IZVOARELE DREPTULUI DIPLOMATIC SI CONSULAR

STANCIU MADALINA RISE II, GRUPA 1

Dreptul diplomatic reprezinta ansamblul de norme juridice destinate de a reglementa raporturile care se formeaza intre diferite organe ale subiectilor de drept international insarcinate de o maniera permanenta sau temporara cu relatiile externe ale acestor subiecte. CAHIER Consideram ca Dreptul diplomatic este acea ramura a Dreptului International care cuprinde toate normele juridice care se refera la organizarea sarcinilor si competenta pentru organizatiile externe avand ca obiect diferite aspecte ale activitatii diplomatice desfasurate de aceste organe. Ca orice ramura de drept, Dreptul Diplomatic are izvoare. Izvor de Drept Diplomatic semnifica mijloacele juridice prin care statele isi exprima vointa si sunt consacrate normele formate prin acordul lor de vointe cu privire la domeniul relatiilor diplomatice. Izvoarele Dreptului Consular sunt aceleasi cu cele ale Dreptului International datorita faptului ca relatiile consulare presupun relatii intre state, ele sunt carmuite de catre ordinea juridica internationala, dreptul organizatiilor internationale care nu au dreptul de consulat, nici activ, nici pasiv. Exista notiunea de izvor material si cea de izvor formal. Prin izvor material intelegem realitatile, indepartate si indirecte, care determina substanta dispozitiilor juridice concrete , iar prin izvor formal : manifestarile de vointa, carora norma fundamentala a ordinii juridice le atribuie valoare de norme obligatorii pentru conduita membrilor comunitatii. Jurisprudenta si doctrina nu sunt izvoare de drept international, ele pot constitui mijloace auxiliare, fara efecte juridice obligatorii, de clarificare a normele neprecise ale dreptului sau, cum este cazul jurisprudentei, de compliniere a lacunelor de reglementare, caci o instanta chiar internationala fiind, nu poate respinge o actiune pe motiv ca fapta supusa judecatii sale nu este reglementata international. O alta notiune folosita este cea de izvor principal sau direct, prin care se desemneaza : a) cutuma; b) tratatul; c)principiile generale de drept, d) doctrina, e) normele dreptului intern, care stabilesc reguli privind desfasurarea activitatii interne si formale de reprezentare externa a acestora. a) Cutuma - este izvor de drept consular care a aparut in practica indepartata a statelor, constituind, la un moment dat, singurul izvor. Ea reglementeaza astazi numai anumite

aspecte ale relatiilor consulare, pentru ca la baza dreptului consular stau conventiile multilaterale si numeroase conventii bilaterale, care au preluat majoritatea normele cutumiare. Rolul cutumei este mentionat in Conventia de la Viena din anul 1963 care, in preambul, precizeaza: regulile dreptului international cutumiar vor continua sa reglementeze problemele care n-au fost prevazute in mod expres in dispozitiile prezentei conventii. Cutuma reprezinta o repetare constanta a unor comportamente determinate, bazate pe convingerea indeplinirii unei obligatii juridice consta intr-o exprimare tacita a consintamantului statului, cu privire la recunoasterea unei reguli ca norma de conduita obligatorie. b) Tratatele bi sau multilaterale constituie, in dreptul international public, principalul izvor. Conventiile consulare bilaterale reglementeaza complet relatiile consulare, regulile de infiintare si statutul oficilor consulare, conditiile de numire si acceptare a personalului acestora, inunitatile si privilegiile consulare, functiile consulare. Totodata si tratatele bilaterale de comert si navigatie, care contin anumite norme cu privire la atributiunile si prerogativele consulilor, sunt si ele izvoare de drept consular. Tratatele bilaterale creeaza oficiilor consulare si personalului acestora un regim juridic special intre statele respective, fie prin dezvoltarea Conventiei de la Viena din 1963, fie creand norme noi. Tratatul international - constituie unul dintre izvoarele fundamentale ale dreptului international, in general si ale dreptului diplomatic, in mod implicit, avand o insemnatate normativa primordiala. c) Principii generale de drept - constituie un alt izvor al dreptului diplomatic, cu caracter subsidiar, in aceasta categorie inscriindu-se reguli cu relevanta si aplicabilitate in domeniul dreptului diplomatic: egalitatea, reciprocitatea, obligatia de despagubire. d) Doctrina - studiile juridice au o valoare subsidiara , ele fiind o sursa independenta de drept; uneori se tine seama de opiniile specialistilor in dreptul international la elaborarea normelor dreptului international. e) Normele dreptului intern constituie sursa dreptului diplomatic in masura in care reglementeaza institutii ale dreptului diplomatic: dispozitii legislative si statutare prin

care statele reglementeaza functionarea reprezentantelor lor diplomatice in strainatate, procedura de numire a sefilor de misiune si a celorlalti membri ai misiunii, desfasurarea activitatii interne a unei misiuni diplomatice, relatiile dintre misiunea diplomatica si administratia interna. f) Jurisprudenta sentinte ale unor instante internationale, in special cele ale Curtii Internationale de Justitie si alte sentinte pronuntate ex aequo et bono, normele statutare ale unui organism international, care atribuie deliberarilor in materie de statut al delegatilor permanenti ai statelor straine la organizatia respectiva.

BIBLIOGRAFIE: DREPT DIPLOMATIC SI CONSULAR DAN NASTASE CARTE RISE DREPT DIPLOMATIC SI CONSULAR CRISTINA BOROIU SINTEZE