Dramatizare: Constantin Alexandra Perju Laura Andreea

Acompaniatoarea de Nina Berberova

PERSONAJE Soniecika Antonovskaia tanara,in varsta de 18 ani, nici inteligenta, nici frumoasa; mica, infatisare bolnavicioasa, par blond spalacit, scurt si incretit cu drotul, ochi deschisi la culoare, frustrata de conditia ei sociala; se simte tradata de soarta. Acompaniatoarea Mariei Nikolaevna. Maria Nikolaevna Travina 28 de ani, inalta, parul lucios, strans intr-un coc, fata rotunda si frumoasa, gura mare, surasul fermecator, ochii negri cu reflexe verzui; se misca, vorbeste, canta, mainile ii insotesc cuvintele si miscarile in mod atat de calm, de egal; are in ea un fel de caldura, de scanteie divina sau diabolica. Andrei Grigorievici Ber amantul Mariei Nikolaevna. Tanar, inalt, foarte inalt, cu o privire posomorata. Mitenka fost student al mamei Soniecikai, foarte talentat la piana, deseori incapabil in a-si exprima gandurile. Este nepot prin aliant al Mariei Nikolaevna.

Scena I Soniecika intra in scena, unde este asteptata de Maria Nikolaevna. Aceasta ii pune cateva intrebari: ce varsta are?, cum e?, ce-i place? si daca va fi se acord sa plece cu ea daca va fi nevoie? Maria Nikolaevna: O cunosc de mult timp, dupa nume, pe mama ta, Soniecika; o sa-ti spun Soniecika pentru ca esti inca o fetita. N-o sa te plictisesti cu mine?N-o sa vrei sa te-ntorci acasa la Petersburg? Caci poate vom pleca departe, foarte departe... Nici nu-ti poti inchipui cat de departe am putea sa plecam. Nu sunt cunoscuta decat la Petersburg. Vreau mai mult decat atat. Sunt foarte ambitioasa. Fara ambitie, nu exista talent; trebuie sa fii ambitioasa, Soniecika, si te voi invata sa fii. Te-am zapacit de-a binelea cu atata vorba, scumpa mea! Iarta-ma. HEBLU Scena II Soniecika e singura pe scena si gandeste cu voce tare. Soniecika: Trebuie sa-i castig increderea. Dar de ce? Pentru ca apoi sa o tradez? Trebuie sa o cuceresc, sa o merit... Ca sa o pot cruta de vreo nenorocire, mai tarziu, cand va fi nevoie, fara sa-i arat, ca sa o salvez pe neasteptate, ca sa o slujesc precum o sclava, fara ca ea sa stie macar... Trebuie sa devin indispensabila, de neinlocuit, devotata pana la capat, fara mila fata de mine insami... Sau ca sa o tradez intr-o zi, in ciuda frumusetii si a vocii ei, ca sa-i dovedesc ca exista lucruri mai puternice chiar decat ea, ca exista lucruri care pot sa o faca sa planga si ca invulnerabilitatea ei are o margine. HEBLU Scena III Maria Nikolaevna: Pe maine. Lucrez bine, chiar foarte bine cu dumneata. Consider ca ai un adevarat talent pentru acompaniamente un lucru foarte rar. Dar dumitale iti place sa lucrezi cu mine? Soniecika: ... Da...

Maria Nikolaevna: Bine, la revedere. HEBLU Scena IV Soniecika se afla in partea stanga a scenei, iar Maria Nikolaevna in partea dreapta. Lumina focalizeaza pe Maria. Maria Nikolaevna(soptit): Soniecika... Lumina se muta pe Soniecika. Soniecika: Imi sopti ea si eu am inteles, in primul rand, ca trebuie sa incep si apoi ca ea era cantareata, iar eu acompaniatoarea, ca acel concert era concertul ei si nu, asa cum spunea ea, al nostru, ca gloria era a ei, ca fericirea era a ei si ca pe mine cineva ma inselase, ca eram trasa pe sfoara si ca fusesem luata drept o proasta de bunul Dumnezeu si de soarta. Se lumineaza scena. Maria Nikolaevna: Nu dormi inca? Lasa-ma sa te sarut. Iti multumesc pentru seara aceasta. Soniecika: Dar, Maria Nikolaevna, ce-am facut eu ca sa merit asta? HEBLU Scena V Soniecika este singura pe scena. Deodata se aud batai in usa. Ber: Maria Nikolaevna Travina locuieste aici? Soniecika: Da. Ber: E acasa? Soniecika: Nu, nu-i acasa. Ber(suspin de usurare): Se intoarce curand? Soniecika: Nu cred. Ber: Si Pavel Fedorovici? Soniecika: E plecat si el. Ber: Se vor intoarce impreuna? Soniecika: Da, asa cred. Ber: E numarul meu de telefon; ia-l. Spune-i ei ca a venit Ber, Andrei Grigorievici Ber. N-o sa uiti? Soniecika: Nu, n-o sa uit, puteti fi linistit. Ber paraseste scena. Soniecika se aseaza pe scauna pentru a citi, dar intra Maria Nikolaevna. Soniecika: V-a cautat un domn si mi-a spus ca va roaga sa-i telefonati. Maria Nikolaevna: Ce vrea? Cine-i? Nu cumva il cauta pe Pavel Federovici? Soniecika: Nu, pe dumneavoastra. Este Andrei Grigorievici Ber. Maria Nikolaevna (alba la fata si cu un usor tremur in glas): Te rog,

Soniecika, telefoneaza la numarul asta. Il vei cere pe acest domn Ber si-i vei spune ca mi-ai comunicat ca a venit, dar ca sunt atat de ocupata zilele astea, atat de ocupata, incat ma scuz ca nu-l pot primi. Si ca-i voi transmite cand voi fi ceva mai libera. HEBLU Scena VI Pe scena se afla doua mese, despartite printr-un paravan. La una dintre ele se afla Maria Nikolaevna si Ber, iar la cealalta, Soniecika. Lumina focalizeaza doar pe Soniecika. Soniecika(ingandurata): Maria Nikolaevna se aseaza langa el; li se servi ceva. Ea era aici. Nu-mi venea inca sa cred. El ii scoase manusile, ii lua mainile si i le saruta indelung. Lumina focalizeaza pe ambele mese. Maria Nikolaevna: Nu plange. Mi-s mainile ude de lacrimile tale. Nu pot. I-am dat lui Pavel Federovici cuvantul de onoare. Nu pot. Ber: Dar si tu plangi, cafeaua ti s-a racit si sunt sigur ca e sarata. Spunemi ceva. Surade-mi. Maria Nikolaevna: Nu-l pot parasi. Ar fi ca si cum l-as ucide. Si nici nu pot sa-l insel. Ber: Atunci il voi ucide eu. Maria Nikolaevna: Vreau sa vin aici ca sa te privesc. Vino si tu ca sa ma privesti. Ber: Asculta, crezi, cu adevarat, ca situatia asta poate sa dureze si ca noi nu vom fi impreuna niciodata? Lumina focalizeaza doar pe Soniecika. Soniecika: Ea isi sprijini obrazul de mana lui, asa cum fac taranii. Se auzea tic-tacul pendulei, timpul trecea. Maria Nikolaevna se ridica si pleca. Dupa un minut, Ber plati si iesi si el. HEBLU Scena VII Soniecika sta intinsa, pregatita sa adoarma. Intra Maria Nikolaevna. Maria Nikolaevna: Dormi, Soniecika? Soniecika: Nu, Maria Nikolaevna. Maria Nikolaevna: Pot sa raman putin? Imi place sa stau de vorba cu tine. Fa-mi putin loc. Ce sa fac, Soniecika? Ma face fericita

ca respir, ca sunt cantareata, ca traiesc in lumea aceasta. Ma condamni pentru asta? Soniecika: Nu. Maria Nikolaevna: Exista asemenea oameni. Acestia au un fel de maretie. Langa ei, iti este oarecum teama. Arareori ii poti schimba, nu poti sa-i transformi in niste infirmi... Nu stiu cum sa spun: o fiinta fericita traieste parca deasupra tuturor celorlalti oameni. Si n-are nici o vina, pentru ca ea are acest sentiment asa cum ai sanatate sau frumusete. Totusi, Soniecika, iartama. Am tacut! HEBLU Scena VIII Soniecika se intalneste intamplator cu Mitenka. Soniecika: Eu cant intr-un cinematograf. Mitenka: Si nu ti-e rusine? Si nu ti-e rusine, Soniecika? Asteptam atat de mult de la tine! HEBLU. Lumina focalizeaza pe Soniecika. Soniecika: Sunt sigura ca ma confunda cu altcineva- niciodata n-a asteptat cineva ceva de la mine!