P. 1
curs 1 ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ BIOLOGICĂ

curs 1 ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ BIOLOGICĂ

|Views: 265|Likes:
Published by Ionut Ciobotaru

More info:

Published by: Ionut Ciobotaru on Jul 26, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/25/2015

pdf

text

original

ELEMENTE DE TERMODINAMICĂ BIOLOGICĂ 1. Noţiuni generale 2. Principiul I al termodinamicii 3. Aplicarea principiului I al termodinamicii în biologie 4. Principiul II al termodinamicii 5.

Elemente de termodinamica proceselor ireversibile 6. Aplicarea principiului al II-lea al termodinamicii în biologie 1. NOŢIUNI GENERALE Definiţie. În accepţiunea originală, termodinamica este acea ramură a fizicii care se ocupă de relaţiile între căldură (Q) şi lucru mecanic (L), dar, într-un sens mai larg, ea este ştiinţa care studiază transformările reciproce ale diferitelor forme de energie în sistemele naturale şi în cele construite de om. Termodinamica biologică se ocupă cu studiul transformărilor de energie în sistemele biologice. Sisteme termodinamice Sistem - ansamblu de componente aflate în interacţiune, delimitat de mediul extern care îl înconjoară. Sistem termodinamic - sistem macroscopic alcătuit dintr-un număr foarte mare de particule (atomi şi molecule), aflate în interacţiune energetică atât între ele cât şi cu mediul exterior. Clasificarea sistemelor termodinamice: -deschise - schimbă cu exteriorul atât energie cât şi substanţă - închise - schimbă cu exteriorul numai energie - izolate - nu au nici un fel de schimburi cu exteriorul, de care sunt separate prin pereţi adiabatici. Sistemul izolat este o abstractizare, caz limită, util numai pentru simplificarea unor raţionamente. În natură nu există sisteme izolate. Starea sistemului termodinamic - este reprezentată de totalitatea parametrilor săi de stare (care sunt mărimi fizice măsurabile). Parametrii de stare sunt de două feluri: - intensivi - au în orice punct al sistemului valori definite, care nu depind de dimensiuni (presiunea, concentraţia, temperatura); - extensivi - depind de dimensiunile sistemului şi de cantitatea de substanţă existentă în sistem (volumul, masa, numărul de moli). Starea de echilibru termodinamic - este caracterizată de următoarele proprietăţi: - parametrii de stare sunt constanţi în timp; - parametrii intensivi sunt constanţi în spaţiu (omogenizare); - dezordinea este maximă (entropia termodinamică este maximă);

ci pentru furnizarea unei energii este necesară consumarea alteia. 2. .parametrii intensivi nu sunt constanţi în spaţiu.. procese necvasistatice. PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII În urma eşecurilor de a construi o maşină care. odată pornită.producerea de entropie este minimă. Hess a formulat regula după care căldura eliberată sau absorbită într-o reacţie chimică nu depinde de etapele intermediare prin care poate decurge această reacţie ci numai de starea iniţială şi cea finală a reactanţilor.parametrii locali sunt constanţi în timp. Ele pot fi : . să funcţioneze la nesfârşit fără a consuma energie (perpetuum mobile de speţa I-a) s-a ajuns la concluzia că nu se poate “crea” energie. H. în orice moment sistemul este în echilibru termodinamic.reversibile . . Conform unei alte formulări a principiului I. Între 1842 şi 1850 o serie de cercetători (J.schimburile de substanţă şi energie între componentele sistemului şi cu mediul extern nu încetează.schimburile de energie şi substanţă. În 1840. Mayer. . Helmholtz) au descoperit echivalenţa dintre lucru mecanic şi energie şi au determinat echivalentul mecanic al caloriei. chimic.sunt procese cvasistatice.ireversibile – sunt.treceri ale sistemului termodinamic de la o stare (staţionară sau de echilibru termodinamic) la altă stare (staţionară sau de echilibru termodinamic) prin modificarea în timp a parametrilor termodinamici.producerea de entropie încetează. ∆ U = Q + Σ Li sau conform convenţiei de semn în care se consideră negativ lucrul mecanic primit şi pozitivă căldura primită: ∆ U = Q . Procese termodinamice . H. numit energie internă (U) a sistemului. Dacă se schimbă semnul parametrilor termodinamici. Starea staţionară se caracterizează prin următoarele: . . Revenirea la starea iniţială (dacă este posibilă) se face pe alt drum şi pe seama unei intervenţii active din exterior (nu poate decurge de la sine). Principiul I al termodinamicii sau principiul conservării energiei. . atât între componentele sistemului. electric etc) schimbate de acest sistem cu exteriorul. sistemul evoluează de la starea finală spre starea iniţială pe acelaşi drum. în general. variaţia energiei interne a unui sistem la trecerea dintr-o stare în alta (∆ U) este egală cu suma algebrică dintre cantitatea de căldură (Q) şi toate formele de travaliu (mecanic. fără a fi egală cu zero.R.Σ Li . cât şi cu mediul înconjurător încetează. Joule. osmotic. postulează existenţa unui parametru caracteristic oricărui sistem. parametru care exprimă capacitatea totală a sistemului de a efectua acţiuni de orice tip şi are o valoare bine determinată în fiecare stare a sistemului. J.

L = Q . principiul I se enunţă astfel: în orice proces care are loc într-un sistem izolat nu se pierde. luat ca întreg. în raport cu exteriorul). nu se creează energie. starea fiziologică etc. Pentru a aplica corect principiul I în cazul organismelor. ci aceasta trece dintr-o formă în alta şi de la o parte a sistemului la alta. astfel încât problema conservării energiei se pune numai pentru sistemul format din organismul respectiv împreună cu mediul său înconjurător.) În cursul transformărilor chimice. Cantitatea de căldură Q reprezintă variaţia energiei interne prin mişcări dezordonate ale moleculelor (agitaţie termică). Organismele vii sunt sisteme a căror energie internă poate să crească sau sau să scadă în funcţie de diferite condiţii (vârsta. ∆ H< 0 sistemul . aşa cum sunt cele din sistemele biologice. care se referă la sistemele izolate. H: Dacă scriem expresia principiului I: ∆ U = Q .p∆ V cantitatea de căldură Q va fi: Q = ∆ U + p∆ V = ∆ (U + pV) = ∆ H deci: ∆ H = Qizobar (căldura schimbată de sistem izobar) Mărimea H = U + pV se numeşte entalpia sistemului şi este foarte utilă în studiul termodinamic al reacţiilor chimice.Într-o altă formulare. APLICAREA PRINCIPIULUI I AL TERMODINAMICII ÎN BIOLOGIE Sistemele biologice sunt sisteme termodinamice deschise. volumul său rămânând constant (într-un proces izocor). iar lucrul mecanic L .). 3. Entalpia Pentru procesele care au loc în atmosferă liberă. Deci. variaţii de suprafaţă contra unei tensiuni superficiale.variaţia energiei interne prin mişcări ordonate la scară macroscopică (variaţii de volum contra unei presiuni exterioare. în sistemul izolat: ∆ U=0 Energia internă a unui sistem reprezintă suma energiilor cinetice şi potenţiale ale particulelor ce alcătuiesc sistemul (în aceasta nu este inclusă energia cinetică şi potenţială a sistemului. Când ∆ H > 0 sistemul primeşte căldură (reacţii endoterme) şi când cedează căldură (reacţii exoterme). în locul energiei interne U se introduce mărimea numită entalpie. transport de sarcină electrică într-o diferenţă de potenţial etc. presiunea este constantă (condiţii izobare). atunci când acesta nu efectuează nici un lucru mecanic. variaţia energiei interne poate fi măsurată în mod practic prin intermediul schimbului de căldură al sistemului considerat cu exteriorul. iar procesele biologice sunt procese termodinamice ireversibile. trebuie să se ţină seama de faptul fundamental că ele sunt sisteme deschise care iau şi degajă în exterior energie. În acest caz.

dacă o cantitate de căldură ∆ Q este absorbită reversibil de către un sistem. (1) Conform modului în care a fost introdus iniţial acest concept. În mitocondrii. La rândul ei. un procent redus este captat de plantele fotosintetice şi folosit pentru sintetizarea din CO2. energia astfel eliberată fiind folosită pentru producerea de lucru mecanic. H2O şi săruri minerale a substanţelor organice bogate în energie (figura).Circuitul energiei în biosferă Principala sursă de energie pentru lumea vie în ansamblu este radiaţia solară. care creşte cu ∆ S. captează radiaţii din spectrul vizibil. Conform acestei variante. Din fracţiunea de energie solară care cade pe suprafaţa Pământului. se poate formula următorul bilanţ energetic: energia preluată din mediu = travaliul mecanic efectuat + căldura degajată + energia depozitată în rezervele organismului. chimic. unul macroscopic (Clausius)(1) şi unul microscopic (Boltzmann)(2). În varianta care indică sensul spontan al desfăşurării proceselor termodinamice. Există mai multe formulări ale principiului II. Cloroplastele. Subiectul este în repaus (nu efectuează lucru mecanic) şi nu a mâncat 12 ore (nu preia energie din mediu)(figura).polizaharide (C6H12O6)n . construiesc din H2O şi CO2 molecule complexe . bilanţul energetic se poate scrie: căldura degajată = . prin care se stabileşte valoarea de referinţă la care să fie raportat efectul diferiţilor factori care influenţează metabolismul energetic. la temperatura T (izoterm). randamentul de transformare fiind întotdeauna subunitar. Ea poate fi definită în două moduri. În acest caz. produşii rezultaţi din fotosinteză sunt utilizaţi ca sursă de energie pentru sinteza ATP. Entropia este un parametru de stare care măsoară gradul de dezordine a unui sistem termodinamic. se defineşte o funcţie de stare S. Testul clinic al intensităţii metabolismului bazal. PRINCIPIUL II AL TERMODINAMICII Principiul II al termodinamicii generalizează constatarea practică a imposibilităţii ca o maşină termică să transforme integral o cantitate de căldură în lucru mecanic. organite din celulele plantelor verzi. principiul II se numeşte principiul creşterii entropiei.(figura) Bilanţul energetic al organismului Aplicând principiul I în cazul unui organism. organite din celulele organismelor heterotrofe (dintre care face parte şi omul).şi degajă oxigen. molecula de ATP este scindată enzimatic. este un exemplu de asemenea bilanţ în condiţii simplificate.energia depozitată = energia utilizată 4. procesele ireversibile care se desfăşoară spontan în sistemele termodinamice izolate au acel sens care duce la creşterea entropiei. osmotic etc. în modul următor: ∆ S = ∆ Q/T .

k ln N/N = 0 5. molecule) distribuite pe M nivele energetice distincte. şi în acest caz: S = k ln N N . În particular. Datorită acestui fapt. doar câteva probabilităţi sunt diferite de zero şi S va avea o valoare foarte mică.k Σ ( Ni/N) ln (Ni/N) unde k = 1. deci. Dacă avem N particule identice (atomi. În cazul unui sistem perfect ordonat (cristal perfect) : S = .. iar Ni/N = pi . ELEMENTE DE TERMODINAMICA PROCESELOR IREVERSIBILE Termodinamica clasică se ocupă cu relaţiile existente între parametrii unui sistem atunci când acesta se găseşte în stare de echilibru termodinamic. gradul de ordonare a ansamblului de particule din care este alcătuit. Într-un sistem dezordonat există o distribuţie haotică a particulelor. Dar procesele reversibile reprezintă doar o noţiune ideală. Pentru un sistem total dezordonat N1 = N2 = .probabilitatea termodinamică a stării . În funcţie de probabilitatea de ocupare a nivelului se poate scrie: S = -kΣ pi ln (pi) Într-un sistem foarte ordonat sunt posibile foarte puţine stări. o abstractizare. sau atunci când sistemul trece printr-o succesiune continuă de stări de echilibru. = Ni = 1.(2) Boltzmann a arătat că entropia exprimă în mod nemijlocit alcătuirea atomo-moleculară a sistemului şi anume. ce nu îşi poate găsi decât corespondente aproximative în natură.probabilitatea de ocupare a nivelului i. variaţia entropiei este determinată numai de schimbul de căldură cu exteriorul. În cazul unui astfel de proces: dS = (dQ/T)rev Pentru un sistem izolat: dS = 0 Dacă ne referim la procesele ireversibile (reale) variaţia entropiei sistemului este întotdeauna mai mare decât cea produsă de schimbul de căldură: .. trecerea în revistă a unor noţiuni legate de această parte a termodinamicii. toate sistemele biologice sunt “deschise”.numărul de aranjamente ale particulelor care dau aceeaşi stare. entropia ansamblului va fi: S = .38 ⋅ 10-23 J/K (constanta lui Boltzmann). cu Σ Ni = N (atunci când N este foarte mare). aplicarea efectivă a termodinamicii în biologie a fost posibilă numai după apariţia termodinamicii proceselor ireversibile. având loc permanent schimburi de substanţă şi energie cu exteriorul. deci când nu se desfăşoară nici un fel de proces. Se impune. Procese reversibile şi ireversibile Pentru sistemele în care au loc procese reversibile. iar aceste schimburi reprezintă în mod esenţial procese ireversibile. suferind o transformare reversibilă. numărul de stări posibile este foarte mare şi S va avea o valoare maximă. câte Ni pe fiecare nivel.

T∆ S < 0 deoarece ∆ S > 0. Deci. şi care se adaugă la căldura schimbată cu exteriorul: dS = (dQ/T)irev + dQ/T. datorită schimburilor de căldură (dQ)irev şi din producerea de entropie în sistem diS datorită ireversibilităţii proceselor care au loc în el (dQ /T). numai o parte poate fi convertită în travaliu: ∆ U = ∆ F + T∆ S T∆ S ≥ 0 se degradează în mod ireversibil în căldură. dS = deS + diS cu condiţia ca diS > 0 Pentru un sistem izolat deS = 0. care este întotdeauna pozitivă. o formulare mai completă a principiului II ar fi: Toate procesele care au loc în sisteme izolate decurg în sensul creşterii entropiei şi al scăderii energiei libere (al scăderii capacităţii de a efectua lucru mecanic). Energia liberă şi entalpia liberă Deci. ∆ U = 0 şi : ∆ F = . fără a mai putea fi convertită într-o formă de travaliu util. evoluţia sistemului fiind către starea de entropie maximă. dar dS = diS > 0. deci. În sistemele izolate. entropia unui sistem izolat nu se modifică întrun proces reversibil şi creşte într-un proces ireversibil. cu dQ > 0 Variaţia entropiei unui sistem în care au loc procese ireversibile constă. Capacitatea unui sistem de a efectua lucru mecanic în condiţii izobare este numită entalpie liberă (Gibbs) G: H = G + TS Funcţia de disipare Rayleigh şi sursa de entropie Dacă vom considera energia internă U a unui sistem izolat: . Într-un sistem izolat entropia creşte în timp. în care toată energia internă a sistemului a fost degradată la căldură. din energia internă U a unui sistem.. în care U = ct. din schimbul de entropie cu exteriorul deS. Dacă scriem: ∆ U = ∆ (F + TS) se defineşte ca energie liberă mărimea F (free energy) cu: U = F + TS Această mărime exprimă capacitatea efectivă a sistemului de a efectua diferite acţiuni.căldură necompensată) care a rezultat în sistem prin degradarea energiei libere (datorită faptului că au loc procese ireversibile). Deci.dS > (dQ/T)irev Se poate defini astfel o cantitate de căldură dQ (Q .

intensitatea producerii de entropie în unitatea de timp exprimă viteza de scădere a energiei libere a sistemului în urma degradării ei de către procesele ireversibile.. fie de căldură. legea Poiseuille etc. într-un sistem pot exista mai multe forţe Xi care determină fluxurile respective Ji. Pentru a exprima cantitativ aceste deplasări se introduce noţiunea de flux termodinamic. Din diferitele ecuaţii care descriu procese de transport (legea lui Ohm. între diferitele regiuni ale sistemului. determină apariţia unui flux conjugat Js care să egaleze concentraţia ş. care traversează unitatea de arie. la rândul sau.. Uneori. Acesta. Jq tinde să egaleze temperaturile dar Js determină apariţia unui gradient de concentraţie Xc.a. electricitate etc. fluxul de electricitate Je(unitate C/m2s). un proces atrage după sine alt proces.m.U = F + TS şi calculăm izoterm variaţia ei în timp: dU/dt = dF/dt + TdiS/dt = 0 dF/dt = .TdiS/dt Expresia : Φ = T diS/dt se numeşte funcţia de disipare a lui Rayleigh.. Într-un sistem pot exista simultan mai multe tipuri de procese şi acestea nu sunt independente. Ji depind de toate forţele termodinamice din sistem : sau J = LX . De exemplu. forţa termică X T determină fluxul de căldura Jq. Deci forţa XT a antrenat şi un flux de substanţă Js (de difuzie).) se constată că fluxul este proporţional cu forţa termodinamică: J∼ X L se numeşte coeficient fenomenologic. orice proces constă din trecerea fie a unei cantităţi de substanţă.d. dacă într-o soluţie există un gradient de temperatură. Fluxul termodinamic reprezintă variaţia în unitatea de timp a cantităţilor de substanţă. potenţial electric etc. dacă se face spre exterior. deci apare o cuplare a proceselor. XV). Fluxurile sunt determinate de existenţa unor gradienţi (diferenţe ale unor parametri intensivi de stare) de concentraţie. De exemplu: Xc = ∆ c/∆ x (gradient de concentraţie) XV = ∆ V/∆ x (gradient de potenţial) Ei joacă acelaşi rol în termodinamică ca şi forţa în mecanică. în general Ji. de la o regiune la alta a unui sistem. Deci. Aceşti gradienţi sunt desemnaţi drept “forţe termodinamice” şi se notează cu Xi (Xc. temperatură. Fluxurile se numesc influxuri. căldură. în care mărimea : σ = diS/dt se numeşte sursă de entropie. XT. Fluxuri termodinamice şi forţe termodinamice În sistemele fizice. fluxul de căldură Jq (J/m2s) etc. Fluxul de substanţă se notează cu Js şi are ca unitate Kg/m2s sau Kmol/m2s.. Deci. fie de electricitate etc. dacă deplasarea se face spre interiorul sistemului şi efluxuri. Dar acesta duce la un transport al moleculelor înseşi ca purtători ai acestei energii.

= 0)......Ji = f(Xi) astfel încât relaţia de proporţionalitate J = LX devine în cazul general: J1 = L11X1 + L12X2 +.. J2 = L21X1 + L22X2 +.. Se ajunge la un echilibru termodinamic: = dS/dt. un gradient de temperatură determină un flux de căldură de la temperatura superioară la cea inferioară până când acestea se egalează şi gradientul dispare... numită sursă de entropie σ reprezentată printr-o sumă de produse ale fluxurilor şi forţelor conjugate... La aplicarea ecuaţiilor de mai sus. există la un moment dat mai multe forţe. poate fi ..... dacă între două compartimente separate de o membrană permeabilă se creează un gradient de concentraţie al unei substanţe (Xc . încetează şi producerea de entropie Φ echilibru = 0. încetând toate procesele din sistem (J 1 = J2 = . APLICAREA PRINCIPIULUI II ÎN BIOLOGIE Stări staţionare şi procese cuplate în sistemele biologice Starea de echilibru termodinamic Întotdeauna. Astfel. trebuie să se ţină seama de exprimarea corectă a expresiilor fluxurilor şi forţelor termodinamice... Ji = Σ LijXj Lij sunt coeficienţii fenomenologici....forţa termodinamică) va apărea un flux Jc de particule (difuzie) care tinde să egalizeze concentraţiile.. Când într-un sistem care evoluează spontan (fără intervenţii din exterior). De exemplu.. .. iar valoarea entropiei devine şi se menţine maximă....).. σ = (1/T)Σ JiXi Φ = Σ JiXi Observaţie. adică într-un sistem izolat. existenţa unei forţe determină apariţia unui flux care tinde să o anuleze...... iar ecuaţiile se numesc ecuaţiile fenomenologice lineare. 6. Aceasta este starea de echilibru termodinamic în care. Pe baza unor constatări experimentale şi a unor consideraţii statistice. generatoare de entropie. Ecuaţiile fenomenologice permit verificări ale corectitudinii măsurării fluxurilor şi forţelor termodinamice ce acţionează într-un sistem şi estimarea sensului de evoluţie a sistemului la un moment dat... Fluxurile termodinamice sunt asociate cu procese termodinamice ireversibile. prin introducerea unui coeficient adecvat care să asigure coerenţa relaţiilor (corectitudinea dimensională).. Onsager a găsit o relaţie de simetrie între coeficienţii fenomenologici: Lij = Lji (de exemplu L12 = L21 etc. Se demonstrează că intensitatea producerii de entropie.. în el se vor produce fluxurile corespunzătoare până când toate forţele devin nule.

În stări “aproape de echilibrul termodinamic” în care sunt valabile relaţiile lui Onsager. S staţionar = ct. acestea se organizează. deci disiparea de energie şi producerea de entropie nu sunt zero. cu consum de energie metabolică. de mare stabilitate. Aceasta este starea staţionară. iar entropia lor în loc să crească. sunt constante în timp. dar cu condiţia ca altele să crească entropia diS(2) > 0. Cum însă: dS/dt = deS/dt + diS/dt rezultă: deS staţionar/dt = . producerea de entropie are o valoare minimă în situaţia impusă de condiţiile la limită (Prigogine). dar au valoarea minimă posibilă în condiţiile date. prin procesele care au loc într-un sistem diS > 0. organismul îşi menţine constanţi. I. Astfel. dintre care unele pot determina scăderea entropiei diS(1) < 0. să fie o producere. numită uneori şi starea de echilibru dinamic. însă. un sistem aflat în stare staţionară elimină în exterior toată entropia ce se produce prin procesele ireversibile care au loc în el. se numesc procese cuplante. deci şi entropia. în sistem ia naştere un flux care tinde să anuleze perturbaţia şi să-l readucă în starea staţionară anterioară.diS staţionar/dt Deci. Dacă vom lua în considerare sistemul alcătuit din organismul viu împreună cu mediul său înconjurător. astfel încât. posibil ca în acelaşi sistem să se desfăşoare simultan mai multe procese. vom observa ca entropia lui scade pe seama creşterii entropiei mediului. nu un consum de entropie. în ansamblu. Principiul lui Le Chatelier arată că stările de echilibru sunt stabile faţă de perturbaţiile mici. Starea staţionară. sistemul nu va putea ajunge în starea de echilibru. Dar organismul viu nu este un sistem izolat. Prigogine a demonstrat că şi stările staţionare au această proprietate: atunci când apare o perturbaţie (forţele trebuie însă menţinute constante). Organismele vii preiau din mediu (sub forma de hrană) molecule complexe cu entropie dS staţionar/dt = 0 . un sistem deschis nu este lăsat să evolueze spontan. scade. parametrii mediului său interior. se realizează în organism prin mecanisme homeostatice. Prin aceste mecanisme. însă. cel puţin în prima parte a vieţii lor. Procesele prin care entropia creşte. ci prin intervenţia unor cauze externe anumite forţe din sistem sunt menţinute la valori constante. Este. Acest mecanism explică aparenta funcţionare antientropică a organismelor vii. Procese cuplate şi procese cuplante Conform principiului II al termodinamicii. entropia sa rămânând astfel constantă. iar cele prin care entropia scade sunt procese cuplate. mărindu-şi gradul de ordine.Xc = dc/dx La echilibru: Xc = 0 Starea staţionară Jc = dν /dt Jc = 0 σ =0 → σ ∼ XcJc > 0 S = maximă Când. în care toate caracteristicile sistemului.

Se spune că organismul preia din mediu entropie negativă (numită şi neg-entropie) şi elimină în mediu entropie pozitivă.produşii de reacţie catalizează sau inhibă propria sinteză şi cataliza încrucişată . sistemul organism mediu nu încalcă principiul II al termodinamicii. se poate afirma că din punct de vedere termodinamic biosistemele care sunt sisteme deschise. Asemenea structuri apar şi se menţin numai în condiţii departe de echilibru. procesele anabolice.scăzută şi elimină în exterior moleculele simple ce rezultă din arderea acestora. În concluzie. prin aceste mecanisme se asigură reglarea funcţiilor metabolice (bucle autocatalitice . Produşii de ardere sunt eliminaţi prin respiraţie. generatoare de entropie. apare în mod spontan un proces de autoorganizare. Acest concept a fost introdus de I. În organismele vii se pot întâlni atât stări staţionare aproape de echilibru. Prigogine. cu un înalt grad de ordonare spaţială şi cu o dinamică temporară specifică a proceselor care se desfăşoară în interiorul lor. depăşind o anumită valoare critică. ducând la formarea unor structuri disipative. calitativ diferit de starea staţionară. cât şi regimuri departe de echilibru. provenită din exterior. acestea nu mai pot fi compensate şi sistemul evoluează către un nou regim. În organismul viu. traversate în permanenţă de fluxuri de materie şi în care au loc procese ireversibile disipative de energie. sunt procese cuplante. În ansamblu. În organismele vii. pe când cele catabolice. corespunzător producerii minime de entropie. crescând entropia mediului. Se spune că apare un regim “departe de echilibru”.. cu biosinteza de produşi complecşi. pe seama disipării de energie. Se pot produce două tipuri de structuri: structuri de echilibru. se poate spune ca procesul de îmbătrânire a organismului se datorează unei evoluţii înspre creşterea entropiei acestuia. deci. O formulare locală a principiului II spune că desfăşurarea unui proces ireversibil într-un domeniu cât de mic al unui sistem termodinamic este însoţită întotdeauna de producere de entropie chiar în acel loc. macromolecule şi structuri biologice complexe. . Dacă într-o stare staţionară apar fluctuaţii mari ale forţelor termodinamice. constituie structuri disipative. sunt procese cuplate consumatoare de entropie.două lanţuri de reacţie îsi activează reciproc sinteza). care odată apărute se menţin indefinit fără schimb de substanţă sau energie cu exteriorul (de exemplu cristalele). şi structuri disipative. Ecuaţiile fenomenologice lineare nu mai sunt valabile ca în cazul structurilor de echilibru. Starea departe de echilibru Pe măsura scăderii entropiei unui sistem se produce o structurare din ce în ce mai avansată a acestuia. Într-un asemenea regim. care apar şi se menţin numai în condiţiile unui schimb continuu de energie (şi uneori de substanţă) cu exteriorul (ele pot exista numai pe seama unei permanente disipări de energie). Pe baza acestor considerente termidinamice. excreţie etc. de degradare a substanţelor organice prin ardere.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->