Prin cuvintele tale te prezin i

Adesea tr im n superficialitate Sau chiar mai r u, n confuzie i triste e autoprovocate. Vezi pe unul, strig tare: Voi neghiobi ce nu m pre ui i la reala mea valoare! Si strig lumii, strig lunii n zadar precum s racii cinii C sunt f cu i din giuvaier, C sunt chiar rup i din cer, C merit atta cinstire, Atta ascultare i pre uire. Si condamn ne-ncetat: C restul sunt pulbere-praf. Nu v d ei c el e-al lumii buric? Nu e clar c el e mare, restul mic? Cnd prime te nerespect, S nu zic ocar i-alte vorbe adnci n piept Se-am r te ntru sine Si-necndu-se de pizm Spune: N , n , n neto ii, nu vor fi n veci ca mine. El nu vede s rman-s racul C la fiecare gndire-atare D napoi ca racul. Strig : Sunt un rege! Se preface leu tean... Strig : Nedreptate! Si- i d arama de golan... Tu, De-i vedea vreodat C ce-i n ochii t i frumos Lumii pare neagr pat , Ia aminte doar a a: V zut-a lumea oare Cu adev rat acelea i trebu oare Pe care le-am v zut i eu? Dac asta e a a, Adic vezi dezaprobare Fa de calea ta Aflat -n ochii lor precum n sinea ta, Nu te l sa! Ci mai cu rvn ine-te de ea. Dar dac ... Ce tu aclami n sinea ta Vezi c n ceilal i se pricepe altcumva, Anume, nici nu cnt pe aceea i not , Nici nu fug zicnd: Nu vrem s rezon m! Ci scumpul giuvaierul judec ilor tale

La ei este gunoi f r valoare Degrab casc ochii mari Si ia adnc la tine-aminte, Ceva din sinea ta...te minte! C ci dragule, dr gu a mea, Ce-i clar, ce-i bun i dulce la fiin Asemenea se simte-a fi i dintr-a altuia privin . Si poate-acela atuncea doar S zic : mi place, vreau i eu sau Refuz s caut acest dar, R mn-mi groapa de zadar .