ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ BIOLOGICĂ 1. Noţiuni generale 2. Principiul I al termodinamicii 3. Aplicarea principiului I al termodinamicii în biologie 4. Principiul II al termodinamicii 5.

Elemente de termodinamica proceselor ireversibile 6. Aplicarea principiului al II-lea al termodinamicii în biologie 1. NOŢIUNI GENERALE Definiţie. În accepţiunea originală, termodinamica este acea ramură a fizicii care se ocupă de relaţiile între căldură (Q) şi lucru mecanic (L), dar, într-un sens mai larg, ea este ştiinţa care studiază transformările reciproce ale diferitelor forme de energie în sistemele naturale şi în cele construite de om. Termodinamica biologică se ocupă cu studiul transformărilor de energie în sistemele biologice. Sisteme termodinamice Sistem - ansamblu de componente aflate în interacţiune, delimitat de mediul extern care îl înconjoară. Sistem termodinamic - sistem macroscopic alcătuit dintr-un număr foarte mare de particule (atomi şi molecule), aflate în interacţiune energetică atât între ele cât şi cu mediul exterior. Clasificarea sistemelor termodinamice: -deschise - schimbă cu exteriorul atât energie cât şi substanţă - închise - schimbă cu exteriorul numai energie - izolate - nu au nici un fel de schimburi cu exteriorul, de care sunt separate prin pereţi adiabatici. Sistemul izolat este o abstractizare, caz limită, util numai pentru simplificarea unor raţionamente. În natură nu există sisteme izolate. Starea sistemului termodinamic - este reprezentată de totalitatea parametrilor săi de stare (care sunt mărimi fizice măsurabile). Parametrii de stare sunt de două feluri: - intensivi - au în orice punct al sistemului valori definite, care nu depind de dimensiuni (presiunea, concentraţia, temperatura); - extensivi - depind de dimensiunile sistemului şi de cantitatea de substanţă existentă în sistem (volumul, masa, numărul de moli). Starea de echilibru termodinamic - este caracterizată de următoarele proprietăţi: - parametrii de stare sunt constanţi în timp; - parametrii intensivi sunt constanţi în spaţiu (omogenizare); - dezordinea este maximă (entropia termodinamică este maximă);

procese necvasistatice. parametru care exprimă capacitatea totală a sistemului de a efectua acţiuni de orice tip şi are o valoare bine determinată în fiecare stare a sistemului. odată pornită. Procese termodinamice .parametrii locali sunt constanţi în timp. variaţia energiei interne a unui sistem la trecerea dintr-o stare în alta (∆ U) este egală cu suma algebrică dintre cantitatea de căldură (Q) şi toate formele de travaliu (mecanic. cât şi cu mediul înconjurător încetează.schimburile de energie şi substanţă.R. .producerea de entropie încetează.ireversibile – sunt. Hess a formulat regula după care căldura eliberată sau absorbită într-o reacţie chimică nu depinde de etapele intermediare prin care poate decurge această reacţie ci numai de starea iniţială şi cea finală a reactanţilor. Starea staţionară se caracterizează prin următoarele: . Dacă se schimbă semnul parametrilor termodinamici. Ele pot fi : .treceri ale sistemului termodinamic de la o stare (staţionară sau de echilibru termodinamic) la altă stare (staţionară sau de echilibru termodinamic) prin modificarea în timp a parametrilor termodinamici.parametrii intensivi nu sunt constanţi în spaţiu. . Conform unei alte formulări a principiului I. electric etc) schimbate de acest sistem cu exteriorul.sunt procese cvasistatice. . Mayer. ∆ U = Q + Σ Li sau conform convenţiei de semn în care se consideră negativ lucrul mecanic primit şi pozitivă căldura primită: ∆ U = Q . în general. osmotic. Joule. PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII În urma eşecurilor de a construi o maşină care. numit energie internă (U) a sistemului. Între 1842 şi 1850 o serie de cercetători (J.schimburile de substanţă şi energie între componentele sistemului şi cu mediul extern nu încetează. .Σ Li . fără a fi egală cu zero. atât între componentele sistemului. în orice moment sistemul este în echilibru termodinamic. H.. Revenirea la starea iniţială (dacă este posibilă) se face pe alt drum şi pe seama unei intervenţii active din exterior (nu poate decurge de la sine). J.reversibile . H. ci pentru furnizarea unei energii este necesară consumarea alteia. chimic. sistemul evoluează de la starea finală spre starea iniţială pe acelaşi drum. postulează existenţa unui parametru caracteristic oricărui sistem. Helmholtz) au descoperit echivalenţa dintre lucru mecanic şi energie şi au determinat echivalentul mecanic al caloriei. . În 1840. Principiul I al termodinamicii sau principiul conservării energiei.producerea de entropie este minimă. 2. să funcţioneze la nesfârşit fără a consuma energie (perpetuum mobile de speţa I-a) s-a ajuns la concluzia că nu se poate “crea” energie.

Cantitatea de căldură Q reprezintă variaţia energiei interne prin mişcări dezordonate ale moleculelor (agitaţie termică).) În cursul transformărilor chimice. volumul său rămânând constant (într-un proces izocor).Într-o altă formulare. H: Dacă scriem expresia principiului I: ∆ U = Q . trebuie să se ţină seama de faptul fundamental că ele sunt sisteme deschise care iau şi degajă în exterior energie. atunci când acesta nu efectuează nici un lucru mecanic. Organismele vii sunt sisteme a căror energie internă poate să crească sau sau să scadă în funcţie de diferite condiţii (vârsta. iar lucrul mecanic L . starea fiziologică etc. care se referă la sistemele izolate. în raport cu exteriorul). în locul energiei interne U se introduce mărimea numită entalpie. ∆ H< 0 sistemul .p∆ V cantitatea de căldură Q va fi: Q = ∆ U + p∆ V = ∆ (U + pV) = ∆ H deci: ∆ H = Qizobar (căldura schimbată de sistem izobar) Mărimea H = U + pV se numeşte entalpia sistemului şi este foarte utilă în studiul termodinamic al reacţiilor chimice. astfel încât problema conservării energiei se pune numai pentru sistemul format din organismul respectiv împreună cu mediul său înconjurător.L = Q . Când ∆ H > 0 sistemul primeşte căldură (reacţii endoterme) şi când cedează căldură (reacţii exoterme). variaţia energiei interne poate fi măsurată în mod practic prin intermediul schimbului de căldură al sistemului considerat cu exteriorul. luat ca întreg. ci aceasta trece dintr-o formă în alta şi de la o parte a sistemului la alta. principiul I se enunţă astfel: în orice proces care are loc într-un sistem izolat nu se pierde. În acest caz. iar procesele biologice sunt procese termodinamice ireversibile. variaţii de suprafaţă contra unei tensiuni superficiale. presiunea este constantă (condiţii izobare). APLICAREA PRINCIPIULUI I AL TERMODINAMICII ÎN BIOLOGIE Sistemele biologice sunt sisteme termodinamice deschise. nu se creează energie.variaţia energiei interne prin mişcări ordonate la scară macroscopică (variaţii de volum contra unei presiuni exterioare.). în sistemul izolat: ∆ U=0 Energia internă a unui sistem reprezintă suma energiilor cinetice şi potenţiale ale particulelor ce alcătuiesc sistemul (în aceasta nu este inclusă energia cinetică şi potenţială a sistemului. Pentru a aplica corect principiul I în cazul organismelor. 3. transport de sarcină electrică într-o diferenţă de potenţial etc. Entalpia Pentru procesele care au loc în atmosferă liberă. Deci. aşa cum sunt cele din sistemele biologice.

construiesc din H2O şi CO2 molecule complexe . organite din celulele plantelor verzi. la temperatura T (izoterm). În acest caz. Testul clinic al intensităţii metabolismului bazal.polizaharide (C6H12O6)n . bilanţul energetic se poate scrie: căldura degajată = . produşii rezultaţi din fotosinteză sunt utilizaţi ca sursă de energie pentru sinteza ATP. Există mai multe formulări ale principiului II. (1) Conform modului în care a fost introdus iniţial acest concept. în modul următor: ∆ S = ∆ Q/T . este un exemplu de asemenea bilanţ în condiţii simplificate. principiul II se numeşte principiul creşterii entropiei. se defineşte o funcţie de stare S. Din fracţiunea de energie solară care cade pe suprafaţa Pământului. chimic. unul macroscopic (Clausius)(1) şi unul microscopic (Boltzmann)(2). energia astfel eliberată fiind folosită pentru producerea de lucru mecanic. care creşte cu ∆ S. captează radiaţii din spectrul vizibil. La rândul ei. organite din celulele organismelor heterotrofe (dintre care face parte şi omul). Subiectul este în repaus (nu efectuează lucru mecanic) şi nu a mâncat 12 ore (nu preia energie din mediu)(figura). osmotic etc. Entropia este un parametru de stare care măsoară gradul de dezordine a unui sistem termodinamic. H2O şi săruri minerale a substanţelor organice bogate în energie (figura).energia depozitată = energia utilizată 4. prin care se stabileşte valoarea de referinţă la care să fie raportat efectul diferiţilor factori care influenţează metabolismul energetic.şi degajă oxigen. În mitocondrii. Ea poate fi definită în două moduri. randamentul de transformare fiind întotdeauna subunitar. un procent redus este captat de plantele fotosintetice şi folosit pentru sintetizarea din CO2.(figura) Bilanţul energetic al organismului Aplicând principiul I în cazul unui organism. Conform acestei variante. procesele ireversibile care se desfăşoară spontan în sistemele termodinamice izolate au acel sens care duce la creşterea entropiei. În varianta care indică sensul spontan al desfăşurării proceselor termodinamice. PRINCIPIUL II AL TERMODINAMICII Principiul II al termodinamicii generalizează constatarea practică a imposibilităţii ca o maşină termică să transforme integral o cantitate de căldură în lucru mecanic. Cloroplastele.Circuitul energiei în biosferă Principala sursă de energie pentru lumea vie în ansamblu este radiaţia solară. se poate formula următorul bilanţ energetic: energia preluată din mediu = travaliul mecanic efectuat + căldura degajată + energia depozitată în rezervele organismului. dacă o cantitate de căldură ∆ Q este absorbită reversibil de către un sistem. molecula de ATP este scindată enzimatic.

ELEMENTE DE TERMODINAMICA PROCESELOR IREVERSIBILE Termodinamica clasică se ocupă cu relaţiile existente între parametrii unui sistem atunci când acesta se găseşte în stare de echilibru termodinamic. iar Ni/N = pi .. = Ni = 1. deci când nu se desfăşoară nici un fel de proces. Datorită acestui fapt. Procese reversibile şi ireversibile Pentru sistemele în care au loc procese reversibile. aplicarea efectivă a termodinamicii în biologie a fost posibilă numai după apariţia termodinamicii proceselor ireversibile.probabilitatea de ocupare a nivelului i. cu Σ Ni = N (atunci când N este foarte mare). suferind o transformare reversibilă. variaţia entropiei este determinată numai de schimbul de căldură cu exteriorul.numărul de aranjamente ale particulelor care dau aceeaşi stare. În cazul unui sistem perfect ordonat (cristal perfect) : S = . o abstractizare. iar aceste schimburi reprezintă în mod esenţial procese ireversibile.probabilitatea termodinamică a stării . ce nu îşi poate găsi decât corespondente aproximative în natură.. Dacă avem N particule identice (atomi. Într-un sistem dezordonat există o distribuţie haotică a particulelor. În particular.38 ⋅ 10-23 J/K (constanta lui Boltzmann). Pentru un sistem total dezordonat N1 = N2 = . doar câteva probabilităţi sunt diferite de zero şi S va avea o valoare foarte mică. sau atunci când sistemul trece printr-o succesiune continuă de stări de echilibru. entropia ansamblului va fi: S = . În cazul unui astfel de proces: dS = (dQ/T)rev Pentru un sistem izolat: dS = 0 Dacă ne referim la procesele ireversibile (reale) variaţia entropiei sistemului este întotdeauna mai mare decât cea produsă de schimbul de căldură: . gradul de ordonare a ansamblului de particule din care este alcătuit.(2) Boltzmann a arătat că entropia exprimă în mod nemijlocit alcătuirea atomo-moleculară a sistemului şi anume. Se impune. având loc permanent schimburi de substanţă şi energie cu exteriorul.k ln N/N = 0 5. molecule) distribuite pe M nivele energetice distincte. Dar procesele reversibile reprezintă doar o noţiune ideală. câte Ni pe fiecare nivel. toate sistemele biologice sunt “deschise”. În funcţie de probabilitatea de ocupare a nivelului se poate scrie: S = -kΣ pi ln (pi) Într-un sistem foarte ordonat sunt posibile foarte puţine stări. deci. numărul de stări posibile este foarte mare şi S va avea o valoare maximă. şi în acest caz: S = k ln N N . trecerea în revistă a unor noţiuni legate de această parte a termodinamicii.k Σ ( Ni/N) ln (Ni/N) unde k = 1.

Dacă scriem: ∆ U = ∆ (F + TS) se defineşte ca energie liberă mărimea F (free energy) cu: U = F + TS Această mărime exprimă capacitatea efectivă a sistemului de a efectua diferite acţiuni.T∆ S < 0 deoarece ∆ S > 0. dar dS = diS > 0. ∆ U = 0 şi : ∆ F = . în care toată energia internă a sistemului a fost degradată la căldură.. fără a mai putea fi convertită într-o formă de travaliu util. în care U = ct. Energia liberă şi entalpia liberă Deci. cu dQ > 0 Variaţia entropiei unui sistem în care au loc procese ireversibile constă. şi care se adaugă la căldura schimbată cu exteriorul: dS = (dQ/T)irev + dQ/T. dS = deS + diS cu condiţia ca diS > 0 Pentru un sistem izolat deS = 0. evoluţia sistemului fiind către starea de entropie maximă. Capacitatea unui sistem de a efectua lucru mecanic în condiţii izobare este numită entalpie liberă (Gibbs) G: H = G + TS Funcţia de disipare Rayleigh şi sursa de entropie Dacă vom considera energia internă U a unui sistem izolat: .căldură necompensată) care a rezultat în sistem prin degradarea energiei libere (datorită faptului că au loc procese ireversibile). Deci. numai o parte poate fi convertită în travaliu: ∆ U = ∆ F + T∆ S T∆ S ≥ 0 se degradează în mod ireversibil în căldură. Deci.dS > (dQ/T)irev Se poate defini astfel o cantitate de căldură dQ (Q . care este întotdeauna pozitivă. entropia unui sistem izolat nu se modifică întrun proces reversibil şi creşte într-un proces ireversibil. din energia internă U a unui sistem. din schimbul de entropie cu exteriorul deS. Într-un sistem izolat entropia creşte în timp. În sistemele izolate. o formulare mai completă a principiului II ar fi: Toate procesele care au loc în sisteme izolate decurg în sensul creşterii entropiei şi al scăderii energiei libere (al scăderii capacităţii de a efectua lucru mecanic). deci. datorită schimburilor de căldură (dQ)irev şi din producerea de entropie în sistem diS datorită ireversibilităţii proceselor care au loc în el (dQ /T).

) se constată că fluxul este proporţional cu forţa termodinamică: J∼ X L se numeşte coeficient fenomenologic. dacă se face spre exterior. Dar acesta duce la un transport al moleculelor înseşi ca purtători ai acestei energii..U = F + TS şi calculăm izoterm variaţia ei în timp: dU/dt = dF/dt + TdiS/dt = 0 dF/dt = . Fluxul termodinamic reprezintă variaţia în unitatea de timp a cantităţilor de substanţă. orice proces constă din trecerea fie a unei cantităţi de substanţă. dacă într-o soluţie există un gradient de temperatură. fluxul de căldură Jq (J/m2s) etc.d. Ji depind de toate forţele termodinamice din sistem : sau J = LX . într-un sistem pot exista mai multe forţe Xi care determină fluxurile respective Ji. XV). Fluxuri termodinamice şi forţe termodinamice În sistemele fizice. dacă deplasarea se face spre interiorul sistemului şi efluxuri. Aceşti gradienţi sunt desemnaţi drept “forţe termodinamice” şi se notează cu Xi (Xc.TdiS/dt Expresia : Φ = T diS/dt se numeşte funcţia de disipare a lui Rayleigh. Jq tinde să egaleze temperaturile dar Js determină apariţia unui gradient de concentraţie Xc. determină apariţia unui flux conjugat Js care să egaleze concentraţia ş. Deci. Deci forţa XT a antrenat şi un flux de substanţă Js (de difuzie). legea Poiseuille etc.. între diferitele regiuni ale sistemului. fie de căldură. deci apare o cuplare a proceselor. la rândul sau.. Pentru a exprima cantitativ aceste deplasări se introduce noţiunea de flux termodinamic. intensitatea producerii de entropie în unitatea de timp exprimă viteza de scădere a energiei libere a sistemului în urma degradării ei de către procesele ireversibile. în general Ji. Fluxurile sunt determinate de existenţa unor gradienţi (diferenţe ale unor parametri intensivi de stare) de concentraţie. căldură. Din diferitele ecuaţii care descriu procese de transport (legea lui Ohm. fluxul de electricitate Je(unitate C/m2s). care traversează unitatea de arie. De exemplu. Uneori. Deci. temperatură. un proces atrage după sine alt proces.m. XT. Acesta. de la o regiune la alta a unui sistem. Într-un sistem pot exista simultan mai multe tipuri de procese şi acestea nu sunt independente.a. Fluxurile se numesc influxuri. electricitate etc. în care mărimea : σ = diS/dt se numeşte sursă de entropie. Fluxul de substanţă se notează cu Js şi are ca unitate Kg/m2s sau Kmol/m2s. fie de electricitate etc.. forţa termică X T determină fluxul de căldura Jq. potenţial electric etc. De exemplu: Xc = ∆ c/∆ x (gradient de concentraţie) XV = ∆ V/∆ x (gradient de potenţial) Ei joacă acelaşi rol în termodinamică ca şi forţa în mecanică.

Pe baza unor constatări experimentale şi a unor consideraţii statistice.= 0)..forţa termodinamică) va apărea un flux Jc de particule (difuzie) care tinde să egalizeze concentraţiile. poate fi . De exemplu... La aplicarea ecuaţiilor de mai sus.. Când într-un sistem care evoluează spontan (fără intervenţii din exterior).. Se demonstrează că intensitatea producerii de entropie. iar valoarea entropiei devine şi se menţine maximă. Ji = Σ LijXj Lij sunt coeficienţii fenomenologici. numită sursă de entropie σ reprezentată printr-o sumă de produse ale fluxurilor şi forţelor conjugate. există la un moment dat mai multe forţe.. prin introducerea unui coeficient adecvat care să asigure coerenţa relaţiilor (corectitudinea dimensională).. Se ajunge la un echilibru termodinamic: = dS/dt... Astfel.... σ = (1/T)Σ JiXi Φ = Σ JiXi Observaţie. Onsager a găsit o relaţie de simetrie între coeficienţii fenomenologici: Lij = Lji (de exemplu L12 = L21 etc. J2 = L21X1 + L22X2 +..Ji = f(Xi) astfel încât relaţia de proporţionalitate J = LX devine în cazul general: J1 = L11X1 + L12X2 +... Aceasta este starea de echilibru termodinamic în care. 6... generatoare de entropie....... trebuie să se ţină seama de exprimarea corectă a expresiilor fluxurilor şi forţelor termodinamice.. în el se vor produce fluxurile corespunzătoare până când toate forţele devin nule. iar ecuaţiile se numesc ecuaţiile fenomenologice lineare.. Fluxurile termodinamice sunt asociate cu procese termodinamice ireversibile.. Ecuaţiile fenomenologice permit verificări ale corectitudinii măsurării fluxurilor şi forţelor termodinamice ce acţionează într-un sistem şi estimarea sensului de evoluţie a sistemului la un moment dat. dacă între două compartimente separate de o membrană permeabilă se creează un gradient de concentraţie al unei substanţe (Xc ...)... APLICAREA PRINCIPIULUI II ÎN BIOLOGIE Stări staţionare şi procese cuplate în sistemele biologice Starea de echilibru termodinamic Întotdeauna.. încetează şi producerea de entropie Φ echilibru = 0. existenţa unei forţe determină apariţia unui flux care tinde să o anuleze. un gradient de temperatură determină un flux de căldură de la temperatura superioară la cea inferioară până când acestea se egalează şi gradientul dispare... încetând toate procesele din sistem (J 1 = J2 = .. adică într-un sistem izolat.. ..

cu consum de energie metabolică. Dar organismul viu nu este un sistem izolat. Prigogine a demonstrat că şi stările staţionare au această proprietate: atunci când apare o perturbaţie (forţele trebuie însă menţinute constante). un sistem deschis nu este lăsat să evolueze spontan. iar cele prin care entropia scade sunt procese cuplate. sistemul nu va putea ajunge în starea de echilibru.Xc = dc/dx La echilibru: Xc = 0 Starea staţionară Jc = dν /dt Jc = 0 σ =0 → σ ∼ XcJc > 0 S = maximă Când. de mare stabilitate. numită uneori şi starea de echilibru dinamic. se realizează în organism prin mecanisme homeostatice. în care toate caracteristicile sistemului. un sistem aflat în stare staţionară elimină în exterior toată entropia ce se produce prin procesele ireversibile care au loc în el. vom observa ca entropia lui scade pe seama creşterii entropiei mediului. În stări “aproape de echilibrul termodinamic” în care sunt valabile relaţiile lui Onsager. ci prin intervenţia unor cauze externe anumite forţe din sistem sunt menţinute la valori constante. I. S staţionar = ct. să fie o producere. Starea staţionară. însă. Procese cuplate şi procese cuplante Conform principiului II al termodinamicii. nu un consum de entropie. scade. în ansamblu. dintre care unele pot determina scăderea entropiei diS(1) < 0. însă. Procesele prin care entropia creşte. Este. Acest mecanism explică aparenta funcţionare antientropică a organismelor vii. Principiul lui Le Chatelier arată că stările de echilibru sunt stabile faţă de perturbaţiile mici. deci disiparea de energie şi producerea de entropie nu sunt zero. Cum însă: dS/dt = deS/dt + diS/dt rezultă: deS staţionar/dt = .diS staţionar/dt Deci. organismul îşi menţine constanţi. Astfel. Aceasta este starea staţionară. Prin aceste mecanisme. Organismele vii preiau din mediu (sub forma de hrană) molecule complexe cu entropie dS staţionar/dt = 0 . cel puţin în prima parte a vieţii lor. dar au valoarea minimă posibilă în condiţiile date. astfel încât. sunt constante în timp. entropia sa rămânând astfel constantă. dar cu condiţia ca altele să crească entropia diS(2) > 0. parametrii mediului său interior. posibil ca în acelaşi sistem să se desfăşoare simultan mai multe procese. Dacă vom lua în considerare sistemul alcătuit din organismul viu împreună cu mediul său înconjurător. prin procesele care au loc într-un sistem diS > 0. mărindu-şi gradul de ordine. se numesc procese cuplante. deci şi entropia. acestea se organizează. în sistem ia naştere un flux care tinde să anuleze perturbaţia şi să-l readucă în starea staţionară anterioară. producerea de entropie are o valoare minimă în situaţia impusă de condiţiile la limită (Prigogine). iar entropia lor în loc să crească.

depăşind o anumită valoare critică. generatoare de entropie. În organismele vii se pot întâlni atât stări staţionare aproape de echilibru. traversate în permanenţă de fluxuri de materie şi în care au loc procese ireversibile disipative de energie. În organismul viu. se poate afirma că din punct de vedere termodinamic biosistemele care sunt sisteme deschise. Asemenea structuri apar şi se menţin numai în condiţii departe de echilibru. se poate spune ca procesul de îmbătrânire a organismului se datorează unei evoluţii înspre creşterea entropiei acestuia. acestea nu mai pot fi compensate şi sistemul evoluează către un nou regim.două lanţuri de reacţie îsi activează reciproc sinteza). crescând entropia mediului. constituie structuri disipative.scăzută şi elimină în exterior moleculele simple ce rezultă din arderea acestora. deci. cât şi regimuri departe de echilibru. Se spune că organismul preia din mediu entropie negativă (numită şi neg-entropie) şi elimină în mediu entropie pozitivă. În concluzie.produşii de reacţie catalizează sau inhibă propria sinteză şi cataliza încrucişată . apare în mod spontan un proces de autoorganizare. . macromolecule şi structuri biologice complexe. Acest concept a fost introdus de I. care apar şi se menţin numai în condiţiile unui schimb continuu de energie (şi uneori de substanţă) cu exteriorul (ele pot exista numai pe seama unei permanente disipări de energie). Dacă într-o stare staţionară apar fluctuaţii mari ale forţelor termodinamice. În organismele vii. cu un înalt grad de ordonare spaţială şi cu o dinamică temporară specifică a proceselor care se desfăşoară în interiorul lor. procesele anabolice. Produşii de ardere sunt eliminaţi prin respiraţie. sistemul organism mediu nu încalcă principiul II al termodinamicii. sunt procese cuplate consumatoare de entropie. de degradare a substanţelor organice prin ardere. Se spune că apare un regim “departe de echilibru”. Starea departe de echilibru Pe măsura scăderii entropiei unui sistem se produce o structurare din ce în ce mai avansată a acestuia. care odată apărute se menţin indefinit fără schimb de substanţă sau energie cu exteriorul (de exemplu cristalele). pe când cele catabolice. excreţie etc. şi structuri disipative. Ecuaţiile fenomenologice lineare nu mai sunt valabile ca în cazul structurilor de echilibru. În ansamblu. sunt procese cuplante. cu biosinteza de produşi complecşi. Într-un asemenea regim. calitativ diferit de starea staţionară. O formulare locală a principiului II spune că desfăşurarea unui proces ireversibil într-un domeniu cât de mic al unui sistem termodinamic este însoţită întotdeauna de producere de entropie chiar în acel loc. Pe baza acestor considerente termidinamice. Se pot produce două tipuri de structuri: structuri de echilibru. prin aceste mecanisme se asigură reglarea funcţiilor metabolice (bucle autocatalitice . Prigogine. provenită din exterior.. corespunzător producerii minime de entropie. ducând la formarea unor structuri disipative. pe seama disipării de energie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful