Sunteți pe pagina 1din 7

Jocul este pentru copil una dintre cele mai importante forme de manifestare, exprimare a personalitatii, cunoastere a lumii

si initiere. Jocul se caracterizeaza prin gratuitate, spontaneitate si libertate fiind insotit de voiosie, destindere, divertisment, dar si o concentrare de spirit deoarece cultiva imaginatia, spiritul de competitie, de prietenie dar fara indoiala si inteligenta. Jocul apare ca un fenomen complex, ce poate fi definit ntr-o varietate de moduri. n general, acest termen denumete aciunea de a (se) juca, o activitate distractiv practicat din plcere, mai ales de ctre copii. Conform Dicionarului de simboluri, jocul este, fundamental, un simbol al luptei, al luptei cu moartea (jocurile funerare), cu elementele (jocurile agrare), cu forele potrivnice (jocurile rzboinice), cu sine (cu propria fric, slbiciune, ndoial etc.). Johan Huizinga considera ca jocul nu poate insemna mai mult decat prilejul unei recunoasteri sau regasiri. Principalele trasaturi ale jocului sunt evidentiate in studiul "Homo Ludens": jocul "poate fi numit o actiune libera, constienta ca este <<neintentionata>> si situata in afara vietii obisnuite, o actiune care totusi il poate absorbi cu totul pe jucator, o actiune de care nu este legat nici un interes material direct si care nu urmareste nici un folos, o actiune care se desfasoara in limitele unui timp determinat anume si ale unui spatiu determinat anume, o actiune care se petrece in ordine, dupa anumite reguli". Huizinga semnaleaza relatia dintre joc si poezie, joc si filozofie, joc si arte, joc is razboi, joc si justitie jocul se apropiindu-se de creatia artistica prin fantezie, imaginatie, libertate, creativitate si prin caracterul gratuit. In lucrarea sa Jocurile si oamenii, Roger Caillois, scriitor si eseist francez, clasifica jocul in 4 mari categorii: agon, alea, mimicry si ilinx. Astfel, agon presupune competitia, alea presupune noroc, mimicry simulacru, ilinx vertij. Dupa cum afirma si Caillois, multitudinea si varietatea infinita a jocurilor te face sa pierzi nadejdea de a descoperi un principiu al clasarii lor care sa perimta repartizarea tuturor intr-un numar mic de categorii bine definite. Totusi, scriitorul francez a alcatuit cea mai complexa clasificare de pana acum. Jocul nu este doar o tema culturala si literara, ci si, in buna masura, un mod de existenta. Intr-un anume fel, copilaria se confunda cu jocul. La aceasta varsta jocul este o forma de participare benevolta la cadrul si conventiile jocului. Joaca este depasita dintr-o nevoie de evadare, venita odata cu inaintarea in varsta, din imediat si de trecere intr-o lume a implinirilor virtuale. Copilaria si jocul alcatuiesc un spatiu ideal spre care scriitorii se intorc adeseori, evocandu-l cu incantare si nostalgie deoarece literatura insasi este un joc al timpului si al spatiului, al miscarii epice semnificative, al epocilor si al modelor Una dintre operele care ilustreaza tema copilariei si a jocului este Amintiri din copilarie de Ion Creanga. Prin aceasta, autorul infatiseaza copilaria copilului universalprezentand evolutia personajului din primii ani de scoala pana la parasirea satului natal. In text tema copilariei se impleteste si cu altele ,precum: joc si joaca,familia ,calatoria ,timplu ,iubirea fiind prezente motivele casei parintesti,al vetrei,al timpului si al trecerii ireversibile a timpului.

Ion Creanga prezinta farmecul jocurilor copilaresti: jocul cu matele, jocul de-a biserica, jocurile dinainte de culcare si nazdravaniile lui Nica care este un simbol al neastmprului bieesc, al spontaneitii i poznelor.TOTUL ESTE JOC n existena lui baiatului. El i fraii lui se joac cu tatl lor cnd acesta se ntorcea ostenit de la munc, cci vorba proverbului: dac-i copil, s se joace; dac-i cal, s trag; i dac-i pop, s ceteasc Ei se joac ca bieii lundu-se la hrjoneal. Asadar, Aminiri din copilarie este un Bildungsroman (roman de formare a unei personalitati de initire) drumul reprezentand un mod de cunoatere al oamenilor si a locurilor prin care baiatul descopera lumea. Creanga insista asupra nevinovatiei si inocentei lui Nica: hai mai bine despre copilarie sa vorbim, caci ea singura este vesela si nevinovata. Naratorul contempla cu nostalgie nepasarea specific copilareasca: ce-I pasa copilului cand mama si tata se gandesc la neajunsurile vietii, la ce se poate sa le aduca ziua de maine, sau ca-i framanta alte ganduri pline de ingrijire. Amintirile lui Nica sunt pline de haz si de farmec, jocul fiind un motiv principal in existenta lui. Astfel, aceasta opera reconstituie mitul copilariei ca stare permanenta de joc, sarbatoare si voie buna. Tema jocului a fost abordata si in opera lirice. Tudor Arghezi este unul dintre autorii care au valorificat cel mai mult tema jocului in creatiile lui. Una dintre operele lui Tudor Arghezi ce abordeaz noiunea de joc este poezia De-a v-ai ascuns...,. Tema poeziei este moartea ca joc, fiind enunat nc din titlu: de-a v-ai ascuns este un joc ntlnit pe tot Pmntul, care implic misterul i hazardul. Din punct de vedere al sferelor lexicale, cele mai importante sunt sfera jocului (joc, joac, jucm) i sfera morii (nmormntare, moarte, a nvia, lumea ceealalt). Eul liric eufemizeaz ideea morii, pentru a fi neles de copiii si. ncercnd s le prezinte acestora o noiune tragic i complex, autorul substituie moartea cu elementul cel mai bine cunoscut de ei: jocul. Prin urmare, jocul se transform ntr-un joc iniiatic. Pe tot parcursul poeziei, eul liric nfieaz cititorilor proprietile acestui joc. El este universal i nu ine cont de vrst, sex sau nivel social (E joc viclean de btrni / Cu copii, [...], cu fetie [...] / Joc de slugi i joc de stpni), iar regulile sale nu se schimb: i fiecare l joac bine. Moartea apare ca un joc inevitabil (hotrt, o s ne jucm odat), al crui moment nu poate fi determinat (odat). Considerat vechi, el devine dramatic prin ireversibilitate (tata nu o s mai aib putere / S vie pe jos, n timpul ct se cere / Din lumea ceealalt). Dei privit iniial drept viclean i ciudat, jocul intr n firesc, fiindu-i asociat cu caracter sacru (E jocul Sfintelor Scripturi. / Aa s-a jucat i Domnul nostru Isus Hristos). De asemenea, el este arhetipal i, n acelai timp, ciclic (Aa e jocul, ncepe cu moarte). nmormntarea reprezint un alt element ludic prin care moartea se aseamn cu un joc. Aceasta ia forma unui ritual sincretic, ce are obiecte specifice i reguli bine determinate. Adevratul impact al jocului asupra omului este enunat abia n ultima strof, cnd masca poetic dispare i se produce o eliberare a tensiunii emoionale acumulate, nsoit de un profund regret, sub forma unei imprecaii: Aa este jocul [] Arde-l-ar focul!. Astfel, se poate afirma ca omul sporete cantitatea de spirit care exist n joc, transformnd-o n fapt de cultur.

Avand in vedere cele prezentate ,jocul este un element necesar vietii deoarece vocatia pentru joc implneste conditia omului de fauritor si intelept,probandu-i imaginatia.

DESPRE JOC I JOAC


Din punct de vedere istoric, rdcinile jocului se pierd n negura timpurilor. n opinia lui Johan Huizinga, jocul este mai vechi dect cultura, pentru c noiunea de cultur, orict de incomplet ar fi ea definit, presupune n orice caz o societate omeneasc, iar animalele nu l-au ateptat pe om ca s le nvee s se joace. Ba chiar se poate afirma, fr risc, c civilizaia omeneasc nu a adugat nici o caracteristic esenial noiunii generale. Jocul apare ca un fenomen complex, ce poate fi definit ntr-o varietate de moduri. n general, acest termen denumete aciunea de a (se) juca, o activitate distractiv practicat din plcere, mai ales de ctre copii. Conform Dicionarului de simboluri, jocul este, fundamental, un simbol al luptei, al luptei cu moartea (jocurile funerare), cu elementele (jocurile agrare), cu forele potrivnice (jocurile rzboinice), cu sine (cu propria fric, slbiciune, ndoial etc.). Dup Roger Caillois, el este nu numai activitatea specific pe care o denumete, ci totalitatea figurilor, simbolurilor sau instrumentelor necesare activitii respective, sau funcionrii unui ansamblu complex. n opinia lui Herbert Spencer, jocul reprezint o exersare artificial a energiilor. Este o form de socializare, n care individul se construiete pe sine din interior, dar fiind o fiin social. Jocurile cunosc un numr impresionant de clasificri. n primul rnd, jocul se adreseaz sferei fizice sau celei intelectuale. Activitile

ludice pot fi difereniate n funcie de vrsta, sexul i cultura juctorilor. Dup vrst, ele sunt de copii i de aduli. Ca grad de implicare, jocurile sunt competitive, de spectacol sau de risc. Lund n consideraie aria cultural, avem jocuri tiinifice, filosofice i teoretic culturale. Din ultima categorie se remarc cele de creaie, de conversaie, de retorism i de limbaj. O alt clasificare ine cont de momentul i locul desfurrii jocului: diurn sau nocturn, public sau privat. Dup raportul cu planul sacrului, exist jocuri rituale i nerituale. Importante sunt i jocurile copiilor, ce aparin de patru mari clase: Mimicry, Ilinx, Paidia i Ludus. n afar de categoriile anterior menionate, manifestrile ludice mai pot fi: de societate, de ndemnare, de noroc, de dexteritate, de inteligen etc. Jocul are trei funcii majore: de creaie, mimetic i a imaginaiei. Principalele trsturi ale jocului sunt evideniate n studiul Homo Ludens: jocul poate fi numit o aciune liber, contient c este <<neintenionat>> i situat n afara vieii obinuite, o aciune care totui l poate absorbi cu totul pe juctor, o aciune de care nu este legat nici un interes material direct i care nu urmrete nici un folos, o aciune care se desfoar n limitele unui timp determinat anume i ale unui spaiu determinat anume, o aciune care se petrece n ordine, dup anumite reguli. Finalitatea jocului depinde, evident, de tipul jocului. Aceasta poate nsemna o exhibare a ceva, o evideniere a calitilor individuale sau colective, mprtirea unor idei, sentimente, evadarea ntr-un univers fictiv, simplul divertisment, o dezvoltare a gndirii i a imaginaiei, modelarea caracterului, o metamorfozare a participanilor la joc, accederea imaginar la un alt nivel social sau existenial, ori cunoaterea lumii nconjurtoare. Un rezultat important al jocului apare pe plan social. Referitor la jocuri, conform opiniei lui Devambez, n jurul lor s-au cristalizat simul cetenesc i sentimentul naional; ele au constituit, pentru locuitorii aceleiai ceti, pentru copiii aceleiai seminii...legtura ce le reamintea de interesele lor comune. Astfel, se poate afirma ca omul sporete cantitatea de spirit care exist n joc, transformnd-o n fapt de cultur.

JOC i joac n Amintiri din copilrie


de Ion Creanga

Din cele mai vechi timpuri, omul a ncercat s gseasc diferite modaliti de petrecere a timpului liber. El a inventat astfel JOCUL ca unic manifestare a dorinei de a se simi bine n orice mprejurare. Marii scriitori ai lumii nu au rmas indifereni fa de joc ca form de existen uman. Renviind cea mai fericit perioad din viaa omului, COPILRIA, Creang l transform pe Nic ntr-un reprezentant al copilului universal, iar copilria lui ntr-o vrst mitic, de aur, fiindc ea nu se reduce la o niruire de ntmplri, ci ea este o stare de veselie i fericire continu. Aa cum susine G.Clinescu, n Amintiri din copilrie este simbolizat destinul oricrui copil: de a face bucuria i suprarea prinilor i de a o lua i el pe ncetul pe acelai drum pe care l-au luat i-l vor lua toi. n Amintirile lui Creang nu este nimic individual, cu caracter de confesiune ori de jurnal.Creang povestete copilria copilului universal. Nic este personajul principal din Amintiri din copilrie, un simbol al neastmprului bieesc, al spontaneitii i poznelor. Prin Nic, scriitorul prezint istoria unei copilrii din mediul rnesc, de la primii ani de coal i pn la desprirea de satul natal. n mod deosebit, ne sunt nfiate momentele cnd fiina crud a eroului ncepe s ia cunotin de sine, momente care l maturizeaz i care l determin s-i formeze o personalitate complex. Autorul nu inventeaz peripeii nemaipomenite, fiindc el ncearc s arate cum copilul se descoper pe sine i, n acelai timp, descoper lumea pe care vrea s-o ia n stpnire. Creang insist asupra strii de inocen i nevinovie a lui Nic, stare pe care o evoc de la nceputul pn la sfritul crii: hai mai bine despre copilrie s vorbim, cci ea singur este vesel i nevinovat. Copilul nu contientizeaz rul, el doar se joac, glumete, este pus pe nzbtii i pozne. Scriitorul se povestete pe sine, amuzndu-se de acel copil

ndeprtat, de cel cruia, lipsindu-i contiina limitei, se afirm deplin i voit de parc toat lumea era a mea. Amintiri din copilrie este o carte structurat n patru pri. ntmplrile prin care trece eroul sunt toate evenimente de cunoatere. Nic triete ntr-o libertate ludic, iar nzbtiile se in lan, singurul nor pe cerul pururea senin al copilriei fiind obligaia de a merge la coal. De aceea, se poate spune c pentru Creang COPILRIA nu este doar o etap a vieii, ci o calitate a ei, UN MOD DE A FI. Amintirile lui Nic curg senine i lipsite de insinuri, netulburate de vanitate, nsuirea caracteristic a lor fiind atmosfera de voie bun, de ag i ovialitate, care l ntmpin pe cititor de la prima pagin i se menine fr tirbire pn n final. Amintirile din copilrie debuteaz , cum altfel ?, cu evocarea primului an de coal. Pentru copilul Nic, imaginea invatatorului rmne pentru totdeauna asociat cu instrumentele lui de tortur: Calul Blan i Sfntul Nicolai. Intenia lui Creang este ns aceea de a aprea n faa lumii ca un humuletean printre alii, de a configura itinerarul unei existene anonime. Nic este un copil ca toi ceilali, a crui unic preocupare este joaca. Scriitorul evoc obiceiurile i tradiiile de Crciun i Anul Nou , prilejuri de petrecere i srbtoare continue. Partea a doua a Amintirilor din copilrie este cea mai bogat n nzdrvnii, cci exist pe lumea asta vreun copil care s fi fcut o singur nzbtie n viaa lui ? Astfel, dup ce constat c nu tiu alii cum sunt, Creang evoc cu mult dragoste figura mamei, care era vestit pentru nzdrvniile sale. Pentru copilul de altdat, mama pare o fiin desprins din poveti, care face multe i mari minunii. Amintirile lui Nic sunt pline de haz i de farmec. TOTUL ESTE JOC n existena lui. El i fraii lui se joac cu tatl lor cnd acesta se ntorcea ostenit de la munc, cci vorba proverbului: dac-i copil, s se joace; dac-i cal, s trag; i dac-i pop, s ceteasc Ei se joac ca bieii lundu-se la hrjoneal. i tot o joac este pentru copii tierea porcului sau colindatul sau uratul de Anul Nou. Ce s mai vorbim despre smntnitul oalelor, furatul cireelor i a pupzei din tei sau scldatul ? Cine a pltit paguba fcut n grdina mtuii Mrioara pentru pofta copilului de a mnca ciree, dac nu prinii ? Partea a treia reia incursiunea n cugetul scriitorului. Creang evoc inuturile de lng Humuleti i rememoreaz ntmplrile de la coala din Flticeni, unde a fost admis. Cele mai

hazlii amintiri sunt cele legate de studiul gramaticii, ale crei reguli trebuiau nvate pe de rost, nct unii dondneau ca nebunii, pn i apuca ameeala. Ultima parte a Amintirilor din copilrie ne prezint cltoria lui Nic i a lui Zaharia de la Humuleti la Iai, cu crua lui Luca Moneagu, cruaul satului. Cea mai dureroas constatare a lui Nic este aceea c a crescut, c nu mai este copil, Desprirea de satul natal a copilului este una simbolic. Prsindu-i satul, copiii i prsesc n acelai timp COPILRIA, i iau adio pentru totdeauna de la libertatea ludic i de la tihna tririi fr gnduri i fr probleme. Acest episod simbolizeaz pierderea paradisului copilriei, la care nimeni nu se va mai ntoarce vreodat i n acelai timp semnific reintrarea brutal n timpul real i dureros. n acest fel, Amintiri din copilrie este o carte care reconstituie MITUL COPILRIEI ca stare permenent de joc, srbtoare, voie bun, candoare i exuberan.