Agresivitatea, ca si componenta a fiinei umane, a constituit si constituie preocuparea multor specialisti din cele mai diverse domenii: psihologi,

sociologi,antropologi, juristi si altii. Agresivitatea este "O stare a sistemului psihofiziologic, prin care persoana raspunde printr-un ansamblu de conduite ostile in plan constient, inconstient si fantasmatic, cu scopul distrugerii, degradarii sau umilirii unei fiinte sau lucru investite cu semnificatie, pe care agresorul Ie simte ca atare si reprezinta pentru el o provocare" (Paunescu, 1994, 15). Psihologia moderna considera ca "agresivitatea este o calitate a organismelor vii, care pentru supravietuire, adaptare, dezvoltare, deci, ca o conditie a existentei, consta in actiunea acestora asupra mediului inconjurator in scopul apararii, cautarii hranei, perpetuarii speciei" (Dragomiresccu, 1976,88). Din perspectiva psihologiei sociale, Nicolae Mitrofan (1996, 434) considera "agresivitatea ca fiind orice forma de condu1ta orientata cu intentie catre obiecte, persoane sau catre sine, in vederea producerii unor prejudicii, a unor raniri, distrugeri si daune". Explicatia agresivitatii a suscitat numeroase dispute. Daca "agresivitatea este o trasatura innascuta sau dobandita? "ramane o intrebare de actualitate. Cautand cauzele principale a1e agresivitatii, psihologia sociala incearca sa puna in ordine mu1titudinea de teorii referitoare la acest fenomen. Astfel, principalele directii ar fi urmatoarele (Mitrofan, 1996, 436): Lorentz. Agresivitatea este innascuta, sustin Sigmund Freud si Konrad Agresivitatea este un raspuns la o frustrare, afirma Leonark Agresivitatea este un comportament social invatat. Aceasta

Berkowitz si John Dollard. pozitie este legata de numele lui Albert Bandura, care formuleaza teoria invataturii sociale a agresivitatii. El considera ca, cel ma1 adesea, modelele de conduita agresiva pot fi intalnite in familie (parinti copiilor abuzati si maltratati au fost si ei la randul lor supusi unor tratamente asemanatoare in copilarie), in mediul social (influenta subculturilor), in mass-media (in special televiziunea, care ofera aproape zilnic modele de conduita

agresiva verbala, fizica sau sexuala). Destul de frecvent, agresivitatea este asociata si chiar confundata cu violenta. Totui, aria agresivitii este mult mai extinsa decat cea a violentei, ea manifestandu-se atat la nivel atitudinal, comportamental cat si pulsional, afectogen. Agresivitatea are mai multe forme de manifestare (Paunescu, 1994,17): excitabilitate, impulsivitate, propulsivitate, violenta, comportament aberant, comportament agresiv. Violenta este o forma agresiva de comportament care a existat de la inceputul comunitatii umane, dar care azi a inceput sa capete proportii exagerate si ingrijoratoare. De la manifestarea fata de natura, concretizata prin poluare si distrugere, de la reactiile necontrolate in relatiile interumane, care se manifesta prin molestare, schilodire, perversiuni, viol, crima, pana la dereglarea relatiilor interstatale care pot declansa razboaie, violenta reprezinta un factor regresiv al civilizatiei. In sens generic, asupra referinta in care isi fixeaza sensul. Astfel, din perspectiva juridica, violenta presupune utilizarea fortei fizice sau a autoritatii personale cu scopul producerii unui prejudiciu sau vatamari integritatii unei persoane (violenta criminala, omucidere, raniri si loviri voluntare, violuri etc.). In sociologia politica, a claselor sociale, violenta reprezinta modalitatea prin care o clasa sociala isi exercita dominatia asupra altei clase. La nivelul relatiilor internationale, interstatale, violenta se concretizeaza in razboaie de cucerire, terorism internationa1 (violenta colectiva sau institutionala). In antropologia culturala, violenta este echivalenta cu constrangerea exercitata de o anumita comunitate culturala asupra alteia sau de un anumit sistem normativ asupra altora, prin intermediul unor agenti represivi cu caracter economic, politic sau spiritua1, in scopul adoptarii modefu1ui dominator (Radulescu, 1998, 658). Constantin Paunescu (1994, 18) propune o abordare psihologica a fenomenului: violenta este o manifestare comportamentala de relatie interumana si exprima sub diversele sale violenta presupune "utilizarea fortei si altora" constrangerii de catre un individ, grup sau clasa sociala in scopul impunerii vointei (Radulescu, 1998, 658). Ea dobandeste semnificatii particulare in functie de contextul de

forme, structuri sau acte ale unei stari de agresivitate. Psihologia considera aceasta stare de agresivitate ca rezultat al unei frustrari. Incercand o analiza sociologica a violentei, Ioan Mihailescu (2000, 154) propune o definitie operationala: "actiunea coercitiva asupra unor persoane in vederea obtinerii unui raspuns conform anumitor interese" (2000, 155) desemneaza violenta. Operand aceasta definitie, Ioan Mihailescu considera violenta ca o "relatie sociala". Aceasta relatie presupune existenta a trei elemente: a) Cel care exercita violenta (autorul violentei). Acesta poate fi un individ sau un grup de indivizi, o organizatie sau o institutie societala. EI poate actiona atat in vederea indeplinirii propriilor scopuri sau interese, cat si a intereselor si scopurilor altor indivizi sau grupuri de indivizi. b) Cel care suporta violenta (victima violentei). EI poate fi un individ, un grup, o categorie sociala sau o societate in totalitatea ei. Actiunea coercitiva (violenta ca atare). Ea poate fi concretizata atat prin mijloace directe cat si ind1recte. Prin exercitarea ei, autorul violentei urmareste sa obtina de la victima violentei un raspuns, o atitudine, un comportament care sa-i permita sa-si realizeze scopurile si interesele proprii sau ale altora considerand violenta o "manifestare tipic umana", Ioan Mihaifescu (2000, 155) atrage atentia ca in analiza acestui fenomen trebuie considerata intreaga relatie si nu numai situatia victimei, pentru a se putea stabili mai bine cauzele violentei, dar si pentru a aprecia natura ei. Analizand sensurile pe care le ia violenta in domeniul sociologiei, Radulescu (1998, 659) apreciaza ca alaturi de clasele sau grupurile privilegiate si cele defavorizate sau marginalizate, alcatuite din indivizi lipsiti de resurse, neintegrati social ori socializati in mod deficitar, recurg la violenta ca un mijloc compensator prin care pot dobandi acces la "oportunitati sociale". Violenta apare astfel ca "o consecinta a marginalizarii, a proceselor de dezorganizare sociala, a anomiei si neintegrarii sociale, manifestandu-se prin comportamente agresive care incalca legea sau codurile 1998, 659): - violenta maritala sau familiala (ansamblul conflictelor din grupul familial care au ca efect maltratarea parteneru1ui sau a copilului); - violenta protestatara (actiunile violente intreprinse de grupurile normative nescrise". In afara de sensul sugerat mai sus, violenta are si alte conotatii in sociologie (Radulescu,

minoritare ca raspuns la prejudicii si discriminari etnice sau rasiale); - violenta socializata (dobandirea tehnicilor care implica violenta colectiva prin intermediul mass-mediei); - violenta simbolica (notiune propusa de sociologul francez Pierre Bourdieu pentru a caracteriza autoritatea sau inf1uenta culturala exercitata de clasele dominante in scopul asigurarii puterii); - violenta structurala (termen utilizat de sociologul francez Madeleine Grawitz cu referire la procesul de mentinere in tarile subdezvoltate a unor structuri economice care favorizeaza neo-colonianismul). In lucrarea sa, "Conditia si agresivitatea umana", Constantin Paunescu ( 1994, 20) il citeaza pe Jean-Claude Chesnais (1981) care sugereaza trei cercuri ale violentei: "Violenta fizica (cauzeaza moartea persoanei, vatamarea corporala, atenteaza la libertatea individului). este brutala, cruda, salbatica. refera la frustrarile produse de bunurile materiale). -Violenta morala (specifica societatii moderne). In acceptiunea lui Chesnais violenta fizica este caracteristica omului din toate timpurile. Aparitia claselor sociale, a stratificarii societatii a generat violenta economica. Modernitatea, prin ideile iluministe pe care le-a promovat a dus la dezvoltarea unei noi forme de violente: violenta morala. Pornind de la schema lui Chesnais Constantin Paunescu ( 1994, 21-22) propune o tipologie a violentei: A. Violenta privata 1. Violenta criminala: a) mortala (omor, asasinat, otravire, executii capitale, etc.); b) corporala (loviri si raniri voluntare); c) sexuala (violul). 2.Violenta non-criminala: a) suicidul si tentativa de suicid; b) accidente (rutiere, de munca, etc.). B. Violenta colectiva 1. Violenta cetatenilor contra puterii: a) terorismul; b) revolutiile si grevele. 2. Violenta puterii contra cetatenilor: a) terorismul de stat; b) Aceasta forma de violenta -Violenta economica (se

violenta industriala.

3. Violenta paroxistica-razboiul. Ioan Mihailescu (2000, 171 ) propune patru criterii de

clasificare a formelor de violenta: - natura intereselor afectate (fizica, biologica, psihologica, culturala); - termenii intre care se stabileste relatia de - modul de manifestare; (pozitiva-negativa). realizeaza o clasificare dihotomica a fenomenului: indirecta; ofensiva si defensiva; personala si structurala; violenta materiala si violenta simbolica; - violenta legala si nelegala; - violenta legitima si nelegitima. Exista controverse in ceea ce priveste etiologia violentei atat din cauza diversivitatii formelor de violente cat si din cauza multiplelor pareri ale teoreticienilor care s-au ocupat de acest fenomen. Explicatiile oferite pana acum pot fi grupate in trei mari teorii: teoria violentei innascute, teoria violentei - frustrarea si teoria violentei invatare (teoria culturala).Teoria violentei innascute considera ca violenta este o caracteristica de baza a fiintei umane. Tendintele agresivitatii umane sunt inerente; numai societatea prin procesul de socializare, tine violenta sub control. Aceasta teorie nu s-a putut testa prin cercetarea stiintifica. Ca o contrareplica la aceasta teorie, cercetarile biologice, psihologice, sociologice au demonstrat ca violenta nu este innascuta, ci apare pe parcursul socializarii indivizilor si este determinata de conditiile in care traiesc oamenii si grupurile umane (Newcombe, 1978, 798-817, apud Mihailescu, 2000, 160).Explicatiile care stau Ia baza cercetarii stiintifice sunt teoria frustrarii si teoria socializarii. Teoria violenta - frustrare considera ca violenta este rezultatu1 frustrarii, al privarii indivizilor de placerea satisfacerii anumitor trebuinte si dorinte (Prescott, 1975, modul de apreciere Combinand aceste criterii, el - violenta directa si violenta violenta violenta (inter-individuala, de grup, societala, inter-societala);

66-74 apud Mihailescu, 2000, 161). Aceasta teorie sustine ca: in masura in care indivizii pot sa-si satisfaca nevoile, sunt neagresivi. Cand insa acest lucru nu se intampla, ei devin agresivi. In explicarea cauzelor frustrarii s-au luat in calcul atat factori naturali cat si socia1i. Ca factor natural, a fost invocat cel mai adesea raritatea produselor. Insa aceasta explicatie este plauzibila numai la nivelul lumii arhaice, nu moderne. Pentru a explica frustrarea in lumea moderna s-a facut apel la factorii sociali. Teoria violentei - frustrare prin factori sociali prezinta mai multe variante: teoria privarii relative, elaborata de Ted Robert Gurr, teoria frustrarii sistematice, elaborata de I.K. Keieraberd si Nosvold teoria frustrarii prin modernizare a lui Samuel Huntington (Mihailescu, 2000, 162). Teoria violenta - invatare. Teoria culturala explica violenta prin procesele de socializare, prin influenta pe care o exercita modul de functionare si organizare al societatii, asupra socializarii si comportamentelor indivizilor. Aceasta teorie porneste de la stabilirea factorilor societali care determina, sau cel putin favorizeaza comportamentele violente: somajul, recesiunea, cresterea economica, mobilitatea geografica si sociala, scaderea functiei socializatoare a familiei, suprapopularea, discriminarea rezidentiala, marimea imobilelor, a oraselor, alcoolismul, drogurile, etc. Tot in aceasta directie se inscriu si cercetarile lui Herbert Marcuse, care considera ca sursele agresivitatii sunt "dezumanizarea procesului de productie si a procesului de consum" si "starea de supraaglomerare, vacarm, convietuire fortata caracteristice societatii de masa. Teoria frustrarii si teoria invatarii nu sunt incompatibile. Knud Larsen (Larsen, 1963, apud Mihailescu, 2000, 167) propune o explicatie sintetica a celor doua teorii. In conceptia sa violenta este in functie de nivelu1 de frustrare de riscul de represalii si de sprijinul colectiv .Ea nu se produce cand nivelul frustrarilor este scazut, cand riscul represaliilor este ridicat si cand sprijinul grupului este slab. Cele doua teorii nu pot explica in intregime fenomenul violentei. Prima explica violenta directa, personala" motivatia violentei si impulsurile violente. Ea este considerata o teorie a violentei-raspuns. Teoria culturala explica modul in care se exercita violenta, modul in care se poate solutiona frustrarea, tehnica violentei, raspandirea ei. Este o teorie a violentei-invatare. Limitele acestor teorii impun extinderea etiologiei

vio1entei. Teoria violentei - functionalitate. Aceasta explicatie plaseaza cauzele violentei in interiorul sistemelor si organizatiilor societale, in modu1 for de functionale. Pentru multe organizatii si sisteme, violenta este un mijloc facil direct de realizare a scopurilor si intereselor; ea asigura functionarea lor. Violenta functionala nu este o forma de patologie, sociala; ea este la fel de normala pe cat sunt normele societatilor respective. Toate aceste trei explicatii etiologice ale violentei prin frustrare, socializare si functionalitate sunt complementare. Violenta in formele ei individuale sau colective, spontana sau organizata, mergand pana Ia actiuni teroriste - cunoaste o larga raspandire la ora actuala in lume. Trebuie mentionat, totusi, ca secolul XX a reprezentat o explozie a inventiilor, massmedia nefacand abstractie de la aceasta dezvoltare. Televizorul, internetul si in general tot ce tine de audio-vizual, au contribuit intr-o masura mai mica sau mai mare la formarea unor indivizi capabili de acte violente. In ultimul timp, s-a incercat explicarea violentei prin influenta mass-mediei (Julian si Kornblum, 1983, 213-215). Aceasta teorie sustine ca mass-media influenteaza comportamentul uman intr-un mod indirect, prin impacturile sale in invatarea valorilor si atitudinilor sau prin impresiile generale pe care le comunica despre realitatea sociala. S-a constatat ca programele in care predomina violenta au audienta mai mare la public. Violenta excesiva din aceste programe conduce direct la comportament agresiv si violent in randul adolescentilor in special, afirma sustinatorii acestei teorii. Tinerii nu devin neaparat violenti, dar pot deveni toleranti la violenta. Delicventa si infractionalitatea constituie formele de varf ale manifestarii violentei. Statisticile intocmite in diferite tari arata o crestere ingrijoratoare a ratelor acestui fenomen, la sfarsitul celui de-al doilea mileniu. Numai In SUA, de exemplu, la fiecare 6 minute se comite un viol; In fiecare minut, o alta persoana devine victima unui atac talharesc; la fiecare 22 de secunde se comite un furt de masina; la fiecare 25 de minute se comite un omor, etc. (Karmen, 1990, apud Mitrofan, 1996, 433). Romania nu face abstractie de la acest model. In special, in perioada de tranzitie, tara noastra a cunoscut o amplificare fara precedent a violentei sub toate formele sale. In legislatia romaneasca sunt considerate ca infractiuni de inalta

violenta omorul, tentativa de omor,. uciderea din culpa, lovirile cauzatoare de moarte, talharia cu decesul victimei, vatamarea corporala grava s! pruncuciderea, fapte pedepsite cu mare asprime de Codul Penal Roman datorita pericolului social deosebit de ridicat al acestora. definit la Elementul definitoriu al criminalitatii il reprezinta omorul, art. 174 din

Codul penal ca "uciderea unei persoane", cu variantele sale: omorul calificat (art.175), omorul deosebit de grav (art.176), pruncuciderea (art.177) si uciderea din culpa (art. 178). Analizand perioada de tranzitie, in special intensificarea diferitelor forme de violenta, Sorin Radulescu (Radulescu, 1998, 124), afirma ca aceasta nu este altceva decat reflectarea unui climat social, care in Romania de astazi, poate fi descris" cel mai bine prin notiunea de anomie. Se poate afirma c n cele mai multe cazuri de violen domestic victima este femeia, soia sau partenera. Abuzurile asupra femeii, au ajuns n atenia cercettorilor abia la sfritul acestui secol, prevalena lor fiind ascuns de mituri puternice i de reinerea societii de a invada sanctitatea familiei i a relaiei so-soie. Conform platformei de aciune de la Beijing adoptate la a patra Conferin Mondial asupra Problemelor Femeilor din 1995, termenul de violen mpotriva femeilor" nseamn orice act de violen fundamentat pe diferena de gen, care rezult sau care poate rezulta ntr-o vtmare sau suferin fizic, sexual sau psihologic a femeilor, inclusiv ameninrile cu asemenea acte, coerciia sau privarea arbitrar de liberti, indiferent dac acestea apar n viaa public sau privat. Prin urmare, violena mpotriva femeilor cuprinde urmtoarele forme, iar a fi limitat la acestea: Violena fizic - const n atingeri sau contacte fizice dureroase, inclusiv intimidarea fizic ndreptat asupra victimei. Formele: mpingerea, plesnirea, trasul de pr, rsucirea braelor, desfigurarea, provocarea de vnti, contuzii, arsuri, bti, lovituri cu pumnul, palma sau piciorul, aruncarea n victim cu diverse obiecte, izbirea de perei i mobil, folosirea armelor. Violena fizic include i distrugerea bunurilor care aparin victimei sau pe care cei doi parteneri le stpnesc i le utilizeaz mpreun.

__Violena psihologic (violen emoional) - precede i acompaniaz celelalte forme de violen/abuz, dar se poate manifesta i izolat, prin injurii, ameninri, intimidri, uciderea animalelor domestice preferate, privarea de satisfacerea nevoilor personale eseniale (mncare, somn etc). Acest tip de violen cuprinde 6 componente importante: frica, depersonalizarea, privarea, suprancrcarea cu responsabiliti, degradarea, distorsionarea realitii. Acest tip de violen n familie reprezint un factor central n controlul i manipularea partenerului. Violenta domestic, cu formele sale: violena fizic i violena psihologic cuprinde ntr-un sens restrns aciunile cu conotaie i efecte negative desfurate n cadrul familial legal constituit, iar ntr-un sens general, eticheteaz orice form de violen, atunci cnd ntre victim i agresor exist o relaie personal. Violenta sexual - const n comentarii degradante la adresa femeii, atingeri neplcute i diverse injurii, provocate victimei n timpul sau n legtur cu actul sexual, incluznd i violul marital. Violena economic duce la scderea resurselor i autonomiei victimei. Se manifest prin controlul accesului victimei la bani sau lucruri personale, hran, mijloace de transport, telefon, i alte surse de protecie sau ngrijire de care ar putea beneficia. Violena social - sistarea activitilor i relaiilor sociale, izolarea n situaia de victim a violenei n cadrul care favorizeaz agresarea acesteia pe planul vieii private i intime. Duce la izolarea victimei i lipsirea ei de suport social, cu dificulti de ieire din situaiile de violen. Violena prin deprivaresau neglijare, dei nu este specificat n legislaia actual, n plan internaional acest tip reprezint forma non-fizic a violenei, incluznd violena verbal i cea emoional, utilizate n scopul ameninrii, intimidrii i a deinerii controlului asupra victimei cu impact asupra planurilor psihologice. Se manifest prin incapacitatea sau refuzul adultului de acordare a celor necesare copilului pentru toate aspectele vieii sale: sntate, educaie, dezvoltare emoional, nutriie, adpost, sigurana vieii - n contextul n care familia sau ngrijitorul legal are acces la resursele necesare. Include i nesupravegherea i lipsa proteciei n faa pericolului.

Violena mpotriva femeilor constituie manifestarea unei relaii bazate pe fora dintre brbai i femei, care are drept consecin dominarea i discriminarea femeilor de ctre brbai i mpiedicarea dezvoltrii pe deplin a acestora. Violena reprezint un instrument legitim cultural de exercitare a autoritii brbatului n familie i de afirmare a superioritii statutului acestuia. nc mai circul proverbe ale cror coninuturi se refer la normalitatea btii soiei femeia nebtut e ca mncarea nesrat". Din punct de vedere cultural violena mpotriva femeii a fost limitat, formele grave de violen fiind sancionate de comunitate. Faptul c femeia avea un rol important n conducerea gospodriei a ntrit poziia sa n familie, limitnd nivelul i gravitatea violenei ndreptate mpotriva ei. Femeia tinde s ocupe o poziie relativ important n familie, chiar dac este subordonat soului. (Elena Zamfir, 2005, p. 8) Femeia reprezint victima direct cel mai frecvent ntlnit n cazul abuzului n familie, iar copiii sunt inte indirecte, cel mai des folosite ca pretexte de abuz psihic ndreptat tot asupra femeii. Violena n familie depete toate pragurile, cnd este vorba de statutul social i economic al victimei, de ras, cultur, vrst, stare civil i localizare geografic. Victimele agresiunii prin btaie au o serie de caracteristici, multe din ele contribuind la imposibilitatea de a prsii mediul violent. Similar cu agresorii, victimele violenei n familie pot avea toate sau numai o parte din urmtoarele caracteristici: se auto-acuz pentru existena violenei; afieaz o stim de sine sczut (care este amplificat de confirmarea btuului c nu este bun de nimic"); se teme s plece sau s rmn; minimalizeaz sau neag existena vreunei probleme; este adesea izolat de familie, prieteni i de orice sisteme de sprijin; atieaz un comportament neprevzut (luptnd mpotrivi comportamentului imprevizibil al btuului ei); se simte ruinat i vinovat; se auto-caracterizeaz ca o tradiionalist n cminul propriu; adesea este convins c poate schimba comportamentul btuului;

 adesea este convins c se poate ajuta pe sine far intervenie din afar. Declaraia asupra violenei mpotriva femeilor, accentueaz faptul c violena mpotriva femeilor este o violare a drepturilor omului i recomand strategiile care s fie folosite de ctre statele membre i de ctre ageniile specializate ale ONU pentru a le elimina. Acest element definete violena mpotriva femeilor astfel: Art. 1: In termenii acestei Declaraii, expresia de violen mpotriva femeilor nseamn orice act de violen bazat pe sex care are drept rezultat sau poate avea drept rezultat, rnirea sau suferina fizic, sexual sau psihologic a femeii, inclusiv ameninarea cu asemenea acte, coerciia sau privarea arbitrar de libertate, fie n public sau n viaa privat. Art. 2: Prin violen mpotriva femeilor trebuie s se neleag: violena fizic, sexual sau psihologic n familie, inclusiv btaia, abuz sexual fa de fetele din cas, violena legat de zestre, viol marital, mutilarea genital a femeilor i alte practici tradiionale care produc rnirea femeii, violen cauzat de so i violen legat de exploatare." (Doina Gdei, 2003, p. 83) Violena mpotriva femeilor este o problem global legat de puterea brbailor, ca privilegiu i control, accentuat de ignoran, de lipsa unei legi potrivite i a eforturilor adecvate din partea autoritilor publice pentru ntrirea legilor existente. Violena fa de femei desemneaz toate actele agresive ndreptate mpotriva femeilor, cauzatoare sau posibil cauzatoare de prejudicii sau suferine fizice, sexuale sau psihologice, inclusiv ameninarea cu asemenea acte, constrngerea sau privarea arbitrar ie libertate. (Platforma de aciune de la Beijing, 1995, dup Doina Gdei, i003, p. 86). Abuzul asupra femeii n familie este un fenomen relativ nou intrat n atenia tiinelor umane, iar cercettorii care contribuie la o mai bun nelegere i intervenie ulterioar au nevoie de o definiie larg a fenomenului pentru a-1 direciona. Sub orice denumire l-am regsi, fenomenul este acelai. In literatura de specialitate se folosesc mai muli termeni: abuz asupra femeii n familie, violene (fizice, sexuale, psihice) asupra femeii n familie, violena domestic asupra femeii. Violena mpotriva femeilor ptrunde n toate domeniile: social, cultural, politic, economic i religios. Abuzul n sine este universal i are loc n rile dezvoltate, industrializate, cu aceeai frecven ca n rile n curs de dezvoltare, iar n spaiul naional se regsete la toate nivelurile sociale, att cele

defavorizate, ct i cele de mijloc sau bine situate. (George Neamu, Dumitru Stan, 2005, p. 150). Conceptul de abuz asupra femeii n familie cuprinde o varietate de agresiuni ale partenerului so, fost so, concubin, iubit sau prieten, n care sunt incluse: abuzurile fizice repetate, agresiuni sexuale pn la viol marital, ameninri, abuzuri verbale, distrugerea bunurilor, urmrirea, alungarea din locuin, degradarea i umilirea, izolarea de prieteni i familie, control coercitiv asupra aspectelor importante ale siguranei vieii, cum ar fi banii, mncarea, sexualitatea, viaa social, nfiarea, transportul, locul de munc, religia i n general, asupra accesului la orice form de ajutor la care femeia ar putea recurge la nevoie. (Muntean Ana, 1999, p. 69) Se poate spune c, violena fa de femei rmne un delict n mod larg tolerat deoarece multe culturi consimt sau tolereaz un anumit grad de violen asupra femeilor. In anumite pri ale lumii, brbaii au dreptul s-i disciplineze" soiile. Femeile nsele consider abuzul fizic justificat n anumite condiii, considerndu-se vinovate pentru suprarea partenerului. Femeile sunt victime ale agresivitii brbailor n toate mediile sociale i la toate rasele i etniile. Dar nu n aceeai proporie i cu aceeai intensitate. La familiile cu un statut socio-economic sczut, btile sunt mai frecvente i severe, iar ntre condiia socioeconomic, ras i etnie exist o corelaie destul strns. Astfel nct, dezavantajate apar n SUA femeile afro-americane i hispanice, iar la noi, cele din comunitile de rromi. In asemenea familii, i certurile sunt mai grave, fiind determinate de consumul de droguri, de lipsa de bani, de inegalitatea flagrant n efectuarea treburilor gospodreti, de gelozie. (Petru Ilu, 2005, p.159) La nivel global violena mpotriva femeilor n spaiul public i privat se manifest n moduri care produc suferin i moarte pentru milioane de femei, cu toate acestea fiind acceptate n continuare ca normale. Aceasta este de cele mai multe ori considerat o problem invizibil, insuficient de important pentru a declana reacii i atacuri afirmative din partea instituiilor sociale competente.( Ina Curie, Lorena Vetii, 2005, p. 12) Se tie c femeile abuzate sunt mai predispuse dezechilibrelor psihice ca, consecin la violena intrafamilial. Violena psihic ca form a violenei domestice e

mai des ntlnit dect cea fizic. Un numr mare de femei o experimenteaz" n viaa lor cotidian. O femeie explic acest lucru din proprie experien: Dup prerea mea cruzimea mental e la fel de grav ca i violena fizic, diferena fiind c rnile nu sunt vizibile i niciodat nu se vindec." Deoarece aceste acte de violen au loc cu uile nchise sunt considerate, chiar i pentru poliie i serviciul de urgen ca o problem privat, doar certuri ntre perechi ce ar trebui rezolvate ntre cei implicai. Intre victime circul sentimentul c poliia nu ia n serios violena domestic. Secole de-a rndul, violena mpotriva femeilor a fost vzut - atunci cnd a fost ct de ct luat n seam i nu invizibil ori ignorat - ca fiind o chestiune privat, cultural sau de familie. Actele de violen mpotriva femeilor, oriunde se ntmpl, constituie un atac la demnitatea lor ca fiine umane i le vulnerabilizeaz, inoculndu-le teama. Condiionate s-i devalorizeze potenialul i abilitile, paralizate de temeri legate de siguran, securitatea personal, n familie ori n afara ei, femeile sunt marginalizate n societate i inute departe de zona decizional care determin dezvoltarea comunitilor n care i ele triesc. Faptul c femeile sunt dependente att emoional ct i economic de cei care le abuzeaz are implicaii profunde asupra modului n care ele triesc violena i asupra posibilitilor de intervenie optim. Se pune ntrebarea de ce femeile nu pleac dup ce au fost agresate?". Studiile arat c femeile reacioneaz la primul incident violent cu nencredere i l consider ca ceva datorat tensiunilor sau datorit consumului de alcool. n general, multe simt c acest incident nu ar trebui s afecteze relaia. De asemenea mai este un ciclu n joc. Brbaii simt remucri, cer iertare i promit c niciodat nu vor mai face ce au fcut. Femeile se simt vinovate i i asum responsabilitatea pentru violen. Bineneles, acelai ciclu al dragostei-violen, violen-dragoste i agresorul continu ca un stpn. In cabinetele specialitilor n terapii de familie ajung paciente maltrate de soi, care rmn ani de zile alturi de acetia. Acestui comportament putem reine smerenia deprins prin observarea mamelor lor, care suportau cu supunere i rbdare agresiunea soilor. Rbdarea le era apoi rspltit: dup rbufnire" i maltratarea mamei, tatl avea mustrri de contiin i se comporta o vreme cu blndee. Smerenia mamei era rspltit i ulterior ea poate fi imitat de fiica ajuns la maturitate (W. Wosinka, 2005).