Subiecte financiar

1.def si importanta dr financiar Dreptul financiar poate fi definit ca fiind totalitatea actelor normative care r eglementeaza relatiile de constituire, repartizare si utilizare a fondurilor ban esti ale statului si ale institutiilor publice destinate satisfacerii nevoilor s ocial- economice ale societatii. Dreptul financiar, subramura a dreptului public, grupeaza toate normele juridice care reglementeaza relatiile financiare. Reglementarea juridica a relatiilor financiare are o nsemnatate deosebita, deoare ce finantele publice participa n mod direct la dezvoltarea societatii (se asigura , astfel, constituirea, repartizarea si utilizarea cu eficienta a banului public pentru sporirea productiei de marfuri, dezvoltarea fortelor de productie, promo varea activitatii de cercetare stiintifica, dezvoltarea nvatamntului, culturii, pr otectia sociala etc). 2.norma juridical Norma juridica este o regula de conduita generala si impersonala, stabilita sau recunoscuta de stat si a carei respectare obligatorie este garantata de forta co ercitiva a statului. Pornind de la notiunea normei juridice, norma de drept fina nciar se poate defini ca o regula de conduita stabilita de stat care cuprinde dr epturile si obligatiile subiectilor participanti la raportul de drept financiar si a carei respectare este asigurata, la nevoie, de forta coercitiva a statului. Continutul normei de drept financiar are aceeasi structura logico-juridica ca a oricarei norme juridice ipoteza, dispozitie si sanctiune, precum si o constructi e externa determinata de modul de exprimare a actelor normative (capitole, secti uni, articole, alineate si paragrafe). Ipoteza normei de drept financiar prevede mprejurarile n care urmeaza sa se aplice dispozitia, iar dispozitia prevede chiar conduita ce urmeaza a fi adoptata de s ubiectii de drept. Dispozitiile cuprinse n normele financiare au un caracter preponderent imperativ. Elementul specific normei juridice financiare l constituie sanctiunea. Sunt stabi lite sanctiuni specifice relatiilor financiare si anume: amenda fiscala, dobnzile si penalitatile de ntrziere n caz de neplata la termen a obligatiilor bugetare, su spendarea finantarii, suspendarea creditarii etc. Sanctiunile se constata si se aplica de organele financiare si bancare persoanel or fizice si juridice, subiecti ai raporturilor juridice financiare. 3.raportul juridic Raporturile juridice reprezinta relatiile sociale supuse reglementarii normelo r juridice. Raporturile de drept financiar ocupa un rol nsemnat n cadrul raporturi lor juridice, avnd n vedere importanta acestor relatii precum si interesul deosebi t al societatii fata de finantele publice. Raporturile juridice financiare sunt reprezentate de relatiile sociale care iau nastere n procesul constituirii, repartizarii si utilizarii fondurilor banesti al e statului si care sunt reglementate de normele juridice financiare. Raporturile de drept financiar se particularizeaza prin urmatoarele elemente specifice: subiectii participanti la raporul juridic si pozitia pe care o au unii f ata de altii; obiectul de reglementare; modalitaea de realizare a formei de activitate n cadrul careia si au sorgi ntea; Astfel, raporturile de drept financiar se nasc numai n cadrul activitatii financi are nfaptuite de stat prin organele sale. n cadrul acestor raporturi, fara excepti e, unul dintre subiecti este, ntotdeauna, statul reprezentat de un organ de speci

alitate care intra n raportul juridic financiar de pe pozitia de purtator al auto ritatii de stat. Aceasta particularitate i creeaza o pozitie de superioritate fat a de ceilalti subiecti participanti la raportul financiar, persoane fzice si jur idice . Raporturile de drept financiar se nasc, se modifica si se sting pe baza manifest arii unilaterale de vointa a statului, prin forme specifice prevazute de normele juridice financiare. Aceasta particularitate ofera posibilitatea executarii dir ecte de catre organele statului a obligatiilor fiscale ale contribuabililor, far a a mai fi necesara, n acest sens, o hotarre judecatoreasca. n functie de sfera de cuprindere a finantelor publice, raporturile de drept finan ciar pot fi: raporturi juridice bugetare, raporturi juridice fiscale, raporturi juridice bancare, raporturi juridice de creditare, raporturi juridice valutare, raporturi juridice de control financiar etc. Elementele constitutive ale raporturilor juridice financiare sunt subiectii, con tinutul si obiectul. Subiectii participanti la raportul financiar sunt, pe de o parte, statul repreze ntat printr-un organ de specialitate, iar pe de alta parte, persoanele fizice sa u juridice care au calitatea de contribuabil. Dintre persoanele fizice, acestea pot fi: cetatenii romni, persoane fizice straine rezidente (reprezentanti diploma tici, comerciali, doctoranzi, studenti, apatrizi) si persoane fizice nerezidente (artisti, sportivi, turisti, oameni de stiinta etc). Continutul raporturilor de drept financiar l constituie drepturile si obligatiile subiectilor participanti, care difera de cele ale altor raporturi juridice, deo arece privesc necesitatea si importanta constituirii, repartizarii si utilizarii fondurilor banesti ale statului. Astfel, organele financiare de stat au dreptul si obligatia, n acelasi timp, de a elabora bugetele publice si de a adopta masur i pentru executarea lor, de a actiona pentru stabilirea si ncasarea veniturilor p ublice si de a le administra conform dispozitiilor legale. n ce-i priveste pe con tribuabili, acestia au obligatia de a exercita obligatia financiara ce le revine prin plata impozitelor si taxelor pe care le datoreaza, dar au si dreptul de a pretinde organelor financiare aplicarea corecta a legii, precum si dreptul de a contesta masurile considerate nelegale. Obiectul raporturilor juridice financiare este diferit, fiind determinat, n primu l rnd, de sfera larga si complexa a finantelor publice, iar n al doilea rand, de f apte, acte si operatiuni specifice activitatii fiscale. Astfel, obiectul raportu rilor financiare este format din actiunile de prognoza si organizare bugetara, d in actiunile de control financiar, din sumele de bani care se individualizeaza s i se ncaseaza ca impozite si taxe etc. 4.aparatul financiar de stat n sens larg, notiunea de aparat financiar desemneaza totalitatea organelor statul ui care contribuie n mod direct sau care doar nlesnesc nfaptuirea activitatii finan ciare prin care se aplica politica financiara a statului. n sens restrns, aparatul financiar desemneaza organele de specialitate ale statulu i cu atributii exclusive n domeniul financiar. n functie de interpretarile date continutului aparatului financiar se pot disting e doua categorii de organe ale statului: - organe ale statului cu competente generale care au importante atributii si n do meniul finantelor publice: Parlamentul, Presedintia, Guvernul, ministerele, cons iliile locale etc; - organe ale statului cu competente speciale, cu atributii exclusive n domeniul f inantelor publice: ministerul economiei, ministerul finantelor publice, Curtea d e conturi, Garda financiara, corpul de control economico-financiar al primului m inistru. Acestea sunt organe centrale de specialitate ale statului. La nivelul unitatilor administrativ-teritoriale functioneaza urmatoarele o rgane de specialitate: directiile generale judetene ale finantelor publice care au n subordine administratiile financiare publice de la nivelul municipiilor, ora selor si comunelor, camerele de conturi judetene, sectiile din teritoriu ale Gar zii financiare. Organele statului care fac parte din aparatul financiar au ca principale atribut

ii: administrarea finantelor publice, realizarea si mentinerea echilibrului fina nciar, monetar si valutar al tarii, asigurarea eficientei economiei nationale, o rganizarea si urmarirea ncasarii veniturilor si efectuarea cheltuielilor bugetare , organizarea si exercitarea controlului financiar . 5.conceptul de buget public national CONCEPTUL DE SISTEM BUGETAR Sarcinile finantelor publice sunt aduse la ndeplinire, n mare masura, prin interme diul bugetului de stat ca principal plan financiar al statului. Bugetul de stat este format din relatii financiare prin intermediul carora au loc constituirea s i repartizarea celui mai important fond banesc al societatii, fondul bugetar. Cuvntul buget provine din limba franceza veche de la cuvintele bouge sau bougette care desemnau o punga din piele sau o punga de bani. Termenul a fost preluat n A nglia odata cu cuceririle normande, de unde s-a raspndit n toata lumea cu semnific atia financiara de azi. n Romnia, termenul de buget apare pentru prima data n Regul amentele Organice. Astfel, n Regulamentul Organic al Moldovei se ntlneste termenul bindge, dar si expresia nchipuirea cheltuielilor anului viitor. nainte de aparitia Regulamentului Organic, n tarile romne nu a existat un buget n sensul actual al cu vntului. Totusi, pot fi mentionate Codicele de venituri si cheltuieli aparute pen tru prima oara n Moldova n timpul domniei lui Gheorghe Stefan Voda (1654) si apoi n Muntenia n timpul domniei lui Constantin Brncoveanu (1694-1704). Aceste condici n u aveau un caracter executoriu, ele fiind simple acte de gestiune care se refere au la venituri si cheltuieli trecute. Prima ncercare de realizare a unui act financiar de tip modern apartine lui Nicol ae Mavrocordat (n cea de a doua domnie, 1712), cnd a prezentat Sfatului domnesc as a numita Sama sau Bancile visteriei. Acest act reprezenta o dare de seama cu pri vire la natura veniturilor si cheltuielilor tarii . n reglementarea actuala, sistemul bugetar al tarii este organizat ntr-o conceptie noua impusa de economia de piata, renuntndu-se la formula bugetului unic de stat derivata din Planul national unic, instrument al centralismului excesiv, trecnduse la un sistem de bugete distincte, elaborate, aprobate si executate n conditii de deplina autonomie: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bug etele locale. Pentru elaborarea, aprobarea si executarea bugetelor sunt stabilite competente p recise pentru Parlament, Guvern, Ministerul Finantelor Publice si alte organe. Sistemul bugetar poate fi definit ca fiind planul financiar al statului prin ca re sunt prevazute veniturile si cheltuielile publice pentru o perioada determina ta de timp, de obicei un an. Importanta sistemului bugetar n cadrul finantelor publice poate fi sintetizata as tfel: - participa n mod direct la ndeplinirea functiilor si sarcinilor statului; asigura autonomia reala a unitatilor administrativ-teritoriale; garanteaza realizarea efectiva a protectiei sociale a unor categorii imp ortante de persoane; asigura echilibrul financiar si valutar al statului; are un important rol stabilizator al economiei nationale; n ce priveste natura juridica a bugetului, n doctrina s-au exprimat mai multe teor ii. Conform unor teorii, bugetul ar avea natura unui act administrativ, iar potr ivit altora, bugetul ar fi un act legislativ. S-a impus, nsa, opinia potrivit ca reia bugetul are natura juridica de lege, deoarece Parlamentul adopta numai legi si, prin urmare, si legea bugetara anuala. 6. procedura bugetara Conform dispozitiilor legale, activitatea bugetara presupune mai multe etape si anume: elaborarea proiectelor bugetelor care alcatuiesc sistemul bugetar, aproba rea, executarea si ncheierea exercitiului bugetar. Prima etapa a procedurii bugetare elaborarea proiectelor bugetelor- cuprinde act

ivitatea de determinare a veniturilor si cheltuielilor sistemului bugetar. A dou a etapa aprobarea bugetelor- presupune dezbaterea si votarea de catre Parlament a legilor bugetare anuale si a legilor de rectificare bugetara. Executia bugetara, a treia etapa si cea mai importanta, consta n realizarea venit urilor la termenele si n cuantumul prevazut (obligatii minime) si efectuarea chel tuielilor conform destinatiilor prevazute de lege (obligatii maxime ce nu pot fi depasite). A patra etapa, ncheierea exercitiului bugetar presupune, n baza datelor furnizate de evidenta executiei bugetare, o dare de seama completa privind modul de realiz are a veniturilor si de efectuare a cheltuielilor pentru anul bugetar expirat. Sintetiznd cele aratate mai sus, prin procedura bugetara se ntelege totalitatea ac telor si operatiunilor cu caracter tehnic si normativ nfaptuite de organele speci alizate ale statului n scopul elaborarii, adoptarii, executarii si ncheierii execu tiei bugetare. Procedura bugetara se prelungeste n timp pe o perioada de trei ani, deoarece elab orarea proiectului de buget ncepe n anul premergaor celui pentru care se ntocmeste, continua cu executia bugetara n cursul anului respectiv si se definitiveaza prin contul de ncheiere a exercitiului bugetar n anul urmator. 7.principiile proc bugetare Principiile executiei bugetare Procesul ntocmirii, aprobarii si executiei bugetului de stat este guvernat de o s erie de reguli pe care doctrina si apoi legislatia le-a ridicat la rang de princ ipii de baza ale procesului bugetar respectiv dreptului bugetar. Aceste principi i fundamentale definesc modul de reflectare a veniturilor si cheltuielilor publi ce n sfera de cuprindere a bugetului de stat, durata de timp pentru care Parlamen tul autorizeaza Guvernul sa ncaseze veniturile si sa efectueze cheltuielile buget are stabilite, relatia care trebuie sa existe ntre totalul veniturilor si cheltui elilor bugetare, informarea opniei publice asupra limitelor mputernicirii date gu vernului de a realiza venituri si de a efectua cheltuieli etc . n conformitate cu dispozitiile actualei legi a finatelor publice, la baza elabora rii si executiei bugetului stau urmatoarele principii: universalitatii, publicit atii, unitatii, anualitatii, specializarii bugetare, unitatii monetare, echilibr ului bugetar si cel al neafectarii veniturilor bugetare. a. Principiul universalitatii- art. 8 din Legea nr.500/2002 Conform acestui principiu, bugetul de stat trebuie sa cuprinda toate veniturile si cheltuielile bugetare, ceea ce nseamna ca nici un venit sau cheltuiala bugetar a nu trebuie sa se realizeze n afara cadrului bugetar. Aplicarea acestui principi u da posibilitatea Parlamentului de a cunoaste veniturile totale ce urmeaza a fi ncasate de stat precum si destinatia ce va fi data acestora. Aceasta ndrituire a Parlamentului este asigurata prin adoptarea anuala a legii bugetare, precum si p rin normele juridice cuprinse n legea finantelor publice. b. b. Principiul publicitatii- - art. 8 din Legea nr.500/2002

Conform acestui principiu, bugetul public, n toate componentele sale, se aduce la cunostinta celor interesati, este supus atentiei opiniei publice. Cu ocazia dez baterilor parlamentare care sunt publice, sunt aprobate principalele prevederi b ugetare. Dupa adoptarea oficiala a Legii privind bugetul de stat, aceasta se pub lica n Monitorul Oficial, fapt ce confera posibilitatea cunoasterii ei. c. Principiul unitatii- art. 10 din Legea nr.500/2002 Acest principiu presupune elaborarea, n fiecare an, a unui buget unic de stat n ca re vor fi nscrise toate veniturile si cheltuielile bugetare anuale. Acest lucru f aciliteaza prezentarea clara a resurselor statului si a destinatiilor acestora p e categorii de cheltuieli..

d. Principiul echilibrului bugetar Potrivit acestui principiu, sistemul bugetar ar trebui sa se prezinte echilibrat n sensul ca veniturile publice trebuie sa acopere integral cheltuielile publice. Cnd veniturile ordinare nu acopera cheltuielile, se creeaza un deficit bugetar c are urmeaza sa fie acoperit din venituri extraordinare. e. Principiul specializarii bugetare -art. 12 din Legea nr.500/2002 Potrivit art. 12 din Legea 500/2002 privind finantele publice, veniturile si che ltuielile bugetare se nscriu si se aproba n buget pe surse de provenienta si, resp ective, pe categorii de cheltuieli grupate dupa natura lor economica si destinat ie, conform clasificatiei bugetare. Clasificatia bugetara este un document tehnic elaborat de Ministerul Finantelor care grupeaza veniturile si cheltuielile ntr-o anumita ordine pe titluri, capitol e, subcapitole, articole si paragrafe precum si aliniate atunci cnd este necesara o si mai mare detaliere. O clasificatie bugetara stiintifica trebuie sa dea raspuns urmatoarelor ntrebari: a. care sunt sursele de venit ale bugetului si cum se repartizeaza povara fiscal a pe clase sociale; b. care este destinatia data resurselor bugetare si in interesul cui se folosesc mijloacele banesti ale statului; c. care sunt institutiile publice prin care se realizeaza veniturile si care efe ctueaza cheltuielile prevazute n buget ;

f. Principiul realitatii bugetare Potrivit acestui principiu, la elaborarea bugetelor trebuie avute n vedere previz iunile cele mai realiste si variantele cele mai prudente n realizarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor bugetare. g. Principiul neafectarii veniturilor bugetare - art.8 alin. 2 din Legea nr.500/ 2002 Coform acestui principiu nscris n art. 8 alin. 2 din Legea nr. 500/2002 veniturile publice prelevate la dispozitia statului trebuie sa se depersonalizeze si sa se rveasca la acoperirea cheltuielilor bugetare privite n ansamblul lor. Cu alte cuv inte, se considera neindicata afectarea unui anumit venit pentru finantarea unor cheltuieli bugetare anume, cu exceptia donatiilor si a sponsorizarilor care au destinatii distincte. h. Principiul anualitatii bugetare - art.11 din Legea 500/2002 Potrivit art. 11 alin 2 din Legea nr. 500/2002 anualitatea bugetara se refera la durata executiei bugetare, guvernul fiind obligat sa ncaseze veniturile si sa ef ectueze cheltuielile aprobate de Parlament prin legea bugetara n cursul anului bu getar la care se refera. n practica financiara se ntmpla adeseori ca unele venituri aferente anului bugetar sa nu se realizeze pna la sfrsitul acestuia, respectiv 31 dec., iar unele cheltuie li angajate n anul respectiv sa se efectueze abia n anul bugetar urmator. 8.ordonatorii de credite Schimbarea destinatiei creditelor bugetare este interzisa, fiind calificata de l

egea penala ca infractiune de deturnare de fonduri. Folosirea creditelor bugetar e este prevazuta numai n sarcina persoanelor care au calitatea de ordonatori de c redite. Aceasta calitate este conferita de lege conducatorilor institutiilor pub lice cu personalitate juridica. Potrivit art. 21 al. 1 din Legea nr. 500/2002 or donatorii de credite se mpart n trei categorii: principali, secundari si tertiari. n raport de calitatea si pozitia institutiei publice pe care o conduc, ordonatori i de credite ndeplinesc doua categorii de atributii: atributii de repartizare a alocatiilor bugetare cuvenite unitatilor subo rdonate; atributii de utilizare a fondurilor bugetare a sumelor aprobate pentru u nitatile pe care le conduc; Ordonatorii principali de credite ai bugetului administratiei centrale de stat s unt ministrii, conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei centrale, conducatorii altor autoritati publice si conducatorii institutiilor p ublice autonome- art. 20 alin. 1 din Legea 500/2002. Ordonatorii principali pot atribui aceasta calitate si altor persoane din conduc erea institutiei respective, care dobndesc astfel calitatea de ordonator principa l prin delegatie. Delegarea calitatii de ordonator principal se comunica Ministe rului Finantelor Publice si BNR.. Delegarea poate fi generala (cu competenta dep lina) sau speciala (numai pentru anumite operatiun). De asemenea, delegarea poate fi temporara sau pe durata nedeterminata. Delegarea poate fi revocata oricnd, decizia de revocare se va comunica Ministerului Finant elor si BNR. Ordonatorii secundari sau tertiari de credite ai bugetului central de stat sunt, dupa caz, conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica din subo rdinea ministerelor si a celorlalte organe centrale finantate din acest buget- a rt. 20 alin. 4 din Legea 500/2002. Ordonatorii principali de credite repartizeaza creditele bugetare aprobate pe un itatile ierarhic inferioare si aproba efectuarea cheltuielilor din bugetul propr iu conform dispozitiilor legale. Ordonatorii secundari de credite aproba efectuarea cheltuielilor din bugetele p roprii si repartizeaza creditele bugetare aprobate pe unitatile ierarhic inferio are ai caror conducatori sunt ordonatorii tertiari de credite. Acestia din urma utilizeaza creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru nevoile uni tatilor pe care le conduc. Ordonatorii de credite raspund de respectarea dispozi tiilor legale n ce priveste utilizarea creditelor bugetare, de integritatea bunur ilor ncredintate unitatii pe care o conduc, de tinerea la zi a contabiliatatii si prezentarea la termen a darilor de seama contabile asupra executiei bugetare. 9. continutul bugetului public national Continutul sistemului bugetar este format din venituri si cheltuieli publice. 1.Venituri publice Veniturile publice sunt formate din mijloace practice de constituire a fondurilo r banesti ale statului. Sunt formate din venituri bugetare sau venituri ordinare si venituri extrabugetare sau venituri extraordinare. Veniturile bugetare sau ordinare sunt considerate veniturile care se ncaseaza cu regularitate la bug et constituind o sursa permanenta. Din aceasta categorie fac parte taxele, impoz itele directe si impozitele indirecte, precum si veniturile de la ntreprinderile si domeniile statului. Impozitele directe se stabilesc pe baza unor criterii ext erioare si au ca obiect al impunerii pamntul, cladirile, activitatile economice c u caracter neagricol, miscarea capitalui banesc. Impozitele indirecte se realizeaza sub forma impozitelor pe consum la vnzarea dif eritelor marfuri sau la prestarea anumitor servicii (TVA, accize). Cotele de imp ozit sunt percepute n procente proportionale asupra valorii marfii vndute si a ser viciilor prestate, ori n sume fixe pe unitatea de masura. Veniturile de la ntreprinderile si proprietatile statului reprezinta prelevari cu caracter nefiscal. Acestea sunt legate de calitatea statului de proprietar si o rganizator al activitatii n ntreprinderile si domeniile sale. Aceasta categorie de venituri are o pondere redusa n formarea veniturilor bugetare.

Veniturile publice extraordinare sunt considerate veniturile la care statul apel eaza numai n cazuri exceptionale si anume, atunci cnd mijloacele banesti provenite din resursele curente nu acopera integral cheltuielile bugetare. 2. Cheltuieli publice Cheltuielile publice reprezinta modalitati de repartizare si utilizare a fondulu i banesc bugetar n vederea atingerii obiectivelor generale ale societatii. Cheltu ielile publice sunt repartizate de la bugetul de stat pentru: acoperirea nevoilor militare; functionarea aparatului de stat; plata datoriei publice; acoperirea nevoilor social-culturale si a celor de cercetare-dezvoltare; acordarea de subventii; Repartizarea cheltuielilor pe aceste domenii se face n functie de nivelul de dezv oltare economico-sociala al fiecarui sat. Factorii care determina cresterea cheltuielilor publice sunt: sporirea cheltuiel ilor militare, cresterea numerica a aparatului de stat si nzestrarea acestuia cu mijloace moderne de actiune, extinderea retelei de institutii publice de nvatamnt, sanatate, cultura, organizarea asigurarilor, asistentei si protectiei sociale, dezvoltarea infrastructurii etc. 10.titlurile de creanta bugetara Prin reglementarea fiecarei categorii de venituri bugetare (impozite si taxe) l egea instituie o obligatie cu caracter general, a carei concretizare, ca obliga tie baneasca ntr-un anumit cuantum ce revine unui anumit contribuabil (persoana fizica sau persoana juridica) se realizeaza prin titlul de creanta bugetara. Cu alte cuvinte, titlul de creanta bugetara reprezinta actul juridic ntocmit sa u confirmat de organele de specialitate ale statului prin care se stabileste n tinderea obligatiei de plata cu tilul de impozit sau taxa ce revine unui contri buabil. CLASIFICAREA TITLURILOR DE CREANTA BUGETARA Titlurile de creanta bugetara se clasifica n doua mari categorii: 1) titlurile de creanta bugetara explicite 2) titlurile de creanta bugetara implicite 1) Titlurile de creanta bugetara explicite sunt acte juridice ntocmite n scopu l exclusiv de a constata obligatia unui contribuabil de a plati o suma de ba ni cu titlu de impozit sau taxa n contul bugetului de stat sau bugetului local. n aceasta categorie intra: - procesul-verbal de impunere - declaratia vamala, declaratia de impunere 2) Titlurile de creanta bugetara implicite sunt acte juridice ntocmite cu u n alt scop, nsa n masura n care contine si cuantumul sumelor pe care un contribu abil le datoreaza bugetului de stat cu titlu de impozit si taxa, constituie tit lu de creanta bugetara. n aceasta categorie intra: - documentele (statele) de plata a salariilor si a altor drepturi sala riale impozabile; -documentele ce constata plata catre asociati sau actionari a dividente lor cuvenite acestora; - actul constatator ntocmit de organele de control financiar n masura n c are constata si obligatii bugetare cu titlu de impozite , taxe, dobnzi, penalit ati de intrziere n sarcina contribuabilului. PARTICULARITATILE TITLURILOR DE CREANTA BUGETARA

1) Titlul de creata bugetara este executoriu de drept, fara a mai fi necesara ob tinerea altui titlu executoriu, prevederile sale putnd fi aduse la ndeplinire fa ra nicio investire speciala. Ratiunea acestei particularitati rezida n necesita tea realizarii veniturilor bugetare la termenele si n cuantumul prevazut de le ge, pentru a putea fi aduse la ndeplinire obiectivele social-economice stabili te prin legea bugetara anuala. n virtutea acestei particularitati a titlului de creanta bugetara, n cazul n care se constata reaua-credinta a contribuabilului n ce priveste plata sumelor datorate bugetului de stat sau bugetelor locale cu t itlu de impozite si taxe, organele fiscale au dreptul sa procedeze direct la e xecutarea silita a acestor sume fara a mai necesara obtinerea, in acest sens, a unei hotarari judcatoresti definitive si investite cu formula executorie. 2) O alta particularitate a titlului de creanta bugetara o constituie cea de act declarativ de drepturi si obligatii. Importanta practica a acestei particul aritati rezida n dreptul statului de a ncasa sumele pe care un contribuabil le datoreaza bugetului cu titlu de impozite si taxe, de la data nasterii obligatie i n sarcina contribuabilului respectiv, care coincide cu momentul realizarii ve niturilor impozabile si a dobndirii bunurilor impozabile sau taxabile. n virtut ea acestei particularitati , titlurile de creanta bugetara sunt acte juridice care produc efecte retroactiv, adica la o data anterioara celei la care sunt em ise..