VRSTA ANTEPREsCOLAR

1. ACHIZIII DOMINANTE
1. Dezvoltarea capacitatii de autodeplasare. Este si motivul pentru care unii psihologi apreciaza ca este stadiul fiintei tropaitoare; 2. Achizitia limbajului si placerea comunicarii; 3. Dezvoltarea inteligentei simbolice sau preconceptuale; 4. Debutul constiintei de sine.

2. REGIMUL DE VIA
Se diminueaza numarul orelor de somn, copilului fiindu-i suficiente aproximativ 12 ore. Organismul are nevoie si de somnul de dupa-amiaza (1 -1 h). La 1 an 14/15 ore iar la 3 ani 11/12 ore. Alimentatia suporta modificari pentru ca la nceputul vrstei se ntrerupe hrana cu lapte matern. Este necesar sa se asigure produse lactate, fructe, legume. nvatarea mersului si a comunicarii verbale constituie baza experientei de viata a copilului care are urmatoarele particularitati: este dominata de trebuinta de actiune (fac eu, fac 15215i84p e baiatu' etc.).

Peste planul actiunii efectuate se va suprapune treptat acela al actiunii vorbite, povestite. Fiinta ce "tropaieste" (n limba engleza to toddle = a merge cu pasi marunti) devine treptat fiinta ce "trancaneste" (Paul Osterrieth). are un pronuntat rol formativ prin implicarea si autoimplicarea copilului n mnuirea obiectelor (se dezvolta spiritul de observatie); un ncepute de independenta n autoservire (igiena personala); ncepe sa se familiarizeze cu permitivitati si interdictii n familie, n viata de leagan; organismul traverseaza bolile specifice primei copilarii (pojar, rujeola etc.), care i vor asigura imunitatea;

creste nervozitatea daca este neglijat de adult, daca i apar dintii sau daca traverseaza anumite momente maladive. Substadiile anteprescolaritatii (primei copilarii) I. II. de la 12-18 luni - consolidarea mersului, este pronuntata tendinta de explorare prin vaz si actiune a mediului (cauta, trage fata de masa); de la 18-28 luni - pronuntata dezvoltare a comunicarii verbale; diminuarea nervozitatii mersului si actiunii cu ncercari de subordonare a acestora, mplinirii unor dorinte;

III. de la 28-36 luni - devine preocupat de joc, de aprecierea celorlalti.

3. CREsTEREA sI DEZVOLTAREA FIZIC

Ritmul de crestere este foarte intens, putin ncetinit spre finalul etapei. Daca la 1 an greutatea copilului este n medie de 9.300g, la 3 ani ajunge la 14.000g, iar talia creste de la 74cm la 92cm. Ritmul de crestere al diferitelor parti, organe este inegal. Copilul, disproportionat dezvoltat n raport cu corpul, n perioada anterioara, ncepe sa se proportioneze. Daca la 1 an capul reprezinta 1/3 din statura corpului, la 3 ani este a -a parte din corp si abia la 8 ani va deveni mai proportionat, ajungnd la 1/6. este o adevarata explozie a miscarilor (deschide sertare, rasfoieste carti etc.). Se intensifica procesul de osificatie la nivelul coloanei vertebrale, al cutiei craniene, al oaselor membrelor. Pna la 3 ani se completeaza dentitia. Masticatia devine curenta. Sistemul nervos si mbogateste ramificatiile dendritelor iar circumvolutiunile se adncesc. Se intensifica functia analitico-sintetica, integrativa si de stereotipizare a scoartei cerebrale. Predomina excitatia n raport cu inhibitia. Se constata posibilitati crescute de organizare si ierarhizare a conexiunilor nervoase; se dezvolta forme de inhibitie conditionata (oprire, amnare a unui comportament). Oboseala se instaleaza usor. Este evidenta n jurul orei 11:30 si dupa amiaza dupa ora 17:00.

Aceste caracteristici duc pe de o parte la cresterea rezistentei organismului, iar pe de alta parte la epuizarea fizica, nervoasa, de unde si nevoia de sprijin (cer sa fie luati n brate).

4. PERCEPIA sI REPREZENTAREA
Implicarea vazului contribuie la claritatea si discriminarea imaginii perceptive, mai ales fata de lucrurile din mediul familial. Se dezvolta mecanismele constantei de marime, de identificare a sunetelor. Copilul traieste anumite reusite privind localizarea sursei sonore si identificarea vocii. Apare un nceput al dezvoltarii auzului fonematic sprijinit de comunicarea cu cei din jur. Creste receptivitatea fata de sunetele muzicale, prefera liniile melodice ritmate. Pe la 18 luni se semnaleaza chiar o conduita de cautare a unui mediu stimulativ sonor. "Cstigul de mobilitate" sustine mbogatirea repertoriului de cunoastere senzoriala exprimat n conduita de explorare a mediului prin implicarea minilor n manipularea obiectelor, conduita coordonata de vaz. Reprezentarea debuteaza n jurul vrstei de 1 - 1 an si 8 luni cnd are loc o trecere de la tatonari bazate pe fel de fel de combinatii de miscari concrete la gasirea unor solutii care apar inventate naintea actiunii ca atare. Trecerea de la planul motor si gestual la cel al reprezentarii este si mai evidenta n imitatie, care este de fapt "o reprezentare prin actiune" pentru ca imaginea este jucata concret nainte de a fi gndita. Prin acestea copilul dezvolta jocul simbolic dominat de caracteristica de "a face ca si cum" (simuleaza ca doarme pe un ziar care tine loc de perna etc). e un nceput de nvatare sociala (imita ca citeste ziarul). Reprezentarea l ajuta sa adapteze prin gest, realitatea la persoana sa, practic o transforma, face din ea ceva ce nu exista, de aceea lumea n care traieste este pentru anteprescolar o lume imaginara n care totul este posibil (animalele gndesc, rd etc.). Copilul si reprezinta situatiile jucndu-le, sau retraieste evenimentele deja traite (culcat pe masa si lund o tinuta nemiscata imita rata moarta, imita zgomotul motorului miscnd pe covor o cutie de carton asa cum tatal conduce masina).

Reprezentarile, desi au un grad scazut de generalitate, au un rol important n construirea planului mintal intern. Urmarind reprezentarile n desenul copiilor identificam 2 momente: 1. Al realismului fortuit (copilul traseaza cu creionul mai multe linii, haotic, dar pretinde ca a desenat ceva; 2. Un moment al realismului neizbutit cnd face fel de fel d mzgaleli, doreste sa deseneze o anume imagine, nu reuseste, ncearca sa descrie intentia.

5. EXPANSIUNEA MOTRICITII
Evolutia motricitatii se concretizeaza n progresul locomotiei si al manipularii obiectelor. Daca la 1 an mersul este nesigur, cu picioarele foarte departate unul de altul, la vrsta de 20 de luni pasii devin mai echilibrati, mersul mai stabil, ncepe sa fuga. Apar unele rentoarceri la mersul de-a busilea dar spre un an si jumatate l va parasi. Este insuficient dezvoltata coordonarea ntre miscarile mersului si tendinta de a fugi, ceea ce genereaza unele accidente. Dupa 2 ani mersul devine o placere. Pe distante mai lungi oboseste. Miscarile de apucare, de manipulare a obiectelor se specializeaza si se mbogatesc. Dupa 2 ani se diversifica att miscarile ample (se catara pe scaune, coboara scari) ct si cele mici (nsira bile, margele). Se ntrezaresc unele coordonari ale celor doua mini n actiunea cu obiectele. Exista o tendinta de "reluare a miscarii" (reactie circulara) care constituie o forma de nvatare bazata pe curiozitate, prin care se fixeaza experienta perceptiv-reprezentativa chiar n cursul fixarii miscarilor. Astfel principala functie a motricitatii este de a oferi nceputul nvatarii senzorio-motorii. Alte functii: conduce la formarea propriului Eu, se descopera pe sine ca agent al miscarii ncrederea n sine; sprijina autonomia copilului, l ajuta nu numai sa se afirme ca sa se si confirme pe sine, ceea ce reprezinta o trasatura dominanta a copilariei

pentru ca prin aceasta afirmare si confirmare dobndeste sentimentul propriei valori.

6. EVOLUIA VORBIRII
n procesul nsusirii limbajului participa 3 componente: 1. componenta senzorio-motorie - pe la 3 luni ncepe sa repete sunete pe care la va modifica, le va modula. Copilul se joaca cu vocea, asa cum se joaca cu minile. Pe la luna a 8-a ncepe sa imite modele sonore, apar onomatopeele. 2. componenta intelectuala - cuvintele emise de adult, pe masura repetarii se integreaza n situatii, devin evocatoare, reprezentante pentru situatiile n care au fost emise de adult. Aceasta se ntmpla ncepnd cu sfrsitul primului an, cnd apare un fel de ntelegere globala a realitatii, care precede capacitatea copilului de a vorbi; 3. componenta afectiva - este data de sentimentul de dragoste al mamei fata de copil pe de o parte si de tonalitatea emotionala a reactiilor vocale ale copilului. Este o contopire afectiva a mamei si copilului, ntr-un "joc" n care "si vorbesc" si se imita unul pe celalalt. n evolutia limbajului se contureaza mai multe etape: 1. etapa "cuvntului fraza" (1 - 1 ani) - cuvintele exprima o mare ncarcatura afectiva si informationala. Acelasi cuvnt este folosit pentru situatii diferite si nu are ntotdeauna aceeasi valoare; 2. etapa "pre-fraza" - reprezentata prin 2 si apoi 3 cuvinte, ordonate mai ales dupa importanta lor afectiva; ncepe pe la 18 luni; se contureaza vrsta ntrebarilor. Cnd ntreaba "asta ce este?" numele si obiectul sunt totuna pentru copil, este expresia nevoii de orientare. Indica mai mult actiuni posibile dect obiecte. 3. etapa "preconceptelor" (2-4 ani) - "Cuvntul se situeaza la jumatatea drumului ntre simbolul personal si conceptul generic la care va ajunge mai trziu. Vaznd n diferite rnduri mere diferite, el va spune de fiecare data "marul" ca si cum ntotdeauna este acelasi mar si nu de fiecare data "un mar" pentru ca este un articol diferit din aceeasi clasa de obiecte."[1] Preconceptul este un fel de prototip care nu are nca valoarea generala a unei clase dar nici nu este individualizat pe deplin. 4. etapa "frazei gramaticale" - n care exprima judecati, relatii, notiuni. Apare la nceputul celui de al 3-lea an. "Pa-pa" nseamna - mi este foame, "tai-

tai" nseamna - vreau sa mergem. Apoi ea se apropie de poveste. Copilul se identifica pe sine la persoana a III-a. Pe sine se priveste din exterior. 5. etapa "diferentierii formelor gramaticale" - ndeosebi a pronumelui personal, persoana I - dovada a aparitiei constiintei de sine. n jurul vrstei de 3 ani debuteaza cea de a II-a vrsta a ntrebarilor. Copilul nu urmareste sa cunoasca att numele obiectelor ct ratiunea lor de a fi. Este vrsta lui "pentru ce?", "de ce?", "la ce e bun?". Apare si o perspectiva finalista cu functii intelectuale si afective. Cuvntul exprima actiunea. Este un fel de umbra a ei, pe copil nu-l intereseaza daca este ascultat, el vorbeste chiar si atunci cnd este singur.[2] Treptat acest monolog se interiorizeaza, se desprinde de actiune, pe care o va putea precede si chiar conduce, astfel el contribuie la structurarea gndirii. Limbajul este, totodata si un element esential de socializare prin notiunile vehiculate si prin schimburile de intentii, gnduri, expresii.

7. DEZVOLTAREA GNDIRII
Cuprinde mai multe momente: 1 - 1,6 ani - conduitele inteligente achizitionate (a suportului, a bastonului etc.) se consolideaza, se diversifica, ceea ce denota un nceput de separare dintre mijloc si scop; Conduita de tatonare, fara participarea reprezentarii; 1 - 1,8 ani - apare functia semiotica pe baza nceputurilor reprezentarii, ceea ce asigura trecerea spre gndirea simbolica. Functia semiotica se manifesta prin 3 conduite actionale: imitatia amnata, jocul simbolic, desen.

Prin conduitele actionale copilul cauta noul, mijloace noi, solutii noi, cautare care n plan mintal se realizeaza cu ajutorul reprezentarii. Actiunile, obiectele precum si modul n care acestea pot fi manevrate ajung treptat sa fie interiorizate. Indiciile unor actiuni mentale sunt situate foarte aproape de cele ale actiunii practice, dar odata asimilate n plan mintal, conduc la asimilari care vor avea un caracter structurant. Actionnd pe baza asimilarilor structurante, acestea l vor ajuta sa gaseasca un raspuns inteligent printr-o combinare mentala. Din exterior solutia pare ca s-a realizat brusc, dintr-o data. Reprezentarile devin elemente ale acestor asimilari structurante cu rolul unor simboluri figurative si ajung sa dobndeasca statutul de elemente ale gndirii. Aceasta activitate

mentala este vehiculata cu ajutorul semnelor verbale, sub forma de preconcepte, care semnifica o experienta de cunoastere a copilului, reprezentnd un fel de generalizare care va pregati trecerea de la unu la ctiva. Schemele mentale la 2 ani sunt nca rigide, nu au caracter reversibil. Un copil este ntrebat: "Ai un frate?" "Da." "Cum l cheama?" "Laurentiu." "Dar Laurentiu are un frate?" "Nu." Combinarea schemelor mentale se realizeaza ntr-un mod asemanator actiunilor practice fiind legate de placerile, dorintele copilului, ntruct acesta este centrat pe sine. Principalele caracteristici ale gndirii La 2 ani surprinde caracterul magic - consta n asimilarea lumii la puterea magica a propriilor tipete, cuvinte. Prin acestea vrea sa obtina totul. Caracterul egocentric - copilul se afla n centrul mediului. Totul se nvrte n jurul sau. Reduce totul la Eu. Este firesc pentru ca nu are alta experienta dect a sa. Nu concepe dect punctul sau de vedere; Caracterul precauzal - ntrebarile "de ce?" sau "la ce foloseste?" (de tip finalist) si jocul simbolic; Caracterul animist - exprimat n tendinta de a atribui obiectelor din jur ceea ce i este lui specific ca fiinta vie (sa vorbeasca, sa simta etc.); Dupa Jean Piaget precauzalitatea, alaturi de jocul simbolic l descrie pe copil n stadiul inteligentei preoperatorii ce continua pna n jurul vrstei de 7-8 ani. Caracter operativ - (dupa H, Wallon) primeaza satisfactia, nu ratiunea, adica ceea ce satisface dorintele sale.

ntlnim la aceasta vrsta: rationamentul transductiv (STERN) - de la particular la particular, pe baza analogiilor. Leaga preconceptele ntre ele (ex. un copil de 2,10 ani doreste portocale. Cum nu se gasesc, i se spune ca portocalele sunt nca verzi. Bnd ceaiul de musetel, copilul spune: "Musetelul nu e verde, s-a facut galben. Da-mi portocale.[3]). deci, copilul leaga, justapune lucrurile ntre ele dupa logica lui. rationamentul pe baza de analogie este imperfect, copilul este impresionat doar de unele asemanari pe baza carora atribuie si altor obiecte nsusirile respective.

8. DEZVOLTAREA AFECTIVITII

"Starea de confort psihic" este cel mai important suport pentru dezvoltarea afectivitatii care este prezenta n maturizarea motorie, n aparitia reprezentarii, simbolismului, n evolutia limbajului. La 1 ani si exprima puternic impresionabilitatea, intuieste bucuria sau tristetea mamei. Reactioneaza la o melodie vesela prin gestica. La 2 ani atasamentul fata de mama este foarte puternic, gesticuleaza bogat, att la apropierea ct si la departarea de mama. Este mult mai temperat fata de tata. Se mbogateste gama emotiilor pozitive si negative. ncepe o oarecare organizare a lor, adica sa aiba o numita cauza, o orientare anume spre peroane, jucarii, alte obiecte. ncep trairile afective sa se desprinda de momentan si sa capete un caracter generalizat. Apare o nevoie evidenta de a fi iubit de cei di jur, ncearca sa se alinte si sa se faca placut, mai ales prin imitatie. si face loc fenomenul de compensare afectiva (n loc sa tipe, se poate descarca lovind cu furie scaunul, sau se cearta cu papusa preferata spunndu-i necazul sau, adresndu-i epitete care n alte ocazii le-a primit el). Dupa unii autori anxietatea este un fenomen dominant, resimtita din cauza actiunii stimulilor externi, de teama de a pierde sprijinul matern, de interdictii, obligatii, de unele aprecieri sau experiente devalorizate, de unele contradictii care apar n comportamentul adultului. La sfrsitul perioadei, anxietatea poate lua forma unei crize afective n fata constrngerilor adultului. Se manifesta prin plns violent, tipat, batut din picioare. Este si expresia dorintei de a face ceva, de a se autoafirma. Adultul, fata de asemenea reactii nu trebuie sa insiste impunndu-si punctul de vedere ci sa-i distraga atentia si sa-l orienteze spre altceva. Altfel degenereaza n "care pe care" dominator pentru amndoi, adult si copil. Starile afective tensionate pot mbolnavi copilul, i creeaza voma, insomnie. Opus negativismului, apare cooperarea cu adultul, bazata pe o oarecare ntelegere, disciplinare si chiar interiorizare a unor reactii (daca se apropie de aragaz, de priza, spune singur "nu, nu").

Afectivitatea este implicata si n dezvoltarea ncrederii n sine. Pentru a dobndi ncredere n el sunt periculoase 2 tipuri de atitudini ale acestuia fata de copil: retragerea iubirii ("daca nu taci, mama nu te mai iubeste"); toleranta excesiva sau lipsa de interes.

9. DEZVOLTAREA PERSONALITII PREsCOLARULUI

Daca n primul an copilul si realitatea formeaza un tot nediferentiat, odata cu intrarea n anteprescolaritate, treptat ncepe o desprindere de obiecte, verbalizarea actiunilor, folosirea pronumelui personal "Eu", ceea ce nseamna un nceput de generalizare relativ la propria fiinta. Treptat si da seama ca de fapt, el, copilul, este cauza a actiunii, este subiect al activitatii. Are loc, astfel, intuirea propriei persoane, reprezentarea de sine. Aparitia identitatii de sine a fost legata de momentul recunoasterii n oglinda (Gessel o situeaza la 2 ani, Rene Zazze la 3 ani). Aparitia identitatii de sine cunoaste 2 etape: identificarea primara (bucurie, teama, mirare); identitatea autentica - atunci cnd si da seama ca ce din oglinda este el nsusi.

Se formeaza si imaginea de sine care la aceasta vrsta este o copie fidela a imaginii propuse de adult. Chiar cele mai ascunse nuante ale atitudinii propuse de adult "copilul le percepe cu o uimitoare sensibilitate"[4] (ex. "Esti o fetita frumoasa? "Da, asa zice mama"). Pe fondul identitatii si al imaginii de sine ncep sa s contureze primele trasaturi ale personalitatii. Copiii foarte alintati, dependenti de adulti devin capriciosi, gelosi, iar cei care traiesc ntr-un regim prea restrictiv pot deveni inhibati, timizi. Personalitatea copiilor evolueaza n mare masura n functie de orientarea si controlul parintilor.

[1] [2] [3] [4]

Jean Piaget Paul Osterrieth dupa Jean Piaget

Paul A. Osterrieth, "Introducere n psihologia copilului", Editura Didactica si Pedagogica, 1976, pag.76. Document Info