual. Daca darul manual deroga de la regulile de forma ale donatiei, el trebuie sa respecte insa regulile de fond. Donatorul si donatarul trebuie sa fie capabili de a dispune si de a primi. Darurile manuale sint valabile intre soti, numai ca ele vor fi revocabile (art. 937 Cod civil). Odata facute, darurile manuale devin irevocabile; ele vor deveni bunuri proprii ale persoanelor gratificate, iar donatorul nu mai poate pretinde restituirea lor. Un dar manual poate fi afectat de sarcini "pe care donatarul este tinut sa le aduca la indeplinire, in caz contrar donatorul avind dreptul sa ceara, potrivit art. 1021 Cod civil, fie executarea lor, fie rezolutiunea donatiei". Deci, cel care invoca darul manual va trebui sa-l probeze conform art. 1169 Cod civil daca se pretinde ca donatarul a furat bunul sau a ajuns fraudulos in posesia bunului, cel ce invoca asemenea fapte va trebui sa faca dovada lor. 4.Darurile de nunta Frecvente sint situatiile in practica judiciara cind instantele judecatoresti sint solicitate sa solutioneze litigii privind natura juridic: a darurilor de nunta (de exemplu, cu ocazia impartirii bunurilor comune, a iesirii din indiviziune a comostenitorilor etc.). Potrivit traditiei, exista obiceiul ca parintii sa-si inzestreze copiii cu obiecte sau valori, bunuri de natura a

II.Donatii indirecte, donatii deghizate si daruri manuale

1.Donatii indirecte Contractul de donatie este un act solemn, iar absenta formei impuse de lege ad validitatem - duce la nulitatea contractului. Exista cazuri cind o persoana doreste sa gratifice pe o alta, dar nu prin intermediul contractului de donatie, ci al unui alt act juridic. Cu alte cuvinte, are loc o donatie indirecta. Aceasta forma de donatie presupune un animus donandi din partea donatorului, numai ca gratificarea are loc printr-un alt act juridic decit donatia. In acest caz, nu mai este necesara forma autentica, inclusiv pentru acceptarea liberalitatii. Desigur, si la donatia indirecta nu este suficient consimtamintul donatorului, fiind necesar si acordul donatarului. In absenta acceptarii, ne vom afla doar in prezenta unei oferte. Formele concrete sub care se poate materializa donatia indirecta sint urmatoarele: a) Remiterea de datorie. Creditorul renunta la creanta sa, predind debitorului titlul original al creantei (art. 1138 Cod civil). b) O persoana plateste o renta viagera cu titlu gratuit in folosul unui tert. In acest sens, art. 1642 Cod civil prevede ca renta viagera se poate infiinta, in favoarea unui tert, "ce n-are nici un drept la renta" (de exemplu, vind o casa si cer cumparatorului ca, pe linga pretul pe care mi-l plateste, sa achite si o suma de bani, lunar, fratelui meu, cu titlu de renta viagera. Liberalitatea este o parte din pretul vinzarii si nu trebuie sa imbrace forma autentica).

20

contura, pentru inceput, patrimoniul comun al sotilor. De regula, aceste bunuri sint daruite cu ocazia serbarii nuntii, deci dupa incheierea casatoriei, ceea ce face ca ele sa constituie bunuri comune ale sotilor.^1) Art. 31 lit. b, arata ca bunul donat este comun numai daca donatorul "a prevazut aceasta, duce la concluzia ca prevederea respectiva trebuie sa fie expresa, iar nu prezumata. De regula, cheltuielile privind sarbatorirea nuntii sint facute fara intentia de a recupera din darurile de nunta, situatie in care, daca se va face dovada intelegerii, va trebui sa i se dea eficienta de catre instanta. Se pune insa problema daca darurile de nunta, ca modalitate a donatiei, trebuie sa imbrace sau nu forma actului autentic. Darul de nunta reprezinta o donatie sub forma darului manual. Or, este stiut ca darul manual constituie o exceptie de la principiul solemnitatii donatiilor. Din aceasta perspectiva, darul manual se poate face si fara a fi materializat printr-un act autentic. Inzestrarea copiilor se poate face cu bunuri mobile (situatie in care ne vom afla in prezenta darului manual) sau bunuri imobile. In acest din urma caz, donatia trebuie sa imbrace, desigur, forma actului autentic. Darurile de nunta, reprezentind bunuri mobile, pot fi cuprinse si inscrise sub semnatura privata si dovedite cu martori, daca, fireste, exista un inceput de dovada scrisa. Unele probleme apar, in cazul darurilor de nunta, in sfera dreptului succesoral. Sotul supravietuitor, daca nu vine la mostenire in concurs cu descendentii defunctului, are dreptul sa culeaga, in afara de partea sa succesorala, si darurile de nunta (art. 5 din Decretul-lege nr. 319/1944).^2) Se au in vedere numai darurile de nunta facute ambilor soti, iar la partajul succesoral doar partea indiviza din darurile respective care apartin sotului predecedat. Sotului supravietuitor nu i se recunoaste o rezerva speciala asupra darului de nunta. Nimic nu-l impiedica insa pe sotul decedat ca, in timpul vietii, sa decida ca darurile de nunta sa fie cuprinse in masa succesorala, care revine tututor succesorilor, sau, pur si simplu, sa dispuna integral sau partial de ele, prin acte intre vii sau testament.^3) In concurs cu parintii la mostenire, sotul supravietuitor va culege integral darurile de nunta, deoarece parintii nu au vocatie succesorala la aceste bunuri. Desigur, situatia va fi diferita daca defunctul ar fi decis, de exemplu, ca si darurile de nunta sa fie incluse in masa succesorala, ceea ce ar echivala cu o dezmostenire a sotului supravietuitor. In concurs cu descendentii, sotul supravietuitor nu mai beneficiaza exclusiv de darurile de nunta. 5.Aspecte privind donatia facuta unui sot, ambilor soti, intre soti Bunul donat unuia dintre soti devine bun propriu al acestuia. Donatia fiind un contract intuitu personae, donatorul a gratificat avind in vedere persoana donatarului. Nu este exclus insa ca transmitatorul sa dispuna ca bunul sa fie comun, situatie in care donatari - parti ca atare in contract - sint ambii soti. Este posibil ca donatia sa se faca numai unui sot - donatarul din contract -, fara nici o mentiune cu privire la natura juridica a bunului donat, caz in care se prezuma, pina la proba contrarie, ca bunul este propriu al sotului gratificat. Daca sotii dobindesc un bun si cu contributia parintilor unuia dintre ei, instanta suprema a stabilit ca "aceasta contributie nu poate fi socotita decit o donatie facuta in favoarea exclusiva a copilului lor, cit timp nu au aratat in mod expres ca au inteles sa gratifice pe ambii soti, situatie in care bunul va fi comun. Cind bunul este donat ambilor soti, fara mentiunea ca este comun, sotii vor dobindi o coproprietate in devalmasie asupra bunului respectiv.^1) Intr-o alta opinie, pe care nu o impartasim, s-a sustinut ca bunul ar fi comun pe cote-parti.^2) Donatiile intre soti sint permise prin lege, dar, potrivit art. 937 Cod civil, ele sint revocabile de catre sotul donator. Bunul donat de un sot celuilalt sot trebuie sa faca parte din bunurile sale proprii. Este de neconceput sa se doneze un bun comun, deoarece un asemenea act ar fi lovit de nulitate, de vreme ce, prin incalcarea dispozitiilor art. 30 al. 1 din Codul familiei, comunitatea legala s-ar reduce, iar, pe de alta parte, ar insemna ca un sot, prin propria sa vointa, sa schimbe regimul juridic al unui bun: din bun comun, in bun propriu. Revocarea donatiei poate avea loc oricind, prin vointa unilaterala a sotului donator, deoarece nici o dispozitie legala nu conditioneaza revocarea de un anumit termen. Daca, in cazul celorlalte donatii, se cere indeplinirea unor conditii expres prevazute de lege pentru a decide revocarea, in cazul donatiei intre soti nu se cere realizarea nici unei conditii, cum ar fi, de exemplu, ingratitudinea din partea donatarului. Revocarea nu trebuie sa fie motivata, sotul donator manifestindu-si pur si simplu vointa de a o revoca. Revocarea poate avea loc in mod expres, atunci cind sotul donator isi manifesta in mod neindoielnic vointa de a desfiinta donatia; dar revocarea poate fi si tacita, cind ea rezulta "din orice act ulterior al donatorului din care sa se poata constata vointa acestuia de a revoca donatia anterioara". Ramine in sarcina instantei de a identifica bunul donat, precum si faptul ca revocarea tacita vizeaza tocmai acel bun. In acest sens, in practica judiciara s-a considerat ca poate fi apreciata ca un act de revocare a donatiei predarea unei procuri judiciare in scopul promovarii unei actiuni in anularea actului de donatie cu privire la un anumit imobil, chiar daca actiunea in anulare nu a fost intentata. Intentia donatorului de a revoca donatia rezulta, implicit, din faptul inminarii procurii judiciare, chiar daca justitia nu a mai fost ulterior sesizata. O revocare tacita poate avea loc si pe calea unui legat in favoarea altei persoane. Revocarea va fi indreptata impotriva sotului donatar, chiar dupa incetarea casatoriei, precum si impotriva succesorilor acestuia. 6.Donatia cu sarcini (sub modo) Uneori, se confunda sarcina cu conditia, sau se considera, eronat, ca donatia poate fi supusa unei conditii suspensive ori rezolutorii potestative. Frecventa este donatia cu sarcina de

intretinere, aceasta confundindu-se, uneori, cu un contract de intretinere. La donatia cu sarcini, in schimbul liberalitatii, donatorul il obliga pe donatar la o obligatie de a da, a face sau a nu face. Din momentul acceptarii donatiei, donatarul este obligat sa o execute. Sarcina poate fi impusa in interesul gratificatului, a unui tert sau chiar a donatorului. Daca donatia cu sarcina se face in favoarea exclusiva a unui sot (de pilda, pentru a efectua o anumita calatorie etc.), bunul donat va deveni bun propriu al sotului beneficiar al donatiei. Sarcina nu se confunda cu conditia suspensiva, deoarece ea nu suspenda nasterea sau exercitarea dreptului donatorului, sarcina fiind considerata "o afectare economica a unui bun", pe cind conditia ar interesa statutul personal al celui gratificat. O confuzie mai mare se face, de regula, intre donatia cu sarcini si contractul de intretinere. Pentru a le distinge, s-a relevat ca "este necesar, in primul rind, sa avem in vedere criteriul cauzei (scopului), actului, iar, in mod complementar, echivalenta avantajelor pe care partile le-au avut in vedere la incheierea lui". La donatia cu sarcini, valoarea obiectului liberalitatii este mai mare decit cea a sarcinii. Este absolut necesar ca sarcina intr-o donatie sa fie impusa in mod expres si nu tacit (implicit). In cazul neexecutarii sarcinii, donatorul va putea opta intre solutia executarii contractului sau cea a revocarii donatiei.^1) Vor putea cere revocarea donatorul, mostenitorii sai, precum si creditorii personali ai donatorului, pe calea actiunii oblice. Totusi, daca sarcina consta in obligatia de intretinere, actiunea apartine numai donatorului, iar mostenitorii sai nu vor putea decit sa o continue, in cazul in care a fost declansata de donator. In cazul in care donatorul decedeaza inainte de executarea sarcinii, s-a decis ca, acesta nu poate fi obligat sa restituie bunul donat mostenitorilor donatorului, deoarece donatia cu sarcini s-a transformat intr-o donatie pura si simpla.^2) Deoarece donatia cu sarcini are un caracter sinalagmatic, practic actiunea in revocare imbraca forma actiunii in rezolutiune. In cazul decesului creditorului inainte de executarea sarcinii, donatarul nu va putea fi obligat sa restituie bunul donat, deoarece neexecutarea nu ii este imputabila, iar rezolutiunea nu se poate pronunta decit in cazul culpei debitorului. Daca bunul a fost donat cu clauza de intretinere ambilor soti, el va deveni comun; daca e donat numai unuia dintre soti, bunul va fi bun propriu al sotului donatar. Numai intr-o actiune in rezolutiune se va putea pune in discutie desfiintarea contractului. Rezolutiunea nu opereaza de drept la donatia cu clauza de intretinere - ca, de altfel, la orice contract sinalagmatic -, exceptind situatia cind s-a stipulat de catre parti un pact comisoriu expres, in sensul ca rezolutiunea sa opereze de drept si fara o alta formalitate.

III.Efectele donatiei
1.Efectele donatiei intre parti Donatia transfera dreptul de proprietate asupra bunului donat din patrimoniul donatorului in patrimoniul donatarului. Transferul dreptului de proprietate are loc, chiar daca nu a fost predat bunul donatarului, deoarece donatia este un contract consensual. Consensualismul nu este insa suficient, deoarece vointa partilor trebuie sa se materializeze intr-un inscris autentic. In cazul darurilor manuale, traditiunea bunului este absolut necesara. Este nula donatia bunului altuia. Obligatiile donatorului a) Donatorul este obligat sa predea bunul donatarului, dupa incheierea contractului. b) Donatorul raspunde de evictiune, "cind el a promis expres garantie (art. 828, alin. 2 Cod civil ). In materia donatiilor, donatorul nu este raspunzator sa-l garanteze pe donatar contra evictiunii sau viciilor ascunse. Deci, in principiu, donatarul nu are o actiune impotriva donatorului. Donatorul raspunde insa cind evictiunea provenind din faptul sau personal, situatie in care se aplica regulile raspunderii pentru evictiune in materia contractului de vinzare-cumparare. Donatorul mai raspunde impotriva evictiunii atunci cind s-a obligat in acest sens prin contract. Donatorul este obligat sa garanteze contra evictiunii si in cazul in care donatia este oneroasa (cu sarcini). Obligativitatea garantiei este doar pina la limita sarcinii, deoarece numai pina la acest plafon donatia are caracter oneros. Obligatiile donatarului Atunci cind donatia nu este afectata de vreo sarcina, donatarul nu are nici o obligatie fata de donator. I se cere cel mult o obligatie de recunostinta care, daca este incalcata, poate duce la revocarea donatiei (art. 831 Cod civil). Desigur, daca donatia este cu sarcini (sub modo), donatarul are obligatia de a executa sarcina deoarece, in caz contrar, donatia va fi revocata. Conform conventiei, sarcina se va executa in favoarea donatarului sau a unui tert. Creditorii chirografari ai donatorului vor putea recurge doar la actiunea pauliana, prin care sa solicite revocarea donatiei, deoarece actul a fost 2ncheiat prin fraudarea intereselor lor. 2.Efectele donatiilor in ceea ce priveste pe terti Cind obiectul donatiei il formeaza un bun imobil, daca donatorul il doneaza la mai multe persoane, si nici una dintre acestea nu a intrat in posesia bunului, atunci proprietarul bunului va fi primul donatar. Cind bunul a fost predat unuia dintre donatari, care este si de bunacredinta, atunci acesta va fi proprietarul bunului. In cazul creantelor, numai prin efectul notificarii donatiei, donatarul va deveni proprietar fata de terti. Cind obiectul donatiei il constituie un imobil, contractul devine opozabil tertilor doar din momentul transcrierii lui (art. 818 Cod civil). Prin transcriere tertii sint pusi in garda asupra eventualelor fraude din partea donatorului. Vor fi supuse transcrierii donatiile imobiliare afectate de modalitati; donatia

21

drepturilor succesorale; in cazul donatiilor deghizate, va fi transcris doar actul cu titlu oneros, care ascunde liberalitatea; donatiile intre soti care cuprind imobile. Cel interesat sa solicite transcrierea este donatarul, pentru a-i impiedica pe terti sa dobindeasca drepturi asupra bunului donat. Mai pot cere transcrierea donatiei mandatarul donatarului, donatarul minor sau interzis (deoarece transcrierea este un act de conservare), tutorele, ascendentii minorului donatar si chiar donatorul. Art. 820 Cod civil dispune insa ca exista anumite persoane care sint obligate sa solicite transcrierea donatiei. Acestea sint: tutorii care ii reprezinta pe minori si interzisi; administratorii persoanei juridice. Daca tutorele a omis sa ceara transcrierea, iar donatorul instraineaza bunul altei persoane, minorul nu mai poate cere bunul donat, dar ei vor avea o actiune in daune impotriva tutorelui. In ceea ce-i priveste pe administratorii persoanei juridice, daca ei neglijeaza sa transcrie donatia, persoana juridica va avea o actiune impotriva administratorului, deoarece, din neglijenta sa, a fost prejudiciata. Absenta transcrierii va putea fi invocata de orice persoana interesata (este vorba de cei care au primit de la donator proprietatea bunului, printr-un act gratuit sau oneros); mai pot invoca lipsa transcrierii creditorii care au o inscriptie ipotecara asupra imobilului donat (sint exclusi creditorii chirografari, deoarece ei nu au nici un drept asupra imobilului); succesorii cu titlu particular ai donatorului. Legea interzice insa unor persoane sa invoce absenta transcrierii donatiei (art. 819 Cod civil). Acestea sint: donatarul si reprezentatii sai; donatorul si succesorii sai universali; persoanele obligate de lege a face transcrierea si reprezentantii lor.

Cele prin care donatia are ca obiect doar nuda proprietate, donatorul pastrindu-si uzufructul. Nu este exclusa si situatia inversa, cind se doneaza uzufructul, donatorul rezervindu-si nuda proprietate. 4.Cazurile in care donatia este revocabila Regula este ca donatiile sint irevocabile. Principiul comporta insa unele exceptii. a) Revocarea donatiei pentru neindeplinirea sarcinilor impuse donatarului. Potrivit dispozitiilor art. 830 Cod civil, donatia este revocata pentru neindeplinirea sarcinilor, bunurile reintrind in stapinirea donatorului. O asemenea revocare nu are niciodata loc de drept (art. 832). In dreptul actual, neindeplinirea sarcinilor de catre donatar nu este considerata un act de ingratitudine. Revocarea produce efecte nu numai pentru viitor, ci si pentru trecut. Chiar daca donatarul ar fi constituit unele sarcini reale asupra bunului donat (servituti, ipoteci), imobilul va reveni donatorului liber de aceste sarcini. In situatia in care bunul imobil a fost instrainat de donatar, atunci donatorul il va putea revendica de la tertii detentori, daca donatia a fost revocata. Tertul va putea opune doar implinirea termenului de prescriptie. Restituind bunul, donatarul va trebui sa predea donatorului si fructele. Eventualele cheltuieli necesare facute de donatar cu conservarea bunului vor fi suportate de donator; vor fi platite donatarului inclusiv cheltuielile care au sporit valoarea bunului. Atit timp cit revocarea donatiei are efect retroactiv, partile vor fi puse in situatia anterioara, donatorul fiind obligat sa restituie donatarului ceea ce a primit in executarea sarcinii. Cind darul manual a fost facut cu sarcini, neindeplinirea acestora atrage revocarea donatiei. Solutia este similara si in ceea ce priveste donatiile indirecte si deghizate. In absenta unei clauze contrare, revocarea donatiei are loc numai prin justitie. Solutia se impune, deoarece prevederile art. 1021 Cod civil sint aplicabile si in cazul donatiei cu sarcini. Judecatorul poate acorda donatarului un termen de gratie pentru a-si executa obligatia. In cazul neexecutarii sarcinii, donatia devine un contract sinalagmatic. Or, este stiut ca, in cazul contractului sinalagmatic, creditorul poate opta intre obligarea debitorului la executarea contractului sau pentru rezolutiunea contractuala. Cererea de revocare a donatiei o pot face: donatorul, mandatarul sau, succesorii sai, credltorii, in temeiul art. 974 Cod civil, de cesionar (atunci cind i s-a transmis actiunea in revocare, cu titlu gratuit sau oneros). Actiunea in revocare va fi introdusa impotriva donatarului sau a mostenitorilor sai. b) Revocarea donatiei pentru ingratitudine. Art. 829 Cod civil dispune ca donatia se revoca pentru ingratitudinea donatarului. Ratiunea revocarii pentru ingratitudine nu poate fi intemeiata pe existenta unei conditii rezolutorii tacite, deoarece, intr-adevar, recunostinta nu transforma donatia intrun contract sinalagmatic. De aceea, revocarea pentru ingratitudine nu poate fi calificata decit ca o sanctiune legala. In aceste conditii, cazurile de revocare pentru ingratitudine sint de stricta interpretare. Aceste cazuri de revocare sint prevazute de art. 831 Cod civil si le vom trata in continuare. Donatarul a atentat la viata donatorului. Nu este necesar sa existe o hotarire de condamnare a donatarului, fiind suficient sa se fi stabilit intentia lui de a curma viata donatorului, chiar daca intentia nu a fost concretizata. Prin atentat vom intelege deci vointa donatarului de a-l ucide pe donator. Revocarea donatiei nu va opera atunci cind in partea donatorului s-a produs din culpa sau legitima aparare. Nu are importanta daca donatarul atentator este minor sau major (in ceea ce-l priveste pe minor, este necesar ca el sa-si dea seama de consecintele faptei sale). Donatarul s-a facut vinovat fata de donator de delicte, cruzimi sau injurii grave. Gravitatea injuriilor va fi apreciata de judecatori. Faptele mentionate vor trebui savirsite de donatar sau de o alta persoana, din ordinul sau. Cind faptele sint consecinta actelor provocatoare din partea donatorului, sintem de parere ca revocarea donatiei nu va mai opera. Actele de cruzime vizeaza integritatea corporala sau sanatatea donatorului si trebuie sa fie grave, chiar daca legea nu o prevede expres. Injuriile (sau insultele, invectivele) ating onoarea, demnitatea sau reputapa donatorului si ele trebuie sa fie neaparat grave. Nu are importanta daca injuriile au fost savirsite in public sau intr-un cadru restrins, in scris sau verbal. Simplele certuri dintre donator si donatar nu constituie motive pentru revocarea donatiei.^1) Fireste, ramine obligatia instantei judecatoresti sa aprecieze, in fiecare caz in parte, gravitatea faptelor. Manifestarile de ingratitudine trebuie sa fie savirsite cu intenfe; faptele comise din culpa nu vor avea efect asupra donatiei. Revocarea nu va opera nici in situatia in care donatarul este alienat mintal. c) Refuzul donatarului de a da alimente donatorului. Este situatia in care donatorul a solicitat alimente donatarului, deoarece se afla in nevoie, iar donatarul a refuzat, desi avea posibilitatea. Aceasta obligatie alimentara va exista numai in cazul in care donatorul nu are rude care sa-i acorde intretinerea. Valoarea alimentelor nu poate depasi valoarea bunului donat. Cind bunul a fost donat mai multor persoane si numai una din acestea se face vinovata de ingratitudine, revocarea donatiei va actiona numai impotriva donatarului vinovat. Actiunea in revocare trebuie introdusa numai impotriva donatarului, de catre donator (art. 833 alin. 2 Cod civil). Cu toate acestea, actiunea va putea fi promovata si de mostenitorii donatorului, in urmatoarele doua situatii: - cind actunea in revocare a fost intentata de donator, insa acesta a decedat in timpul procesului; - donatorul a decedat anterior promovarii acpunii in revocare, insa in cursul termenului de un an.

IV.Irevocabilitatea donatiei
1. Consideratii generale despre irevocabilitatea donatiei Principiul irevocabilitatii donatiei este consacrat in art. 801 Cod civil si niciodata nu s-ar putea conveni de catre parti ca donatia sa se revoce unilateral de catre donator. O asemenea clauza ar face donatia nula. S-ar parea ca reglementarea expresa a caracterului irevocabil al donatiei ar fi inutila, in conditiile in care, potrivit principiului fortei obligatorii a contractelor, nici una din parti nu va putea desfiinta unilateral contractul. Aceasta este adevarat, insa, asa cum s-a relevat in doctrina juridica, "Irevocabilitatea donatiilor are un caracter mai accentuat decit irevocabilitatea contractelor cu titlu oneros, in sensul ca, in materie de donatii, irevocabilitatea priveste nu numai efectele, ci insasi esenta contractului, fiind o conditie de validitate pentru formarea lui".^1) Stipularea unei clauze care ar leza principiul irevocabilitatii donatiei va duce la nulitatea integrala a contractului. Doar daca donatia ar fi divizibila, s-a considerat ca va fi anulata doar clauza nelegala, restul contractului urrnind sa-si produca efectele. 2.Aplicarea principiului irevocabilitatii donatiilor Exista unele clauze care sint incompatibile cu principiul irevocabilitatii. 1. Donatiile facute sub o conditie potestativa din partea donatorului Art. 822 Cod civil dispune expres ca: "Este nula orice donatie facuta cu conditii a caror indeplinire atirna numai de vointa donatorului. Desigur, nimic nu impiedica ca o donatie sa fie afectata de o conditie rezolutorie sau suspensiva,^1) cazuala sau mixta. Interzice insa ca donatia sa depinda de o conditie suspensiva sau rezolutorie potestativa din partea donatorului. Conditia pur potestativa face ca obligatia sa depinda numai de vointa debitorului. O donatie poate fi afectata insa de termen. 2. Donatia facuta cu sarcina pentru donatar de a achita datoriile donatorului (art. 823 Cod civil) Donatorul este liber sa impuna orice sarcina donatarului, atit timp cit este legala si morala. Cu toate acestea, nu se poate impune donatarului sa plateasca datoriile donatorului, care nu existau in momentul incheierii contractului si nici nu au fost mentionate in act. Aceasta inseamna ca, per a contrario, donatorul poate impune donatarului sa-i plateasca datoriile prezente, determinabile. In acest caz, donatia este valida, chiar daca valoarea datoriilor ar depasi valoarea bunurilor donate. Referitor la plata datoriilor viitoare, vom face urmatoarele observatii. Astfel, daca in contract sint determinate datoriile viitoare, atunci donatia este valida; dimpotriva, daca in act nu se mentioneaza datoriile viitoare (ceea ce ar face ca donatarul sa fie la discretia donatorului), donatia va fi anulabila. 3. Donatia facuta sub rezerva de a dispune de bunul donat (art. 824 Cod civil). Clauza prin care donatorul si-ar rezerva dreptul de a dispune, in viitor, de bunul donat, face contractul anulabil in intregime, iar donatarul s-ar afla la discretia donatorului, care ar putea oricind sa instraineze bunul etc. Cind clauza de a dispune de bun vizeaza doar o parte din acesta, atunci contractul va fi nul numai in ceea ce priveste aceasta parte. 3.Clauze compatibile cu principiul irevocabilitatii donatiilor Vor fi permise urmatoarele clauze: Cele prin care donatia este afectata de un termen (situatie in care termenul nu afecteaza decit exercitiul dreptului). Cele prin care donatia este supusa unei conditii cauzale sau mixte. Cele prin care se stipuleaza sarcina platii datoriilor prezente sau chiar viitoare, cind sint insa concretizate in contract. Cele prin care, potrivit art. 825 Cod civil, donatorul ar stipula intoarcerea bunurilor donate (cind donatarul ar muri inaintea donatorului sau donatorul ar muri inaintea donatarului). Clauzele de acest gen nu vor putea fi convenite decit in favoarea donatorului.

22

Aceste exceptii sint discutabile, in condipile in care revocarea donatiei este o problema de apreciere din partea donatorului (revocarea este o actiune personala, care presupune o apreciere subiectiva). Daca, in cazurile mentionate, mostenitorii pot exercita actiunea in revocare, creditorii donatorului nu au acest drept. Actiunea in revocare nu poate fi exercitata decit impotriva donatarului ingrat; aceasta inseamna ca actiunea nu va putea fi exercitata impotriva mostenitorilor donatarului. Intre parti, revocarea donatiei produce urmatoarele efecte: donatarul este obligat sa restituie donatorului valoarea bunurilor donate si nu pretul obtinut din instrainarea bunurilor; se vor mai restitui fructele din ziua introducerii acpunii in revocare. Daca bunurile donate nu au fost instrainate, atunci donatarul va trebui sa le restituie in natura. d) Revocarea donatiei pentru nasterea unui copil. Revocarea donatiei pentru nasterea unui copil poate avea loc, potrivit art. 836 Cod civil, cu respectarea urmatoarelor conditii: - donatorul sa nu fi avut} copii si nici alti descendenti la data incheierii contractului de donatie; - dupa incheierea donatiei, donatorul sa aiba un copil din casatorie sau din afara casatoriei. Indeplinirea acestor conditii face revocabila orice donatie (cu exceptia donatiei intre soti, deoarece este revocabila prin vointa donatorului). Daca in momentul donatiei donatorul avea un copil, donatia este irevocabila (nu are importanta daca este un copil sau alt descendent). Copilul trebuie sa fie nascut si nu numai conceput. Intr-adevar, prevederea legala potrivit careia copilul conceput nu impiedica revocarea donatiei "nu se prea aplica, caci, cel putin, de cite ori daruitorul a avut cunostinta de zamislirea copilului, nu se poate zice ca el a dispus de averea sa pentru ca credea ca n-are sa mai aiba copii". In ceea ce priveate copilul adoptat, credem ca el impiedica revocarea donatiei, deoarece este asimilat copilului din casatorie. Cind, in momentul donatiei, donatorul avea un copil declarat disparut, nasterea ulterioara a unui copil permite revocarea donatiei, deoarece copilul trebuie sa fie existent la data incheierii contractului. Potrivit prevederilor art. 836 Cod civil, revocarea donatiei va avea loc chiar si in cazul in care se naate copilul dupa moartea donatorului. Pentru nastere de copii, sint revocabile: donatiile gratuite; donatiile cu sarcina; darurile manuale; donatiile indirecte ai deghizate. Nu vor fi revocabile pentru nastere de copii: darurile obisnuite, de o valoare redusa, care sint scutite de raport; donatiile facute intre soti in timpul casatoriei; donatiile facute sotilor de ascendentii lor. Spre deosebire de revocarea donatiei pentru nerespectarea sarcinii, care este facultativa si judiciara, revocarea donatiei pentru naatere de copii are loc de drept ai fara interventia justitiei. Donatorul este obligat sa restituie bunurile primite. Daca dupa revocare copilul nascut ar muri, donatia nu ar reinvia. Legea interzice donatorului sa convina cu donatarul ca va renunta la revocarea donatiei pentru nastere de copii (art. 839 Cod civil), deoarece revocarea este in interesul copilului. Revocarea pentru nastere de copii va permite donatorului sa ceara bunul donat nu numai de la donatar, ci si de la tertii care l-ar fi dobindit de la donatar. Impotriva donatarului, donatorul va avea o actiune personala rezultata din contract, iar impotriva tertilor, o actiune in revendicare, la care poate recurge orice proprietar. Legea permite donatarului sa retina fructele dobindite pina in ziua in care a fost inatiintat despre nasterea sau recunoasterea copilului.

imputa asupra cotitatii disponibile. Donatia va fi supusa insa reductiunii daca depaseste cotitatea disponibila. Daca aceasta obligatie subzista in sarcina rezervatarului, ceea ce depaseste cotitatea disponibila, se va raporta. In cazul in care mostenitorul rezervatar nu a fost scutit de raport, iar donatia intrece partea de rezerva cuvenita donatarului, in literatura de specialitate s-a afirmat "ca excedentul donatiei se va imputa asupra cotitatii disponibile". Odata raportata, donatia se contopeste cu masa succesorala si va fi impartita, cu totalitatea bunurilor succesorale, intre comostenitori. Sint supuse raportului donatiile consfintite printr-un act autentic, donatiile directe si simulate, precum si darurile naturale. Daca bunurile donate au fost scoase din circuitul civil, de asemenea ele nu vor fi raportate. Raportul donatiilor nu actioneaza de plin drept, el trebuind a fi solicitat pe calea unei actiuni de realizare. Este exclusa deci raportarea donatiei prin intermediul unei actiuni in constatare. Raportul poate fi cerut printr-o actiune independenta sau in cadrul actiunii de iesire din indiviziune. Actiunea are caracter personal si se prescrie in termen de 3 ani, socotiti de la data deschiderii succesiunii, conform Decretului nr. 167/1958,^3) si nu poate fi promovata decit impotriva mostenitorului donatar, iar nu si in contra persoanelor care au dobindit bunul de la acesta. Raportul va opera indiferent de perioada de timp care s-a scurs de la data donatiei, obligatia subzistind chiar daca s-ar fi implinit termenul de prescriptie achizitiva.^4) Intr-adevar, donatarul a dobindit posesia bunului nu ca uzurpator, astfel ca dispozitiile legale, care reglementeaza prescriptia achizitiva, devin inaplicabile. Concret, raportul donatiilor va avea loc in natura, prin echivalent sau prin imputatie din partea celui obligat. 2.Reductiunea donatiei Am vazut ca raportul donatiilor consta in readucerea la masa succesorala (de catre unii dintre mostenitori) a bunurilor care le-au fost donate de donatorul defunct. Spre deosebire de raport, reductiunea succesorala este o sanctiune civila si consta in reducerea liberalitatilor excesive, adica a donatiilor efectuate sau legatelor instituite de catre defunct peste limitele cotitatii disponibile. Potrivit prevederilor art. 847 Cod civil, vor fi reductibile donatiile care depasesc cotitatea disponibila. Singurii in drept sa solicite reductiune sint mostenitorii rezervatari (precum si succesorii lor, cesionarii drepturilor succesorale si creditorii personali ai mostenitorului rezervatar). Sint mostenitori rezervatari: descendentii; ascendentii privilegiati; sotul supravietuitor. Deoarece dreptul de a invoca reductiunea se naste la data deschiderii succesiunii, donatarul poate opune rezervatarului exceptia implinirii termenului de prescriptie extinctiva ori aceea privind renuntarea expresa sau tacita, de catre mostenitorii rezervatari, ulterior deschiderii succesiunii, la exercitiul actiunii in reductiune. Reductiunea donatiilor poate fi ceruta nu numai pe cale de exceptie, in cadrul unei actiuni de iesire din indiviziune, dar si printr-o actiune separata, sarcina probei apartinind eredelui rezervatar. Prin admiterea reductiunii, donatia este desfiintata total sau partial, retroactiv, erezii rezervatari dobindind proprietatea asupra bunurilor, cu care li s-a incalcat rezerva, cu incepere din ziua deschiderii succesiunii. De la aceasta data, vor fi datorate si fructele civile si naturale folosite de donatar. Desigur, daca bunul a fost instrainat tertul dobinditor il va pastra, iar donatarul va intregi rezerva prin echivalent. In situatia in care bunul a fost insa instrainat ulterior deschiderii succesiunii, actiunea in reductiune se va rasfringe si asupra tertilor dobinditori. Tot prin echivalent va actiona reductiunea in cazul in care obiectul donatiei l-a format un bun consumptibil. In ipoteza in care reductiunea va avea loc prin echivalent, in toate cazurile, valoarea va fi aceea din momentul deschiderii succesiunii.

V.Raportul si reductiunea donatiei

1.Raportul donatiei Nu trebuie sa se confunde raportul donatiei cu reductiunea liberalitatilor excesive. Astfel, raportul vizeaza numai donatia, nu orice liberalitate; el actioneaza indiferent daca s-a incalcat sau nu cotitatea disponibila; defunctul il poate scuti pe moatenitor de raport; spre deosebire de reductiune, raportul se rasfringe numai asupra unor mostenitori. Au obligatia de a raporta donatia descendent sotul supravietuitor cind vin la mostenire in concurs cu descendentii, fiind scutiti de raport legatarii ai ceilalti mostenitori legali. Obligatia de raport va exista si in cazul descendentului donatar, care participa la mostenire prin reprezentare.^1) Numai descendentul sau sotul supravietuitor care accepta mostenirea datoreaza raportul, nu si in cazul in care s-a renuntat la mostenire, situatie in care donatorul pastreaza donatia. Daca insa donatarul a instrainat, anterior deschiderii succesiunii, bunurile daruite lui de catre defunct, el este obligat - in ipoteza reducerii donatiei - sa raporteze (in limitele reducerii respective) contravaloarea acestor bunuri, in situatia data mostenitorii rezervatari neavind actiune impotriva subachizitorilor pentru restituirea bunurilor dobindite de la donatar (art. 855 Cod civil). Raportul donatiei nu va opera atunci cind donatorul l-a scutit pe donatar de aceasta obligatie. In doctrina juridica s-a sustinut ca scutirea de raport trebuie sa fie expresa, dar in practica judecatoreasca s-a decis ca scutirea poate fi si tacita, o atare forma de dispensa de raport fiind si facerea liberalitatii sub forma unui act oneros, care implica, in general, pina la dovada contrara, intentia parintelui donator de a avantaja pe donatar, deoarece bunurile dobindite cu titlu oneros nu sint supuse raportului, ci doar reductiunii, daca se dovedeste ca, in realitate, actul oneros a constituit o donatie deghizata". Prin ea insasi, o donatie deghizata nu prezinta o scutire de raport, dar, in mod judicios, s-a statuat ca "judecatorii fondului sint chemati sa aprecieze, si sa decida daca intentia donatorului a fost ca mostenitorul sa fie sau nu scutit de raportul donatiei".^2) Dar, chiar daca scutirea de raport nu are loc printr-o clauza expresa, intentia de scutire trebuie sa rezulte neindoielnic. In prezenta unei scutiri de raport, donatia se va

Contractul de renta viagera

Renta viagera este reglementata in dreptul nostru in art. 1639 si urm. Cod civil, fiind un tipic contract aleatoriu. Renta perpetua si renta viagera Pe linga renta viagera, a fost imaginata si renta perpetua, in scopul inlaturarii imprumutului cu dobinda. O asemenea renta consta in instrainarea unui bun si obtinerea in loc a unor rente periodice, permanente. Renta viagera este acel contract prin care o persoana (numita credirentier) instraineaza, cu titlu oneros sau gratuit, un bun sau plateste o suma de bani unei alte persoane (numita debirentier), care se obliga sa plateasca periodic o renta de bani credirentierului pina la decesul acestuia. Deci, partile, intr-un asemenea contract, sint: credirentierul si debirentierul. Calitatea de credirentier o are orice persoana capabila de a face acte de dispozitie, deoarece contractul de renta viagera este translativ de proprietate. Chiar daca acest contract nu a avut pina in prezent frecventa contractului de intretinere, o analiza temeinica a lui se impune. Delimitare intre renta viagera si de intretinere In aparenta, aceste doua contracte se confunda. Cu toate acestea, configuratia lor juridica este distincta. La contractul de intretinere, debitorul se obliga sa asigure creditorului intretinerea pe viata (care consta in hrana, locuinla, imbracaminte, medicamente etc.); Ia renta viagera, debirentierul plateste periodic o renta. Aceasta inseamna ca, la contractul de intretinere, obligatia debitorului este de a face, pe cind la renta viagera, obligatia este de a da. In acest sens, jurisprudenta a decis ca "cele doua contracte nu sint identice, iar ceea ce le deosebeste este natura obligatiei debitorului prestatiilor succesive. Astfel, contractul de intretinere cuprinde o obligatie de a face, esentialmente personala, pe cind contractul de renta viagera cuprinde o obligatie de a da" . In

23

timp ce renta se poate transmite altei persoane, creanta de intretinere, nu. Spre deosebire de intretinere, renta poate fi urmarita de creditori. In sfirsit, contractul de intretinere este un contract nenumit, pe cind contractul de renta viagera este un contract numit. Caractere juridice ale contractului de renta viagera In principiu, renta viagera se infiinteaza cu titlu oneros (art. 1639 Cod civil). Elementul aleatoriu consta in durata de viata a credirentierului; daca va trai mult, atunci el va fi in cistig; dimpotriva, daca va trai mai putin, debirentierul va fi in cistig. In mod obisnuit, contractul de renta viagera este oneros. O renta viagera ascunde o donatie deghizata atunci cind renta a fost stipulata fictiv. Caracterul gratuit al contractului a fost prezumat de lege in cazul in care instrainarea bunului, in schimbul rentei, s-a facut in favoarea unui mostenitor in linie dreapta, ceea ce va permite mostenitorilor rezervatari sa poata solicita reductiunea liberalitatii.^1) Cind renta viagera constituie o liberalitate, ea va trebui "sa fie revestita de formele cerute de lege pentru asemenea acte" (art. 1640 Cod civil ), ceea ce inseamna ca vor trebui indeplinite conditiile de fond si de forma specifice liberalitatilor. Renta, in acest caz, va trebui facuta in forma ceruta de legea donatiilor si testamentelor; ea va fi reductibila in cazul in care va depasi cotitatea disponibila; nu va putea fi constituita in favoarea persoanelor incapabile de a primi donatie sau testamente (conform art. 808 Cod civil, este capabil a primi prin donatii oricine este conceput in momentul donatiei; este capabil de a primi prin testament oricine este conceput in momentul mortii testatorului). Cind renta constituie o liberalitate (donatie sau testament), a carei valoare depaseste cotitatea disponibila, art. 844 Cod civil prevede ca "erezii rezervatari au facultatea de a executa aceste dispozitii sau de a abandona proprietatea cantitatii disponibile". Tot o liberalitate va fi renta viagera si in cazul in care este constituita in favoarea unui tert, care dobindeste calitatea de credirentier. Practic, vom fi in prezenta unei stipulatii pentru altul, institutie neprohibita de lege. In ceea ce priveste conditiile de fond, renta va trebui sa indeplineasca toate regulile prevazute pentru donatii, insa nu si conditiile de forma ale acestora, deoarece ne vom afla in prezenta unei donatii indirecte (art. 1642 alin. 2 Cod civil). In cazul acestor donatii, nu mai este necesara forma solemna. Contractul de renta viagera are un caracter consensual. Creditorul rentei instraineaza debitorului un bun mobil sau imobil, ceea ce echivaleaza cu o vinzare, iar renta platita periodic reprezinta pretul vinzarii. Asemenea oricarei vinzari, proprietatea bunului se transfera de la o persoana la alta, prin simplul acord de vointa al partilor. Aceasta determina caracterul consensual al rentei. Excluzind situatia prevazuta de art. 1647 Cod civil, contractului de renta viagera i se aplica, in general, regulile de la contractul de vinzare-cumparare. Cind obiectul contractului de renta viagera il formeaza un teren, actul trebuie sa fie intocmit in mod obligatoriu in forma autentica; daca este o constructie, este necesar doar un inscris, pentru a putea fi realizata procedura publicitatii. Contractul de renta viagera este translativ de proprietate. Fara a fi necesara traditiunea bunului, transferul dreptului de proprietate are loc in momentul acordului de vointa al partilor (situatie similara vinzarii). Asemenea vinzatorului, credirentierul va beneficia de privilegiul recunoscut in favoarea sa. Daca renta este cu titlu gratuit, "ea nu este aleatorie, caci un contract, ca sa fie aleatoriu, trebuie sa prezinte acest caracter pentru ambele parti, in ce priveste prestatiile lor reciproce".^2) Legea permite infiintarea rentei in favoarea mai multor persoane (art. 1643 Cod civil ). Nu este posibil sa se constituie o renta viagera in favoarea unei persoane care incetase din viata la data infiintarii rentei. Nulitatea contractului va opera, chiar daca partile nu au cunoscut ca persoana in favoarea careia s-a constituit renta decedase. Contractul de renta viagera este un contract cu executare succesiva. Conditii de validitate Sub aspectul capacitatii, credirentierul sa aiba capacitatea de a dispune, deoarece renta viagera este translativa de proprietate. Cind renta este un titlu gratuit, desigur, persoana trebuie sa aiba capacitatea de dispozitie ceruta pentru incheierea contractului de donatie sau a unui testament. In ceea ce priveste consimtamtntul, se cer intrunite conditiile de la contractul de vinzare-cumparare. Obiectul rentei viagere il poate constitui un bun mobil sau imobil, care se afla in circuitul civil. In prezent, vor putea forma obiectul rentei si terenurile agricole. Cauza contractului de renta viagera trebuie sa fie licita si morala. Efectele contractului de renta viagera In cazul contractului de renta viagera, legea a prevazut o exceptie de drept comun, in sensul ca, credirentierul nu va putea solicita niciodata rezolutiunea pentru neexecutare, ci numai executarea silita a contractelor (art. 1647 Cod civil) Obligatiile debirentierului a) Prima obligatie a debirentierului o constituie aceea de a oferi credirentierului garantiile stipulate in contract pentru garantarea platii rentei si de a nu diminua aceste garantii. Astfel, debirentierul poate garanta cu o ipoteca, o fidejusiune etc. plata rentei. n acest sens, art. 1646 Cod civil prevede ca persoana, in favoarea careia s-a constituit renta, cu titlu oneros, poate cere desfiintarea contractului, daca debirentierul nu ofera garantiile promise. Dispozitia cuprinsa in continutul art. 1646 Cod civil nu se aplica contractului de renta viagera cu titlu gratuit.

Nerespectarea obligatiei de catre debirentier permite credirentierului sa solicite, prin justitie, desfiintarea contractului. Aceasta solutie va putea fi evitata daca, pina in momentul pronuntarii hotaririi, debirentierul ofera toate garantiile. Cind diminuarea garantiilor nu este culpabila debirentierului, nu va mai avea loc desfiintarea contractului. Daca are loc desfiintarea contractului, debirentierul va fi obligat sa restituie toate bunurile primite de la credirentier. b) Plata rentei. Cit timp traieste credirentierul, debirentierul este obligat sa plateasca renta la termenele stabilite. La decesul credirentierului, obligatia de plata a rentei inceteaza. Atit timp cit renta viagera are un caracter personal, "nu se transmite mostenitorilor, iar urmarirea ei nu se poate face, in principiu, decit de creditor. Totusi, atunci cind este vorba de sume restante, neachitate pina la moartea creditorului, mostenitorii sai preiau creanta in aceste limite si au dreptul sa urmareasca sumele scadente la data mortii". Dreptul la actiune, prin care se pretind ratele scadente, se va exercita in termenul general de prescriptie de trei ani. Renta viagera fiind un contract cu executare succesiva, termenul de prescriptie se va calcula raportat la fiecare rata de renta in parte. Urmarirea rentei viagere de catre creditori In cazul in care contractul de rent: viagera este un titlu oneros, renta este urmaribila; ea nu ar putea fi declarata neurmaribila de catre parti, deoarece ar permite debitorilor de rea-credinta sa lezeze drepturile creditorilor, sustragind patrimoniul lor de la urmarire. Dimpotriva, cind renta a fost constituita cu titlu gratuit, art. 1650 Cod civil permite partilor sa declare renta neurmaribila din partea creditorilor aceluia care o primeste. Prin aceasta, creditorii nu sint prejudiciati, deoarece patrimoniul celui in cauza nu a fost afectat cu nimic. Cu toate acestea, art. 408 Cod civil dispune ca nu se vor putea urmari si sechestra, decit numai pentru datorii de alimente, de chirii sau alte creante privilegiate asupra bunurilor mobile, rentele viagere care s-au daruit debitorului sub conditia de a nu se putea urmari. Instanta va putea fixa cota-parte din renta viagera care va putea fi urmarita sau sechestrata, cu ocazia producerii executarii silite. Daca renta viagera cu titlu gratuit nu a fost declarata neurmaribila de parti, atunci ea va putea fi urmarita de oricare creditor. Incetarea contractului de renta viagera In primul rind, contractul de renta viagera inceteaza prin moartea persoanei in favoarea careia s-a constituit renta. Implinirea termenului de prescriptie extinctiva va duce la incetarea rentei viagere. In cazul rentei cu titlu oneros, contractul se va stinge prin reziliere, atunci cind debirentierul nu a oferit garantiile promise la incheierea contractului.

Contractul de intretinere
Notiune si caractere juridice Contractul de intretinere este acel contract prin care una din parti, numita intretinut, transmite unul sau mai multe bunuri determinate ori o suma de bani (ori bunuri si bani) unei alte persoane, numita intretinator, care se obliga sa presteze intretinere fie intretinutului, fie unei alte persoane, numita beneficiar al intretinerii, pina la data decesului acestuia sau pe o perioada de timp determinata. Este un contract oneros, dar poate fi si gratuit. De asemenea, contractul de intretinere este un contract nenumit; in acest sens, instanta suprema a statuat ca "Contractul prin care o persoana instraineaza un bun al sau in schimbul obligatiei luate de catre dobinditor de a o intretine este un contract nenumit". Acest contract nu este reglementat de Codul civil sau de alte legi speciale, dar existenta sa a fost recunoscuta de jurisprudenta si doctrina juridica. Contractul de intretinere este bilateral, consensual si translativ de proprietate. Caracterul aleatoriu al creantei de intretinere nu influenteaza insa caracterul patrimonial al actiunii in anularea contractului, pentru lipsa consimtamintului la intocmirea lui. In cazul pluralitatii de creditori si debitori intr-un contract de intretinere, obligatia de intretinere care rezulta din conventie are un caracter indivizibil. Deosebirea contractului de intretinere de alte contracte Distinctia dintre contractul de intretinere si renta viagera, vinzarea-cumpararea cu clauza de intretinere sau donatia cu sarcina intretinerii, uneori este destul de dificila, fapt care il obliga pe judecator sa stabileasca cu exactitate natura raportului juridic dintre parti. Distinctia fata de contractul de renta viagera. Reglementat de Codul civil (art. 1639-1651), contractul de renta viagera cuprinde obligatia asumata de credirentier de a instraina un bun sau o suma de bani, in schimbul unei prestatii succesive in bani, pe care debirentierul o datoreaza pina la moartea sa. Principala deosebire intre renta viagera si contractul de intretinere este ca, in vreme ce contractul de renta cuprinde o obligatie de a da, contractul de intretinere se refera la o obligatie de a face (art. 1021-1295 si art. 1647 Cod civil). Daca renta viagera poate fi urmarita de creditori, intretinerea nu poate fi urmarita. In timp ce renta se poate transmite, creanta de intretinere este personala si intransmisibila. Daca renta viagera este un contract numit, contractul de intretinere este nenumit. Distinctia fata de contractul de vinzare-cumparare. O asemenea confuzie poate sa apara atunci cind este instrainat un

24

bun in schimbul unei sume de bani si a intretinerii. Faptul ca o persoana isi instraineaza bunul, chiar numai in schimbul intretinerii, face ca raportul juridic sa fie tot o forma a contractului de vinzare-cumparare, de care se deosebeste, intre altele, prin caracterul sau aleatoriu. De asemenea, atunci cind are loc anularea sau rezolutiunea contractului de vinzarecumparare, partile sint obligate sa restituie prestatiunile primite; o asemenea posibilitate nu apare in cazul contractului de intretinere, "care este un contract cu prestatiuni succesive, iar rezilierea lui nu produce ca rezolutiunea, efecte pe trecut". In contractul de vinzare-cumparare cu clauza de intretinere, obligatia principala este aceea in bani si subsidiara, aceea de intretinere, iar in contractul de intretinere, obligatia exclusiva ori principala este asigurarea intretinerii. Spre deosebire de vinzare, in cazul contractului de intretinere nu este necesara punerea in intirziere si nici acordarea unui termen de gratie. Clauzele obscure, neindoielnice, din cadrul contractului de intretinere, se interpreteaza intotdeauna in favoarea debitorului, pe cind la vinzare asemenea clauze se interpreteaza impotriva vinzatorului. In ceea ce priveste cheltuielile contractului, in timp ce la vinzare, in absenta unei stipulatiuni contrare, ele sint suportate de cumparator, la contractul de intretinere ele vor cadea in sarcina ambelor parti. ^1) Distinctia fata de contractul de donatie. Nu trebuie sa se confunde contractul de intretinere cu donatia propriu-zisa, sau cu donatia cu sarcina. In primul rind, pentru a deosebi contractul de intretinere de donatie, va trebui sa se stabileasca intentia partilor care rezulta din continutul contractului, precum si din imprejurarile de fapt. Nu exista donatie, ci un contract de intretinere, in situatia in care partile au convenit in scopul asigurarii unor avantaje reciproce. Situatia este delicata in cazul in care donatia este facuta cu sarcina donatarului de a-l intretine pe donator sau o alta persoana. In cazul donatiei, partile incheie contractul cu intentia de a face si, respectiv, de a primi o liberalitate. Conditii de validitate ale contractului de intretinere Capacitatea de a contracta. Ambele parti trebuie sa aiba capacitatea de a contracta, deoarece, prin contract, intretinutul transmite dreptul de proprietate iar intretinatorul poate fi obligat la plata daunelorinterese, in cazul in care ar refuza sa-si execute obligatia. Atit timp cit legea interzice vinzarea intre soti, prin analogie, sintem de parere ca nu poate fi incheiat intre ei nici contractul de intretinere. De altfel, potrivit dispozitiilor Codului familiei, intre soti exista o obligatie legala de intretinere. Tertul, in favoarea caruia poate fi incheiat contractul de intretinere, poate accepta sau refuza intretinerea; dreptul de a cere desfiintarea contractului il are doar stipulantul, beneficiarul intretinerii avind doar posibilitatea sa solicite executarea contractului. Consimtamintul. Trebuie sa fie liber, neviciat. Obiectul. Pot fi instrainate prin contract bunuri mobile sau imobile (constructii si terenuri). Important este ca bunurile respective sa se afle in circuitul civil. Cauza trebuie sa fie licita si morala. Daca, de exemplu, se va stabili ca a fost incheiat contractul de intretinere in vederea inceperii sau mentinerii unor relatii de concubinaj, atunci conventia va fi lovita de nulitate absoluta. Forma. Fiind un contract consensual, este suficient acordul de vointa al partilor pentru valabilitatea conventiei. Desigur, nimic nu impiedica partile sa-si materializeze conventia intr-un inscris (autentic sau sub semnatura privata). Daca insa, pentru instrainarea bunului, legea impune o anumita forma, atunci, pentru valabilitatea contractului, va trebui indeplinita aceasta forma. De exemplu, pentru instrainarea terenurilor agricole, legea cere in mod expres forma autentica; cum legea fondului funciar are in vedere orice fel de instrainare, inseamna ca forma autentica va trebui indeplinita si in cazul contractului de intretinere. Efectele contractului de intretinere Obligatiile intretinatorului Cea mai importanta obligatie a intretinatorului este aceea de acordare a intretinerii in natura beneficiarului intretinerii. Este posibil ca executarea in natura a obligatiei sa nu se mai realizeze, fie pentru ca ambele parli decid, de comun acord, ca obligatia in natura sa se transforme intr-o obligatie in bani, fie ca una dintre parti face imposibila executarea in natura (beneficiarul, prin refuzul nejustificat de a primi intretinerea, sau debitorul culpabil, refuza sa o mai acorde). In caz de neexecutare a obligatiei de intretinere, creditorul acesteia are optiunea intre a cere rezoluliunea contractului (art. 1021 Cod civil) sau executarea lui. Intrucit executarea in natura a devenit imposibila, datorita culpei debitorului, instanta, la cererea creditorului, poate stabili obligatia de intretinere, pentru o suma de bani, platibila la intervale stabilite de parti, sub forma unor prestatii periodice si cu tilu de despagubiri echivalente (art. 1075 Cod civil). In practica judiciara s-a hotarit ca nici creditorul si nici debitorul, invocindu-si propria lor culpa, nu pot cere transformarea obligatiei de intretinere intr-o suma de bani platibila periodic. S-a stabilit ca contractul de intretinere, fiind supus numai dispozitiilor Codului civil, chiar daca transformarea in bani ar fi admisibila, pe durata executarii contractului, suma stabilita in bani nu va putea fi modificata, conform prevederilor art. 94 din Codul familiei, si nici platita global, ci doar periodic, astfel cum au decis partile la incheierea contractului.

In principiu, intretinerea va trebui executata la locul stabilit de parti sau la domiciliul persoanei intretinute, daca nu s-a convenit altfel. In cazul in care, prin conduita sa, debitorul il obliga pe cel intretinut sa-si schimbe domiciliul, in absenta altei conventii, creditorul poate cere instantei sa transforme intretinerea intr-o suma de bani platibila periodic. Obligatiile intretinutului a) Obligatia de a transmite intretinatorului dreptul de proprietate asupra bunului instrainat (mobil sau imobil). Cind intretinatorul a inceput executarea obligatiei sale, iar beneficiarul intrelinerii refuza sa transmita dreptul de proprietate asupra bunului, intretinatorul va putea opta, fie pentru executarea contractului, fie pentru rezilierea lui. b) Obligatia de garantie contra evictiunii si a viciilor ascunse ale bunului instrainat. Sub acest aspect, ramin valabile cele examinate la contractul de vinzare-cumparare . Rezolutiunea contractului de intretinere In cazul contractului de renta viagera, in principiu, nu este posibila rezolutiunea contractului pentru neexecutare (art. 1647 Cod civil ) . Se pune problema daca, in cazul contractului de intretinere, se vor aplica, prin analogie, dispozitiile art. 1647 Cod civil sau dispozitiile art. 1020-1021 Cod civil, conform carora creditorul poate recurge la executarea contractului sau la rezolutiunea lui pentru neexecutare. Contractul de intretinere fiind sinalagmatic, oneros si aleatoriu, prevederile art. 1020 Cod civil, conform carora conditia rezolutorie este subinteleasa intotdeauna in contractele sinalagmatice in cazul in care una dintre parti nu-si executa obligatia, sint aplicabile.^1) In cazul neexecutarii obligatiei de intretineere, debitorul se afla de drept in intirziere si nici nu i se poate acorda termen de gratie pentru plata; explicatia se gaseste in faptul ca termenele de executare, in cazul contractului de intretinere, au caracter esential. In cazul rezolutiunii contractului de intretinere, in urma inapoierii imobilului creditorului, acesta va trebui sa restituie debitorului impozitele si primele de asigurare pe care le-a achitat, deoarece sumele respective au lichidat doar sarcini ale proprietatii.

Contractul de asigurare
Notiuni generale Contractul de asigurare este acel contract prin care o persoana fizica sau juridica (numita asigurat) se obliga sa plateasca periodic asiguratorului o anumita suma de bani (denumita prima de asigurare), in schimbul obligatiei pe care si-o asuma asiguratorul de a suporta riscurile care provin din producerea in viitor a unor evenimente prejudiciabile pentru asigurat, in sensul de a-i plati acestuia sau unei terte persoane o suma de bani cu titlu de indemnizatie de asigurare. Intr-un asemenea contract au calitatea de parti asiguratul (care poate fi persoana care a incheiat contractul, dar si o alta persoana, in acest din urma caz, cel care isi ia obligatia de a achita primele de asigurare numindu-se contractant) si asiguratorul (cel care se obliga sa plateasca asiguratului o suma de bani la producerea evenimentului). Contractul de asigurare poate cuprinde si o stipulatie pentru altul, in cazul in care partile contractante au stabilit ca, in cazul realizarii evenimentului, asiguratorul sa achite indemnizatia de asigurare unui tert, denumit si beneficiar al asigurarii. Contractul aleatoriu al contractului de asigurare ii da existenta riscului (pericolului). Riscul constituie un eveniment viitor si incert (inundatie, incendiu, accident, moarte etc.), la care sint expuse viata si sanatatea unei persoane sau bunurile acesteia. Nesiguranta evenimentului viitor poate avea in vedere indeplinirea sau neindeplinirea evenimentului (de exemplu, un accident) ori data realizarii evenimentului (moartea persoanei). In materia contractului de asigurare, notiunea de risc difera de intelesul riscului la care face referire art. 971 Cod civil. Riscul pe care si-l asuma asiguratorul trebuie sa existe in momentul incheierii contractului; el trebuie precizat in contract, deoarece este de stricta interpretare. Este necesar ca riscul sa nu depinda de vointa asiguratului, deoarece, in acest caz, dispare elementul aleatoriu al contractului. Ca urmare a riscului pe care si-l asuma asiguratorul, asiguratul trebuie sa plateasca o suma de bani denumita prima, al carei cuantum depinde de frecventa si intensitatea riscului. In momentul in care a survenit evenimentul, asiguratorul are obligatia sa plateasca asiguratului o suma de bani, denumita indemnizatie de asigurare. Caractere juridice Contractul de asigurare este bilateral si oneros, deoarece fiecare parte urmareste un anumit interes patrimonial (in schimbul primei de asigurare, asiguratul urmareste obtinerea indemnizatiei de asigurare). Este un contract cu executare succesiva. Obligatia asiguratorului de a suporta riscul are, un caracter continuu; in cazul asigurarii de bunuri, asiguratul are obligatia, de asemenea continua, de a intretine bunul inchiriat. Prima de asigurare poate fi achitata integral la incheierea contractului, dar este posibil sa fie platita si in rate, la termenele stabilite de parti. Contractul de asigurare are un caracter aleatoriu, deoarece nu se cunoaste la incheierea contractului daca evenimentul se va produce sau nu si nici data, eventual, cind se va realiza. Prin Hotarirea Guvernului nr. 1279 din 17 decembrie 1990, s-a aprobat infiintarea unor societali comerciale pe actiuni in domeniul asigurarilor. Incepind cu data de 1 ianuarie 1991, sau infiintat unitati comerciale pe actiuni in domeniul asigurarilor, ca persoane juridice. Aceste societati realizeaza obiectivul de activitate pe baza de contracte incheiate in conformitate cu Codul civil si Codul comercial roman, precum si in temeiul actelor normative din domeniul asigurarilor. ADAS si-a incetat activitatea, activul si pasivul acestuia fiind preluat de societatile pe actiuni astfel:

25

- Societatea "Asigurarea romaneasca" S.A. a preluat activele asigurarilor facultative pe viata, cele aferente asigurarilor obligatorii, asigurarilor facultative de autovehicule si ale altor asigurari. - Societatea "Astra" S.A. a preluat activele aferente societatilor mixte, cu participarea ADAS, din strainatate, cele aferente asigurarilor si operatiunile de asigurare in relatiile cu strainatatea. - Agentia "Carom" S.A. a preluat activitatea privind constatarea daunelor, stabilirea si plata despagubirilor in cazurile de pagube produse in Romania, cind raspunderea revine unor asigurati la societati de asigurare din strainatate, si in cazurile de pagube produse in strainatate de automobilisti romani asigurati la societati de asigurare din tara noastra. Societatea "Asigurarea romaneasca" S.A., prescurtat "ASIROM" S.A., desfasoara activitati de asigurare si reasigurare prin acceptarea de riscuri in schimbul platii unor prime de catre asigurati si, respectiv, reasigurati, si prin plata despagubirilor si a sumelor asigurate in cazul producerii evenimentelor asigurate in vederea compensarii daunelor si a realizarii de profituri. Aceasta societate de asigurare urmareste: a) practicarea asigurarilor obligatorii, conform legilor in vigoare; b) practicarea asigurarilor facultative: - de viata; - de persoane, altele decit cele de viata; - de autovehicule; - maritime si de transport; - de aviatie; - de incendiu si alte pagube de bunuri; - de raspundere civila; - de credite si garantii; - de pierderi financiare din riscuri asigurate. c) practicarea reasigurarilor in toate categoriile de asigurari. Societatea "Astra S.A." are ca obiective de activitate: a) practicarea asigurarilor facultative: - de persoane, altele decit cele de viata; - de autovehicule; - maritime si de transport; - de aviatie; - de incendiu si alte pagube la bunuri; - de raspundere civila; - de credite si garantii; - de pierderi financiare din riscuri asigurate. b) practicarea reasigurarilor in toate categoriile de asigurari prevazute mai sus. Agentia "Carom S.A." are ca obiective: - constatarea si evaluarea pagubelor, a cauzelor si responsabilitatilor in producerea acestora; - stabilirea drepturilor la despagubiri Asi la alte sume cuvenite din asigurare cuantificarea acestora; - plata despagubirilor si a altor drepturi cuvenite din asigurare; - recuperarea de la societatile de asigurare a pagubelor si a altor sume in sarcina acestora, potrivit contractelor de asigurare; - alte servicii solicitate de societatile de asigurare, altor persoane juridice si persoane fizice romane si straine. Incheierea contractului de asigurare Fiind un contract consensual, este suficient acordul de vointa al partilor pentru incheierea lui. Este adevarat ca art. 57 din Decretul nr- 471/1971 dispune ca contractul de asigurare se incheie in scris, dar forma scrisa este ceruta adprobationem si nu ad validitatem. In acest sens, art. 58 din Decretul nr. 471/1971 prevede ca consimtamintul asiguratorului pentru incheierea contractului de asigurare poate rezulta si din trimiterea unui document de asigurare precum polita de asigurare sau certificat, din cererea de plata a primei de asigurare ori din inscrisul prin care se constata primirea acestei plati sau din orice inscris din care reiese vointa asiguratorului de a incheia contractul. Retinem insa dispozitia legii, potrivit careia contractul de asigurare nu poate fi dovedit prin martori, chiar daca ar exista un inceput de dovada scrisa. Incheierea contractului este precedata de o oferta de contract din partea asiguratului, care este adresata asiguratorului. Declaratia de asigurare este un formular tip, pe care il completeaza asiguratul; in afara elementelor de identificare a partii etc., vor trebui descrise riscurile si se va mentiona suma asigurata. Orice imprejurare cu privire la modificarea imprejurarilor referitoare la risc va trebui adusa la cunostinta asiguratorului. In cazul in care asiguratul nu a dat raspunsuri exacte ,si complete ori nu a comunicat asiguratorului schimbarea imprejurarilor esentiale referitoare la risc, asiguratorul are dreptul, anterior producerii evenirnentului asigurat, sa propuna asiguratului modificarea corespunzatoare a contractului sau sal denunte in cazul in care, cunoscind exact imprejurarile, nu ar fi incheiat contractul. Dupa realizarea evenimentului asigurat, asiguratorul are dreptul sa reduca indemnizatia cuvenita, corespunzator raportului dintre prima stabilita si cea care, cunoscindu-se exact imprejurarile, ar fi fost cuvenita, sau sa refuze plata indemnizatiei, daca fata de acele imprejurari contractul nu s-ar fi incheiat. Desigur, situatia este diferita, cind asiguratul a fost de reacredinta; in acest caz, asiguratorul, inainte de realizarea evenimentului asigurat, va denunta contractul, iar dupa producerea evenimentului, va refuza plata indemnizatiei. Asiguratorul are posibilitatea, in cazul asigurarii de persoane asupra vietii, sa exercite drepturile de denuntare a contractului sau refuzul platii indemnizatiei, numai in cadrul unui termen de doi ani, calculat din momentul incheierii contractului sau de la data repunerii acestuia in vigoare. Dupa acceptarea ofertei de catre asigurator, care poate fi expresa sau tacita, contractul se va considera incheiat in

momentul in care asiguratul a luat cunostinta de acceptarea ofertei sale. Data de la care asiguratorul va suporta riscul nu coincide cu cea a incheierii contractului de asigurare, deoarece riscul va fi suportat numai dupa trecerea unei perioade de timp de la data platii primei de asigurare. Durata contractului va fi cea convenita de parti; la implinirea termenului, partile au posibilitatea sa reinnoiasca contractul. Asigurarea de persoane Asiguratorul se obliga ca, la producerea evenimentului asigurat, sa plateasca o suma asigurata. Doar in cazurile stabilite prin conditiile de asigurare, este permisa asigurarea in vederea unui eveniment privind o alta persoana decit aceea care a incheiat contractul. Suma asigurata va fi achitata asiguratului sau beneficiarului desemnat de acesta. Cind asiguratul ar deceda si nu s-a desemnat un beneficiar, atunci suma asigurata va fi achitata mostenitorilor asiguratului, in calitate de beneficiari. Asiguratul il va putea desemna pe beneficiar in momentul incheierii contractului, in cursul executarii acestuia printr-o declaratie scrisa comunicata asiguratorului ori prin testament. Nimic nu-l va putea impiedica pe asigurat sa-l inlocuiasca sau sa-l revoce pe beneficiar in timpul executarii contractului. Inlocuirea sau revocarea se va putea face tot printr-o declaratie scrisa sau prin testament. Este posibil ca asiguratul sa desemneze mai multi beneficiari; daca vor exista mai multi beneficiari stabiliti sau mostenitori, acestia vor avea drepturi egale asupra sumei asigurate. Asiguratorul va datora suma asigurata independent de alte sume care se cuvin asiguratului sau beneficiarului din asigurarea prin efectul legii. De subliniat dispozitia legala potrivit careia creditorii asiguratului nu au dreptul sa urmareasca suma asigurata cuvenita beneficiarului (art. 86). In ceea ce priveste asigurarea de persoane, dupa plata sumei asigurate, asiguratorul nu se va subroga in eventualele drepturi ale asiguratului impotriva tertilor. Asa cum s-a aratat in doctrina juridica, "daca moartea sau invaliditatea asiguratului a fost provocata din culpa unui tert, dreptul la suma asigurata exista alaturi de dreptul la despagubiri impotriva autorului faptei ilicite". Asigurarea de persoane poate imbraca forma asigurarii asupra vietii sau asigurarii pentru cazuri de accidente. Cind asigurarea se face pentru caz de deces contractul poate fi incheiat pe o durata determinata (asiguratorul va achita suma daca moartea a intervenit in acest interval de timp) sau pina la sfirsitul vietii asiguratului (plata sumei va avea loc la data mortii asiguratului). Este posibila si asigurarea pentru caz de supravieluire, situatie in care contractul se incheie pe o perioada determinata; la implinirea perioadei, daca asiguratul este in viata, asiguratorul va avea obligatia sa-i plateasca suma asigurata. In prezent, sint practicate numeroase forme de asigurare de persoane. Asigurarea de bunuri In cazul asigurarii de bunuri, asiguratorul isi ia obligatia ca, la realizarea evenimentului asigurat, sa plateasca asiguratului sau beneficiarului o despagubire. Ceea ce este esential, asiguratul trebuie sa aiba un interes patrimonial in ceea ce priveste bunul asigurat. Aceasta conditie va trebui indeplinita chiar si atunci cind a fost desemnat un beneficiar. Un asemenea interes pot avea: proprietarul, uzufructuarul, depozitarul etc. Bunurile care pot fi asigurate sint fie individualizate, fie grupe de bunuri fiind posibil sa fie asigurate si bunuri viitoare. Obligatia asiguratului este sa intretina bunul asigurat in bune conditii si in conformitate cu dispozitiile legale, in scopul prevenirii producerii evenimentului asigurat. Sub acest aspect, asiguratorul are dreptul sa verifice modul in care bunul asigurat este intretinut. Suma asigurata nu poate depasi valoarea bunului; asiguratul va putea consimti chiar ca aceasta suma sa fie sub valoarea bunului in cazul producerii evenimentului, diferenta de valoare va fi suportata de asigurat. Daca s-ar admite ca suma asigurata sa depa,seasca valoarea bunului, ar insemna sa se incurajeze interesul asiguratului sa se produca evenimentul. Efectele juridice pe care le produce contractul de asigurare cu privire la asigurarea de bunuri au in vedere obligatiile care revin celor doua parti contractante. Obligatiile asiguratului Obligatia de a plati, la termenele stabilite, primele de asigurare. Nerespectarea acestei obligatii atrage anumite consecinte, chiar cu privire la insasi existenta contractului. Astfel, asiguratul mai are la dispozitie un termen de doua luni pentru plata primelor, iar daca nici in acest interval obligatia nu este executata, atunci contractul se reziliaza de drept, fara posibilitatea restituirii de catre asigurator a primelor de asigurare platite anterior. Obligatia asiguratului de a intretine bunul asigurat si de a lua toate masurile care depind de el pentru a evita producerea evenimentului. Obligatia asiguratului de a combate calamitatile si de a diminua pagubele. De exemplu, in caz de incendiu, asiguratul va trebui sa impiedice extinderea acestuia, sa-l stinga si sa salveze bunurile de la distrugere. Obligatia asiguratului de a aduce la cunostinta asiguratorului despre producerea evenimentului, pentru ca acesta, in cel mai scurt timp, sa stabileasca exact intinderea prejudiciului. In cazul in care asiguratul ar aduce la cunostinta asiguratorului cu mare intirziere producerea evenimentului, facind imposibila stabilirea exacta a pagubei, atunci asiguratorul va putea refuza plata indemnizatiei de asigurare.

26

Obligatiile asiguratorului Obligatia de plata a indemnizatiei de asigurare, care se va stabili in functie de intinderea prejudiciului produs si de marimea sumei asigurate. ^1) Se va repara numai prejudiciul efectiv produs, nu si beneficiul realizat. Bunul asigurat poate fi distrus total sau partial de eveniment, repararea facindu-se dupa sistemul acoperirii proportionale. Legea dispune, in acest sens, despagubirile, care vor fi platite de asigurator, se vor stabili dupa starea bunului din momentul producerii evenimentului asigurat, iar la culturile agricole si rodul viitor si in functie de valoarea productiei. Ceea ce este important, despagubirile pe care le va plati asiguratorul nu vor putea depasi suma la care s-a facut asigurarea, nici cuantumul prejudiciului si nici valoarea bunului din momentul realizarii evenimentului asigurat. Cind in contractul de asigurare s-a prevazut o suma de asigurare inferioara valorii bunului, atunci despagubirea se va diminua corespunzator raportului dintre suma mentionata in contract si valoarea bunului. Distrugerea bunului asigurat poate fi consecinta unei forte majore, dar si a faptei unui tert. In acest din urma caz, asiguratul va putea sa se indrepte cu o actiune in daune impotriva autorului faptei ilicite, dar si impotriva asiguratorului, cu o actiune intemeiata pe contractul de asigurare. In cazul in care asiguratorul a fost cel care l-a despagubit pe asigurat, el va avea apoi o actiune impotriva autorului faptei ilicite, in temeiul art. 998 Cod civil subrogindu-se in drepturile asiguratului, asiguratorul va recupera de la tert cuantumul despagubirilor achitate. Deci, subrogarea va avea loc numai in limitele despagubirilor achitate. Actiunea in regres va fi promovata de asigurator in nume propriu, ca titular al creantei. S-ar putea ca indemnizatia de asigurare sa nu acopere integral prejudiciul (de exemplu, suma asigurata este inferioara valorii bunului asigurat), situatie in care, in temeiul art. 998 Cod civil, pentru diferenta de prejudiciu, asiguratul va avea o actiune in daune impotriva tertului. Deoarece asiguratorul nu repara decit prejudiciul efectiv produs, chiar pentru recuperarea beneficiului nerealizat, asiguratul va avea o actiune in daune impotriva autorului faptei ilicite. Subrogarea asiguratorului are un caracter personal, drepturile asiguratului fiind exercitate de asigurator ca si cum ar fi fost exercitate in absenta contractului de asigurare. Asigurarea de raspundere civila Desi exista similitudini intre asigurarea contractuala de raspundere civila si cea prin efectul legii, intre cele doua raspunderi exista distinctii de regim juridic. In limita sumei asigurate prevazuta in contract pentru bunuri si persoane asigurarea de raspundere civila repara despagubirile pentru paguba de care este raspunzator asiguratul fata de terta persoana, ca urmare a producerii unei fapte care atrage raspunderea asiguratului. Aceasta asigurare de raspundere are in vedere doar raspunderea civila delictuala a asiguratului si nu raspunderea contractului.^1) Legea permite ca prin contractul de asigurare sa se poata cuprinde in asigurare si raspunderea civila a altor persoane decit cea a persoanei care a incheiat contractul. Este insa absolut necesar ca persoanele respective sa fie determinate in contractul de asigurare, deoarece, in caz contrar, nu vor fi luate in considerare persoane neidentificate. Asiguratorul are obligatia sa plateasca despagubirea nemijlocit persoanei prejudiciate, in masura in care aceasta nu a fost despagubita de asigurat, despagubire care nu va fi urmarita de creditorii asiguratului. Doar in cazul in care va face dovada ca l-a despagubit pe cel prejudiciat, asiguratul va putea pretinde despagubirea de la asigurator. Spre deosebire de asigurarea prin efectul legii, persoana pagubita nu va avea niciodata actiune directa impotriva asiguratorului. Savirsirea unei fapte ilicite de catre asigurat nu atrage dreptul acestuia de a pretinde automat despagubiri de la asigurator, atit timp cit persoana nu a pretins daune-interese. Despagubirile la care are dreptul tertul pagubit vor fi stabilite prin hotarire judecatoreasca sau printr-o conventie intre asigurat si victima, cu acordul asiguratorului. Asa cum s-a relevat in doctrina juridicaj "asiguratul nu poate tranzactiona cu victima asupra cuantumului despagubirilor decit in anumite conditii si cu acordul ADAS-ului, pentru ca altfel ar insemna ca el ar putea fixa indemnizatia de asigurare pe care trebuie s-o plateasca ADAS-ul".^2) Oricum, despagubirea se va situa in limitele sumei asigurate, in care vor fi incluse si cheltuielile de judecata. Dar, pentru ca asiguratul sa poata pretinde despagubiri de la asigurator, trebuie ca fapta ilicita pe care a produs-o terlului sa fi fost savirsita din culpa; legea dispune ca asiguratorul nu va plati despagubirea daca evenimentul a fost produs prin comiterea unor fapte grave mentionate in conditiile de asigurare. Dimpotriva, la asigurarea prin efectul legii, asiguratorul va plati si atunci cind fapta a fost comisa cu intentie. Ca si in cazul asigurarii de bunuri, asiguratorul se va subroga in drepturile asiguratului, avind o actiune in regres impotriva celor care au produs prejudiciul. Asigurarea prin efectul legii Unele bunuri ale persoanelor fizice si juridice sint supuse asigurarii de plin drept, fara a se mai incheia un contract de asigurare intre asigurat si asigurator. Desi in acest caz primele de asigurare au caracter administrativ-financiar, jurisprudenta a decis ca despagubirile, izvorind din raporturi de drept civil, litigiile care se refera la plata unei sume mai mari sau mai mici decit cea cuvenita asiguratului sint de competenta instantelor judecatoresti.^1) Obiectul ei il constituie despagubirea de natura civila. In cadrul asigurarii de raspundere prin efectul legii vor intra si prejudiciile cauzate prin accidente de autovehicule. Asigurarea de raspundere prin efectul legii.

Legea prevede ca persoanele fizice si cele juridice care detin autovehicule supuse inmatricularii, ce sint folosite pe teritoriul tarii, se asigura prin efectul legii pentru cazurile de raspundere civila ca urmare a prejudiciilor cauzate prin accidente de autovehicule. In temeiul asigurarii, asiguratorul va plati despagubiri pentru pagubele de care raspund asiguratii fata de tertele persoane pagubite; nu are nici o relevanta ca raspunderea este consecinta faptei proprii, a faptei altuia sau a faptei lucrului. Asiguratorul nu va plati despagubirile decit daca paguba este consecinta unui accident de autovehicul care angajeaza raspunderea civila a persoanei asigurate. De retinut ca "asigurarea de raspundere civila prin efectul legii acopera numai raspunderea delictuala a detinatorului auto, deci numai acele ipoteze in care detinatorul nu se afla in raporturi contractuale cu persoana pagubita". Despagubirile pe care le va plati asiguratorul se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca, cu titlu de desdaunare si cheltuieli de judecata, persoanelor prejudiciate prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea unor bunuri. Legea mai prevede insa ca despagubirile se vor acorda si atunci cind cel care conducea autovehiculul, responsabil de cauzarea accidentului, este o alta persoana decit asiguratul. Legea mai prevede ca asiguratorul va datora despagubiri, in caz de vatamare corporala sau deces a unei persoane, chiar daca autorul accidentului a ramas neidentificat. Daca accidentul s-a soldat cu uciderea unor animale sau distrugerea unor bunuri, asiguratorul nu va datora despagubiri, in cazul autorului neidentificat. Daca asiguratorul va datora, pe linga despagubirile si cheltuielile efectuate in procesul civil, el nu va plati cheltuielile de judecata privind procesul penal (chiar daca actiunea civila a fost rezolvata concomitent cu actiunea penala), precum si cheltuielile de executare ale hotaririi civile sau penale. Art. 34 alin. 1 din Decretul 471/1971 dispune ca asiguratorul va acorda despagubiri pentru pagubele de care asiguratii raspund in temeiul legii, fata de terte persoane prejudiciate prin accidente de autovehicule. Terta persoana poate fi orice persoana fizica sau juridica, esential fiind ca ea sa nu se fi aflat in raporturi contractuale de asigurare. In acest sens, nu va putea solicita despagubiri pentru prejudiciul cauzat detinatorul autovehiculului de un alt autovehicul care ii apartine. Problema asigurarii de raspundere prin efectul legii a facut obiectul unei vaste practici judiciare. Astfel, s-a stabilit ca, potrivit art. 46 din Decretul nr. 471/1971, drepturile persoanelor pagubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercita impotriva celor raspunzatori de producerea pagubei; in consecinta, asiguratorul, care este parte in raportul de asigurare, prin efectul legii, nu poate fi chemat in proces pentru a fi obligat sa raspunda direct fata de cei pagubiti prin accidentul de autovehicul; din acelasi motiv, asiguratorul nu poate fi chemat sa raspunda nici solidar cu inculpatul, ca parte responsabila civilimente, deoarece prevederile art. 14 Cod procedura penala nu sint aplicabile. In acest sens, instanta suprema a stabilit ca obligarea asiguratorului la plata despagubirilor datorate de inculpat, prin subrogarea acesteia in obligatiile inculpatului, in temeiul raportului de asigurare, nu este legala, asiguratorul neputind fi parte, pe acest temei, in procesul penal; asiguratorul se gaseste intr-un raport de cu totul alta natura cu inculpatul, si anume, intr-un raport de asigurare, care se rezolva in afara procesului penal. Atunci cind este avariat un autovehicul asigurat, cu ocazia unui accident de circulatie, atit timp cit despagubirile au fost stabilite prin invoiala dintre parti, cu acordul asiguratorului, si achitate de catre acesta din urma, nu se va mai putea proceda la reevaluarea daunelor in cadrul procesului penal.

27