Tema 1. PIAA DE CAPITAL COMPONENT A PIEEI FINANCIARE 1.1.

. Abordri teoretice privind piaa financiar i piaa de capital Conceptul i structura pieei financiare Conceptul i structura pieei de capital

1.2. Cererea i oferta pe piaa de capital 1.3. Funciile pieei de capital 1.4. Tipologia pieelor de capital 1.5. Valorile mobiliare instrumente ale pieei de capital 1.1. Abordri teoretice privind piaa financiar i piaa de capital Conceptul i structura pieei financiare Circuitul activelor financiare se desfasoar ntre ofertanii de fonduri (investitori) i beneficiarii acestora, tranzaciile avnd loc pe piaa financiar.

Piaa financiar este alcatuit din trei componente, avnd n vedere tipul activelor financiare care negociaz i mecanismul prin care acestea sunt introduse n circuitul financiar Piaa financiar reprezint ansamblul relaiilor i mecanismelor prin intermediul crora capitalurile disponibile i dispersate din economie sunt puse la dispoziia unitilor solicitatoare de fonduri. PIATA BANCARA. Se caracterizeaza prin tranzactii cu active bancare (termen contabil prin care se inteleg drepturile de proprietate si creantele fata de altii, care au valoare comerciala sau de schimb) nenegociabile, rezultate din operatiuni bancare purtatoare de dobanzi, cu un grad

ridicat de siguranta. Aceasta piata absoarbe excedentul de active monetare ale celor care economisesc sub forma depunerilor la vedere. PIATA MONETARA. Pe piata monetara nationala se efectueaza tranzactii monetare, in moneda nationala, intre rezidentii aceleiasi tari. Piata monetara este piata pe care bancile se imprumuta intre ele, pe termen scurt. Aparitia acestei piete se datoreaza surplusului de incasari pe care le au unele banci ai surplusului de plati pe care le au alte banci. Prin urmare, piata monetara indeplineste functia de compensare a deficitului cu excedentul de lichiditate pe doua cai: 1) prin creditul acordat intre banci; 2) prin cumpararea de la diferite banci a unor hartii de valoare specifice pietei monetare, a caror scadenta este relativ apropiata si care prezinta certitudine in ceea ce priveste transformarea lor in bani lichizi, fara pierderi. O componenta a pitei monetare este PIATA VALUTARA, pe care se confrunta cererea si oferta pentru diferite valute, care sunt, atat pentru ofertant, cat si pentru solicitant, monede straine, schimbul dintre ele urmand sa depaseasca restrictiile care ingreuneaza circulatia internatilnala a capitalului. PIATA DE CAPITAL reprezinta ansamblul relatiilor si mecanismelor prin care se realizeaza transferul fondurilor de la cei care au surplus de capital (investitorii) catre cei care au nevoie de capital, cu ajutorul unor instrumente specifice(valorile mobiliare emise) si prin intermediul unor operatori specifici (societatile de investitii financiare). PC este specializata in intermedierea de tranzactii cu active financiare care au scadente pe termene medii (1-5ani) si lungi (peste 5 ani ). Prin intermediul ei, capitalurile disponibile sunt dirijate catre agentii economici nationali sau sunt atrase de pe pietele altor tari, unde resursele de capital impun anumite restrictii privind accesul la resursele financiare interne. Aceste definitii insa nu acopera in intregime activitatea de pe piata de capital, tinand cont de locul si rolul pietei de capital in ansamblul mecanismelor economice, deoarece nu se poate face o delimitare stricta intre piata de capital si piata financiara, cele doua notiuni fiind interdependente, prin includerea sau completarea reciproca, in functie de reglementarile fiecarei tari in parte. Se pot delimita insa doua moduri de definire a pietelor ( de capital si financiara): Abordarea europeana, bazata pe sistemul bancar, in care bancile (ca operatori specifici) sunt prezente pe ambele tipuri de piete si in care se regaseste urmatoarea structura pentru piata de capital: piata monetara -------- capitaluri atrase pe termen scurt si mediu; piata ipotecara -------- capitaluri atrase in special pentru construirea de locuinte; piata financiara -------- pentru emisiunea, plasarea si tranzactionarea titlurilor de capital pe termen lung;

Abordarea anglo-saxona, bazata pe manifestarea libera a cereii si ofertei pe fiecare tip de piata in parte si care reprezinta instrumente, operatori si institutii de reglementare si supraveghere specifice si in care piata financiara cuprinde: piata de capital -------- pentru capitaluri pe termen mediu si lung; piata monetara -------- pentru capitaluri atrase si plasate pe termen scurt.

Respectnd accepiunile teoretice enunate mai sus cu privire la piaa financiar (accepiunea restrictiv i cea liberal, conceptul anglo-saxon), piaa de capital poate fi abordat ca o component a pieei financiare. n Republica Moldova, n conformitate cu legislaia n vigoare, piaa valorilor mobiliare (piaa de capital) este parte component a pieei financiare nebancare. Conceptul i structura pieei de capital n literatura de specialitate exist mai multe definiii ale pieei de capital, cum ar fi, spre exemplu: piaa de capital reprezint ansamblul relaiilor i mecanismelor prin care se realizeaz transferul fondurilor de la cei care au un surplus de capital ctre cei care au nevoie de capital, cu ajutorul unor instrumente specifice (valorile mobiliare emise) i prin 3

intermediul unor operatori specifici (spre ex., societile de servicii de investiii financiare; participanii profesioniti pe piaa valorilor mobiliare etc.). piaa de capital reprezint locul sau ansamblul mijloacelor de comunicaie care permite emisiunea i negocierea valorilor mobiliare de ctre intermediari (persoane abilitate) la un pre reglementat numit valoare nominal i, respectiv, la un pre de pia stabilit n funcie de cerere-ofert. Elementele pieei de capital sunt:
locul de desfurare, format din mijloace de comunicaii fie ntre operatori (piaa interdealeri), fie

ntre acetia din urm i o instituie numit bursa de valori;

obiectul, format din valori mobiliare (sinonim cu titlurile financiare pe pieele de capital anglo-

saxone);
operatorii, formai din intermediari: persoane juridice (societi de valori mobiliare n); persoane

fizice abilitate (ageni de servicii de investiii financiare i ageni de burs); specialiti (creatori de pia (engl. market-makers));
operaiunile, care n niruirea logic formeaz un ansamblu numit tranzacie sau plasament.

Cele mai importante contribuii ale pieei de capital asupra dezvoltrii economiei sunt: mobilizarea economiilor financiare; eficiena de alocare a investiiilor; descentralizarea proprietii i distribuia avuiei; accesul societii noi i celor n formare la finanarea prin aciuni. Componentele PC, dupa ordinea negocierii Valorilor Mobiliare, sunt: Piata primara --- asigura intalnirea cererii cu oferta de titluri, permitand finantarea activitatii agentilor economici si a colectivitatilor publice. Este mijloc de distribuire si plasament de titluri. Pe aceasta piata are loc prima plasare a emisiunii de valori mobiliare, prin care se incearca incitarea capitalurilor financiare disponibile pe piata interna sau externa de a cumpara aceste valori. Tot aici se pot majora capitalurile sociale prin reinvestirea unor profituri. Piata secundara --- are rolul de concentrare a cererii si ofertei derivate. Este deschisa, publica (plasamentul se efectueaza in marea masa a investitiilor si tranzactiile au caracter public). Exista in practica emisiuni si plasamente private, dar ele nu fac obiectul reglementarilor si nu beneficiaza de mecanismele specifice unei piete financiare publice. Valorile mobiliare absorbite de pe piata primara se vand si se cumpara de catre banci, investitori, particulari etc. Piata secundara joaca si un rol psihologic important, deoarece prin functionarea ei se creeaza certitudinea ca efectele sunt negociabile, putand fi valorificate mai inainte de a aduce dobanzi si dividende, si ca deci au valoare. 4

Piata primara de capital Prima vanzare a VM emise se realizeaza in cadrul pietei primare caracterizata prin existenta unui singur vanzator, respectiv emitentul VM. Ea se face de regula la un pret unic de vanzare a VM. Piata primara are rolul de plasare capital cat si pe pietele internationale. Detinatorii de capital sunt in general cunoscuti, oferind emitentului de titluri de valoare posibilitatea sa ia contact direct cu investitorii, obtinand resursele financiare de care are nevoie. Asemenea plasamente private sunt relativ rare, majoritatea emitentilor facand apel la economiile publice prin utilizarea resurselor bancare. Piaa secundar Odata puse in circulatie titlurile mobiliare (TM) prin emisiunea pe piata primara, acestea fac obiectul tranzactiilor pe piata secundara. Existenta acestui tip de piata ofera posibilitatea detinatorului de actiuni si obligatiuni sa le valorifice inainte ca acestea sa aduca profit (dividende sau dobanzi). Piata secundara, reprezinta, in acelasi timp, modalitatea de a concentra in acelasi loc investitori particulari sau institutionali, care pot vinde sau cumpara Valori Mobiliare, avand garantia ca acestea au valoare si pot fi reintroduse oricand in circuit. Piata secundara este si expresia aproape perfecta a reglarii libere a cererii si ofertei de valori, fiind un barometru al nevoii de capital, dar si al starii economice, sociale si politice a unei tari. Pretul la care se negociaza valorile mobiliare, ca expresie a cererii si ofertei, reprezinta echilibrul a doi factori opusi: pe de o parte, maximizarea rentabilitatii unei actiuni/obligatiuni, iar pe de alta parte, minimizarea riscului pe care il implica orice titlu, ambele referindu-se la dividendele sau dobanzile ce revin la sfarsitul anului financiar si la pretul de vanzare/cumparare specific unui moment ulterior. Pentru a functiona eficient, piata secundara trebuie sa respecte anumite cerinte: lichiditate: abundenta de fonduri si titluri (asigura continuitatea derularii tranzactiilor); eficienta: mecanisme operative la costuri cat mai reduse; transparenta: informatia asigura o buna orientare investitionala si contracararea tendintelor de monopol; corectitudine; prin reglementari se contracareaza tendintele de manipulare a pietei; adaptabilitate la conditiile economice si extra-economice. Functiile pietei secundare sunt: 5 asigurarea lichiditatii si mobilitatii economiilor investite; a emisiunolor de titluri mobiliare, pentru atragerea capitalurilor financiare disponibile pe termen mediu si lung, atat pe pietele interne de

raspunsul la necesitatea crearii unei piete oficiale si organizate pentru detinatorii care doresc recuperarea fondurilor investite in VM inainte de scadenta(durata de viata a actiunii este egala cu durata de viata a emitentului);

evaluarea permanenta a titlurilor listate. ofer informaiile referitoare la produsul ce urmeaz a fi tranzacionat; informaiile despre produs i despre emitent sunt difuzate n marea mas a investitorilor; ofer informaii privind nivelul i micarea preului de pia.

Piaa secundar este o pia organizat care asigur operatorilor urmtoarele avantaje:

Obiectivele pieei secundare sunt: protecia investitorilor, realizat prin transparena, reglementarea i supravegherea pieei; lichiditatea pieei i stabilitatea cursului. Respectiv cele dou segmente de pia (primar i secundar) se intercondiioneaz. Piaa secundar nu poate exista fr piaa primar i, totodat, funcionarea pieei primare este influenat de capacitatea pieei secundare de a realiza transferabilitatea valorilor mobiliare i transformarea lor n lichiditi. 1.2. Cererea i oferta pe piaa de capital Pe piaa de capital se stabilete o reea ntre emitenii de titluri (cererea de fonduri) i

investitori (oferta de fonduri). Deci, ca pe orice pia se confrunt cererea i oferta. n cazul pieei de capital: cererea i oferta de capital. Din punct de vedere al necesitilor de capital, cererea poate fi structural i conjunctural. Cererea structural este determinat de nevoia finanrii unor aciuni economice n diverse ramuri de activitate, achiziionarea bunurilor de investiii i finanarea unor programe de dezvoltare, constituirea i majorarea fondurilor financiare ale instituiilor i organismelor financiar-bancare naionale i internaionale. Cererea conjunctural este efectul insuficienei sau indisponibilitii resurselor interne, restriciilor excesive n acordarea creditelor, nevoilor financiare generate de deficitul bugetar i de cel al balanei de pli externe. Cererea este perturbat de o serie de factori, cum sunt: fluctuaia preurilor, creterea ratei dobnzii, nerambursarea la termen a mprumuturilor. Oferta de capital provine din economisire, adic din tot ceea ce rmne n posesia deintorilor de venituri, dup ce i satisfac necesitile de consum. Persoanele fizice i juridice care dispun de astfel de economii pot efectua investiii reale (achiziionarea de bunuri, utilaje etc.) i/sau 6

investiii financiare (achiziionarea titlurilor de valoare, operelor de art, crearea unor depozite bancare etc.). Dup natura operaiei de transfer al dreptului de proprietate se disting urmatoarele tipuri de oferte: Oferta de vnzare; Oferta de cumprare; Oferta de schimb. Economiile devin ofert pe piaa de capital, numai dac piaa asigur rentabilitatea cerut de investitori. 1.3. Funciile pieei de capital Unul din criteriile de grupare a funciilor este cel al importanei n sistemul pieei unei economii. n acest context funciile pieei de capital pot fi grupate n funcii principale i auxiliare. Funciile principale sunt: atragerea economiilor populaiei; participarea persoanelor juridice i fizice la capitalul firmelor; facilitarea ntlnirii cererii i ofertei de capital; reorientarea i restructurarea sectoarelor economiei naionale; barometru al economiilor naionale i economiei mondiale. Funciile auxiliare ale pieei de capital pot fi considerate urmtoarele: facilitarea investiiilor; reducerea riscului investiiilor financiare; obinerea de ctiguri la capitalul investit din evoluia preurilor titlurilor financiare. Astfel, putem aprecia c functiile PC se reduc la urmatoarele: a) b) emisiunea si vanzarea pentru prima data de titluri financiare ale emitentilor sau debitorilor catre posesorii de capitaluri financiare care doresc sa cumpere valori mobiliare; negocierea de valori mobiliare, cu conditia ca acestea sa fie vandute si transformate in lichiditati de primii lor posesori si mai inainte de scadenta.

1.4. Tipologia pieelor de capital Piaa de capital se subdivide n mai multe componente numite tot piee cu denumiri specifice impuse de criteriul luat n considerare. n funcie de natura valorii mobiliare, piaa de capital se subdivide n urmtoarele piee: piaa obligaiunilor este piaa pentru instrumente de datorie de orice fel; piaa aciunilor este piaa pentru tranzacionarea aciunilor comune i prefereniale ale companiilor private; piaa opiunilor piaa pe care se tranzacioneaz contracte de opiuni (produse derivate). Contractele sunt executate la opiunea deintorului; piaa futures unde se emit i negociaz contracte futures pe valori mobiliare primare, derivate i instrumente sintetice. Piaa aciunilor i piaa obligaiunilor sunt piee ale valorilor mobiliare primare emise de ctre societi pe aciuni, stat, colectiviti publice i tranzacionate ulterior pe un segment al pieei secundare de capital. Piaa opiunilor i piaa futures sunt piee ale valorilor mobiliare derivate redactate (emise) i negociate de instituiile pieei de capital (intermediari, burse de valori). n funcie de organizarea teritorial, piaa de capital se subdivide n: piaa de capital descentralizat, care permite emisiunea i negocierea valorilor mobiliare de ctre societi pe aciuni de subordonare local i colectiviti publice locale, de exemplu: bursa din Chicago, bursa din Philadelphia; piaa de capital naional format prin absorbia celor descentralizate (cazul Marii Britanii), prin existena unei singure piee (Frana), prin conectarea sistemelor informaionale ale pieelor descentralizate (S.U.A.); piaa de capital regional, care faciliteaz emisiunea i negocierea valorilor mobiliare din rile aparinnd unei zone geografice, de exemplu Uniunea Monetar European; piaa de capital internaional, care coincide cu o pia de capital naional cu condiia ca s permit emisiunea i negocierea valorilor mobiliare aparinnd ofertanilor din alte ri, de exemplu cele din New York, Tokio, Londra, Frankfurt. n funcie de natura operaiunilor, piaa de capital prezint dou componente: piaa primar de capital, care faciliteaz emisiunea de valori mobiliare iar participanii sunt: emitenii n calitate de vnztori i investitorii n calitate de cumprtori; piaa secundar de capital, care permite tranzacionarea valorilor mobiliare plasate pe piaa primar, emisiunea i tranzacionarea valorilor mobiliare derivate iar participanii sunt investitorii n dubla calitate de vnztori i cumprtori. 8

Piaa secundar de capital, numit i pia bursier, se divide n dou subpiee: piaa instituionalizat (bursa de valori), cu centrele renumite New York Stock Exchange (NYSE), Tokyo Stock Exchange (TSE), London International Stock Exchange (LISE), Bursa din Paris i, n Romnia, Bursa de Valori Bucureti (BVB); piaa la ghieu (engl. over the counter (OTC)) n Statele Unite ale Americii i preluat de alte ri sub denumirea mai puin corect de piaa extrabursier, dei este organizat de dealeri intermediarii pe piaa de capital secundar. La rndul su piaa de capital secundar poate fi clasificat n funcie de urmtoarele criterii de departajare: continuitatea pieei: piee intermitente - n cadrul crora formarea preurilor se bazeaz pe fixing, tranzacionarea valorilor mobiliare este permis doar n anumite momente specifice pe aceste piee (adic dac un titlu este anunat acele persoane interesate s vnd sau s cumpere se ntrunesc ntr-o licitaie explicit la care se anun preuri pn cnd cantitatea cerut este mai aproape de cantitatea oferit. Alt modalitate de fixare a preului este reprezentat de ncredinarea ordinului de cumprare/vnzare a unui funcionar (specialist al bursei), care periodic fixeaz un pre ce permite tranzacionarea unui numr maxim de valori mobiliare de la ordinele acumulate anterior.); piee continue - n care tranzacionarea titlurilor poate avea loc n orice moment, tranzaciile nu se ncheie la un pre unic pentru ntreaga zi bursier dar la preul care se poate modifica n decursul unei edine bursiere; piee mixte - pentru titlurile mai importante se tranzacioneaz intermitent, iar pentru celelalte continue. suportul tranzacional: licitaii libere; licitaii prin calculator. cu strigare liber (open outcy), n cadrul crora tranzaciile se ncheie prin viu-grai, fiind cea mai veche form de comunicare; electronice, tranzaciile realizndu-se prin intermediul tehnologiilor moderne de comunicare (telefon, fax, internet etc.). localizarea ringului de negocieri:

modul de comunicare n vederea ncheierii tranzaciilor:

piee centralizate care presupun existena fizic a intermediarilor ce realizeaz tranzaciile n aceeai incint; piee decentralizate fiind piee bazate pe un mecanism de comunicare la distan, fiind numite i piee electronice.

proprietatea ampl a pieei i accesul operatorilor: piee private (dup acest principiu funcioneaz majoritatea pieelor moderne de inspiraie anglo-saxon) care au aprut exclusiv prin iniiativ privat, unde accesul este restricionat la un anumit numr de locuri (membri), prima condiie pentru un intermediar ce dorete s participe la respectiva pia fiind existena unui loc de tranzacionare; piee de stat - unde pieele sunt privite ca investiii publice dar cu acces liber al operatorilor. modalitile de negociere: piaa de licitaie este piaa n care tranzacionarea este condus de o parte ter. Preul este stabilit n funcie de suprapunerea preurilor la ordinele primite de a cumpra sau a vinde valori mobiliare, respectiv n funcie de raportul cerere - ofert. piaa de negocieri este piaa n care vnztorii i cumprtorii negociaz ntre ei preul i volumul tranzaciei, direct sau prin intermediul brokerului sau dealerului. momentul n care se execut contractele: piaa la vedere (pia n numerar) este piaa pe care titlurile financiare sunt tranzacionate pentru livrare i plat imediat. piaa la termen (pia futures) este piaa pe care titlurile financiare se tranzacioneaz pentru livrare i plat ulterioar.

1.5. Valorile mobiliare - instrumente ale pieei de capital Capitalul unei societi comerciale poate deveni insuficient pentru a face fa unor nevoi neprevzute sau pentru dezvoltarea societii. Principalele ci de obinere a capitalului suplimentar sunt urmtoarele: majorarea capitalului social printr-o emisiune de aciuni; contractarea unui mprumut printr-o emisiune de obligaiuni; contractarea unui credit acordat de o banc.

10

n situaia n care se face apel public la obinerea resurselor financiare prin emisiunea de aciuni sau obligaiuni, societile emitente intr n sfera pieei de capital, iar produsele oferite investitorilor (aciuni, obligaiuni etc.) se numesc valori mobiliare. Valorile mobiliare sunt instrumente negociabile emise n form materializat, sau evideniate prin nscrieri n cont, care confer deintorilor lor drepturi patrimoniale asupra emitentului, conform legii i n condiii specifice privind emisiunea acestora. Caracteristicile valorilor mobiliare sunt: Din definiie rezult trei caracteristici ale valorilor mobiliare: instrumente negociabile dau posibilitatea transmiterii valorilor mobiliare ctre alte persoane la un pre stabilit pe baza mecanismului cerere/ofert i cu respectarea prescripiilor imperative ale legislaiei n vigoare; materializate sau nscrieri n cont nscrisuri; formalism (drepturile asupra emitentului) prin aceast caracteristic se confer drepturi patrimoniale i nepatrimoniale (drept de proprietate, drept de vot (n cazul aciunilor), drept la dividend sau dobnd, drept de preempiune) Valorile mobiliare sunt, aadar, nscrisuri care certific calitatea de coproprietari i/sau de creditori i care genereaz efecte pentru deintori n conformitate cu caracteristicile pieei. n baza Legii Republicii Moldova cu privire la piaa valorilor mobiliare, nr. 199-XIV din 18.11.98, valoarea mobiliar se definete, ca titlu financiar care confirm drepturile patrimoniale sau nepatrimoniale ale unei persoane n raport cu alt persoan, drepturi ce nu pot fi realizate sau transmise fr prezentarea acestui titlu financiar, fr nscrierea respectiv n registrul deintorilor de valori mobiliare nominative ori n documentele de eviden ale deintorului nominal al acestor valori mobiliare. Titlurile financiare, care se tranzacioneaz pe piaa de capital pot fi clasificate, n funcie de modul de creare: primare; derivate; sintetice. desemneaz forma n care pot fi emise i tranzacionate, la rndul su, drepturile i obligaiile deintorilor sunt stipulate n

Titlurile financiare primare sunt emise de utilizatorii de fonduri pentru mobilizarea capitalului propriu (se numesc i instrumente de proprietate, engl. equity instruments, cum sunt, de exemplu, aciunile) sau pentru atragerea capitalului mprumutat (se numesc i instrumente de datorie, engl. debt instruments, cum sunt de exemplu obligaiunile). 11

Rolul titlurilor primare este dublu: de a asigura mobilizarea capitalului pe termen lung; de a acorda drepturi asupra veniturilor bneti ale emitentului. Titlurile financiare derivate sunt produse bursiere rezultate din contracte ncheiate ntre emitent (vnztor) i beneficiar (cumprtor) i care dau celui din urm drepturi asupra unor active ale emitentului, la o scaden viitoare, n condiiile stabilite prin contract. Titlurile derivate sunt de dou tipuri: contracte futures i opiuni. Produsele sintetice rezult din combinarea de ctre societatea financiar a unor active financiare diferite i crearea unui instrument de plasament nou. Pentru piaa de capital din Republica Moldova gruparea valorilor mobiliare este abordat conform Legii cu privire la piaa valorilor mobiliare, nr. 199-XIV din 18.11.98, conform creia principalele componente ale valorilor mobiliare sunt aciunile i obligaiunile. n Republica Moldova, valorile mobiliare se emit n form de: a) valori mobiliare nominative materializate; b) valori mobiliare nominative nematerializate. Valorile mobiliare ale societilor pe aciuni i derivatele lor pot fi numai nominative. Valorile mobiliare ale unei clase clas a valorilor mobiliare (totalitatea valorilor mobiliare de acelai tip ale unui emitent, care le asigur proprietarilor lor aceleai drepturi i care au aceleai caracteristici distinctive). Toate valorile mobiliare ale unei clase, indiferent de emisiune, au unul i acelai numr al nregistrrii de stat se emit ntr-o singur form. Forma valorilor mobiliare se stabilete de ctre emitent. Valorile mobiliare materializate se pun n circulaie n form de certificate care autentific drepturile conferite de valorile mobiliare. Certificatul valorii mobiliare trebuie s conin: datele de identificare ale emitentului; tipul i clasa valorilor mobiliare, autentificate de certificatul respectiv; numrul nregistrrii de stat; numrul de valori mobiliare, autentificate prin certificatul respectiv; numele, prenumele (denumirea) proprietarului valorilor mobiliare (pentru certificatele valorilor mobiliare nominative); obligaia emitentului de a asigura drepturile proprietarului de valori mobiliare; numrul de ordine al certificatului; tampila emitentului; semntura (facsimilul semnturii) preedintelui organului executiv al emitentului i semntura persoanei care a eliberat certificatul; alte date prevzute de legislaie pentru tipul concret de valori mobiliare. Un certificat poate autentifica dreptul patrimonial asupra uneia, asupra ctorva sau asupra tuturor valorilor mobiliare materializate ale unei clase. O valoare mobiliar materializat poate fi autentificat printr-un singur certificat.

12

Numrul total de valori mobiliare, fixat n fiecare certificat al valorilor mobiliare puse n circulaie de ctre emitent, nu trebuie s depeasc numrul de valori mobiliare indicat n hotrrea privind emisiunea valorilor mobiliare. Valorile mobiliare nominative nematerializate se emit n form de nscrieri fcute la conturile personale ale persoanelor nregistrate, inclusiv pe purttori electronici. Pentru valorile mobiliare nominative nematerializate, drept document de confirmare a drepturilor conferite de valoarea mobiliar servete hotrrea privind emisiunea valorilor mobiliare i extrasul din registru.

Bibliografie obligatorie Legea Republicii Moldova cu privire la piaa valorilor mobiliare nr. 199-XIV din 18.11.98. n: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.27-28/123 din 23.03.1999 Anghelache G. Piee de capital i burse de valori. Bucureti: Editura Adevrul, 1992. p. 75-120. Ciobanu Gh. Bursele de Valori i tranzaciile la burs. Bucureti: Editura Economica, 1997. p.127- 135. Dragoescu E.; Dragoescu A. Piee financiare primare i secundare i operaiuni de burs. ClujNapoca: Editura Humanitas, 1994. p. 19-42. Stancu I. Finane. Bucureti: Editura Economic, 1997. Bibliografie suplimentar Badea D. Piaa de Capital & restructurarea economic. Bucureti:Editura Economic, 2000, p. 21-40. Ftu S., Piaa romneasc de capital privit din interior. Bucureti: Vox, 1998, p.9-15; 181-184. Introducere n studiul pieelor de titluri de valoare. Bucureti: Editura Economic, 2004, p. 26-32; 45-53. Stoica V. Piee de Capital i Burse de Valori. Bucureti: Editura Economic, 2002, p. 924. Madura J. Financial Markets and Institutions. USA: Florida Atlantic University, West Publishing Company, 1995. p. 47-65, 249-273 Mishkin Frederic S. The Economics of Money, Banking and Financial Markets. USA: Columbia University, Addison Wesley Publisher, 2002. p. 175-197, 199-219.

13