Capitolul 4

Atitudinea
In ultimul secol, stiinta din west a facut o descoperire surprinzatoare. Noi suntem o parte a lumii pe care o vedem. Procesul de observare insusi schimba lucrurile pe care le observam. De exemplu, un electron este un lucru extrem de mic, nu se poate vedea fara instrumente speciale, si aceste instrumente vor dicta ceea ce observatorul va vedea. Daca te uiti la un electron intr-un fel acesta apare ca fiind o particula; o bila solida micuta care se misca in cercuri ..., daca o vezi in alt fel, un electron pare sa fie o unda, fara nimica solid, radieaza peste tot locul. Un electron este mai mult un eveniment decit un lucru. Si observatorul participa in acel eveniment prin insusi procesul de observare. Este imposibil sa eviti aceasta interactiune. Stiinta din orient a recunoscut acest principiu de baza inca din timpuri stravechi. Mintea este un set de evenimente, iar observatorul participa in acele evenimente de fiecare data cind el sau ea se uita inspre inauntrul sau. Meditatia este o observare cu participare directa. La ce te uiti raspunde la procesul de a fi supravegheat ( vazut). La ce te uiti este una cu tine iar ceea ce vezi este dependent de CUM te uiti. Din acest motiv procesul meditatiei este unul extrem de delicat, iar rezulatul depinde in mod absolut de starea mentala in care te afli ca si meditator. Urmatoarele atitudini sint esentiale pentru a avea succes in practica meditatiei. Cele mai multe au fost deja prezentate dar le-am adunat aici la un loc pentru a putea fi mai usor identificate ca si reguli si aplicate in practica. 1. Nu te astepta la nimica, doar relaxeaza-te si vezi ce se intimpla. Considera totul ca si un experiment. Fii activ interesat in testul insusi, dar nu te lasa distras de catre asteptarile ce le ai asupra rezultatelor. Ca urmare nu fii suparat oricare ar fi rezultatele. Lasa meditatia sa avanseze cu propria viteza si in propria directie. Lasa meditatia sa te invete ceea ce vrea sa te invete . Prezenta meditativa ( in meditatie ) cauta sa vada realitatea exact asa cum este, indiferent ca aceasta corespunde cu ce vrem noi sau nu. Aceasta presupune o suspendare temporara a a tuturor preconceptiilor si ideilor. Trebuie sa depozitam in alta parte imaginile, opiniile si interpretarile anterioare pe care le avem, pe durta meditatiei. Altfel ne vom impiedica de ele!! 2. Nu te incorda. Nu forta nimic si nu fa eforturi mari, exagerate. Meditatia nu trebuie as fie agresiva. Nu are rost sa te caznesti. Lasa efortul sa fie relaxat si continuu. 3. Nu te grabi, lasa-ti timp. Pune-te pe o perna de meditatie si fa asa de parca ai avea toata ziua la dispozitie. Orice lucru valoros are nevoie de timp pentru ca sa se dezvolte. RABDARE. RABDARE. RABDARE. 4. Nu te atasa de nimica si nu te opune la nimica. Lasa sa vina orice ar fi si acomodeaza_te la acel ceva. Daca iti apar imagini mentale pozitive este bine. Daca iti apar imagini mentale negative este la fel de bine. Incearca sa le vezi la fel pe amindoua si fii imperturbabil orice s-ar intimpla. Nu te lupta cu ceea ce simti, ci observa totul in starea de atentie ( prezentza)

5. Lasa totul sa treaca : invata sa nu te opui ci sa accepti toate schimbarile care apar. Fii lejer si relaxeaza-te. 6. Accepta orice ar aparea : chiar si acele sentimente pe care nu doresti sa le ai. Nu te condamana pentru ca ai greseli umane si esecuri. Invata sa vezi toate fenomenele mentale ca fiind perfect naturale si usor de inteles. Incearca sa exersezi o acceptare dezinteresata tot timpul vis a vis de orice experienta ai avea. 7. Fii blind cu tine insuti. S-ar putea sa nu fii perfect dar cu toate astea ai totul ce-ti trebuie pentru ca sa poti lucra pe tine. Procesul de devenire a ceea ce vrei sa fii incepe cu acceptarea totala a celui care esti. 8. Investigeaza-te pe tine insuti : pune orice sub semnul intrebarii. Nu accepta nimica ca si evident. Nu accepta orice doar pentru ca suna pios sau intelept sau pentru ca o persoana pioasa sau inteleapta a zis acel lucru. Experimenteaza-l tu insuti. Asta nu inseamna ca ar trebui sa fii cinic, obraznic sau ireverentios. Inseamna sa fii empirirc. Lasa rezultatele experientei proprii sa te ghideze catre adevar. Meditatia orientata spre interior se dezvolta incepind cu acea chemare interioara de a te tezi la realitate si ajunge apoi pina la a avea intuitia eliberatoare a adevaratei structuri a existentei. Intreaga practica se axeaza pe acest lucru : dorinta de a te terzi la realitate. Fara aceasta, practica este superficiala. 9. Vezi toate problemele precum niste provocari: vezi problemele negative ca pe niste oportunitati de a invata si de a te dezvolta, de a evolua. Nu fugi de ele, nu te condamna pentru ele si nu-ti cara povara in liniste sfinta Ai o problema. Perfect. Bucura-te, baga-te in problema si investigheaza. 10. Nu pondera : Nu e nevoie sa intelegi chiar totul. Gindirea discursiva nu te va feri de capcane. In meditatie mintea este purificata in mod firesc datorita starii de atentie tacuta ( prezenta ) . O deliberare obisnuita nu este necesara pentru a elimina acele lucruri care te tin blocat. Tot ce este necesar este o perceptie nonconceptuala a ceea ce sint acestea si cum functioneaza. Numai aceasta si este suficient pentru dizolvarea acelor probleme. Concepte si inferente nu fac decit sa blocheze drumul Nu gindi. Uita-te! ( Vezi!) 11. Nu insista asupra contrariilor :diferente exista intre oameni, dar a insista asupra acestora este un proces periculos. Cu exceptia faptului cind este sub control conduce intotdeauna la egoism. Gindirea umana in general este plina de lacomie, gelozie si mindrie. Un om ce vede un altul pe strada arputea gindi: el arata mai bine decit mine Rezultatul imediat este invidie sau rusine. O fata vazind o alta fata arputea spune eu sintmai dragutza dcit ea cea ce are ca rezultat imediat : mindrie. Acest fel de comaparatie este un obicei mental si conduce imediat la resentimente de orice fel ar fi ele : lacomie, invidie, gelozie, mindrie, ura. Nu este o stare mentala foarte buna totusi noi o facem inpermanenta. Noi comparam permanent felul cum aratam cu altii, comapram averile, succesul, realizari, sanatate sau posesii si IQ-ul si toate acestea duc inevitabil la bariere intre oameni si la resentimente.

Ceea ce urmarim prin meditatie este sa ne debarasam de aceste obiceiuri examinindu-le in amanuntime si apoi inlcouindu-le cu altele noi. In loc sa observam diferentele intre noi

si altii un meditator va observa similitudinile. Acesta isi concentreaza atentia asupra factorilor care sint universal valabile pentru viata in sine, lucruri care intr-un final il vor apropia de ceilalti. Astfel o comaprare, daca mai exista, il va cinduce mai degraba la sentimente de apropiere decit de instrainare. Respiratia este un proces universal. Toate vertebratele respira esentialmente in acelasi fel. Toate fiintele schimba gaze cu mediul inconjurator intr-un mod sau altul. Aceasta este una din cauzele pentru care respiratia a fost aleasa ca si lucrul asupra caruia meditatorul trebuie sa se concentreze. Meditatorul este invatat sa se foloseasca de procesul respiratiei proprii ca si un vehicul pentru a realiza conectarea inerenta cu tot restul vietii ( nt. cu tot restul Creatiei ) Aceasta nu inseamna ca trebuie sa ichidem ochiila toate diferentele care exista in jurul nostru. Diferentele exista. Inseamna pur si simplu ca numai punem accent pe a le observa ci punem accent pe a observa similitudinile, factorii universal valabili. Procedura recomandata este urmatoarea : Cind un meditator percepe un obiect senzorial, acesta nu trebuie sa insiste asupra acestuia in modul clasic, egoistic. Mai degraba ar trebui sa examineze procesul de perceptie insusi. Ar trebui sa urmareasca sentimentle care apar precum si procesele mentale care urmeaza aceastora. Ar trebui sa is noteze modificarile in proria stare de constiinta ca rezultat al interactiunii. Observind aceste fenomene un meditator ar trebui sa fie cnostient de universalitatea a ceea ce vede. Acea perceptie initiala poate fi placuta, neplacuta sau neutrala. Acesta este un fenomen universal. Acesta apare in mintea tuturora la fel precum inmintea sa si acesta ar trebui sa fie constient de acest lucru. Ca urmare a acestor sentimente el ar putea sa reactioneze in diferite moduri : cu lacomie, placere sau gelozie. Cu frica, ingrijorare sau plictiseala. Toate aceste reactii sint universale. Medotatorul si le remarca ( noteaza) si apoi le generalizeaza. Acesta ar trebui sa realizeze ca toate aceste reactii sint naturale omului si ca apar in oricine. Practica acestui fel de comaparare poate in prima instnata sapara artificiala si/sau fortata dar aceasta nu este miputin naturala decit inversa ei ( ceea ce inmod cotidian facem cu totii ). Atita tot ca nu ne este familiara. Prin practica, obisnuintza de a comapra in mod egoistic dispare si va fi inlocuita de de noul sablon de comportament care pe termen lung va deveni si mai natural decit cel precedent. Ca si efect al acestui lucru noi devenim oameni mai intelegatori si nu o sa mai fim suparati la greselile celorlalti. Vom progresa catre o armonie cu intreaga Viatza ( Creatie ).