Decebal catre popor

Viaa asta-i bun pierdut Cnd n-o trieti cum ai fi vrut! i-acum ar vrea un neam clu S-arunce jug n gtul tu: E ru destul c ne-am nscut, Mai vrem i-al doilea ru? Din zei de-am fi scobortori, C-o moarte tot suntem datori! Totuna e dac-ai murit Flcu ori mo ngrbovit; Dar nu-i totuna leu s mori Ori cine-nlnuit. Cei ce se lupt murmurnd, De s-ar lupta i-n primul rnd, Ei tot att de buni ne par Ca oriicare la fugar! Murmurul, azi i oriicnd, E plnset n zadar! Iar a tcea i laii tiu! Toi morii tac! Dar cine-i viu S rd! Bunii rd i cad! S rdem, dar, viteaz rsad, S fie-un hohotit i-un chiu Din ceruri pn-n iad! De-ar curge sngele pru, Nebiruit e braul tu Cnd morii-n fa nu tresari! i nsui ie-un zeu i pari Cnd rzi de ce se tem mai ru Dumanii ti cei tari. Ei sunt romani! i ce mai snt? Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfnt, Zamolxe, c-un ntreg popor De zei, i-am ntreba: ce vor? i nu le-am da nici lor pmnt Cci ei au cerul lor! i-acum, brbai, un fier i-un scut! E ru destul c ne-am nscut:

Dar cui i-e fric de rzboi E liber de-a pleca napoi, Iar cine-i vnztor vndut S ias dintre noi! Eu nu mai am nimic de spus! Voi braele jurnd le-ai pus Pe scut! Puterea este-n voi i-n zei! Dar v gndii, eroi, C zeii sunt departe, sus, Dumanii lng noi!