CURS DE MIRACOLE * - fragment

Realul nu poate fi amenintat. Irealul nu exista. n asta consta pacea lui Dumnezeu.

Asa ncepe Cursul de miracole. Cursul face o distinctie fundamentala ntre real si ireal, ntre cunoastere si perceptie. Cunoasterea e adevar, sub o singura lege legea iubirii, sau Dumnezeu. Adevarul e inalterabil, vesnic si neambiguu. Poate fi nerecunoscut, dar nu poate fi schimbat. Se aplica la tot ce a creat Dumnezeu si numai ce a creat El este real. E dincolo de nvatare, pentru ca e dincolo de timp si evolutie. Nu are opus, nici nceput si nici sfrsit. Ci pur si simplu este. Lumea perceptiei, pe de alta parte, e lumea timpului, a schimbarii, a nceputurilor si sfrsiturilor. E bazata pe interpretare, nu pe fapt. E lumea nasterii si a mortii, fondata pe credinta n carenta, pierdere, separare si moarte. E nvatata si nu data, selective n perceptiile ei, instabila n functionarea ei si inexacta n interpretarile ei. Din cunoastere si respectiv, perceptie, apar doua sisteme de gndire distincte, opuse n toate privintele. n domeniul cunoasterii, niciun gnd nu exista separat de Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu si Creatia Sa mpartasesc o singura Vointa. Lumea perceptiei e facuta nsa din credinta n vointe opuse si separate, ntr-un conflict perpetuu una cu alta si cu Dumnezeu. Ce vede si aude perceptia pare real pentru ca permite numai constientizarea lucrurilor ce corespund dorintelor celui ce percepe. Se ajunge astfel la o lume a iluziilor, o lume care are nevoie de continua aparare tocmai pentru ca nu este reala. Odata ce ai fost prins n lumea perceptiei, esti prins ntr-un vis. Nu poti scapa din el fara ajutor, pentru ca tot ce ti arata simturile sta marturie pentru realitatea acestui vis. Dumnezeu a oferit Raspunsul, singura Cale de iesire, adevaratul Ajutor. E functia Vocii Sale, a Spiritului Sau Sfnt, sa mijloceasca ntre doua lumi. Si o poate face pentru ca, n timp ce pe de-o parte cunoaste adevarul, pe de alta ne recunoaste iluziile, dar nu crede n ele. E telul Spiritului Sfnt sa ne ajute sa scapam din lumea viselor nvatndu-ne cum sa ne inversam gndirea si sa ne dezvatam greselile. Iertarea e marele instrument la ndemna Spiritului Sfnt pentru a ne nvata cum sa realizam aceasta inversare a gndirii. Cu toate acestea, Cursul are modul lui de a defini iertarea, dupa cum si lumea o definesten felul ei. Lumea pe care o vedem nu face dect sa reflecte propriul nostru cadru de referinta interior - ideile, dorintele si sentimentele dominante din mintile noastre. Proiectia face perceptia (Text, p. 401). Ne uitam mai nti nauntru, hotarm ce

fel de lume vrem sa vedem si apoi proiectam lumea respective n afara, facnd din ea adevarul asa cum l vedem. O facem adevarata prin felul n care interpretam ce anume vedem. Daca folosim perceptia pentru a ne justifica propriile greseli mnia, impulsurile de a ataca, lipsa de iubire, sub orice forma ar aparea - vom vedea o lume a raului, a distrugerii, a malitiei, a invidiei si disperarii. Toate acestea trebuie sa nvatam sa le iertam, nu pentru ca suntem buni si milostivi, ci pentru ca ceea ce vedem nu e adevarat. Noi am distorsionat lumea cu sucitele noastre mecanisme de aparare si, de aceea, vedem ce nu este. Pe masura ce nvatam sa ne recunoastem erorile perceptuale, nvatam totodata sa le trecem cu vederea sau sa le iertam. n acelasi timp, ne iertam pe noi nsine, privind dincolo de sucitele noastre concepte de sine, spre Sinele pe Care L-a creat Dumnezeu sa fie n noi.

Pacatul e definit calipsa de iubire (Text, p. 10). De vreme ce iubirea e tot ce exista, pacatul, n ochii Spiritului Sfnt, e o eroare ce trebuie corectata si nu un rau ce trebuie pedepsit. Sentimentul nostru de inadecvare, de slabiciune si incompletudine provine din puternica investitie n principiul carentei ce guverneaza ntreaga lume a iluziilor. Din acest punct de vedere, cautam n altii ce simtim ca lipseste n noi nsine. Iubim pe cineva pentru a capata ceva noi nsine. Iata ce trece drept iubiren lumea viselor. Nu poate sa existe o eroare mai mare dect asta, caci iubirea e incapabila sa ceara ceva. Numai mintile se pot uni cu adevarat, iar ce a unit Dumnezeu, niciun om nu poate sa desparta (Text, p. 321). Cu toate acestea, adevarata unire e posibila numai la nivelul Mintii lui Cristos si nu s-a pierdut de fapt niciodata. Micul eu cauta sa se mareasca prin aprobare exterioara, bunuri exterioare si iubire exterioara. Sinele creat de Dumnezeu nu are nevoie de nimic. E de-a pururi complet, ocrotit, iubit si iubitor, cautnd sa mpartaseasca, nu sa capete, sa extinda, nu sa proiecteze. Nu are nevoi si vrea sa se uneasca cu altii, din constientizarea reciproca a propriei lor abundente. Relatiile speciale ale lumii sunt distructive, egoiste si pueril de egocentrice. Date nsa Spiritului Sfnt, relatiile acestea pot deveni cele mai sfinte lucruri de pe pamnt - miracolele care arata calea de ntoarcere la Cer. Lumea si foloseste relatiile speciale ca arma definitiva de excludere; ca demonstratie a separarii. Spiritul Sfnt le transforma n desavrsite lectii de iertare si desteptare din vis. Fiecare relatie e un prilej de a lasa perceptiile sa fie vindecate si greselile corectate. Fiecare n parte e o noua sansa de a te ierta pe tine nsuti iertndu-l pe celalalt. Si fiecare n parte devine o noua invitatie facuta Spiritului Sfnt si reamintirii lui Dumnezeu. Perceptia e o functie a trupului si reprezinta, de aceea, o limitare a constientei. Perceptia vede prin ochii trupului si aude prin urechile trupului. Ea evoca raspunsurile limitate pe care le da trupul. n mare masura, trupul pare de sine statator si de sine motivat, dar raspunde de fapt numai la ce intentioneaza mintea. Daca mintea vrea sa l foloseasca pentru atac, sub orice forma, el devine prada bolii, a mbatrnirii si a pieirii. Daca, n schimb, mintea accepta rostul pe care l da acestuia Spiritul Sfnt, el devine un mod util de a comunica cu altii, invulnerabil ct e nevoie de el, urmnd a fi lasat de-o parte cu blndete cnd i s-a ncheiat folosul. De la sine, e neutru, cum e totul n lumea perceptiei. Daca e folosit pentru telurile eului sau ale Spiritului Sfnt depinde ntrutotul de ce vrea mintea. Opusul vederii prin ochii trupului e viziunea lui Cristos, care reflecta putere, nu slabiciune, unitate, nu separare, iubire, nu frica. Opusul auzului prin urechile trupului este comunicarea prin Vocea pentru Dumnezeu - Spiritul Sfnt care si are locul n fiecare dintre noi. Vocea Lui pare ndepartata si greu de auzit din

cauza ca eul, care vorbeste pentru sinele marunt si separat, pare sa vorbeasca mult mai tare. De fapt, e tocmai invers. Spiritul Sfnt vorbeste cu o claritate indubitabila si cu o atractie irezistibila. Cine nu alege sa se identifice cu trupul nu poate sa ramna surd la mesajele Lui de eliberare si speranta, si nici sa nu accepte bucuros viziunea lui Cristos n schimbul jalnicei lui imagini de sine. Viziunea lui Cristos e darul Spiritului Sfnt, alternativa lui Dumnezeu la iluzia separarii si la credinta n realitatea pacatului, a vinovatiei si a mortii. E singura corectie la toate greselile de perceptie; reconcilierea tuturor opusilor aparenti pe care se bazeaza lumea aceasta. Lumina ei binevoitoare arata lucrurile toate dintrun alt punct de vedere, reflectnd sistemul de gndire ivit din cunoastere si facnd rentoarcerea la Dumnezeu nu numai posibila, ci si inevitabila. Ce se considera odinioara o nedreptate facuta cuiva de altcineva devine acum un strigat de ajutor si o chemare la unire. Pacatul, boala si atacul sunt vazute ca perceptii eronate ce asteapta sa fie remediate prin blndete si iubire. Mecanismele de aparare sunt abandonate pentru ca, acolo unde nu exista atac, nu e nevoie de ele. Nevoile fratilor nostri devin propriile noastre nevoi, caci calatoresc si ei cu noi n timp ce ne ndreptam spre Dumnezeu. Fara noi, si-ar rataci calea. Fara ei, nu am putea nici noi sa o gasim pe a noastra. Iertarea e necunoscuta n Cer, unde nevoia de iertare ar fi de neconceput. Si totusi, n aceasta lume iertarea este o corectie necesara la toate greselile pe care le-am facut. A oferi iertare e singurul mod de a o avea, caci reflecta legea Cerului ca a da si a primi este acelasi lucru. Cerul e starea fireasca a tuturor Fiilor lui Dumnezeu asa cum i-a creat El. Asta e realitatea lor n vecii vecilor. Si nu s-a schimbat doar pentru ca a fost uitata. Iertarea e mijlocul prin care ne vom aminti. Prin iertare, gndirea lumii este inversata. Lumea iertata devine poarta Cerului, caci prin ndurarea ei putem n sfrsit sa ne iertam pe noi nsine. Nemaitinnd pe nimeni prizonier al vinovatiei, devenim noi nsine liberi. Adeverind Cristosul n toti fratii nostri, i recunoastem prezenta n noi nsine. Dnd uitarii toate perceptiile noastre eronate si nepastrnd nimic din trecut care sa ne mai retina, putem sa ni-L amintim pe Dumnezeu. Dincolo de asta, nvatatura nu poate trece. Cnd suntem gata, Dumnezeu nsusi va face ultimul pas al rentoarcerii noastre la El.