Tulburare anxioasa cu atacuri de panica

Atacul de panica este o manifestare paroxistica a anxietatii, autolimitata in timp. Durata sa este de aproximativ 20 de minute, de la debut si pana la scaderea in intensitate a simptomelor. In cursul atacului de panica, frica sau disconfortul sunt insotite de cel putin patru dintre urmatoarele simptome, care apar de o maniera abrupta si ating intensitatea maxima in mai putin de 10 minute : batai puternice/neregulate/rapide ale inimii senzatie de dificultate/incapacitate de a respira senzatie de sufocare durere sau disconfort toracic transpiratii tremuraturi/contractii localizate ale muschilor greata/jena abdominala ameteli/senzatie de instabilitate/senzatie de lesin/cap vid senzatie de irealitate/modificarea perceptiei propriei persoane frica de a-si pierde controlul/ a innebuni frica de a muri furnicaturi frisoane sau valuri de caldura

Atacul de panica singular nu este un diagnostic in sine. Paroxisme ale anxietatii pot aparea in oricare dintre tulburarile anxioase, fie ca ele sunt fobii, tulburare obsesiv-compulsiva sau tulburare anxioasa generalizata, dar nu sunt caracteristice. Doar tulburarea de panica evolueaza cu atacuri de panica repetate, dintre care cel putin unul este urmat, timp de minimum o luna, de unul sau mai multe dintre urmatoarele simptome : frica persistenta ca vor urma si alte atacuri ingrijorari privind implicatiile sau consecintele atacului (ex. pierderea controlului, un infarct miocardic, evolutia spre o boala psihica grava) o modificare semnificativa a comportamentului in legatura cu atacurile (evitarea situatiilor in care s-au produs atacuri de panica, masuri de asigurare de ex. nu merge neinsotit pe strada, consulta repetat medicul etc.). Strategiile pacientului

Strategiile pe care le adopta cineva care ajunge in aceasta situatie de viata sunt doua : 1. Evita locurile in care este posibil sa faca un atac de panica. 2. Isi ia masuri de asigurare ca atacul nu se va produce sau ca nu va trece singur prin aceasta experienta.

Exemplele sunt multiple : poarta medicamente in geanta, ia calciu pentru ca, foarte frecvent atacul de panica este atribuit, in mod eronat , unei scaderi a calcemiei, merge pe strada insotit, nu pleaca la drumuri lungi pentru a avea acces oricand la un serviciu de urgenta etc.. Aceste strategii reusesc sa scada anxietatea pe termen scurt dar pe termen lung ele sunt contraproductive : limiteaza enorm viata individului, ajung sa intretina atacurile de panica si in timp, nici nu mai au efectul scontat. Tratament

Optiunile terapeutice in tulburarea de panica sunt doua : 1. medicamente 2. psihoterapie comportamental-cognitiva. Factorii care determina optiunea terapeutica pentru medicamente, psihoterapie sau combinatia lor sunt mai multi : - impactul tulburarii asupra functionarii individului in sferele principale ale existentei sale (familie, serviciu/scoala, viata sociala) - vechimea tulburarii - existenta unei incarcaturi genetice sugestive pentru anxietate - optiunea pacientului. Pacientului i se prezinta optiunile terapeutice cu avantajele si dezavantajele lor iar decizia finala ii apartine. Psihoterapia comportamental-cognitiva

Este o abordare terapeutica moderna, cu o eficacitate comparabila cu a medicamentelor care are, in plus, o componenta de prevenire a recaderilor ce reduce semnificativ acest risc. Abordarea cognitiv-comportamentala se bazeaza pe colaborarea dintre psihoterapeut si pacient in atingerea obiectivelor terapeutice. Ea poate fi intensiva (cateva sedinte/saptamana cu durata variabila in functie de obiectivul propus) sau standard (sedinte saptamanale cu durata cuprinsa intre 45 min si o ora), ambele completate de teme pentru acasa. Rolul temelor pentru acasa este acela de a asigura continuitatea efectului intre sedinte si consolidarea rezultatelor obtinute.

Partea cognitiva are o componenta de psihoeducatie in care i se explica pacientului mecanismele de declansare si intretinere a anxietatii, o componenta de restructurare cognitiva in care este abordata perceptia distorsionata a pericolului si o parte de antrenament in rezolvarea problemelor care se adreseaza surselor de stress din viata acestuia. In finalul terapiei se discuta strategiile de prevenire a recaderilor . Partea comportamentala se adreseaza strategiilor contraproductive pe termen lung care perpetueaza tulburarea de panica (evitarea si masurile de asigurare). Tehnica principala este expunerea la situatiile pe care pacientul le evita, fara a lua masurile de asigurare obisnuite, pana cand anxietatea scade. In timp, prin repetarea expunerii, anxietatea dispare. Durata terapiei este variabila in functie de vechimea tulburarii si complicatiile ei. Numarul mediu de sedinte pentru o tulburare de panica avand un debut recent si nici o complicatie este de 8-10.