PROIECTAREA ANTISEISMIC UTILIZND NIVELE DE PERFORMAN

M. TRU, V. GIONCU Departamentul de Arhitectura, Facultatea de Construcii i Arhitectur, Universitatea Politehnica Timioara

Rezumat Scopul acestei lucrri este de a prezenta o aplicaie realist a metodologiei de proiectare bazat pe nivele de performan. Problemele prevederilor Codului European 8, bazate pe dou stri limit, sunt puse la ndoial. Se propune o procedur optim de proiectare, utiliznd trei stri limit. Cuvinte cheie Nivele de performan, nivele de proiectare, limitarea pagubelor, cerine structurale, spectru de proiectare. 1. Introducere Procedura de proiectare a structurii utilizand criteriul mai multor niveluri nu este un concept nou. Sub greutate proprie, incarcari utile, zapada si solicitarea vantului, proiectarea la stari limita, ia in considerare starea limita de serviciu si cea ultima. In caz de solicitare seismica, intentia declarata a codurilor de proiectare (Codul European 8, 2002) este de a produce constructii care sa aiba capacitatea de a atinge urmatoarele obiective de performanta: pentru cutremure mici, cladirile sa ramana functionale, pentru cutremurele medii, pagubele sa fie limitate iar pentru cutremurele puternice, vietile omenesti sa fie protejate. Totusi, de obicei, majoritatea codurilor iau in considerare in mod explicit doar unul dintre obiectivele de performanta, definit ca protectie, in cazul rar al cutremurelor mari, a locatarilor in ceea ce priveste ranirea lor sau pierderea de vieti. Criteriile pentru verificarea structurii cutremurelor mici sau medii, care ar putea aparea relativ frecvent pe durata de functionare a cladirii, sunt luate in considerare doar de cateva coduri, si intr-o maniera foarte primitiva. Prevederile EC8 si UBC 97 stabilesc starea limita a pagubelor prin diminuarea valorilor acceleratiilor ale starilor limita ultime, fara a avea in vedere aspectele reale ale cutremurelor mici si fara a controla pagubele reale. La ultimele cutremure, inclusiv cele din California si Japonia, structurile proiectate in conformitate cu codurile seismice moderne s-au comportat dupa cum era de asteptat: pierderea de vieti omenesti a fost minima. Cu toate acestea, pierderile economice datorate pagubelor sustinute, au fost substantiale. Cutremurele din zonele urbane au demonstrat ca impactul economic al pagubelor fizice, al pierderii functiunilor si al intreruperii activitatilor, a fost imens si ca, limitarea pagubelor trebuie sa devina o problema de proiectare mai evidenta. Astfel ca, in ultimii ani, o noua filosofie pentru proiectarea cladirilor a fost pusa in discutie in cadrul comunitatii de ingineri si a fost adoptata o filosofie de proiectare seismica bazata pe performanta. In Statele Unite, Documentul Vision 2000 asigura conceptele de fundatie pentru aceasta abordare (Bertero, 1996). Scopul acestei filosofii de proiectare este aceea de a produce structuri care sa aiba performante seismice previzibile sub diferitele niveluri de intensitate ale
19

cutremurelor. Proiectarea seismica bazata pe performanta este definita ca fiind compusa din selectarea criteriilor de proiectare si a sistemelor structurale, astfel incat, la nivelurile specificate de miscare a solului si cu niveluri definite de siguranta, structura sa nu fie afectata dincolo de anumite stari limita sau alte limite utile (Bertero & Bertero, 2000). Dar exista obstacole semnificative in implementarea acestei noi metodologii in practica proiectarii. Procedurile de proiectare in conformitate cu cerintele codului curent folosesc metode simple bazate pe un singur nivel de cerinte. Datorita acestui fapt, este putin probabil ca birourile de proiectare sa asigure aceasta noua metodologie, care solicita mai multe verificari ale structurilor. Deci, problema cea mai importanta este de a utiliza metoda de proiectare cea mai simpla cu putinta. O alta problema majora in folosirea metodologiei de proiectare pe mai multe niveluri este cerinta dominanta a unui nivel peste celelalte, ducand in multe cazuri la solutii costisitoare. Astfel ca, studiul procedurilor de a reduce diferentele dintre aceste cerinte, este un aspect crucial. Scopul acestei lucrari este de a alege criteriile optime de proiectare, care sa poata fi introduse in practica proiectarii. 2. Abordari ale proiectarii la mai multe niveluri O cladire poate fi supusa unor cutremure usoare, medii sau severe. Ea poate trece prin aceste evenimente neafectata, poate suferi pagube usoare, medii sau mari, poate fi distrusa partial sau se poate prabusi. Aceste niveluri de afectare depind de intensitatea cutremurelor. Cutremurele de intensitate mica sunt intalnite frecvent, cutremurele medii, mai rar, in timp ce cutremurele puternice pot aparea o data sau maximum de doua ori in timpul duratei de functionare a structurii. De asemenea, este posibil ca, seismele devastatoare sa nu afecteze niciodata structura in timpul duratei ei de functionare. In aceste conditii, verificarile necesare pentru a garanta o buna comportare a structurii in timpul actiunilor seismice, trebuie examinate in lumina unei abordari de proiectare la mai multe niveluri. Astfel, este foarte rational sa stabilesti niste situatii limita, functie de probabilitatea aparitiei pagubelor, atat pentru elementele structurale, cat si pentru cele nestructurale. In functie de starile limita ale structurii si ale elementelor nestructurale, sunt posibile anumite abordari la mai multe niveluri (Fig. 1). Un nivel (1N), structurile fiind proiectate doar pentru stari limita extreme (ULS, este prezenta prabusirea structurii). Doua niveluri (2N), pentru care proiectarea este impartita in doua etape: structurile sunt proiectate pentru starea limita de avariere (DLS, structurile si elementele nestructurale sunt afectate doar de pagube minore) si pentru starea limita ultima (ULS, structura este proiectata si construita sa reziste actiunii seismice fara colaps local sau global). Trei niveluri (3N), pentru care structura este proiectata pentru starea limita deserviciu (SLS, structurile sunt neafectate iar elementele nestructurale sufera pagube nesemnificative), starea limita deavriere (DLS, structurile sufera pagube medii care pot fi reparate fara mari dificultati tehnice, iar elementele nestructurale sunt afectate partial sau total) si starea limitaultima (ULS, pagubele semnificative atat pentru structura cat si pentru elementele nestructurale sunt de asteptat, dar prabusirea este prevenita). Patru niveluri (4N), pentru care starea limita des erviciu este impartita in doua: starea limta total operational (FO, facilitatile sunt operationale) si starea limita operationale (O, facilitatile neesentiale sunt intrerupte, dar pot fi reluate imediat), siguranta vietii (LS, structura si elementele nestructurale sunt afectate, dar cladirea ramane functionala pentru activitatile de urgenta) si aproape de cedare (NC, prabusirea este prevenita si structura sustine doar incarcarile gravitationale). Un nivel, a fost, pentru multa vreme, fundamentul prevederilor codurilor de proiectare antiseismica. Foarte recent, EC8 si UBC 97 au introdus verificarea pentru doua stari limita.
20

Mazzolani & Piluso (1996) si Gioncu & Mazzolani (2002) au propus folosirea a trei stari limita, in timp ce Vision 2000 (SEAOC, 1996, ATC, 1995) iau in considerare patru stari limita.

Figura 1. Evolutia abordarilor de proiectare pe mai multe niveluri Este foarte clar ca procedurile care solicita proiectare la mai multe niveluri cer eforturi de proiectare suplimentare si ca acesta noua tehnologie poate fi respinsa de catre birourile de proiectare. Pentru a da cladirilor performante satisfacatoare cu cele mai mici eforturi de proiectare, trebuie propusa o strategie optima de implementare a proiectarii pe mai multe niveluri. In viitorul apropiat folosirea metodologiei de proiectare pe doua niveluri va fi un pas rational in imbunatatirea proiectarii. Dupa implementarea acestei metodologii in practicile curente, este posibil sa se propuna folosirea metodologiei de proiectare pe trei niveluri, insa doar in anumite cazuri bine definite. Folosirea a patru niveluri trebuie recomandata doar pentru cladiri importante (este nevoie de acordul proprietarului) si pentru cutremure foarte puternice. Pentru a simplifica procedurile de proiectare, trebuie avute in vedere doua caracteristici principale: seismicitatea zonei si importanta cladirii (Kennedy & Medhekar, 1999). Urmatoarea incadrare este acceptata pentru nivelul de seismicitate: - seismicitate foarte redusa ag < 0.08g; - seismicitate redusa ag = (0.080.20)g; - seismicitate medie ag = (0.200.32)g; - seismicitate ridicata ag > 0.32g Referitor la cladiri, trebuie luate in considerare doua categorii: - cladiri obisnuite, pentru care pagubele aparute in timpul unor cutremure puternice nu produc perturbari importante in comunitate si in mediu; - cladiri importante, a caror prabusire ar putea duce la alte perturbari importante (spitale, posturi de pompieri, uzine electrice, centre de comunicare, scoli, centre medicale, poduri, muzee etc.). Tabelul 1 prezinta o strategie propusa pentru cladiri obisnuite si importante si, respectiv, pentru diferite seismicitati. Pentru cladirile obisnuite, in cazul unei seismicitati foarte reduse, proiectarea poate folosi doar un singur nivel, in timp ce pentru seismicitati reduse si medii, sunt propuse doua niveluri. Verificarea celor trei niveluri este necesara doar la o seismicitate ridicata. Pentru cladirile importante, in cazul seismicitatilor foarte reduse si reduse, se iau in considerare doua niveluri, in timp ce seismicitatea medie solicita trei niveluri.

21

Tabelul 1. Strategia de proiectare Seismicitatea Cladiri ------------------------------------------------------------Foarte mica Mica Moderata Inalta Obisnuite 1L 2L 2L 3L Importante 2L 2L 3L 4L Verificarea pentru patru niveluri este sugerata numai in cazul unei seismicitati foarte ridicate. Tinand cont de aceasta strategie optima, eforturile de proiectare a cladirilor ar fi reduse considerabil si noua metodologie ar avea sanse sa fie acceptata de catre proiectanti. 3. Proiectare structurala pentru doua niveluri Codurile moderne precum EC8 si UBC 97 iau in considerare doua niveluri: limitarea pagubelor si starile limita ultime. Aceasta filosofie de proiectare seismica este legata de metodologia traditionala de proiectare pentru alte tipuri de incarcari, pentru care sunt luate in considerare tot doua niveluri. Dar pentru sarcinile seismice exista cateva trasaturi in criteriile de proiectare, care trebuie subliniate. Cerintele structurale sunt prezentate in Fig. 2.

Figura 2. Criterii de proiectare pentru doua niveluri

Figura 3. Relatia rezistenta-ductilitate

22

In aceasta metodologie, verificarea celor doua cerinte, rigiditate si rezistenta, trebuie efectuata pentru fiecare stare limita ca si verificare fundamentala. Celelalte verificari, precum rezistenta (pentru limitarea daunelor) sau rigiditate, pentru starea limita ultima (capacitatea structurii de a disipa energia seismica) sunt optionale. Pentru a determina solutiile optionale, trei cadre cu 3,6 si 9 niveluri sunt examinate de catre Tirca et al. (1997) folosind prevederile EC8. Sunt studiate influentele urmatorilor parametri: acceleratia solului (ag=0.08g pentru seismicitate redusa, ag=0.20g pentru seismicitate medie si ag=0.32g pentru seismicitate ridicata), valoarea spectrala normalizata pentru perioada de colt Tc= 0.7 sec, factorul de comportare (q=4 pentru ductilitate medie, q=6 pentru ductilitate mare si q=8 pentru ductilitate foarte mare). Proiectarea optima se refera la relatia dintre factorul de comportare q si ductilitatea ceruta corespunzatoare si dintre starea limita ultima si starea limita de avariere. Fig. 3 prezinta greutatea structurii in functie de factorul de comportare q pentru diferite accelerari ale solului pentru stari limita ultime, ULS si ductilitatea ceruta corespunzatoare. Este foarte clar ca, utilizand o valoare mare pentru factorul de comportare, se obtine o crestere a ductilitatii dorite, crescand greutatea structurii. Deci, beneficiul proiectarii de cladiri cu factor de comportare mare, ar putea fi pierdut. Pentru un numar redus de niveluri si pentru o seismicitate redusa, este bine sa se foloseasca un factor de comportare redus (q=45). Valorile factorului de comportare q = 68 se recomanda numai pentru pentru un numar mare de niveluri si o seismicitate ridicata (Fig. 4). Fig. 5 arata greutatea structurii pentru situatia limitarii pagubelor (cu deplasarea relativa de nivel de 0.006 h) si starea limta ultima. Este foarte clar ca cele doua stari limita dau aceeasi structura doar pentru o seismicitate foarte redusa (ag<0,08 g). Deci, pentru seismicitati medii si ridicate, beneficiul proiectarii cladirilor cu valori mari ale factorului de comportare ar putea fi inutil, deoarece cladirile ar fi prea flexibile in situatia limitarii pagubelor. Prin urmare, in proiectarea conform prevederilor EC8, criteriul controlarii in situatia limitarii pagubelor si factorul de suprarezistenta pentru starea limita ultima, este foarte ridicat.

Figura 4. Reducerea recomandata a factorului q Conform propunerilo EC8, exista observatii importante in folosirea proiectarii la doua niveluri: - pentru cladiri obisnuite si cu o seismicitate foarte redusa, este posibil sa se proiecteze structura doar pentru un nivel (starea limita ultima sau starea limita de avariere); - pentru starea limita de avariere, folosirea aceluiasi spectru ca si pentru starea limita ultima reprezinta o simplificare a proiectarii, dar ignora caracteristicile cutremurelor de intensitate redusa. Asadar, pentru starea de limitare a pagubelor, este mai bine sa se foloseasca spectrul de Tip 2 (EC8, 2002); chiar si atunci cand starea limita de avariere este criteriul dominant in proiectare, este foarte dificil sa se verifice nivelul pagubelor elementelor structurale si nestructurale. In consecinta, este dificil sa se ia in considerare influenta elementelor nestructurale (peretii interiori si exteriori) asupra structurii afectate partial. In
23

cazul in care se tine cont de interactiunea structurii si a elementelor nestructurale trebuie introduse in analiza rigiditatile reduse pentru ambele elemente. pentru starea limita ultima exista limitarile rotatiei plastice (35 mrad si 25 mrad, pentru structuri cu grad de rigiditate ridicat si, respectiv, mediu) si a degradarii (degradarea sa nu depaseasca 20%), dar nu exista nici o procedura pentru a stabili rotatia reala. Verificarea experimentala sugerata nu este disponibila in multe dintre cazurile de proiectare a cladirilor obisnuite. Astfel ca, o anexa, care sa ofere proceduri simplificate pentru a stabili capacitatea de rotatie reala, este absolut necesara.

Figura 5. Relatia limitarea pagubelor starea limita ultima 4. Proiectare structurala pentru trei niveluri metoda RSD Aceasta metodologie difera de abordarea precedenta nu numai prin numarul de niveluri, ci si printr-o definitie clara a nivelurilor de performanta. Criteriile de performanta sunt prezentate in Fig. 6, care arata: - pentru starea limita de serviciu sub influenta cutremurelor mici si frecvente, strategia cere raspunsul complet elastic al unei structuri. Deformarile laterale sunt limitate pentru deplasarile relative de nivel date pentru elementele nestructurale. Datorita integritatii lor, interactiunea dintre structura si elementele nestructurale, ar trebui luate in calcul. Verificarea de baza care se refera la rigiditatea structurii, si verificarea rezistentei (conditie a comportarii elastice) este doar optionala; - pentru starea limita de avariere sub influenta cutremurelor medii si ocazionale, trebuie sa se efectueze o analiza elastico-plastica. Daunele produse pot fi reparate fara dificultati economice si tehnice mari. Verificarea de baza se refera la rezistenta elementelor structurale, verificarea rigiditatii si ductilitatii fiind optionale. Elementele nestructurale sunt afectate partial, astfel ca analiza trebuie sa tina cont doar de comportarea structurii, fara vreo interactiune cu elementele nestructurale; - pentru starea limita ultima sub influenta cutremurelor severe si rare, trebuie efectuata o analiza cinematica, care sa tina cont de comportarea posibilelor mecanisme plastice care se pot forma. Verificarea de baza se refera la ductilitate, verificarea rezistentei fiind doar optionala. Strategia de proiectare se refera la controlul formarii mecanismului plastic preselectat si la capacitatea de rotatie a articulatiilor plastice. Elementele nestructurale sunt afectate in intregime.
24

Figura 6. Criterii de proiectare la trei niveluri In contextul proiectarii bazate pe performanta, o structura este proiectata astfel incat, la un nivel specificat al miscarii solului, performanta structurii este in limitele recomandate. Pentru a atinge aceste niveluri de verificare, problema proiectarii seismice este prezentata printr-o formulare cerinta-capacitate. Urmand aceasta metodologie, RSD (Rigiditate, Rezistenta si Ductilitate) a fost elaborat de catre Gioncu & Mazzolani (2002). Deci, in prezent, in proiectarea seismica se tine cont de perechile disponibile impuse de cele trei caracteristici mecanice: rigiditate, rezistenta si ductilitate. Intr-o strategie coerenta pentru proiectare seismica, trebuie verificata rigiditatea structurii la un nivel de utilitate, rezistenta ei, la un nivel de avariere si ductilitatea, la un nivel ultim. Astfel, verificarea de baza a triadei rigiditate, rezistenta si ductilitate trebuie efectuata la diferite niveluri de incarcari seismice. Este foarte important se se observe ca, pentru fiecare stare limita trebuie folosite accelerograme sau spectre diferite, datorita faptului ca caracteristicile miscarilor solului se schimba prin cresterea magnitudinii sau a intensitatii; - pentru starea limita de serviciu, accelerograma cutremurului de intensitate mica are perioade si durate scurte, dar amplificarea pentru perioadele scurte este mai mare in comparatie cu cutremurele puternice; - pentru starea limita de avariere, cutremurele au o accelerograma severa, iar perioadele si duratele sunt mai lungi in comparatie cu starea limita de serviciu, dar amplificarea pentru perioadele scurte nu este atat de mare ca si pentru starea limita de serviciu; - pentru starea limita ultima, cutremurele au accelerograme cele mai mari cu putinta, dar amplificarea este redusa datorita faptului ca structura este transformata intr-un mecanism. Ca urmare, pentru a obtine o metodologie cuprinzatoare, este necesar sa se rezolve urmatoarele aspecte: - stabilirea accelerogramelor corespunzatoare pentru fiecare nivel de proiectare; - stabilirea spectrelor pentru diferitele niveluri de proiectare; - elaborarea metodologiei de proiectare pentru fiecare nivel de proiectare Pentru a stabili accelerogramele de proiectare pentru diferitele stari limita, exista urmatoarele metode: 1. Acceleratia (sau magnitudinea) probabila. Cutremurele de proiectare sunt stabilite in functie de probabilitatea de aparitie in 50 de ani, care este considerata perioada de intretinere a cladirii fara vreo interventie la structura: - frecvente, pentru o probabilitate de 50% (serviciu) - rare, pentru o probabilitate de 10% (avariere) - foarte rare, pentru o probabilitate de 5% (ultime)
25

2. Perioada de recurenta. Nivelul de accelerare sau magnitudine este stabilit in functie de perioadele de recurenta. Daca pentru cutremurele rare si foarte rare, nu exista discrepante intre perioadele de repetare (970 de ani fiind considerati ca cel mai puternic cutremur posibil), pentru cutremurele frecvente exista propuneri foarte diferite, de la 10 la 100 de ani. In functie de perioadele de recurenta stabilite, magnitudinea cutremurelor corespunzatoare fiecarui nivel de performanta, poate fi stabilita din relatia recurenta-magnitudine (Lungu et al, 1997). Legile spectrelor sunt diferite pentru cele trei stari limita si trebuie stabilite ca functie a tipului de cutremur, a efectelor propagarii si conditiilor locale. De exemplu, o variatie tipica pentru factorul de amplificare poate rezulta din urmatoarele ecuatii: pentru cutremurele interplate (variatia sugerata de catre prevederile EC8 pentru cutremure puternice si medii), (Fig.7.a): - starile limita de serviciu (SLS):
s (T ) =
0 . 8 ; T 1 .1

3 .25

(1a)

- starile limita de avariere (DLS):

d (T ) =
- starile limita ultime (ULS):

2.0S n1 ; T 0.67

2.5n2

(1b) (1c)

u (T ) = Sn 2

pentru cutremurele intraplate (variatia pentru DLS sugerata de Lam et al, 1996), (Fig.7.b): - starile limita de serviciu (SLS): 0.18 s (T ) = 1.4 ; 4.5 (2a) T - starile limita de avariere (DLS): 0.75S d (T ) = n1 ; 3.5n2 (2b) T 1.1 - starile limita ultime (ULS): (2c) u (T ) = Sn 2

Figura 7. Spectre de proiectare pentru trei niveluri

26

In aceste ecuatii T = perioada de vibratie a structurii, S = coeficientul care tine cont de influenta solului, = coeficient de amortizare. Spectrul pentru starea limita de serviciu este caracterizat de o amplificare mare pe perioade scurte de timp, dar cu o reducere brusca a vibratiei, depasind perioada de colt. Pentru starea limita de avariere, amplificarea nu este atat de mare si reducerea este mai blanda. Pentru starea limita ultima, nu are loc nici o amplificare, deoarece structura este un mecanism plastic, care lucreaza dupa solicitarea miscarilor solului. Coeficientii n1 and n2 tin cont de influenta cutremurelor de tip near-field (Fig. 8). Pentru cutremurele far-field, n1 = n2 = 1.0.

Figura 8. Influenta cutremurelor de near-field Aceste spectre influenta asupra starii limita de serviciu, subliniata in capitolele anterioare. Raportul dintre fortele taietoare corespunzatoare starilor limita de serviciu si avariere rezulta din ecuatiile:

Fbs a s s (T ) = Fbd a d d (Td ) / q

(3)

Raportul (3) este schitat in Fig.9 a. Se poate vedea ca depinde de perioada structurii elastice, de factorul de comportare si de conditiile de sol. Pentru factorii q mai mari de 4.5, controlul proiectarii este dat de starea limita de serviciu, demonstrand ca beneficiul factorilor de comportare mari poate fi, uneori, neprofitabili. Fig.9 b. arata ca folosirea prevederilor EC8 duce la o largire a campului de utilitate. Deci, folosirea unor spectre mai rationale pentru starile limita de serviciu si avariere, reduce efectul dominant al starii limita de ultime, dar numai pentru q< 4.04.5. Pentru a elimina efectul dominant al starii limita de serviciu, trebuie sa se tina cont de interactiunea structurii si a elementelor nestructurale. Se poate vedea (Fig. 10) ca putem obtine o reducere semnificativa a deplasarilor, daca aceasta interactiune este avuta in vedere.

Figura 9. Influenta starii limita de serviciu

27

Figura 10. Influenta interactiunii structurii si a elementelor nestructurale

5. Concluzii

Concluzia principala a lucrarii este ca, alegerea numarului de niveluri de proiectare antiseismica depinde de seismicitatea zonei si de importanta cladirii. In functie de acesti parametri, pot fi folosite unul, doua sau trei niveluri. In multe cazuri starea limita de serviciu este nivelul dominant si problema de proiectare este de a reduce aceasta dominare, folosind spectre mai adecvate si interactiunea structurii si a elementelor nestructurale.
Biblografie

1. ATC 1995. Guidelines and Commentary for Seismic Rehabilitation of Buildings. Raport 33.03, California. 2. Bertero V.V. 1996. The need for multi-level seismic design criteria. In 11thWord Conference on Earthquake Engineering, Acapulco, 23-28 June 1996, CD-ROM 2120. 3. Bertero R.D., Bertero V.V. 2000. Application of a comprehensive approach for the performance based earthquake resistant design buildings. In 12thWorld Conference on Earthquake Engineering, Auckland 30January-4February 2000, CR-ROM 0847. 4. Eurocode 8. 2002. Design of structures for Earthquake Resistance Revised. Final Project Team Draft. 5. Gioncu V., Mazzolani F.M. 2002. Ductility of Seismic Resistant Steel Structures. Spon Press, London. 6. Lam N., Nilson V., Hutchins G.1996. Building ductility demand: Interplate versus intraplate earthquakes. Earthquake Engineering and Structural Dynamics, Vol. 25, 96. 7. Lee L.H., Lee H.H., Han S.W. 2000. Method of selecting design earthquake ground motion for tall buildings. Earthquake Engineering and Structural Dynamics, Vol.25, 965-985. 8. Lungu D., Cornea T., Aldea A., Zaiceanu A. 1997. Basic Representation of seismic action. Design of Structures in Seismic Areas, Eurocode 8 Worked Examples (eds. D. Lungu, F.M. Mazzolani, S. Saridis), Tempus Phare Project 01198, Bridgeman Romania, 9-60. 9. Kennedy D.J.L., Medhekar M.S. 1999. A proposal strategy for seismic design of steel structures. Canadian Journal of Civil Engineering, Vol.26, 564-571. 10. Mazzolani F.M., Piluso V. 1996. Theory and Design of Seismic Resistant Steel Frames. E&Spon, London. 11. SEAOC 1995. Vision 2000. A Framework for Performance Based Design. Sacramento, California. 12. Tirca L., Gioncu V., Mazzolani F.M. 1997. Influence of design criteria for multistory steel MR frames. In Behaviour of steel Structures in Seismic Areas, STESSA 97 (eds. F.M. Mazzolani & H. Akiyama), Kyoto 3-8 August 1997, 10/17 Salerno, 266-275 13. UBC 1997. Uniform Building Code, Vol.2.
28