ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ BIOLOGICĂ 1. Noţiuni generale 2. Principiul I al termodinamicii 3. Aplicarea principiului I al termodinamicii în biologie 4. Principiul II al termodinamicii 5.

Elemente de termodinamica proceselor ireversibile 6. Aplicarea principiului al II-lea al termodinamicii în biologie 1. NOŢIUNI GENERALE Definiţie. În accepţiunea originală, termodinamica este acea ramură a fizicii care se ocupă de relaţiile între căldură (Q) şi lucru mecanic (L), dar, într-un sens mai larg, ea este ştiinţa care studiază transformările reciproce ale diferitelor forme de energie în sistemele naturale şi în cele construite de om. Termodinamica biologică se ocupă cu studiul transformărilor de energie în sistemele biologice. Sisteme termodinamice Sistem - ansamblu de componente aflate în interacţiune, delimitat de mediul extern care îl înconjoară. Sistem termodinamic - sistem macroscopic alcătuit dintr-un număr foarte mare de particule (atomi şi molecule), aflate în interacţiune energetică atât între ele cât şi cu mediul exterior. Clasificarea sistemelor termodinamice: -deschise - schimbă cu exteriorul atât energie cât şi substanţă - închise - schimbă cu exteriorul numai energie - izolate - nu au nici un fel de schimburi cu exteriorul, de care sunt separate prin pereţi adiabatici. Sistemul izolat este o abstractizare, caz limită, util numai pentru simplificarea unor raţionamente. În natură nu există sisteme izolate. Starea sistemului termodinamic - este reprezentată de totalitatea parametrilor săi de stare (care sunt mărimi fizice măsurabile). Parametrii de stare sunt de două feluri: - intensivi - au în orice punct al sistemului valori definite, care nu depind de dimensiuni (presiunea, concentraţia, temperatura); - extensivi - depind de dimensiunile sistemului şi de cantitatea de substanţă existentă în sistem (volumul, masa, numărul de moli). Starea de echilibru termodinamic - este caracterizată de următoarele proprietăţi: - parametrii de stare sunt constanţi în timp; - parametrii intensivi sunt constanţi în spaţiu (omogenizare); - dezordinea este maximă (entropia termodinamică este maximă);

.producerea de entropie încetează. să funcţioneze la nesfârşit fără a consuma energie (perpetuum mobile de speţa I-a) s-a ajuns la concluzia că nu se poate “crea” energie. Hess a formulat regula după care căldura eliberată sau absorbită într-o reacţie chimică nu depinde de etapele intermediare prin care poate decurge această reacţie ci numai de starea iniţială şi cea finală a reactanţilor. 2. Starea staţionară se caracterizează prin următoarele: . ∆ U = Q + Σ Li sau conform convenţiei de semn în care se consideră negativ lucrul mecanic primit şi pozitivă căldura primită: ∆ U = Q .parametrii locali sunt constanţi în timp. variaţia energiei interne a unui sistem la trecerea dintr-o stare în alta (∆ U) este egală cu suma algebrică dintre cantitatea de căldură (Q) şi toate formele de travaliu (mecanic. chimic. fără a fi egală cu zero. odată pornită. Ele pot fi : . . parametru care exprimă capacitatea totală a sistemului de a efectua acţiuni de orice tip şi are o valoare bine determinată în fiecare stare a sistemului. . În 1840.producerea de entropie este minimă. . sistemul evoluează de la starea finală spre starea iniţială pe acelaşi drum.Σ Li .treceri ale sistemului termodinamic de la o stare (staţionară sau de echilibru termodinamic) la altă stare (staţionară sau de echilibru termodinamic) prin modificarea în timp a parametrilor termodinamici. Mayer. Joule. electric etc) schimbate de acest sistem cu exteriorul.schimburile de substanţă şi energie între componentele sistemului şi cu mediul extern nu încetează.. PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII În urma eşecurilor de a construi o maşină care. Conform unei alte formulări a principiului I.ireversibile – sunt. H. Principiul I al termodinamicii sau principiul conservării energiei. Procese termodinamice . osmotic. în orice moment sistemul este în echilibru termodinamic. Între 1842 şi 1850 o serie de cercetători (J. atât între componentele sistemului.parametrii intensivi nu sunt constanţi în spaţiu. numit energie internă (U) a sistemului. Helmholtz) au descoperit echivalenţa dintre lucru mecanic şi energie şi au determinat echivalentul mecanic al caloriei. H. . cât şi cu mediul înconjurător încetează. procese necvasistatice.R.reversibile . în general. postulează existenţa unui parametru caracteristic oricărui sistem. Dacă se schimbă semnul parametrilor termodinamici.schimburile de energie şi substanţă. Revenirea la starea iniţială (dacă este posibilă) se face pe alt drum şi pe seama unei intervenţii active din exterior (nu poate decurge de la sine). J.sunt procese cvasistatice. ci pentru furnizarea unei energii este necesară consumarea alteia.

atunci când acesta nu efectuează nici un lucru mecanic.p∆ V cantitatea de căldură Q va fi: Q = ∆ U + p∆ V = ∆ (U + pV) = ∆ H deci: ∆ H = Qizobar (căldura schimbată de sistem izobar) Mărimea H = U + pV se numeşte entalpia sistemului şi este foarte utilă în studiul termodinamic al reacţiilor chimice. 3. ∆ H< 0 sistemul . în locul energiei interne U se introduce mărimea numită entalpie. iar lucrul mecanic L . nu se creează energie. în sistemul izolat: ∆ U=0 Energia internă a unui sistem reprezintă suma energiilor cinetice şi potenţiale ale particulelor ce alcătuiesc sistemul (în aceasta nu este inclusă energia cinetică şi potenţială a sistemului. Entalpia Pentru procesele care au loc în atmosferă liberă. iar procesele biologice sunt procese termodinamice ireversibile. trebuie să se ţină seama de faptul fundamental că ele sunt sisteme deschise care iau şi degajă în exterior energie. aşa cum sunt cele din sistemele biologice. variaţii de suprafaţă contra unei tensiuni superficiale.L = Q . presiunea este constantă (condiţii izobare).). luat ca întreg. care se referă la sistemele izolate. APLICAREA PRINCIPIULUI I AL TERMODINAMICII ÎN BIOLOGIE Sistemele biologice sunt sisteme termodinamice deschise. astfel încât problema conservării energiei se pune numai pentru sistemul format din organismul respectiv împreună cu mediul său înconjurător. variaţia energiei interne poate fi măsurată în mod practic prin intermediul schimbului de căldură al sistemului considerat cu exteriorul. Pentru a aplica corect principiul I în cazul organismelor. Cantitatea de căldură Q reprezintă variaţia energiei interne prin mişcări dezordonate ale moleculelor (agitaţie termică). Organismele vii sunt sisteme a căror energie internă poate să crească sau sau să scadă în funcţie de diferite condiţii (vârsta.variaţia energiei interne prin mişcări ordonate la scară macroscopică (variaţii de volum contra unei presiuni exterioare.Într-o altă formulare. Deci. în raport cu exteriorul). principiul I se enunţă astfel: în orice proces care are loc într-un sistem izolat nu se pierde. În acest caz. volumul său rămânând constant (într-un proces izocor). H: Dacă scriem expresia principiului I: ∆ U = Q .) În cursul transformărilor chimice. transport de sarcină electrică într-o diferenţă de potenţial etc. Când ∆ H > 0 sistemul primeşte căldură (reacţii endoterme) şi când cedează căldură (reacţii exoterme). ci aceasta trece dintr-o formă în alta şi de la o parte a sistemului la alta. starea fiziologică etc.

polizaharide (C6H12O6)n . H2O şi săruri minerale a substanţelor organice bogate în energie (figura). PRINCIPIUL II AL TERMODINAMICII Principiul II al termodinamicii generalizează constatarea practică a imposibilităţii ca o maşină termică să transforme integral o cantitate de căldură în lucru mecanic.Circuitul energiei în biosferă Principala sursă de energie pentru lumea vie în ansamblu este radiaţia solară. se defineşte o funcţie de stare S. Din fracţiunea de energie solară care cade pe suprafaţa Pământului. un procent redus este captat de plantele fotosintetice şi folosit pentru sintetizarea din CO2. Ea poate fi definită în două moduri. Conform acestei variante. captează radiaţii din spectrul vizibil. Există mai multe formulări ale principiului II. Entropia este un parametru de stare care măsoară gradul de dezordine a unui sistem termodinamic. randamentul de transformare fiind întotdeauna subunitar. Cloroplastele.(figura) Bilanţul energetic al organismului Aplicând principiul I în cazul unui organism. bilanţul energetic se poate scrie: căldura degajată = . În acest caz. chimic. La rândul ei. procesele ireversibile care se desfăşoară spontan în sistemele termodinamice izolate au acel sens care duce la creşterea entropiei. produşii rezultaţi din fotosinteză sunt utilizaţi ca sursă de energie pentru sinteza ATP. dacă o cantitate de căldură ∆ Q este absorbită reversibil de către un sistem. în modul următor: ∆ S = ∆ Q/T . organite din celulele organismelor heterotrofe (dintre care face parte şi omul). organite din celulele plantelor verzi. În mitocondrii.energia depozitată = energia utilizată 4. molecula de ATP este scindată enzimatic. Subiectul este în repaus (nu efectuează lucru mecanic) şi nu a mâncat 12 ore (nu preia energie din mediu)(figura). unul macroscopic (Clausius)(1) şi unul microscopic (Boltzmann)(2). osmotic etc. la temperatura T (izoterm). care creşte cu ∆ S.şi degajă oxigen. În varianta care indică sensul spontan al desfăşurării proceselor termodinamice. este un exemplu de asemenea bilanţ în condiţii simplificate. (1) Conform modului în care a fost introdus iniţial acest concept. Testul clinic al intensităţii metabolismului bazal. prin care se stabileşte valoarea de referinţă la care să fie raportat efectul diferiţilor factori care influenţează metabolismul energetic. principiul II se numeşte principiul creşterii entropiei. se poate formula următorul bilanţ energetic: energia preluată din mediu = travaliul mecanic efectuat + căldura degajată + energia depozitată în rezervele organismului. energia astfel eliberată fiind folosită pentru producerea de lucru mecanic. construiesc din H2O şi CO2 molecule complexe .

ce nu îşi poate găsi decât corespondente aproximative în natură. molecule) distribuite pe M nivele energetice distincte. doar câteva probabilităţi sunt diferite de zero şi S va avea o valoare foarte mică. În cazul unui astfel de proces: dS = (dQ/T)rev Pentru un sistem izolat: dS = 0 Dacă ne referim la procesele ireversibile (reale) variaţia entropiei sistemului este întotdeauna mai mare decât cea produsă de schimbul de căldură: . iar aceste schimburi reprezintă în mod esenţial procese ireversibile. toate sistemele biologice sunt “deschise”. iar Ni/N = pi . deci când nu se desfăşoară nici un fel de proces.k Σ ( Ni/N) ln (Ni/N) unde k = 1. Procese reversibile şi ireversibile Pentru sistemele în care au loc procese reversibile. entropia ansamblului va fi: S = .38 ⋅ 10-23 J/K (constanta lui Boltzmann). În funcţie de probabilitatea de ocupare a nivelului se poate scrie: S = -kΣ pi ln (pi) Într-un sistem foarte ordonat sunt posibile foarte puţine stări. o abstractizare.numărul de aranjamente ale particulelor care dau aceeaşi stare..(2) Boltzmann a arătat că entropia exprimă în mod nemijlocit alcătuirea atomo-moleculară a sistemului şi anume.probabilitatea termodinamică a stării . În particular. suferind o transformare reversibilă.probabilitatea de ocupare a nivelului i. Se impune. Pentru un sistem total dezordonat N1 = N2 = .. Dacă avem N particule identice (atomi. Dar procesele reversibile reprezintă doar o noţiune ideală. = Ni = 1. numărul de stări posibile este foarte mare şi S va avea o valoare maximă. cu Σ Ni = N (atunci când N este foarte mare). variaţia entropiei este determinată numai de schimbul de căldură cu exteriorul. deci. şi în acest caz: S = k ln N N . ELEMENTE DE TERMODINAMICA PROCESELOR IREVERSIBILE Termodinamica clasică se ocupă cu relaţiile existente între parametrii unui sistem atunci când acesta se găseşte în stare de echilibru termodinamic. Datorită acestui fapt. gradul de ordonare a ansamblului de particule din care este alcătuit. sau atunci când sistemul trece printr-o succesiune continuă de stări de echilibru. trecerea în revistă a unor noţiuni legate de această parte a termodinamicii. aplicarea efectivă a termodinamicii în biologie a fost posibilă numai după apariţia termodinamicii proceselor ireversibile. Într-un sistem dezordonat există o distribuţie haotică a particulelor.k ln N/N = 0 5. În cazul unui sistem perfect ordonat (cristal perfect) : S = . având loc permanent schimburi de substanţă şi energie cu exteriorul. câte Ni pe fiecare nivel.

∆ U = 0 şi : ∆ F = . Deci.dS > (dQ/T)irev Se poate defini astfel o cantitate de căldură dQ (Q . Energia liberă şi entalpia liberă Deci. datorită schimburilor de căldură (dQ)irev şi din producerea de entropie în sistem diS datorită ireversibilităţii proceselor care au loc în el (dQ /T). Într-un sistem izolat entropia creşte în timp. Capacitatea unui sistem de a efectua lucru mecanic în condiţii izobare este numită entalpie liberă (Gibbs) G: H = G + TS Funcţia de disipare Rayleigh şi sursa de entropie Dacă vom considera energia internă U a unui sistem izolat: . în care U = ct. evoluţia sistemului fiind către starea de entropie maximă. din schimbul de entropie cu exteriorul deS. deci. În sistemele izolate.. din energia internă U a unui sistem. dar dS = diS > 0. entropia unui sistem izolat nu se modifică întrun proces reversibil şi creşte într-un proces ireversibil. Dacă scriem: ∆ U = ∆ (F + TS) se defineşte ca energie liberă mărimea F (free energy) cu: U = F + TS Această mărime exprimă capacitatea efectivă a sistemului de a efectua diferite acţiuni. Deci.T∆ S < 0 deoarece ∆ S > 0. cu dQ > 0 Variaţia entropiei unui sistem în care au loc procese ireversibile constă. dS = deS + diS cu condiţia ca diS > 0 Pentru un sistem izolat deS = 0. şi care se adaugă la căldura schimbată cu exteriorul: dS = (dQ/T)irev + dQ/T.căldură necompensată) care a rezultat în sistem prin degradarea energiei libere (datorită faptului că au loc procese ireversibile). numai o parte poate fi convertită în travaliu: ∆ U = ∆ F + T∆ S T∆ S ≥ 0 se degradează în mod ireversibil în căldură. care este întotdeauna pozitivă. în care toată energia internă a sistemului a fost degradată la căldură. fără a mai putea fi convertită într-o formă de travaliu util. o formulare mai completă a principiului II ar fi: Toate procesele care au loc în sisteme izolate decurg în sensul creşterii entropiei şi al scăderii energiei libere (al scăderii capacităţii de a efectua lucru mecanic).

Deci.. Deci forţa XT a antrenat şi un flux de substanţă Js (de difuzie). într-un sistem pot exista mai multe forţe Xi care determină fluxurile respective Ji. la rândul sau..a. Din diferitele ecuaţii care descriu procese de transport (legea lui Ohm. care traversează unitatea de arie.) se constată că fluxul este proporţional cu forţa termodinamică: J∼ X L se numeşte coeficient fenomenologic. Aceşti gradienţi sunt desemnaţi drept “forţe termodinamice” şi se notează cu Xi (Xc. un proces atrage după sine alt proces. în care mărimea : σ = diS/dt se numeşte sursă de entropie. Dar acesta duce la un transport al moleculelor înseşi ca purtători ai acestei energii. De exemplu: Xc = ∆ c/∆ x (gradient de concentraţie) XV = ∆ V/∆ x (gradient de potenţial) Ei joacă acelaşi rol în termodinamică ca şi forţa în mecanică. Uneori. fie de căldură. Fluxul termodinamic reprezintă variaţia în unitatea de timp a cantităţilor de substanţă. între diferitele regiuni ale sistemului. temperatură. căldură. orice proces constă din trecerea fie a unei cantităţi de substanţă. determină apariţia unui flux conjugat Js care să egaleze concentraţia ş. XT. Pentru a exprima cantitativ aceste deplasări se introduce noţiunea de flux termodinamic. Deci. de la o regiune la alta a unui sistem. Fluxul de substanţă se notează cu Js şi are ca unitate Kg/m2s sau Kmol/m2s. în general Ji.d.. fluxul de electricitate Je(unitate C/m2s). fie de electricitate etc. intensitatea producerii de entropie în unitatea de timp exprimă viteza de scădere a energiei libere a sistemului în urma degradării ei de către procesele ireversibile.TdiS/dt Expresia : Φ = T diS/dt se numeşte funcţia de disipare a lui Rayleigh. dacă deplasarea se face spre interiorul sistemului şi efluxuri. legea Poiseuille etc. deci apare o cuplare a proceselor. XV). Fluxurile sunt determinate de existenţa unor gradienţi (diferenţe ale unor parametri intensivi de stare) de concentraţie. Fluxuri termodinamice şi forţe termodinamice În sistemele fizice.. De exemplu. Acesta. dacă se face spre exterior.U = F + TS şi calculăm izoterm variaţia ei în timp: dU/dt = dF/dt + TdiS/dt = 0 dF/dt = . Jq tinde să egaleze temperaturile dar Js determină apariţia unui gradient de concentraţie Xc. dacă într-o soluţie există un gradient de temperatură.m. fluxul de căldură Jq (J/m2s) etc. Ji depind de toate forţele termodinamice din sistem : sau J = LX . Într-un sistem pot exista simultan mai multe tipuri de procese şi acestea nu sunt independente. forţa termică X T determină fluxul de căldura Jq. potenţial electric etc. Fluxurile se numesc influxuri. electricitate etc.

. Se ajunge la un echilibru termodinamic: = dS/dt... σ = (1/T)Σ JiXi Φ = Σ JiXi Observaţie... Ji = Σ LijXj Lij sunt coeficienţii fenomenologici.. APLICAREA PRINCIPIULUI II ÎN BIOLOGIE Stări staţionare şi procese cuplate în sistemele biologice Starea de echilibru termodinamic Întotdeauna... existenţa unei forţe determină apariţia unui flux care tinde să o anuleze. 6. Când într-un sistem care evoluează spontan (fără intervenţii din exterior).= 0).). La aplicarea ecuaţiilor de mai sus.. Fluxurile termodinamice sunt asociate cu procese termodinamice ireversibile... un gradient de temperatură determină un flux de căldură de la temperatura superioară la cea inferioară până când acestea se egalează şi gradientul dispare.Ji = f(Xi) astfel încât relaţia de proporţionalitate J = LX devine în cazul general: J1 = L11X1 + L12X2 +. dacă între două compartimente separate de o membrană permeabilă se creează un gradient de concentraţie al unei substanţe (Xc . Se demonstrează că intensitatea producerii de entropie..... prin introducerea unui coeficient adecvat care să asigure coerenţa relaţiilor (corectitudinea dimensională).... adică într-un sistem izolat. încetează şi producerea de entropie Φ echilibru = 0. există la un moment dat mai multe forţe. Onsager a găsit o relaţie de simetrie între coeficienţii fenomenologici: Lij = Lji (de exemplu L12 = L21 etc. Pe baza unor constatări experimentale şi a unor consideraţii statistice... Ecuaţiile fenomenologice permit verificări ale corectitudinii măsurării fluxurilor şi forţelor termodinamice ce acţionează într-un sistem şi estimarea sensului de evoluţie a sistemului la un moment dat. trebuie să se ţină seama de exprimarea corectă a expresiilor fluxurilor şi forţelor termodinamice. în el se vor produce fluxurile corespunzătoare până când toate forţele devin nule. încetând toate procesele din sistem (J 1 = J2 = .... . iar ecuaţiile se numesc ecuaţiile fenomenologice lineare........... poate fi . J2 = L21X1 + L22X2 +. iar valoarea entropiei devine şi se menţine maximă...forţa termodinamică) va apărea un flux Jc de particule (difuzie) care tinde să egalizeze concentraţiile. Aceasta este starea de echilibru termodinamic în care. numită sursă de entropie σ reprezentată printr-o sumă de produse ale fluxurilor şi forţelor conjugate. generatoare de entropie. Astfel.. De exemplu.

în care toate caracteristicile sistemului. Principiul lui Le Chatelier arată că stările de echilibru sunt stabile faţă de perturbaţiile mici. deci disiparea de energie şi producerea de entropie nu sunt zero. se numesc procese cuplante. prin procesele care au loc într-un sistem diS > 0. entropia sa rămânând astfel constantă. în sistem ia naştere un flux care tinde să anuleze perturbaţia şi să-l readucă în starea staţionară anterioară. Procese cuplate şi procese cuplante Conform principiului II al termodinamicii. însă. organismul îşi menţine constanţi. astfel încât. iar entropia lor în loc să crească. de mare stabilitate. dar au valoarea minimă posibilă în condiţiile date. Organismele vii preiau din mediu (sub forma de hrană) molecule complexe cu entropie dS staţionar/dt = 0 . să fie o producere. în ansamblu. iar cele prin care entropia scade sunt procese cuplate. nu un consum de entropie. un sistem aflat în stare staţionară elimină în exterior toată entropia ce se produce prin procesele ireversibile care au loc în el. sistemul nu va putea ajunge în starea de echilibru.Xc = dc/dx La echilibru: Xc = 0 Starea staţionară Jc = dν /dt Jc = 0 σ =0 → σ ∼ XcJc > 0 S = maximă Când. cel puţin în prima parte a vieţii lor. dintre care unele pot determina scăderea entropiei diS(1) < 0. Starea staţionară. ci prin intervenţia unor cauze externe anumite forţe din sistem sunt menţinute la valori constante. parametrii mediului său interior. Cum însă: dS/dt = deS/dt + diS/dt rezultă: deS staţionar/dt = . scade. vom observa ca entropia lui scade pe seama creşterii entropiei mediului. mărindu-şi gradul de ordine. Acest mecanism explică aparenta funcţionare antientropică a organismelor vii. Prin aceste mecanisme. Astfel. numită uneori şi starea de echilibru dinamic. se realizează în organism prin mecanisme homeostatice. I. un sistem deschis nu este lăsat să evolueze spontan. Aceasta este starea staţionară. posibil ca în acelaşi sistem să se desfăşoare simultan mai multe procese. dar cu condiţia ca altele să crească entropia diS(2) > 0. cu consum de energie metabolică. Este. Dacă vom lua în considerare sistemul alcătuit din organismul viu împreună cu mediul său înconjurător. deci şi entropia. sunt constante în timp. acestea se organizează. În stări “aproape de echilibrul termodinamic” în care sunt valabile relaţiile lui Onsager. producerea de entropie are o valoare minimă în situaţia impusă de condiţiile la limită (Prigogine).diS staţionar/dt Deci. Prigogine a demonstrat că şi stările staţionare au această proprietate: atunci când apare o perturbaţie (forţele trebuie însă menţinute constante). însă. Dar organismul viu nu este un sistem izolat. S staţionar = ct. Procesele prin care entropia creşte.

În organismele vii. Se spune că apare un regim “departe de echilibru”. pe seama disipării de energie. sunt procese cuplante. Se pot produce două tipuri de structuri: structuri de echilibru. În ansamblu. apare în mod spontan un proces de autoorganizare. generatoare de entropie. prin aceste mecanisme se asigură reglarea funcţiilor metabolice (bucle autocatalitice .două lanţuri de reacţie îsi activează reciproc sinteza). provenită din exterior. procesele anabolice. În organismele vii se pot întâlni atât stări staţionare aproape de echilibru. calitativ diferit de starea staţionară. În concluzie. ducând la formarea unor structuri disipative. Asemenea structuri apar şi se menţin numai în condiţii departe de echilibru. Prigogine. şi structuri disipative. macromolecule şi structuri biologice complexe.. cât şi regimuri departe de echilibru. care apar şi se menţin numai în condiţiile unui schimb continuu de energie (şi uneori de substanţă) cu exteriorul (ele pot exista numai pe seama unei permanente disipări de energie). Produşii de ardere sunt eliminaţi prin respiraţie. cu biosinteza de produşi complecşi. Într-un asemenea regim. sistemul organism mediu nu încalcă principiul II al termodinamicii.produşii de reacţie catalizează sau inhibă propria sinteză şi cataliza încrucişată . corespunzător producerii minime de entropie. se poate afirma că din punct de vedere termodinamic biosistemele care sunt sisteme deschise. Dacă într-o stare staţionară apar fluctuaţii mari ale forţelor termodinamice. O formulare locală a principiului II spune că desfăşurarea unui proces ireversibil într-un domeniu cât de mic al unui sistem termodinamic este însoţită întotdeauna de producere de entropie chiar în acel loc. Pe baza acestor considerente termidinamice. Starea departe de echilibru Pe măsura scăderii entropiei unui sistem se produce o structurare din ce în ce mai avansată a acestuia.scăzută şi elimină în exterior moleculele simple ce rezultă din arderea acestora. . crescând entropia mediului. depăşind o anumită valoare critică. traversate în permanenţă de fluxuri de materie şi în care au loc procese ireversibile disipative de energie. acestea nu mai pot fi compensate şi sistemul evoluează către un nou regim. care odată apărute se menţin indefinit fără schimb de substanţă sau energie cu exteriorul (de exemplu cristalele). sunt procese cuplate consumatoare de entropie. pe când cele catabolice. excreţie etc. cu un înalt grad de ordonare spaţială şi cu o dinamică temporară specifică a proceselor care se desfăşoară în interiorul lor. deci. În organismul viu. de degradare a substanţelor organice prin ardere. Acest concept a fost introdus de I. se poate spune ca procesul de îmbătrânire a organismului se datorează unei evoluţii înspre creşterea entropiei acestuia. constituie structuri disipative. Se spune că organismul preia din mediu entropie negativă (numită şi neg-entropie) şi elimină în mediu entropie pozitivă. Ecuaţiile fenomenologice lineare nu mai sunt valabile ca în cazul structurilor de echilibru.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful