Traim intr-o lume reala sau iluzorie?

Daca ma intrebati pe mine, eu spun ca este evidenta iluzia in care ne afundam pe zi ce trece, din ce in ce mai mult. Evidente sunt si conventiile si cliseele care ne inconjoara si totul se reduce la cat de putin palpabile sunt lucrurile din jurul nostru. In opinia mea, intrebare nici nu ar trebui sa fie daca traim intr-o lume reala sau iluzorie, ci cat de iluzorie este lumea in care traim, cat pic de realitate exista in jurul nostru. Sa ne gandim pentru inceput la cultura ZEN. Ce este Zen? Pai, Zen este un curent filosofico-religios dezvoltat in China si in Japonia. Undeva in evul mediu, Zen devine religia oficiala a samurailor din Japonia, acolo unde cultura Zen a luat cea mai mare amploare. Prin credinta lor, samuraii se intorceau la esential, priveau retrospectiv la spiritul lor, in ei insisi si astefel uitau de lumea incojuratoare. Eu, ca persoana, sunt singura realitate pe care o cunosc si, totodata, iluzia cea mai mare pentru cei din jurul meu. Pe de alta parte, Andre Gide spunea ca " Si daca perla de mare pret, pentru care un om renunta la toate bunurile, se dovedeste pana la urma a fi falsa, ce conteaza, cata vreme cel ce o are nu o stie". Asadar, putem transpune ceea ce a spus Andre Gide si pentru realitate, caci nu conteaza daca traim intr-o lume reala sau nu, atata timp cat noi o percepem ca fiind reala. Am spus pe de alta aprte, deoarece nu sunt deloc de acord cu ce sustine dumnealui, deoarece, chiar daca respectivul nu constientizeaza iluzia, tot iluzie e. Ce conteaza ca si-a format o bula de realitate?! Nu cred ca are vreo relevanta. Cam acelasi lucru il sustine si Anatole France, spunand ca : "O iluzie durabila are atributele adevarului si nu esti niciodata amagit, daca nu ti se deschid niciodata ochii.". Am tot vorbit despre lumea inconjuratoare care este o iluzie, fara a defini totusi iluzia. Henri Ey spunea ca "Iluzia este, in general, o eroare cognitiva sau perceptiva". Asadar, lumea este iluzorie datorita perceptiei noastre gresite, deoarece noi ne concepem propria realitate, bazata pe perceptii si sentimente, fara a realiza totusi ca o transformam usor intr-un vis si in ceea ce ne-am dori sa fie, nu neaparat in ce este, noi facem ca totul sa fie o iluzie la patrat. Totusi, sunt de acord cu fizicianul Albert Einstein care sustinea ca "Realitatea este

doar o iluzie, insa una foarte persistenta", caci noi toti ne ducem existenta in labirintul asta imens, numit simbolic viata, consumandu-ne pentru multe lucruri, fara a lua in calcul ca totul este doar un teatru de papusi, iar noi nu suntem ce-i ce le manuie, ci suntem cei manuiti de un actor nevazut, numit destin, iar acest lucru era foarte bine evidentiat de Anne Rice in "Vampirul Lestat": "Noi suntem iluzii a ceea ce este muritor, iar scena este o iluzie, iar scena este o iluzie a vietii". Cunoscutul regizor roman, Emil Cioran, afirma: "Fr iluzie, nu exist nimic. E straniu s afli taina realitii n irealitate." Am citit mai demult un citat al lui Viorel Muha, care suna cam asa: "S nu alergm niciodat dup un vnt de care nu suntem siguri c ne poate umfla pnzele! Vom tri o iluzie a unei realiti, pe care o vom vedea cu adevrat, prea trziu, doar atunci cnd vom trece prin moarte!" si acesta cred ca merge in stransa legatura cu intrebarea "Merita viata traita sau nu?", pentru ca eu inteleg din citatul de mai sus ca dupa o existenta intr-o iluzie, intr-o piesa de teatru de scurta sau lunga intindere, te intorci la esential si la existential, la primordialul din care te-ai rupt, doar pentru a participa la iluzia generala denumita de toti lume, deci, implicit, viata. Despre iluzia vietii pe pamant, asa cum o stim noi, domnul Marinescu Victor spunea: "Pmntul este doar o iluzie ntre aripi de cer, cu noi - secunde de zbor pe spatele lui.". Cum am spus si mai sus, ma identific foarte bine cu parerile fizicianului Albert Einstein. Acesta sustinea ca "Fiina uman face parte integrant dintr-un ansamblu mai mare, pe care noi l numim Univers. Ea este limitat de timp i spaiu. Omul se experimenteaz pe sine, gndurile i sentimentele sale, ca fiind separate de restul Universului, dar aceasta nu este dect o iluzie optic a contiinei sale. Aceast iluzie este un fel de nchisoare n care trim cu toii i care ne limiteaz la dorinele noastre personale i la afeciunea pentru cele cteva persoane din jurul nostru. Misiunea noastr este de a ne elibera din aceast nchisoare prin lrgirea cercului compasiunii astfel nct aceasta s mbrieze toate creaturile vii i ntreaga natur, n toat splendoarea ei. Chiar dac nimeni nu poate realiza n totalitate acest lucru, nsi

ncercarea de a-l transpune n practic ne conduce la eliberare i reprezint un fundament pentru sigurana noastr interioar.". Totodata sunt de acord cu ce scrie Constantin Lutnaru, in "Deryzor": "El nu avea pretenia s dea soluii pentru c prin simplitatea naturii sale, apropiat de cea original, simea c soluiile sunt o iluzie, zero n cotaie fix, pentru c oricare ar fi fost ele, profund chibzuite sau la ntmplare, erau valabile numai pentru cincizeci la sut dintre fiinele vii. Sigur, aceast idee avea muli dumani care ddeau bine cu pana sau cu vrful limbii, dar cel nelept tcea mut ca petele asupra acestui subiect, deoarece pentru el nu era greu de observat c absolut orice lucru sau concept dup cteva transformri de loc sau de timp este tot att de bun pe ct de ru i sfritul seminei care d col n orice primvara este un lucru imposibil n univers... Soarta minii ajuns ntro anumit form era dependent de alegerea sau judecata unora sau altora, dar soarta vieii, n sens real, nu depindea de nimic.". De altfel, zilele trecute am citit o poezie apartinand Victoriei Dicu, care mi-a placut foarte mult, asa ca o voi cita in cele ce urmeaza: "Tot ceea ce exist n afara mea mi poate fi duman O pictur bun de existen mi poate fi fatala nuntru i viaa poate deveni atunci O simpl agonie... Cam n acelai mod, O apsare de lam ascuit mi poate fi plcere interni-atunci ce-mi este trupul? O iluzie buimac... De carne n faz incipient de golire

Subjugat clipei? Nepsarea este singurul remediu n funcie de ceilali...". Poezia se numeste "Concluzie"si consider ca reia ideile vehiculate de mine in acest eseu asa ca este de prisos orice explicatie a versurilor si a ideilor.